duminică, martie 3, 2024

Dublul standard bine temperat în educație

Suntem în plin sezon de activitate administrativă febrilă în unitățile de învățământ preuniversitar la nivel național. Lunile ianuarie și februarie sunt cele în care se aprobă ,,proiectul planului de școlarizare” și ,,proiectul planului de încadrare”, două sintagme care sună rece-birocratic, șters, neinteresant, dar care ascund revelații balzaciene profunde dacă le studiem cu deplină atenție. Elevul român beneficiază de interesul central în sistemul de învățământ, dar nu oricum, să ne înțelegem bine: acesta face paradă cu medalii de aur la olimpiade naționale și internaționale, dar pleacă la studii superioare în proporții zdrobitoare în afară, ba chiar este adesea un exemplu lăudabil la universități globale din prima sută, se bate pe o sutime de punct pentru a intra la colegiile noastre naționale de elită, dar meritul acestui efort remarcabil constă în înzestrările naturale ale copilului, în munca unui profesor meditator sau a unuia rar de la clasă, cu duh pedagogic deosebit, în investiția financiară și educațională a părinților lor, în general, a oricui altcuiva mai puțin – în ordinea descrescătoare a asumării publice a meritului – a componenței politico-administrative din sistemul de învățământ (ministrul și secretarii săi de stat, inspectorii generali și de specialitate din teritoriu). Un neofit în sistem sau cineva din afară ar interveni aici și ar afirma răstit: ,,Dar profesorii și directorii, nu?” Această apreciere critică se clădește pe părerea preconcepută că tot sistemul de învățământ este format de sus până jos dintr-un monolit cu o singură față, gură sau creier, ceea ce este departe de adevăr, realitatea suportând o mulțime de nuanțe și categorii intermediare: nu toți suntem o apă și un pământ, adică noroi, deși unii semănăm prea mult, până la indistincție, prin comportamentul social deprins în ani de activitate ,,la comun”. Cel mai probabil o parte apreciabilă din profesori împarte responsabilitatea etică a situației de fapt – nu stăm deloc în regulă cu educația în România! – cu cei de la vârful ierarhiei, însă încă există speranță de transformare pozitivă, de progres, de evoluție, de educație înaltă a celor care educă – e adevărat, speranța-i cât un firicel de iarbă pentru că nu aici este localizat factorul de decizie – pornind de la starea din teritoriu a profesorilor existenți. Cazul conducerilor unităților de învățământ este mai avariat profesional și moral decât cel al profesorilor ca grup, bineînțeles, de aceea se recomandă infinită circumspecție, însă, prin simpla activitate în școli, alături de elevi și de colegi, directorii simt și înțeleg mult mai realist profilul de absolvent pe care îl pregătește în medie statul român decât un birocrat ministerial, care fie nu a predat niciodată într-o unitate de învățământ public, fie a făcut-o de mult și pentru o perioadă relativ scurtă de timp, în licee și școli de elită, neconcludente valoric pentru o întreagă rețea națională. Ca o concluzie de etapă, învățământul românesc este nu doar scindat în interior din punct de vedere al calității actului educațional, ci și cu privire la mersul său instituțional. Diviziunea nu este doar a ,,forurilor superioare de partid și de stat”, ci se află în inima ierarhiei actuale din sistem, disfuncțională și cu legitimitate scăzută în viața de zi cu zi (dincolo de frica nu există prea multă convingere sau recunoaștere pentru mersul actual al lucrurilor).

Tocmai pe fondul acestor sciziuni interne apare dublul standard despre care aminteam la începutul articolului. Să luăm spre analiză ,,planul de școlarizare”, pricina atâtor confuzii instituționale în școala românească. Învățăm încă în arhitectura sovietică a unităților de învățământ ridicate de regimul comunist din România. Nu s-au construit prea multe școli în capitalismul românesc și, sigur, acestea nu sunt de stat decât în număr mic. Deși suntem în picaj demografic pe toată linia, iar copii se nasc din ce în ce mai puțini în prezent, parte din care emigrează cu părinții lor în societăți dezvoltate, ne-am fi așteptat ca în ultimii 10-15 ani să avem clase aerisite, fără supraaglomerări inutile. Generațiile ,,decrețeilor” merg deja cu pași repezi spre vârsta pensionarii în prezent. Nici cei născuți în prima parte a anilor ’90 nu se mai află la etapa școlarizării primare. Putem organiza cu ușurință clase de 15 elevi, cel mult 20 la oraș în anul 2024 (în mediul rural vorbim de mult de un dezastru demografic în toată regula – clasele nu pot atinge de multe ori nici valoarea medie impusă de Ministerul Educației), exact ca în țările europene la care râvnim să ajungem și pe care ni le-am luat drept etalon. Spațiul generos existent permite așa ceva în cele mai multe unități de învățământ funcționale. Cu excepția școlilor reputate, unde se bat părinții să-și aducă odraslele ca la pomul lăudat, celelalte mai pot primi elevi și îi pot aranja cum doresc numeric. În pofida acestei constatări elementare, avem școli și licee cu peste 25 sau chiar 30 de elevi în clase (din 2020, pe fondul pandemiei, Parlamentul României a decis, cu încetineala unui octogenar anchilozat, să permită efective școlare mai mici din punct de vedere numeric decât înainte). S-au desființat sute, dacă nu mii, de unități de învățământ din 2007 încoace în urma unui spor natural negativ. S-au mărit salariile în învățământ și a crescut modic până și costul per elev. Limita minimă de funcționare a unei clase permite organizarea ei cu puțin peste 10 elevi în legea învățământului preuniversitar atât la primar, cât și la liceu. Totuși, același stat român, condus oficial și prin lege de politiceni aleși democratic de națiunea română, care nu doar promite măriri de pensii și salarii decente la profesori, dar le și realizează din când în când, pune presiune pe unitățile școlare să formeze clase cu numărul maxim de elevi impus prin lege. De ce se acționează astfel dacă cheltuieli se fac oricum, iar, de cele mai multe ori, nu ne confruntăm cu o administrație care are grijă reală de folosirea judicioasă a banului public? Vorbim de rețele de mare corupție care au căpușat statul român și încă îl țin sufocat la pământ. Avem o plutocrație înălțată pe hoție la vârful statului. Cum ar dăuna investiția în școli, sub forma unor clase mai mici, la bugetul public? Greu de crezut că vorbim de un cost uriaș dacă ne iubim cu adevărat națiunea, așa cum o flatăm de zilele naționale sau în plină campanie electorală. Vă iubim din vorbe, dar noi nu vrem să îi ținem pe elevii României în clase cu 15, maxim 20 de elevi, ca în lumea civilizată. Mai mult de atât, deși o clasă de primar are conform legii actuale între 22 și 24 de elevi, număr maxim admis, onorații decidenți politici ai statului român impun numărul maxim de 26 de elevi atunci când copiii ajung în clasa a V-a. De unde se găsește diferența aceea ipotetică de 2-4 elevi pe clasă în clipa în care se trece de la învățământul primar la cel gimnazial? Explicația este că prin îngrămădirea elevilor în clase, în condiții istorice de criză demografică fără precedent la vârstele mici, să nu uităm, și luarea în considerare doar a maximului de elevi pe clasă (de ce nu mediu prin lege?) se face economie la stat cu normele didactice și încadrările conexe. Avem burse de merit cu note sub 5, printr-o mulțime de alte tipuri/tertipuri inventate de curând, în prag de an electoral, când bursele sociale sunt cele cu adevărat cerute și urgente în România, însă ne zgârcim la câți elevi introducem într-o clasă.

Astfel, ajungem la proiectul planului de încadrare, al doilea subiect arzător la începutul anului calendaristic în școli. De ani de zile, deși avem instituții, riguroase în teorie, de control și verificare, inspectoratele școlare, cele care, așa cum le spune și numele, inspectează școlile, normele didactice scoase la concursurile de ocupare a catedrelor didactice disponibile în sistem sunt sucite, răsucite, adunate, tăiate, completate, într-o babilonie indescriptibilă rațional, pe care procedurile încâlcite o acutizează intenționat (unde se dorește o manevră murdară ne putem folosi de o legislație cu multe excepții, de tip cașcaval schweitzer, pentru a tulbura și mai mult apele), în așa hal încât în luna iulie, când au loc concursurile respective, directorii din unități, în conivență cu unii inspectori de resurse umane din județe, și-au aranjat catedrele (de parcă ar avea acte de proprietate asupra lor) puse în concurs pentru cunoscuți, prieteni, rude, cumetri și cumetre, colegi pensionari etc., care vor ocupa în septembrie aceste posturi pentru că nu a venit nimeni să dea concurs pentru ele (de fapt, acestea au dispărut ilegal din raportările la centru din primăvară și vară pentru a apărea subit și legal în toamnă). Aceste practici mizerabile, practicate cu spornicie de zeci de ani, formează o altă piatră de moară la gâtul calității educației de stat din România. De fapt, nu se dorește angajarea de profesori buni și noi în sistem, deși este nevoie. Se luptă pe ascuns pentru conservare, stagnare în cerc închis, noi între noi, în ciuda faptului că hibele și defectele sistemului, care formează un lanț muntos de dovezi și mărturii, au ajuns de notorietate, iar îmbunătățiri măsurabile aproape că nu există, dincolo de salarii, singurul aspect cert al întregii afaceri. Cei care au redactat Legea învățământului preuniversitar Nr. 198/ 2023, prinși într-un elan vizionar și mult prea generos, au precizat într-un articol al respectabilei legi că profesorii titulari, cu gradul I și minim 15 ani vechime pot opta pentru norma de predare de 16 ore în loc de cea de 18 ore existente. Observând că se creează prea multe norme didactice, cauzând o gaură în bugetul statului (credem că adevăratele găuri financiare ale statului țin de domeniul DNA, căzut în hemiplegie în ultimii ani), parlamentarii patriei au dat imediat o ordonanță prin care au eliminat această posibilitate în următorii ani întrucât, ce oroare!, înmulțim prea mult numărul de posturi didactice din sistem. Nu ne interesează calitatea în școli, dar o putem mima, simula, imita fals din alte părți (Finlanda, Danemarca etc., în funcție de unde s-au mai realizat recent excursii turistico-educaționale) cu aplomb și chiar talent. Nu ne-ar mira că în câțiva ani să asistăm la o altă tăiere de salarii, la alte comasări de unități școlare, la privatizări mascate ale spațiilor școlare publice, la politizări în forță ale cancelarilor, la alte isprăvi de proastă administrație a statului, căci, cu câteva momente mirabile, care i-au luat pe profesori prin surprindere, numai de așa ceva am avut parte în ultimii douăzeci de ani. Unii ar spune că așa ne e scris pe frunte, dar nu are sens să fim atât de pesimiști.  

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Cred ca in tara noastra sunt cateva sute de scoli daca nu mii ,care functioneaza bine ( Ady Endrë, Ion Mihalache, scoala de creatie textila Pascani, colegiul National Zinca Golescu ..) Private, finantate integral de stat ,vorba e ca functioneaza bine si exemplele sunt numeroase.
    Cel mai simplu este sa se studieze modul in care este gerat un asezamant scolar cu rezultate bune si reprodus/adaptat scolilor cu probleme. Cum se zice, nu trebuie inventata apa calda. In respectivul proiect trebuie implicat primarul, parintii , popa si politistul local.
    Smiorcaiala cu lipsa materialului didactic este in multe privinte ne fondata.
    Cutii cu jocuri de sah se pot obtine din donatii, orele de literatura se pot tine in holul unui muzeu cu specific literar sau pe aleile unui parc.
    In fiecare an merg, de drag,la Muzeul Tudor Arghezi de la Martisor. Cursuri se pot tine langa cusca lui Zdreanta sau in atelierul in care mai fiinteaza o tiparnita.
    Atentie la cazul liceului privat Stanislas de la Paris caruia i-au taiat fondurile pentru interpretarea tendentioasa a pasajului.” Sodoma si Gomora” din Vechiul Testament.
    Si la noi se interpreteaza gresit, dar in alt sens.

    • @Clement
      „Atentie la cazul liceului privat Stanislas de la Paris caruia i-au taiat fondurile pentru interpretarea tendentioasa a pasajului.” Sodoma si Gomora” din Vechiul Testament.
      Si la noi se interpreteaza gresit, dar in alt sens.”
      Eu am vazut/gasit cu totul altceva in legatura cu liceul pe care l-ati mentionat.
      Ma indoiesc ca ati citit si ati inteles despre ce este vorba in episodul biblic cu Sodoma si Gomora si urmarea.
      Ma refer la sectiunea cu incercarea de incest ale fiicelor asupra tatalui.
      Concluzie: ati primit calificativul nesatisfacator si de data asta la religie.
      Pentru cei care initiaza si/sau executa fumigenele astea nu pot sa am clementa.

  2. Sincere aprecieri Dlui Chita pentru acest articol bine documentat si explicit. Cu multe din ideile si propunerile domniei sale sunt de acord si le am sustinut mereu pe acest blog. Din pacate, dupa 1990 toate guvernele si ministrii educatiei nu au tinut cont de acestea. Avem pana la saturatie forme fara fond si rupte de realitatea din sate si orase. Un minister care nu isi justifica cu nimic numarul mare de directii si de functionari dar si a celor 41 de inspectorate scolare. Scoala din Ro arata ca o barca mereu in deriva ministrilor si a incompetentei lor. Sistemul comunist nu va pieri prea repede.

  3. CONIVENȚĂ=complicitate, acord tacit
    Sub deviza ,,să aducem in sistem profesori mai buni”, in școli s-au făcut numiri ilegale, iar ,,mai bunii” au devenit acoliții unor directori aserviți politic și grupurilor de interes! Așa s-a format mafia din școli (imi permit generalizarea pentru că foarte, foarte mulți colegi din multe școli spun aceleași lucruri)!
    ,,Mai buni” ce înseamnă? Și decât cine? Decât cei care au avut repartiții ministeriale, examene naționale secretizate la maxim (aduceți-vă aminte cum s-au făcut titularizarile in 1996!)! Cei titularizați in școală sau pe ușa din spate a ISJ (grupuri de ore, puțin câte puțin), aplaudați, evident, de aceștia, cu gradații de merit – ca mărturie a ,,mai bunilor” față de restul (fraierii care ani intregi s-au adaptat unor cerințe organizate sistemic) au format grupuri compacte care manipulează fără strângere de inimă (darmite conștiință!) , fiind chiar convinși (in cutuma de a vedea doar cercul lor restrâns) că fac bine dacă respectă doar legile grupului lor- ierarhic reprezentat de cei ce l-au ajutat să fie (nu să devină)! Nu au respect pentru regulamente armonizate la cadre legislative, proceduri ce ar trebui făcute si respectate in instituție! Puși in consilii de administrație, in funcții unde pot manipula părinți cu ,,valorile” lor, unde pot vota reguli împotriva firii, fac acest lucru cu maximă consecvență in ultimii douazeci de ani.Așa s-a clădit sistemul de învățământ de astăzi! Zi de zi, cu încălcarea pic cu pic a tuturor reperelor legislative și morale, ajungându-se să se schimbe regulamentul după situație, nu sa se adapteze instituția după regulamente care să fie benefice societății!
    Obs.1.Teoretic, proiectul planului de școlarizare se discută și in consiliile profesorale, se fac propuneri ptr. ISJ; practic, nici măcar nu sunt anunțați intotdeauna profesorii de organizarea C.P.; in plus, se induce ideea de la nivel de management instituțional că nu depinde de profesori nimic, că totul vine ,,de la centru”, că ceea ce se face in C.P. e apă de ploaie! Când legislația spune altceva! Ulterior instituția poate fi acuzată că nu a fost vigilentă prin ce a votat, adică …tot membrii C.P. găsiți vinovați! Din păcate, sunt! Adică suntem!
    Obs.2.In legătură cu normele didactice, orele suplimentare și acordarea lor, ar trebui existe niște criterii clare la nivel de instituție , discutate, aprobate de C.P., apoi de C.A.( nu invers!!!!), peste care sa nu se poată trece (asta ar insemna autonomie instituțională, responsabilitate totodată) in legătură cu modul in care se acordă orele suplimentare! Să fie cunoscute de toată lumea, să facă parte inclusiv din blazonul instituției (noi, instituție onorabilă, așa facem alegerile- inclusiv cele legate de diriginți, membri C.A. etc.)! Acum, s-a ajuns la niște anomalii greu de stăpânit! Pe de o parte directorul (cu C.A. ales de el-altă discuție cum) dă ore cui vrea el din școală, pe de altă parte, ISJ trimite pe cine vrea el, când vrea el, pentru ore suplimentare, pentru că poate! Titularii școlii (care teoretic aveau ocazia să voteze in C.P. că nu dau orele libere, dar manipulatoriu, in ședință se trece usor peste acest important proces) , chiar dacă manifestă dorința de a le lua, rămân cu un drept călcat in picioare!
    Sunt necesare deci:
    •Titularizari, grade didactice făcute doar cu examene sistemice!
    •Reguli transparente prin legislație pentru deciziile din școli, cu completări legislative pentru ce se întâmplă cu cei care o încalcă!

  4. „Nu ne interesează calitatea în școli, dar o putem mima, simula, imita fals din alte părți (Finlanda, Danemarca etc”. Desigur, doar avem actori foarte buni. Nu ne-a mai ramas decat mimatul, nici macar imitatul altora. Daca am incerca macar sa imitam pe altii, tot am iesi mai castigati cred. Calitatea invatamantului scade pretutindeni in lume, nu doar la noi, scopul final fiind probabil acela de a forma tineri care nu-si pun prea multe intrebari existentiale sau care nu gandesc prea mult cu propria minte. Priviti doar ce s-a intamplat la marile universitati americane dupa conflcitul Hamas-Israel si cum a fost devoalat un sistem DEI (Diversity, Equity, Inclusion) care dezavantajeaza pe toata lumea, cu exceptia studentilor de culoare, care nici macar examene nu mai dau, din cauza „dezavantajelor” in fata omului „alb” si pentru ca trebuie respectate cotele rasiale.
    Romania nici macar nu figureaza pe „harta” invatamantului mondial, daramite sa mai reprezinte un model de invatamant. Din cate am auzit, in scolile romanesti, bursele de „merit” se ofera cui trebuie, iar tragerile la sort pentru diverse excursii se fac in functie de interesele profesorilor fata de anumiti parinti.
    Sanatate si noroc sa avem, pentru ca pana la urma toti pasagerii de pe Titanic erau sanatosi! Departe de mine ideea de a compara Romania cu Titanicul :)

    • Calitatea invatamantului scade datorita ingerintelor tot mai masive din partea statului, instutiille sale fiind dominate de oameni cu pregatiri superioare cu viziuni de stanga.

    • Sunt transformari mari in educatie, in primul rand aduse de inteligenta artificiala (IA). Zilele trecute programul Google a punctat scor similar cu olimpicii internationali la matematica, dupa ce in urma cu cateva luni Chat GPT a trecut examene de avocatura si medicina.
      In Occident paradigma centrelor universitare de excelenta (care a durat un mileniu) se schimba datorita internetului si IA, iar noua excelenta nu va mai fi girata de diploma de absolvire la o anumita universitate, ci de rezultatele la teste de competenta.
      Din pacate in Romania nu primeaza rezultatele, sau contributia constructiva la prosperitatea natiunii sau macar a comunitatii, ci se urmareste doar perpetuarea unui sistem de rente care in ultimul timp a fost mentinut prin imprumuturi masive.
      In conditiile in care IA poate deja surclasa 99,99% din intelectuali, insa nu poate face o aplicatie care sa deszapezeasca trotuarul, in Romania ar trebui stimulat la maxim educatia cu valente practice, adica invatamantul tehnic – electricieni, mecanici, tehnicieni prelucrare (piatra, beton, lemn etc), procesatori alimente (produse vegetale, lactate, carne), si in special stimulat mediul rural prin prelucrarea tehnica/industriala a productiei vegetale, mai ales prin productia de energie (biomasa, fotovoltaice, etanol, biodiesel), materii prime farmaceutice, si securitate alimentara prin asigurarea productiei locale a cel putin 80% din consumul alimentar intern de produse finite. Bineinteles, transparenta si lipsa coruptiei sunt la fel de necesare.
      Citeam de curand in B Murgescu (Romania si Europa 1500-2000), despre ce s-a intamplat in anii 1927-1938, cand industrializarea tarii a fost grefata pe un fond de analfabetism de circa 50% (mult peste media europeana, predominant rural) iar consumul productiei proprii (pentru inchiderea unui lant economic sanatos de crestere, nebazat pe importuri pentru consum) nu a putut fi sustinut de politici monetare si fiscale corespunzatoare (lipsa creditelor si preturi de productie ridicate). Comparativ, azi avem analfabetism functional asemanator, credite imense pentru consumul importurilor, si lipsa unor capacitati de productie si export care sa echilibreze balanta comerciala negativa…este oare acesta lucrul bine facut?

  5. Bună ziua. O radiografie completa a sistemului de învățământ bolnav. Oare mai avem mijloace prin care sa schimbam ceva? Se pare ca nu s-a inventat și nici nu se caută tratamentul potrivit pentru vindecarea sistemului, căci vedem cangrene în toate sistemele bugetare.

  6. Problema este bineinteles prea mult stat. Cum s-ar putea capusa si obtine sinecuri daca aparatul de stat nu ar fi atat de umflat?…

    Pana nu trecem la stat minarhist, si pana nu dispar 2-3 generatii, mizeria va fi mereu la fel de mare. Nu ai ce face.

  7. https://stirileprotv.ro/educatie/zromania-educata-penultimii-in-ue-in-testele-pisa-si-cu-3-din-4-liceeni-care-pica-bac-ul-sefa-de-la-educatie-e-multumita.html
    https://www.radiofrance.fr/franceculture/podcasts/le-biais-de-bernard-werber/pisa-sommes-nous-de-plus-en-plus-stupides-8063315
    Isi aminteste cineva cum veneau psihologi din Belgia in urma cu 20 de ani si testau copii din judetele saraciei ,respectiv Vaslui si Husi, dupa care ii inscriau in scoli speciale europeene pentru copii supradotati intelectual ?!
    Stiu sociologii nostri ce parcurs scolar au urmat acesti copii si pe unde se afla in acest moment?
    Vara trecuta am cunoscut un astfel de copil. Se numeste Ionuț ,este din Arges si cand il ascult si il vad imi vine sa ma inchin in fața lui.
    Are 11 ani si se exprima cum nici Razvan Teodorescu sau Dan Haulica nu se exprimau. Vede lumea si lucrurile cum putini le vad. Sora lui a absolvit facultatea de filologie la Pitesti. Parintii sunt oameni frumosi,muncitori cu frica de Dumnezeu si rusine de oameni. In satul respectiv s-au nascut in ultima jumatate de secol cel putin 30 de copii geniali.
    Cam asa stau lucrurile in Romania.
    Depinde deci in ce regiuni au fost efectuate testele PISA. Sunt si zone in care locuitorii prezinta o marcata carenta de Iod.

  8. De acord cu cele de mai sus. Dar nu abordaţi şi învăţămîntul de altă factură perceput ca unul criminal la adresa celui descris de dvs? De exemplu home-schooling…

  9. EFECTUL PREZENTEI TIMP DE 9 ANI AVUNUI FOST PROFESOR LA PRESEDINTIA TARII !k.w.iohannis ! ROMANIA EDUCATA un mare,,” fas” atât a putut sa moseasca acest fost profesoras în cei 9 ani la carma tarii . REZON !! sa-i dam cezarului ce este al cezarului : președinte part time, premiera galactica @@ primul navetist ,primul schior , primul golfer , PRIMUL TURIST@ și multe alte : primul primul dar tot „prime” negative !!

  10. https://www.hotnews.ro/stiri-international-26858351-cum-reactioneaza-elvetienii-inflatie-6-taie-banii-pentru-distractii-consum-9-din-10-elvetieni-continuat-investeasca-educatie-care-continua-fie-considerate-prioritate.htm

    In Romania odata cu cresterea inflatiei bugetarii fac greva pentru cresterea salariilor . Apoi in mare marinimia lui guvernul de tilhari mareste pensiile , ajutoarele sociale si tot ceea ce poate contribui la conservarea voturilor sau inmultirea lor .
    Poporul roman needucat este incapabil sa isi ajusteze cheltuielile si sa isi schimbe obiceiurile . Cheltuieli neesentiale ?! La romani nu exista asa ceva . Exista constipare mintala , inconstienta si iresponsabilitate .Limitarea calatoriilor si distractiilor ?! Pfua …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dan Alexandru Chiță
Dan Alexandru Chiță
Dan-Alexandru Chiță (n. 1985). Absolvent al Facultății de Științe Politice a Universității București (2008), Master (2010) și Doctorat (2014) în cadrul aceleiași universități. Profesor în sistemul preuniversitar din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro