Postcomunismul românesc este, deja, un interval istoric mai întins decât epoca României Mari: perioda de după 1989 devine, pe măsură ce înaintăm în timp, epoca responsabilă pentru modelarea unui întreg imaginar politic şi social. Privirea cu care ne întoarcem în trecutul recent devine cea cu care scrutăm materia încă nenăscută a viitorului.
Anii de după 1989 sunt departe de a fi egali cu sine: ei cuprind , în cronica lor, o succesiune de traume, dar şi un triumf istoric neaşteptat, acela al integrării euro-atlantice. Postcomunismnul este un roman ale cărui personaje îşi joacă rolurile pe o scenă dominată de speranţe şi de iluzii.
Liberal de tradiţie aroniană, discipol al lui Pierre Manent, filosof politic şi istoric al ideilor, prozator de idei memorabil, Cristian Preda imaginează, prin monumentala sa panoramă a ideologiei postcomuniste, o fotografie nuanţată şi fidelă a acestor decenii în care se inventează nu doar democraţia constituţională, ci şi o întreagă viziune despre om şi societate. Iar cartea lui Cristian Preda, una ce îmbină sobrietatea analitică cu vivisecţia polemică, reconstituie un parcurs postdecembrist nu mai puţin complicat şi fascinant decât acela interbelic.
Liberal al moderaţiei critice, Cristian Preda este şi un post maiorescian, în măsura în care rigoarea sa se defineşte polemic, ca o alternativă la delirul radical şi la pasiunea totalitară. Întemeiată pe o dccumentare exhustivă, refuzând simplificările caricaturale, sinteza lui Cristian Preda este proba supremă a capacităţii spiritului critic de a hrăni arhitectura unei proze de idei, seducătoare şi profunde.
Politică şi societate
Panorama lui Cristian Preda pune în faţa noastră o întrebare dramatică: în ce măsură reflecţia despre stat, om şi societate a modelat guvernarea de la noi în toţi aceşti ani? Sunt ideile cele care mişcă cu adevărat politica contemporană?
La această interogaţie cartea lui Cristian Preda oferă începutul unui răspuns. Textele cercetate de Cristian Preda sunt, în proporţie covârşitoare, textele unor intelectuali: impactul lor asupra traseului societăţii noastre este unul mai degrabă limitat. Chiar şi atunci când textele sunt elaborate de cei care îl înconjoară pe cel mai longeviv şef de stat, Ion Iliescu, neocomunismul doctrinar definit de paginile lor este eclipsat de mistica regim întemeiat pe continuitatea unei elite.
Evitând capcana opoziţiei progresism-conservatorism, Cristian Preda urmează itinerariul unei reflecţii plurale şi fragmentate, una ce are prea puţin în comun cu dinamica ideologiei partidelor domimnante de noi. Hegemonia PSD, succesor al FSN , nu este influenţată de dezvoltarea unei viziuni social- democrate. Dimpotrivă: evacuarea ideilor în favoarea unei demagogii proteice este alegerea lipsită de orice ambiguitate.
Nu mai puţin dramatică este şi involuţia intelectuală a familiei politice liberale. Nu există nici o afinitate între discursul PNL, saturat de locuri comune, pe de o parte, şi gândirea celor care se revendică de la liberalism, pe de altă parte. Liberalii şi libertarienii români nu au un vehicol care să le poarte ideile. Etatismul este dominant şi inexpugnabil. Cu excepţia vocii lui Valeriu Stoica, ideile nu sunt capabile să între în dinamica politicii liberale.
Căt despre creştin-democraţie şi conservatorism, cartografiate şi ele în panorama lui Cristian Preda, ele sunt imaginea unor proiecte intelectuale şi unei absenţe politice Spaţiul eliberat prin acest gol de reprezentare este ocupat de cei care, în numele tradiţiei şi al credinţei, ridică soclul pe care se înalţă religia politică a radicalismului etnocratic. Drumul care se închide o dată cu Corneliu Coposu este emblema acestui eşec postcomunist. Patriotismul,prudenţa şi ethosul iudeo-creştin se refugiază în textele doctrinare, refuzate de o politică gregară şi fanatică.
Panorama monumentală a lui Cristian Preda se deschide spre un prezent al impasului românesc. Revigorarea ceauşismului, altoit pe trunchiul dreptei radicale interbelice, este expresia unei revolte ce ajunge să îmbrăţişeze totalitarismul, după o jumătate de secol de derivă dictatorială. Viaţa postumă a lui Nicolae Ceauşescu este viaţa unei fantasme ce bântuie o societate fracturată. Salvatorul demonic care este Călin Georgescu creşte din acest sol al resentimentului şi al anxietăţii. Alternativa unei politici la scară umană, anti-utopică, personalistă şi pragmatică, este, în acest final de an 2025, o proiecţie himerică.
Ideile contează, iar rătăcirea fanatismului se nutreşte din delirul intelectual, iată lecţia maioresciană a cărţii lui Cristian Preda. În cele din urmă, reîntoarcerea la demnitatea umană şi la decenţa civismului poate fi calea pe care putem păşi, spre a ieşi din purgatoriul locuit de elanuri mesianice.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Populismul românesc. E peste tot. „Catedrala națională”. „Casa poporului.” Dan Puric: „Eu doresc salvarea poporului român”. Se revendică un grup uman imens pentru a justifica acțiuni, atitudini particulare, locale. O șmecherie care a funcționat întotdeauna, indiferent cât de impostor, cât de escroc a fost cel care o practica. Marele farsor din istoria recentă este incontestabil Ceaușescu. Ceaușescu a dus la perfecțiune ceea ce legionarii doar au visat. Vadim a reîncălzit ciorba și a mers cât să trăiască bine el și ai lui. Acum a venit AUR cu aceeași manea sesizată atât de bine de Caragiale: „În aceste momente solemne mă gândesc la țărișoara mea. La România. La fericirea ei. La progresul ei. La viitorul ei.” Genial inspirat, Caragiale pune aceste cuvinte în gura unui escroc fără scrupule. Noi nu ne-am modernizat niciodată. De aceea, un discurs politic autentic civic nu are prea mare audiență. Imagologia noastră este o confecție de Secol 19 și acolo a rămas. Și acolo am rămas.
”Populismul românesc. E peste tot. „Catedrala națională”. „Casa poporului.””
Între timp, ” … Salvați România” e de-a dreptul mesianism. Însă acela e mesianismul bun, nu populismul rău. Corect? 😀
”Noi nu ne-am modernizat niciodată (…) Și acolo am rămas.”
E treaba ta unde ai rămas, dar scrii cam multe mizerii la adresa românilor.
A expune părtile urâte ale unor comportamente intâlnite frecvent și asumate de o fracțiune consistenta
a poporului din România, nu înseamnă lipsă de patriotism, așa cum sugerați, ci dorința de schimbare in bine. ” Scrii cam multe ” sună a admonestare in în ședința de partid, ați omis cuvântul „tovarășe” pentru a produce frisoane. Realitatea existenței unei majoritati zdrobitoare comportamentale și de idei manifestate într-un grup, nu certifică neapărat o valoare de adevăr. Ce-i asteaptă pe cei care nu subscriu unanimității? Malai Mare, un patriot certificat, a oferit soluția: Un nou canal, căci Siberia este prea departe. Este jignitor, amenintător și dezonorant.
”dorința de schimbare in bine.”
Da, meștere, nu se mai cheamă ”Casa Poporului”, se cheamă Palatul Parlamentului. Cu ce era vinovat poporul, când Ceaușescu a hotărât că el construiește ”Casa Poporului” ? Șmecheria cu ”tovarășe” măcăne cam tare, neomarxiștii atei sunt tovarăși între ei, nu creștinii.
Cu Catedrala Națională ce problemă ai, cum vrei să se cheme? Știi că BOR e o biserică națională? De-aia are și ”R” în denumire, fiindcă e o biserică națională. Dacă nu faci parte din Biserica Ortodoxă (și garantat nu faci parte, nici tu, nici tovarășii care te susțin pe-aici) atunci nu e treaba ta cum se cheamă Catedrala. Așa cum eu nu mă duc la Miercurea Ciuc, să-mi dau cu părerea despre denumirea stadionului local, tot așa n-ai de ce să-ți dai nici tu cu părerea despre denumirea Catedralei.
Despre Magyar Nemzeti Bank ce zici, așa-i că aia e OK să se cheme ”Națională”? 😀
Rectific: Cand te chema la militie sau la securitate nu spuneau ca scrii cam multe caci masinile de cris erau confiscate. Stiai ? Spuneau: – Vorbesti cam multe tovarasu. Era suficient ca sa-ti se inmoaie genunchii. Era o unanimitate in liniste. Linistiti-va tovarasi!.
Confiscarea calitatii de „neam” conduce logic inspre prezenta unor restrictii de admitere in aceasta categorie, a celor ce nu sunt pravoslavnici de esenta romaneasca. Mergand mai departe pe linia vehementei tale intuiesc o mare dorinta de igienizare a natiunii – adica toti cei ce fac si mananca paine in Romania, tara natala pentru ei si stramosii lor- pana la o aduce in starea de neam unic, pur in sange si simtiri. Pe scurt este vorba de un arianism daco – geto – dambovitean, dorit dintotdeauna incepand cu A C Cuza, finalizat de anti iredentistul de Scornicesti si preluat cu succes de o ceata de voinici certati cu sapunul si cu cartea, dar dotati cu bojoci pe masura primitivismului din capul lor. Se stie unde s-a aplicat doctrina puritatii rasei, definite prin identitate de ADN sau unanimitate de convingeri si care au fost efectele ei. In fond cei diferiti de grosul turmei reclama lipsa smereniei crestine si nu cer decat mai multa decenta in spatiul public. Intamplator sunt ortodox la fel ca multi, multi altii, intre care se remarca un tradator de clasa: Vasile Banescu. Tot intamplator „neam” este un cuvant asimilat de romanii neaosi din limba ungurilor. Asa ca bagati-va mintile in cap tovarasi!
Nu cred sunt mizerii la adresa românilor. Cred că cine își lingușește conaționalii, acela face mizerii. A spus-o Caragiale, a spus-o Octavian Goga. Evident că Uniunea Salvați România este un nume ales tot din același populism. Toți salvează țara, toți își asumă pe persoană fizică soarta unei națiuni întregi. Oare de ce? Te pomenești că nu or fi găsit altceva de lucru. Ar trebui să nu ne mai dăm importanță, asumându-ne soarta unei colectivități întregi doar pentru că ne considerăm lipsiți de importanță pe persoană fizică, și atunci, în lipsă de altceva, ne atribuim abuziv importanța țării. Găsesc că e o fraudă care merită menționată. Cine știe, poate citește cineva și își pune întrebări despre faptul de a fi fals. Despre modernizarea eșuată a României au vorbit mulți, începând cu Maiorescu.
Nici eu nu cred că spusele dumitale, domnule Darie, sunt mizerii la adresa românilor. Ar trebui să ne pună pe gânduri realitatea că de la Frontul Salvării Naționale („emanat” de revoluția din 1989!) până la Uniunea Salvați România (apărută „democratic” pe taraba politicii românești!) au trecut trei decenii și noi tot „nesalvați” am rămas.
În „Casa Poporului” își fac veacul aleși unul și unul ce mor de grija patriei, în „Catedrala Mântuirii Neamului” te poți ruga la sfinți doar cu programare, că întâietate au tot „patrioții” salvatori. O părere critică rostită cu bun simț este imediat contrazisă de „țucălarii” prezenți peste tot…
„Frauda” se întâmplă la fiecare ciclu electoral, atunci când pretendenții la funcții promit pe nerăsuflate marea cu sarea și luna de pe cer, iar alegătorii îi cred pe cuvânt. Încă nu am învățat să-i simțim de la o poștă pe mincinoși și pe lingușitori. Pentru asta e nevoie de școală, taică!
„Fabricile” producătoare de diplome la comandă produc în serie indivizi „școliți”, capabili să impresioneze „populimea” cu CV-urile lor impresionante. Vorba aia, doar cine are carte are parte. Nu intră în discuție (ar fi o blasfemie!) faptul că cine împarte parte-și face…
„Modernizarea” României mai are de așteptat. „Viitor de aur țara noastră are și prevăz prin secoli a ei înălțare”. Cât de vizionar a putut fi Bolintineanu!
”Ar trebui să nu ne mai dăm importanță, asumându-ne soarta unei colectivități întregi doar pentru că ne considerăm lipsiți de importanță pe persoană fizică”
Exact asta e valabil și pentru domnia ta. Nu-ți mai da importanță și nu mai emite judecăți de valoare asupra românilor în ansamblu. Nu te-a investit nimeni să judeci poporul român in corpore, în afara propriilor înclinații narcisiste.
”Despre modernizarea eșuată a României au vorbit mulți, începând cu Maiorescu.”
Nu știu ce vorbea Maiorescu, însă garantat vorbea despre vremurile lui, nu despre vremurile noastre. La momentul de față, ar fi suficienți 10.000 de români educați și cinstiți, pentru a reconstrui politica și societatea românească pe baze mai corecte.
”Modernizarea” e o vorbă în vânt, nu înseamnă nimic anume, iar ”modernizarea” Europei Occidentale a luat-o de mult razna. România are probleme foarte concrete, de exemplu are cea mai disfuncțională democrație din toată Uniunea Europeană. Nu românii în ansamblu viciază procesul democratic din România, ci doar câteva mii de membri ai serviciilor secrete. Membrii serviciilor secrete se ocupă cu controlul asupra economiei și societății românești, ei trebuie aduși la realitate și puși la locul lor.
În opinia mea, asta e baza oricărei discuții despre revenirea României la democrație: reducerea controlului pe care-l exercită serviciile secrete asupra politicii și economiei românești.
Nici un partid nu are o ideologie clar articulată și coerent tradusă în politici eficace, evidente și pragmatice. În acest deșert ideologic PSD și-a pus o mască social-democrată care să acopere conservatorismul post/criptocomunist, PNL a fost o remorcă a PSD fără politici liberale, USR are o ceață ideologică ce cuprinde tot spectrul politic, iar AUR/SOS/POT/CG au sudat ideile legionare cu ceaușismul idealizat în lipsa educației istorice ce ar fi trebuit să fie predată în școli. Oricine poate enunța orice, că sigur va găsi 10% din populație care să îi accepte ideile – vezi aberațiile lui CG.
Nu, opoziția conservatorism vs progresism nu este o capcană.
De fapt, conservatorismul nu mai există, el a degenerat în suveranism/naționalism, tocmai pentru a se opune progresismului globalist de stânga ca înlocuitor al socialismului/comunismului internaționalist. Să nu fim ipocriți, nici intelectual, nici ideologic, nici politic, adevărata bătălie ideologică din România și din tot Occidentul este între Progresism vs Conservatorism/Naționalism( a se vedea MAGA vs Woke în SUA, dar și situația din Europa).
În plan ideologic, progresismul în Europa a fost potențat de Franța lui Macron care a dus Franța în dezagregare politică și anarhie. Chiar și în Germania presiunea ca AfD un partid extremist de dreapta să intre la guvernare este enormă. În Italia, d-na Meloni, conservatoare, plutește cu grație între extremismul de dreapta de tip mussolinian și progresismul de stânga european.
România imită și ea în stil propriu disputele ideologice occidentale prin antagonismul pro/contra Europa, în plan politic între extrema dreaptă naționalist-ortodoxist-legionara și anti-europeana reprezentată de Georgescu, Simion, Șoșoacă( și la care se pare că va cupla și PSD fost PCR) contra partidelor pro-Europa formate din PNL, USR, UDMR și momentan PSD.
Ca părere, progresismul este în pierdere de viteză în Occident. Totuși, se pune întrebarea: CUM ne apărăm contra extremismului de dreapta? Ar trebui ca partidele de felul PNL( și altele) să adopte ideologii de tip conservator clasic, ca reacțiune contra extremismului de dreapta. Numai că elitelor românești nu le place conservatorismul, s-au săturat de capitalism, de democrație, etc și vor altceva. Dl Cr. Preda și alții cred că au găsit soluția în progresismul distrugător al eșafodajului capitalist construit de liberalismul clasic, devenit astăzi conservator.
Personal, prefer conservatorismul și nu progresismul.
sunt multe nuante de progresism, multe nuante de conservatorism;
trebuie definita fiecare pozitie, in amanunt; altfel se pot crea confuzii
Mai ușor cu aberațiile, suveranismul/naționalismul nu are nici o legătură cu conservatorismul! Suveranismul, adică vechiul naționalism reîncălzit, este funciar anti-conservator. Există atâția autori titrați care au scris despre asta, de la Kirk la Scruton. Chiar și pe platforma Contributors există texte care documentează antiteza dintre suveranism/naționalism și conservatorism. Deci, mai ușor cu manipularea!
Sunteți în eroare. Statele – națiune au apărut ca urmare a liberalismului clasic, devenit azi conservator în sensul existenței în continuare a statelor-natiune. Suveranismul susține și el aceeași cauză.
Numai că în condițiile apariției progresismului globalist și a poziției lui CONTRA Statelor-natiune, conservatorismul și suveranismul apar, ambele, contra globalismului și a apărării statelor-natiune, deci opuse progresismului. De fapt, acesta este marele conflict ideologic actual: lupta dintre progresism/globalism VS conservatorism/suveranism/naționalism.
Povestea este ca nu am avut ideologi.
Nu ca nu ar fi existat, ci pentru ca Sistemul Ticalosit nu da drumul „pe post” decat mancatorilor de merda, care canta cum ordona ei.
Nici o criticva, oricat de mica, nu are voie.
Desi, dupa cum se prezinta realitatea, era nevoie de critici. Constructive, normal, nu critivi comunisto-fasciste, care vor sa inlocuiasca sistemul. Alea sunt acum si li se zice libertate de expresie!
Iar ideologiile nu au fost respectate de nici unul dintre participantii la viata politica.
Economia de piata si libertatea a fost inteleasa ca libertatea de a fura, (Si inca este.)
Etatismul a fost inteles ca apararea -cu dintii- a apanajului nomenclaturii, care fura prin firme capusa etc. Iar cand nu se mai poate fura din marea proprietate comuna, s-a trecut la furtul direct din buget prin salari, prime si pensii speciale. Si nimeni nu poate opri fenomenul.
Doar feminismul a fost corect, importind toate timpeniile armazoanelor de peste „garla”. Si punind mot.
A, da, si dreptul cainilor maidanezi de a sfasia copii, femeile si batrinii. O contributie absolut originala a ideologilor nostri…
In ce priveste marele succes euro-atlantic, sa ne amintim ca Eltin a spus Niet la Helsinki/Madrid si Putin a dat drumul Romaniei pentru libertate de miscare in Cecenia. Ar trebui sa aprindem cate o lumanare, din cand in cand, pentru martirii de acolo. Chiar daca nu erau crestini.
„Viitor de aur tara noastra are………”
Vorbe multe degeaba.
Exista vreo doi comentati care tot repeta ca România este o cleptocratie. Ei au înțeles mai bine esența problemei decât toți marii analiști politici care se ocupa de ideologii. Ideologiile n-au fost niciodata importante in Romania, sunt doar perdele de fum din care își fac ceva bani cativa universitari.
Problema reala nu sunt ideologiile, ci care este esența/natura puterii în România.
Marii comentatori politici din tara se feresc ca dracu de tămâie sa lămurească asta. Este România o plutocratie sensu stricto (ca multe tari pretins democratice) sau o plutocratie în colaborare cu militari, fie ei și din unități militare speciale?
„Noi, proștii, știm de SRI, SIE, DGIA, STS, ”doi ș-un sfert” etc, etc:
în realitate, zonele de influență politico-economică sunt mult mai numeroase, din cauza combinațiilor pe linie de afaceri sau de interese politice interne și externe dintre aceste servicii oficiale, ba chiar și din perspectiva generațională – tinerii activi azi, alături de deșcele bătrâne uitate în tranșee de Ceaușescu.
Asta nemaivorbind de zonele în care acționează vechile cadre superioare din servicii cu structurile lor de influență și rețelele lor cu tot…”
https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-razboiul-civil-pentru-reformarea-romaniei-si-o-ecuatie-pentru-matematicianul-dan.html
======
O exemplificare recenta la editorialul-opinie de mai sus si un raspuns din viata reala in Ro la intrebarea Dvs. „Este România o plutocratie sensu stricto (ca multe tari pretins democratice) sau o plutocratie în colaborare cu militari, fie ei și din unități militare speciale?”
„Fănel Bogos ar fi plănuit îndepărtarea de la conducerea DSV Vaslui, Mihai Ponea, cu sprijinul unor foști generali și ofițeri din serviciile secrete.
Generalul SIE în rezervă Nicolae Iana (trecut în rezervă în 2003), fostul procuror militar DNA Vasile Doană și doi rezerviști din SRI sunt vizați de procurorii DNA alături de Fănel Bogos, anunță G4Media, care citează surse judiciare.
Printre cei vizați de ancheta DNA se află și președintele PNL Vaslui, Mihai Barbu.”
https://hotnews.ro/zeci-de-perchezitii-dna-intr-un-dosar-care-il-vizeaza-pe-un-important-om-de-afaceri-in-schema-apar-si-un-fost-general-sie-doi-fosti-ofiteri-sri-si-un-fost-procuror-militar-2102298
Pentru cei ce au uitat, boala militarizatilor proaspat pensionati si nefortati legal la macar vreo 10ani de pauza, aduceti-va aminte de FNI/Gelsor/Vantu, si ala avea angajati fosti militarizati de prin diverse servicii secrete/speciale.
Foarte probabil, dl. I. Stanomir nu citește comentariile la articolele domniei-sale. Eu, cel puțin, am amintit în repetate rânduri că România NU este o democrație, România este o cleptocrație guvernată de peste 35 de ani de o grupare de sorginte securisto-comunistă al cărei obiectiv fundamental este transferarea frauduloasă a unei cantități cât mai mari din resursele publice în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora. Astfel, aceasta a ajuns în timp să se consolideze, să controleze resursele statului, și să-și subordoneze instituțiile de forță, justiția, serviciile de informații etc.
România este un stat eșuat (după cum spunea chiar fostul său Președinte), căuia i-a fost aplicat MCV drept condiție pentru aderarea la UE în 2007, MCV care a fost ridicat abia cu 2 ani în urmă de rușine, pentru că nimeni nu mai putea explica de ce un stat care nu e o democrație a fost admis totuși în Uniunea Europeană.
Eu, cel puțin, am amintit în repetate rânduri că România NU este o democrație…
Bineînțeles că nu e. Și asta dincolo de faptul că democrația și-o imaginează fiecare cum îl duce capul, fiindcă, luând ca definiție de bază imaginara și idealizata democrație ateniană (despre care, în realitate, majoritatea oamenilor nu știu adevărul), au fost inventate puzderie de varietăți de democrații, cu arome pentru toate gusturile: comuniste, socialiste, sociale, creștine, liberale, republicane, progresiste, constituționale etc.
Majoritatea oamenilor înțeleg prin democrație, înainte de orice altceva, dreptul universal de vot. Dar ce valoare mai are votul universal dacă tot ce știu alegătorii despre candidați și partide au aflat de la televizor și de pe rețelele sociale controlate de cei care au cei mai mulți bani pentru propagandă, într-o vreme în care informația se prelucrează, manipulează, deformează, ciuntește sau inventează până la 100%? Câștigătorii vor fi mereu cei mai capabili să ajungă aproape de urechile și de ochii majorității votanților.
Democrația a devenit un cuvânt magic, inatacabil, bun de patrimoniu al omenirii. Tabu. Dai în el, dai în tine, dai în fabrici și uzine și ești scos din joc.
Vă rog să vă uitați la cele 3 grafice de aici:
https://voxday.net/2025/11/03/demographics-is-destiny-2/
Iată și comentariul care le însoțește:
Ce rost are să aperi „democrația” când nu numai că nimeni din Anglia sau Țara Galilor nu a votat pentru importarea de persoane din vreuna dintre aceste țări, dar măsura nici măcar nu a fost inclusă pe buletinele de vot?
Cu siguranță nu este nevoie de un profet sau de un expert în futurologie pentru a înțelege ce rezervă viitorul pentru orice națiune odinioară omogenă, care și-a modificat structura demografică de bază. De ce s-ar gândi cineva măcar să ridice un deget pentru a apăra așa ceva?
Este democratia hotilor si curvelor de ambe sexe: matca fara ac, visata de 500 de ani.
O provocare pentru domnul Stanomir: sa scrie un eseu despre esența puterii din România. Cine deține puterea, care sunt mecanismele de mentinere a controlului ale celor de la putere? Ceva pe linia lui C. Wright Mills.
Iar ideologiie? Iar ideologi? Ne mai raman timp si energie sa facem si noi ceva? Altceva? De exemplu, sa facem inca vreo patru poduri peste Dunare si sa dragam Dunarea pentru o face navigabila cea mai mare perioada a anului. Sau sa fabricam in Romania 1000 de tancuri anual. Sau vreo 100,000 de drone FPV. Sunt satul de atata Hanna Arendt. Vreau Anghel Saligny. Sau Dimitrie Leonida. Sau Horia Hulubei. Sau…