”Economic crash”. De ce ne temem noi, economistii, și ce se poate face

Un articol clar, cu recomandari bune si de bun simt. Poate putin prea optimist in ceea ce priveste revenirea economiei in 2021. Mai degraba poate 2025.

Plouă bani.
Comisia UE.27 se îndatorește cu încă 1.000 miliarde Euro pe lângă budgetul de 1.000 miliarde Euro pentru anii 2021-2028 dacă se impun statele din sud. Deocamdată s-a votat în unanimitate de voturi în consiliul ministerial al șefilor de state primul pachet de 540 miliarde Euro (100 miliarde ajutor pentru șomaj tehnic, începând de la 1 Iulie 2020). Fresh money a fost o cerință la 23 aprilie 2020 în consiliul ministerial al șefilor de guverne a statelor din sud.
Va fi ceartă mare și lungă pentru bani ca de obicei în UE. Prima ceartă va fi pentru budgetul de 1.000 miliarde Euro pentru anii 2021-2028. Contribuția de 1% BIP al statelor partenere nu acoperă budgetul dorit din cauza recesiunii economice. De unde bani?
A doua ceartă și mai mare va fi pentru budgetul de „reconstrucție” de 1.000 miliarde Euro. UE nu are venit propriu. UE nu e un stat. De unde va veni budgetul propriu al Comisiei UE.27. BCE Frankfurt/ZE a cumpărat deja 2.000 miliarde Euro hârtii datorii de state UE. Urmează acum alte 1.000 miliarde Euro hârtii datorii de state UE la BCE. Plouă bani?
Relansarea economiilor în UE.27 depinde și de banii de la Comisie.

Unde se va poziționa Bucureștiul acum?
Sunt multe de regândit, de reconstruit.
România nu e în ZE.19 Zona Euro, nu e în Schengen.
Liberté, Égalité, Fraternité. Acum e nevoie de Fraternité & Santé.
Eu cu cine votez?
I.L. Caragiale azi

Ioi, dar cate poate face statul si ce putin firmele si cetatenii…

Stati cu ochii pe cei care preamaresc statul caci de acolo vine urgia…
Zile mai bune, cu multa sanatate!

PS
statul a facut bine ca a inchis economia dar in perioada de inchidere ar fi trebuit sa se ingrijeasca cu maxima urgenta doar de asigurarea cu materiale de protectie pentru toata populatia, cu echipamente si medicamente necesare tratarii acestei pandemii in cotele estimate, atat cat erau ele cunoscute, si dupa eliberarea din aceasta constrangere sa isi lase cetatenii si firmele sa revina la munca…Putea sa lase acasa fara bani atat bugetari cat si privati – CFP – numai cei aflati in situatii dramatice sa le acorde un sprijin de existenta limitat la 200 ron/luna/per. Asa limitati de imprejurari toata lumea ar fi alergat inapoi la serviciu dupa max.1,5 luni – timp arhisuficient pentru acoperirea golurilor din sanatate, potolirea pandemiei si indreptarea spre mai bine a oamenilor si a business-urilor.

Altfel ne intoarcem in pas voios de pionier spre comunism in zbor!
Urari remarcabile de sanatate

Din câte îmi dau seama prăbușirea prețului petrolului dată de transformarea celui mai mare importator în cel mai mare exportator (SUA) aduce un șoc deflaționist suplimentar peste deflația dată de supraproducția mondială. Criza asta are efectul invers. Pentru unii poate chiar e binevenită…

„Acest punct este clar învățat în urma crizei care a început în 1929 (The Great Depression). La acel moment politica economică era ”laissez faire”, intervenția statului în economie fiind privită categoric și generalizat ca negativă. ”

Interesantă teza. Mă întreb insă cum se împacă cu apariția, chiar in anul 1929, a unei legi produse de un mandat republican (Herbert Hoover) -Agricultural Marketing Act- care promova intervenția statului in economie, dirijismul fără limite asupra sectorului agricol (statul, printr-o Agenție special creată putea cumpăra surplusul fermierilor, fără nicio limită) și ajutoarele bănești acordate organizațiilor de fermieri (se presupune…private). Iar rezultatul acestor politici intervenționiste..ei bine, las autorului plăcerea de a-l descoperi.

Dar să lăsăm chestiunea minoră a criticii politicilor de tip ‘laissez-faire’. Să revenim la subiect, considerând ipoteza crizei reală: ce se poate face?

1. Soluția propusă de majoritatea economiștilor este: să lăsăm Statul să se împrumute in numele nostru, iar noi să-l supraveghem, după putirințele noastre, in activitatea lui de a distribui banii extrași din averea copiilor și nepoților noștri, in ideea că banii astfel cheltuiți vor conduce cumva la prosperitatea lor. Nu o să critic ideea asta pentru că e inutil: Statul oricum va face asta, oricum se împrumută, cu sau fără criză. Vreau doar să o continui: e bine sau nu să ne împrumutăm in vreme de criză? adică, dacă o face Statul, ce, noi să fim mai fraieri? Eu zic insă că-i o idee tare proastă. De ce? Păi, dacă toate statele o să pornească o nouă goană nebună după credite atunci creditul se va scumpi iarăși, iar omulețul va concura pe o piață ultrareglementată de Stat chiar cu Statul. Avantaj Guverne. In plus, Statul deja a distorsionat piața creditelor prin crearea unor programe redistributive destinate fix IMM-urilor care primesc fonduri -unele rambursabile, altele pomană- fără a fi nevoie de o demonstrație a propriei eficiențe/valori economice. Deci Statul a înlocuit parțial Banca in procesul de…triere. Avantaj Guverne. Apoi creditul tău scump va atârna in balanță pe piață când te vei confrunta cu competitori care s-au abonat la Creditul ieftin de Stat. Tu o să ai un cost de producție mai ridicat decât pomanagiul Statului. In cele din urmă noua clasă a clienților statali va acapara piețele, îi va elimina pe cei performanți și va produce pe stoc sau pe hârtie pentru a putea absorbi in continuare fondurile-drog guvernamentale. Deci, in loc să te aventurezi pe cont propriu, mai bine de lipești de Stat sau te potolești și îți iei o slujbă banală. Desigur, asta înseamnă că pe termen scurt/mediu oferta de bunuri/servicii de pe piață va fi de o calitate execrabilă (când au produs Statul și clientela sa ceva de calitate?). Obinuiește-te cu mediocritatea. Sau…

2) Speculează golurile lăsate pe piață de clientela Statului-creditor. Inevitabil, anumite sfere economice vor fi abandonate de Rețea, in special cele ce necesită viziune și răbdare, cele cu investiții serioase ce aduc profit după 5-10 ani. Poate nu ai capital acum, dar te poți apuca să economisești. Insă cu mare grijă, căci deși creditul se va scumpi, banul își va reduce valoarea. Vom avea inflație, deci chibzuiește bine in ce anume vei converti moneda intru economisire. Poate pământ, poate aur. Nu știu și nici nu pot încuraja vreo cale: au fost vremuri in care Statul a forțat oamenii să-și lichideze averile, inclusiv prin naționalizări ale aurului, pe considerentul că ‘avarii’ incetinesc creșterea economică prin cumpătarea lor și spiritul prevăzător. Deci ai grijă omule: să fii sănătos fizic nu e suficient, s-ar putea să ai nevoie de nervi de oțel ca să rămâi sănătos mental.

3) Sau…dacă nu ai scrupule morale…te poți apuca de speculă, de contrabandă, de cămătărie. Ocupațiile astea o să devină înfloritoare. Ca să nu te dibuiască lumea și să te pună la stâlpul infamiei, e simplu: astăzi te poți prezenta publicului in mod instant ca o persoană de mare angajament social, e suficient să donezi, cu oarece pompă virtuală, către cauze nobile precum salvarea pădurilor, salvarea copiilor, salvarea planetei, învingerea bolilor și a altor inamici globali. De altfel, poți direcționa chiar tu fondurile din donații, căci ți le poți dona unei organizații caritabile pe care să o conducă blânda ta surioară, sau o mătușică milostivă. Nu uita să asiguri un fond substanțial de ungere a autorităților și incă unul pentru oamenii de bine din presă. România a mai trecut, relativ recent, printr-o fază d-asta, deci pune mâna și documentează-te, sunt tone materiale, inclusiv video, pe internet.

circula un banc cu un client care ii da hotelierului 100$ garantie pana-si alege o camera; hotelierul da fuga sa-si achite datoria la macelar samd. pana la furnizorul final care-si achita datoria la prostituata; care prostituata revine la hotelier cu cei 100$ pentru cat a inchiriat si ea camere pe datorie; intre timp clientul renunta sa se mai cazeze, isi ia inapoi suta si pleaca, iar toata lumea e mult mai fericita decat inainte;
clientul fiind statul, cum va proceda sa scoate din sistem cei 100$ lasati garantie la HORECA ?
ca de bagat in sistem, e ca si cum ar acorda vouchere de 100ron pentru fiecare cetatean; care cetatean merge in excursie si mananca la restaurant, 50ron raman la HORECA, 50ron se intorc la stat; pe circuitul privat al HORECA 25ron merg catre importuri, 25 reintra in sistem; pe circuitul statului, cei 50ron merg la bugetari si se injumatatesc si ei: 25 pe importuri, 25 reintra in sistem; dupa primul ciclu, statul va avea o datorie in valuta echivalent a 50ron si in total tot 100ron in sistem; dupa cateva cicluri, statul ramane cu o datorie externa echivalenta a 100ron si cu inca 100ron care isi continua circuitul, dintre care o parte incepe sa se acumuleze sub forma de exces de lichiditate, pe masura ce scade apetitul pentru consum, ajuns la saturatie; dupa care vine nota de plata pentru datoria externa;
care e de fapt problema ? interventia statului distorsioneaza consumul, care intr-o prima faza creste peste media normala, iar asta atrage supradimensionarea investitiilor in aceasta directie; daca statul va inunda piata cu vouchere pentru HORECA, va umfla artificial o bula imobiliara prin atragerea de investitii excedentare in acest sector, care se va dezumfla cand consumul nu va putea fi sustinut, fie din pricina deficitelor create in sistem, fie pur si simplu pentru ca piata va fi suprasaturata de aceleasi produse si servicii in exces si va migra catre alte achizitii si catre acumulare;
revin la suta magica: in exemplul cu hotelul, era nevoie de cei 100$ pentru ca masa monetara era zero; in economie insa masa monetara a ramas practic aceeasi, chiar daca a scazut consumul; dar desigur ca apar cercuri vicioase de lipsa de cashflow la agentii economici in timp ce moneda ramana blocata tocmai la cei care nu prea au nevoie de ea; e logic sa se emita mai multa moneda cand de fapt ea nici nu mai acopera circulatia tot mai redusa a marfurilor si se devalorizeaza natural ?

dar de fapt altceva mi se pare dureros in orientarea spre consum a economiei romanesti; ce ma deranjeaza la economistii adepti ai consumului este ca nu fac o distinctie serioasa intre productie de bunuri esentiale si respectiv servicii; pentru ca daca statul nu are lichiditati dar emite moneda doar pentru servicii (cazare, coafura, servicii sociale) banii respectivi ajung mult mai greu la agentii economici care produc bunurile esentiale si de care depinde cu adevarat functionarea economiei, printr-o cerere constanta; denaturand piata, interventia statului face ca bunurile esentiale sa devina tot mai scumpe, inchizand cercul vicios al inflatiei;
paradox:
– statul e darnic cu bani pentru achizitii de servicii care la momentul achitarii facturii inca nu au o acoperire in bunuri nou create;
– statul e rau platnic pentru achizitii de bunuri care la momentul facturarii sunt deja create si se justifica cresterea masei monetare cu contravaloarea lor;
De fapt, statul este cel mai mare Consumator; aveti idee cat de greu isi recupereaza un agent economic costurile cu bunurile deja create pe care le-a contractat cu statul ?
Sa va reamintesc, spre exemplu, de procesele constructorilor de autostrazi cu CNAIR ? sau cat de greu se deconteaza finantarile UE ?
statul a creat monstruase structuri supraetajate de verificare a verificarilor (Supervizor, autoritate locala in calitate de Beneficiar, autoritate locala de implementare PO, autoritate nationala de implementare PO, autoritati bancare intermediare, etc), care in multe cazuri reiau procedura de la nivelul inferior pentru revizia si reverificarea verificarii verificarilor;
pe de alta parte, in timpul asta statul nu ar avea o problema de constiinta sa arunce bani din elicopter pentru turarea motorului economic;
pai nu mai bine ar plati toate facturile in avans ? si nu mai bine ar generaliza clauzele contractuale de acordare a unor avansuri, care clauze practic intervin doar in contractele cu finantare europeana, ca „ei” ne dau voie, noi insine nu putem sa ne dam voie… (pentru ca, pri definitie, statul e cinstit iar privatul e bandit)

Problema actuală nu este una de natură ”tehnică” (economică, în contextul articolului de față). Ea este una de natură politică, obsesia pentru etatism. Comportamentul de stat polițienesc, unic în Uniunea Europeană, nu are nicio legătură cu mersul economiei, are legătură cu controlul asupra economiei.

Prin urmare, soluția e aceeași ca și pentru regimul Ceaușescu: era neapărată nevoie de prăbușirea lui, altfel economia și societatea românească nu ar fi avut șansa unui reset. Din păcate, situația actuală e comparabilă cu cea din 1983 – 1984, adică mai durează câțiva ani până să fie posibil un reset. Cu Putin la Kremlin și Merkel la Berlin, nicio șansă. Așa că mai vedem ce-o mai fi după 2024. Deocamdată înclin să-i dau dreptate lui @Dedalus, România are destule șanse să se ducă în direcția Venezuelei.

O situatie medicala , dificila la nivel global ,peste care se poate suprapune una economico-financiara si ea dificil de gestionat (cel putin asa pare ) . Deocamdata UE este privilegiata in acest joc economic mondial (sa il numim asa ). Pandemia si efectele coronavirusului nu pot tine la nesfirsit , fiecare epidemie are un inceput , un maxim ,dupa care incepe sa scada ca intensitate, iar curba descendenta apare incet incet la orizont . UE a reusit in acest interval sa nu desfiinteze traseele de marfa si nici transportul acestora (vorbesc de lucruri esentiale vietii ). In Romania abundenta de marfa nu a fost oprita ,gasesti inca tot ce vrei si asa este in toate tarile europene . Productia de marfa – esentiala – nu se opreste nici in Europa nici in alte parti ale lumii , ba mai degraba ea creste . Cetatenii UE au marele avantaj fata de toti ceilalti cetateni ai lumii ca isi pot permite citeva luni de existenta, chiar fara sa fie conectati la avantajele materiale anterioare , adica pot trai pe proprii bani ceva vreme .Repornirea productiei in Europa va mai avea si avantajul pretului extrem de scazut al titeiului si stocurile imense facute pe bani putini (cred ca imense cantitati de petrol exista acum in Europa si nu numai aici, dar si cantitati uriase au fost deja platite anticipat si care acum sunt stocate la producator . Situatia politica se poate modifica si ea , tratatele (unele dintre ele )se vor modifica , banii nu vor mai fi dati decit celor ce in mod corect folosesc aceste sume ,controlabile de UE , cei ce tin bani ascunsi in multiple forme- gen offshore – nu vor primi sume de bani ,respectarea democratiei va face parte din conditia esentiala de a accesa fonduri , multe entitati economice vor fi realocate partial sau total catre statele membre, ceea ce va produce o bunastare si un somaj minimal in viitor . Marii producatori de petrol ,ce nu au si alte surse de venit sunt marii perdanti ,ei trebuie acum sa se imprumute .De unde , o stim cu totii . In alte parti ale lumii cetatenii sunt saraci si daca ne uitam cu atentie ei nu vor putea sa traiasca fara ajutor statal .Acesti oameni vor fi cei mai afectati de criza Ce inseamna asta . Inseamna ca statele se vor imprumuta de la banci , fonduri monetare , sau alte surse extra statale . Cine sunt cei ce detin aceste rezerve ,cei ce pot tipari bani ,dolari – euro – valute forte ce circula acum mai peste tot in lume . Aceste entitati sunt si cele care vor imprumuta statele lumii . Vor disparea ,in Europa, ca prima faza(doar in aceste luni de criza epidemiologica) avantajele extra salariale (salariile brute vor ramane intacte ).Cetatenii europeni sunt practic aflati intr-un concediu prelungit , dar statele UE si nu numai , la nivel de guverne, se vor imprumuta si ele si vor deveni practic datornicii absoluti ai entitatilor financiare mai sus amintite . Dupa incheirea pandemiei , parte a acestor bani oferiti si ca forma nerambursabila de ajutor si ca forma de imprumut sau ca donatii particulare ce vor imbraca tot o forma de ajutor la nivel superior in UE, vor fi retrasi treptat de pe piata, iar riscul de inflatie (ce va exista cu siguranta )va fi cumva minimizat , dar ea (inflatia )va exista .Deci , vor fi injectii masive de capital ce vor indatora statele lumii , vor fi bani alocati cetatenilor pentru consum si care vor fi retrasi ulterior, in etape, din piata cu o inflatie usor crescuta fata de normalul de azi . Adaptabilitatea il face pe om sa caute in permanenta avantaje in modul propriu de viata, cu totii ne vom descurca cumva , dar cei vulnerabili ,pensionari persoane cu dizabilitati , copii fara familie s.a.m.d. trebuie ajutati de stat .

„Primul punct care trebuie lămurit este dacă statul trebuie să intervină sau nu în economie pentru combaterea crizei.”
Categoric NU.
Statul este raspunzator de crearea cadrului legal in care se poate dezvolta o economie de piata prin punerea la dispozitie a legislatiei necesare si aplicarea ei.
La acest capitol exista carente majore, atat la nivel national si cat si european, s-a reusit in decursul anilor crearea unui desis din legi, reglementari, ordonante, programe etc,etc. neclare si de multe ori contradictorii, prea multe exceptii clientelare si electorale care acum fac aproape imposibila gasirea unei „retete” prin care s-ar putea diminua efectele crizei.
Majoritateta programelor de sustinere sunt bazate de credite, datori noi care se suprapun deja peste cele existente, stingem focul cu benzina.
Volumul creditelor explodeaza asa cum si numarul celor care nu le mai pot onora va creste precum infectia cu virusul aceste nenorocit.
Cum va continua discutia dupa terminarea crizei cu deficitele bugetare ale statelor din zona euro ? daca recurgem la aceleasi programe de austeritate pt ramburasera datoriilor si respectarea parametrilor de stabiliatete inseamana ca va fi si amar de noi.
Statele care nu detin moneda euro a cel putin mecanismul devalorizarii mondedei nationale cu toate riscurile insa este un mijloc prin care mai ai o marja de actiune, in statele cu moneda euro va fi foarte greu daca nu chiar imposibil , inundarea pietei cu capital producand de fapt exproprierea celor care mai detin ceva, a proprietatii private.
Nu avem o singura criza, avem 3 crize, una politica, una economica si una medicala la nivel european, gestionarea lor de catre stat, imposibil, mai ales in conditiile in care statul nu este dispus la relaxare fiscala, debirocratizare, reducerea aparatelor bugetare si implementarea masurilor in sensul sustinerii mediului privat de afaceri.

Criza a fost provocata de interventia statului, care a zis brutal stop. Baza acestei decizii presupun ca este de natura strict medical/epidemiologica, cu toate ca de obicei se carantineaza populatia infectata, nu cea sanatoasa. In esenta, va fi initial o criza de lipsa de lichiditate si lant de productie, aparent usor de rezolvat in cateva luni. Marele X dupa parerea mea, si zona cea mai periculoasa, este apetitul pentru consum al clientilor, pe orizont 6-24 luni. Economia contemporana se bazeaza pe consum. O prabusire, neincredere, pe acest segment (chiar daca arunci cu bani catre consumator) va insemna si mai multe joburi distruse permanent, intr-un snowball effect.

Eu sunt foarte pesimist in legatura cu capacitatile unui stat de a rezolva probleme. Statul in general stie doar cateva lucruri: continua centralizare, si mai multa putere, obsesia controlului asupra cetatenilor si cresterea aparatului birocratic pe spinarea economiei reale.

Foarte periculoasa este si orientarea „cetatenilor” (populatiilor ar fi mai corect) catre stat pentru a le rezolva toate problemele din viata…Cadourile din partea statului sub forma de bani sau sugestii sunt mai intotdeauna otravite.

Cat despre printarea de moneda, traiasca fiatul, the sky is the limit, atata vreme cat ai hard power si esti vag mai credibil decat majoritatea celor din piata (adica nu Romania), printezi si te indatorezi cat vrei, esti singurul care te poti autourechea. Ai access la o usa prin care aduci cu impunitate bani din viitor.

Un articol bun.
Autorul face o observație de bun simt: ca și în sistemele vii atacate de boli serioase aceasta criza va duce la o selecție brutală în economie. Companiile solide vor supravietui, multe companii șubrede își vor da duhul. Sectoare economice neesențiale (divertisment, turism (in special cel international), transport aerian (un corolar al decăderii turismului), parter speculativă a serviciilor financiar-bancare, etc. Vor fi victime colaterale: sectorul imobiliar si constructiile.
Vom asista la o faza speciala a darwinismului social, cea a selecției companiilor și statelor viabile. Romania este un pericol, nu avem decât un singur sector viabil și acesta este agricultura și cum o nenorocire nu vine niciodată singură anul acesta asistăm ls o secetă de proporții biblice. Singura speranță este solidaritatea europeană, solidaritate care va fi supusă celui mai serios test.
Respectul meu pentru Alemania scade cand citesc cel putin săptămânal diatribele anti sud (și voalat anti est) ale lui @Kurt.
Sloganele de tip we are in it together se aplica preferențial, dar europenii sunt buni doar ca forța de muncă ieftina. Mai comică este poziția britanică care a folosit o propaganda murdară împotriva efectului negativ al muncitorilor români, bulgari sau polonezi asupra pieții muncii in regat, apelează, post-Brexit, tocmai la desanturi de muncitori români pentru ca cetățenilor autohtoni nu le place cursul legumelor.
Un fel de razbunare a soartei este sa vezi ca din personalul medical care a stat zi și noapte ca sa-i salveze viața bravului Boris, ambele persoane menționate de BJ erau emigranti. Asta după ce intr-un reportaj BBC de la sfarsitul anului trecut doctori si asistente medicale din Londra se plângeau că pacienții britanici cereau să fie tratați de English people.
Dacă 1989 a fost o schimbare colosală pentru cei din est 2020 va fi o schimbare masiva pentru întreaga omenire. Sunt puse ls un test serios organisme supranaționale, aliante, natiunea-stat, companii, oameni si ideologii. Spre surpriza mea până acum umanitatea a trecut acest test cu o notă destul de buna, vom vedea minimă solidaritate de până acum se va manifesta cand va fi vorba de împărțit costurile.

„altceva mi se pare dureros in orientarea spre consum a economiei romanesti; ce ma deranjeaza la economistii adepti ai consumului este ca nu fac o distinctie serioasa intre productie de bunuri esentiale si respectiv servicii”

Distinctia intre bunuri si servicii este de cele mai multe ori irelevanta. Atributul „esential” este subiectiv. Sa luam de exemplu serviciile de coafura. Serviciul de coafura produce o utilitate necesara unui segment important al populatiei. Daca este un serviciu esential depinde enorm de persoana. Pentru mine personal serviciile de coafura sunt o utilitate esentiala pentru ca imi influenteaza starea de spirit a unei jumatati importante a familiei mele, si economiseste timpul pe care jumatatea respectiva l-ar consuma prin auto-prestatie. Daca ar fi sa aprecieze jumatate din populatie serviciile de coafura si serviciile de aparare, probabil ar prefera coafura, pentru ca serviciile de aparare sunt percepute ca importante doar in contextul unei amenintari foarte concrete. De altfel daca analizam pretul activitatilor de coafura stabilit de piata libera, tariful pe ora este mai ridicat la un serviciu de coafura decat de exemplu tariful pe ora al unui profesor sau a unui pompier. Daca pretul este cuantificarea utilitatii subiective, fotbalul este mai util ca cercetarea. Un fotbalist profesionist este mai bine platit ca un cercetator profesionist sau ca un medic de infectioase. Pretul este stabilit de piata libera, deci este realmente un indicator al perceptiei reale a societatii asupra ceea ce este esential sau nu.
O forma relativ acceptata de economisti pentru ierarhizarea importantei este piramida lui Maslow. Ceea ce nu prea se spune de catre economisti este ca banii au alta valoare de utilitate la diverse nivele de venituri. Pentru un om cu un venit de 1.000 lei pe luna banii au alta valoare decat pentru un om cu un venit de 100.000 lei pe luna. Ceea ce este esențial pentru un venit de 1000 lei pe luna este complet diferit de ceea ce este esențial la 100.000 lei pe luna sau la 1.000.000 lei pe luna. Utilitatea marginala a banilor este diferita la diverse niveluri de venit. Banii sunt bani ar spune unii, dar nu e chiar asa de simplu.

„statul e darnic cu bani pentru achizitii de servicii care la momentul achitarii facturii inca nu au o acoperire in bunuri nou create”

Nu sunt sigur ce vreti sa spuneti. Daca statul da bani pe servicii, trebuie sa primeasca exact serviciile pe care au fost specificate intr-un caiet de sarcini si care au fost obiectul unei proceduri de achizitii.

Productia materiala nu este nici mai importanta ca serviciile dar nici mai putin importanta. Orice entitate are nevoie de bunuri si servicii intr-un anumit mix conform nevoilor sale. De exemplu, ce ar fi mai corect, sa cumpere statul un avion, sau sa cumpere servicii de transport aeriene, un camion sau servicii de transport bunuri? Raspunsul la intrebare este un foarte clar „depinde de ce are nevoie” si „depinde de doctrina statului”. Daca mergem pe ideea unui stat minimalist, probabil raspunsul este servicii de transport nu mijloace de transport, daca mergem pe ideea unui stat mai putin minimalist, atunci statul va avea si avion, si pilot, va avea si camion si sofer, dar economia va avea mai putine servicii. Un stat eficient raspunde la aceasta intrebare pe baza unei analize cost-beneficiu de la caz la caz.

Statul se imprumuta in numele nostru de multa vreme. Italia, Japonia, Portugalia, Singapore, USA, Belgia sunt tari care au toate datorii de peste 100% din GDP. Cheia este credibilitatea celor care se imprumuta. Japonia si USA nu au probleme sa emita asigurari de stat, aceste tari au practicat politici deflationiste (mai vechi si foarte proaste pentru Japonia) si pot sa tipareasca yeni si dolari pana se inrosesc printerele. Toata lumea traieste pe datorie precum in povestea cu hotelierul si prostituata mentionata de @Prototipescu Fanel si treaba pare sa fie kasher (nu e halal pentru ca dupa Coran nu ai voie sa percepi dobanda). Intr-un comentariu anterior am pomenit un bancul in care cineva spunea ca vom ajunge toti sa cersim si raspunsul era: de la cine?. Cu mintea mea simpla, de om de la tara care vrea sa pipaie lucrurile cand le cumpara, intreb si eu, daca toata lumea care are bani traieste pe datorie de unde ne imprumutam?
Si daca exista undeva bani (in sovereigns funds din China, Singapore, Norvegia, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita, etc) ce vor face acestia cand vad ca banii lor valoreaza tot mai putin ?

Unii economisti recomanda cresterea usoara a inflatiei, dirijata de bancile centrale, ca mecanism de stimulare a cresteii economiei pentru ca atunci cand inflatia depaseste rata dobanzilor raportul dintre datoriile acumulate si GDP scade. Asta este valabil poate in tarile bogate si cu credibilitate. Pentru Romania va fi mai greu pentru ca pana la urma dobanzile la imprumuturi depind de cat de disperat esti si de nota la purtare pe care ti-o dau agentiile de rating, adica tot cei care te imprumuta.
Deficitele bugetare vor creste, dar nu sunt sigur ca va fi inflatie mare, pentru ca se va reduce serios consumul. Pe termen lung insa victimile vor cei tineri carora li se paseaza de zeci de ani un munte de datorii. Ei au dreptate plangandu-se ca generatia baby-boomers si-a, si continua sa-si, traga toate foloasele din politicile economice din ultimile decenii. In majoritatea tarilor, chiar daca dobanzile sunt mici, astazi este mult mai greu sa cumperi o casa decat acum 40 sau 30 ani.
Cel mai probabil ca datoriile uriase acumulate de toate guvernele vor trebui platite prin cresterea taxelor si asta va lovi din nou preferential generatia celor nascuti dupa 1965 pentru ca baby-boomers si-au pus déjà banii deoparte in case, valori si fonduri de pensii. In Romania lucrurile sunt diferite pentru ca pensionarii depind de pensii de stat care trebuie indexate cu inflatia, ceea ce probabil nu se va intampla.
Plata datoriilor acumulate s-a facut deja prin extragerea de fonduri de la cetateni prin tinerea dobazilor sub rata inflatiei si descurajarea depozitelor in banci. Daca asta va continua atunci cred ca vom asista la fuga banilor spre alte jurisdictii care vor incuraja economiile.

„Cu mintea mea simpla, de om de la tara care vrea sa pipaie lucrurile cand le cumpara, intreb si eu, daca toata lumea care are bani traieste pe datorie de unde ne imprumutam?”

O mare parte din bani ii imprumutam din viitor. De exemplu, cand foloseste un om cartea de credit creeaza bani prin creditare si se imprumuta din propriul viitor. Daca este pesimist, nu face asta, daca este optimist, spera la venituri mai mari si face asta.

Criza care se prefigureaza, va afecta foarte serios sistemele de pensii: Pilonul I va colapsa pe fondul crizei demografice, in conditiile unei legislatii profund injusta (ma refer la pensiile speciale, la pensiile anticipate, etc). Eu cred ca generatia tanara va refuza pur si simplu sa mai achite contributii la pilonul I. Pilonul II, deja transformat in pilonul III, datorita eliminarii obligativitatii contribuirii, va fi o rezerva electorala temporara pentru generatiile viitoare de politicieni, in conditiile in care este evident ca statul nu va mai putea sustine pilonul I multa vreme. Cel mai probabil, va fi nationalizat, Si asta, destul de aproape, ca orizont de timp. (Citu stie, ca prea zice ca are bani de pensii marite…)

Acum, pilonul II si III sunt principalii investitori pe bursa, care, la randul ei, finanteaza companiile sanatoase si transparente. Caderea lor (a fondurilor de pensii), va trimite acesti agenti economici cotati, direct in bratele bancilor sau al fondurilor externe iar acest lucru va scumpi oferta de bunuri si servicii de pe piata – va scadea puterea de cumparare a populatiei si va creste agresiv numarul somerilor.

In conditiile astea, statul e obligatoriu sa se reformeze, sa devina mai suplu, sa desfiinteze toate sinecurile pline de incompetenti pusi pe pile si sa elimine suprareglementarea si justitia redundanta. Intrebarea e: o va face?! nu prea cred!

Companiile vor trebui sa se orienteze pe alte piete! Aici nu va mai fi loc pentru cei mici/slabi, lipsiti de sustinere. Serviciile de frizerie, de exemplu, vor fi monopolizate, cum s-a intamplat cu farmaciile (care, la fel, asigurau o functie de utilitate publica). Nu va mai fi loc pentru IMM-uri. Vor fi numai giganti multinationali cu influienta si putere uriase, care vor monopoliza intreaga economie.

Ce va face populatia? Cel mai probabil, se va adapta! Vor creste foarte mult antreprenorii-salariati, numiti acum freelanceri. Tele-munca va fi cheia pentru o mica parte de salariati. Cei mai multi vor fi proprii lor angajati la micro-companii, care vor avea incheiate contracte cu gigantii economici, sus-amintiti, total dezavantajoase lor. Vor munci ca niste caini pana la moarte, ca nu se pune problema iesirii la pensie. Concediile vor fi acele perioade de inactivitate intre 2 contracte la multinationale diferite.

PS… si DA, conteaza ENORM!!!!!! sa nu ajunga din nou ciuma rosie la guvernare, ca nimic din ce am scris mai sus nu va mai fi valabil. Ne vom intoarce la totalitarism, la dictatura si la circurile-foamei prin transformarea mall-rilor actuale.

Sper ca acest COVID 19 sa impuna votul electronic pe scara larga, sa scapam de sobolanii clepto-comunisti.

Sincer, eu as vrea un crash zdravan :P
Vreau sa scada preturile la apartamente (costul pe mp este undeva la 6-700max si vanzarea la 1300…nu cumva erau prea multi bani in piata? vorbim in fond de inflatie la imobiliare) vreau sa gasesc mesteri adevarati ,,(calificati, nu din aia care au tencuit si ei un un zid si acum „fac” case dupa ureche), care muncesc bine pentru plata ( calitate nu doar cantitate,m-am saturat sa platesc maistori si sa lucrez eu in locul lor, ), vreau sa dispara toti parazitii care nu produc nimic (lista e lunga, da lunga de tot , m-am saturat sa vad cum se umple satul de someri din privat in timp ce anumiti bugetari stau acasa pe bani buni, pentru care eu imi rup oasele zilnic.), vreau ca taxele mele sa merga in principal in sanatate, nu in salarii ale unora care nu doar ca nu fac nimjic, dar mai si fura (vreau inveersarea procentelor, 25% la sanatate si 10 %la suta la pensii, pensii de stat mici, vrei mai mult? cotizezi la fonduri de pensii private, sa pui osu deadevaratele ptr o pensie mare)
Toate acestea erau imposibile fara un crash (oricum aia cu pensiile de stat mici ptr toti -sau strict dupa contributie-nu va fi in veci, aia care fac legile sunt tot statul, nu? n-o sa-si voteze pensii dupa contributie never, poa sa vina mama crashuluu)… oricum, as vreau un crasah zdravan, care sa readuca valoarea banului muncit acolo unde merita, chiar daca e imposibil sa le „rezolve” pe toate.
Intrebarea este: in propunerile dvs, banii pe datorie, aia aruncati din elicopter de catre stat (stiti care, am zis mai sus) unde credeti ca vor merge? :P

Acest articol a fost binevenit si a aratat ca a avut real succes prin numarul mare de comentatori care au exprimat si solutii. Din pacate, am mult scepticism ca se va schimba ceva major ci doar pe alocuri. Coruptia si naravurile vechi nu vor dispare. Era momentul de resetat toate domeniile economice si sociale dar nu se doreste. Se pleaca pe sest, la munca pe joburi ieftine de la Timisoara, Cluj, Tarnaveni in alte tari, in loc sa facem ceva aici. Guvernul si ministrii nu sunt interesati de a face ceva concret, decat masuri paleative de moment. Dovada si raspunsul dat de acel secr. de stat in turim, pentru solutia unui antreprenor din turism. Nu au nevoie de specialisti, parlamentarii si guvernul sunt interesati doar de afacerile lor.

Stimate, d-le Bolos,
1.Toate bune si frumoase ca sfaturi economice, insa mereu este cite un …insa!Romania nu are bani pentru dezvoltare, iar banii de hirtie n-o produc, lipseste economia si industria, salariatii sint in mare parte emigrati, iar cel mai grav, ne propunem repornirea unei economii in care mediul economic este toxic, iar functionalitatea si performanta institutionala este de categorie africana!
Cum sa solutionezi litigiile de faliment daca sistemul judiciar solutioneaza un astfel de proces in 5-7 ani!Capitalul industrial se va retrage, la fel ca si capitalul financiar – UE nereusind sa convinga ca nu va fi necesara si fara pierderi raminerea bancilor in UE, cu resursele financiare antipandemie.
Nici un nou investitor industrial sau fabrica retrasa din China sau Asia nu se va loca in Romania indicelui de competitivitate subafrican, 74!Colac peste pupaza si declasarea negativa a indicilor economici de catre cele institutii de evaluare economica!
Dezvoltarea infrastructurii?Cu ce bani si pentru cine, cind ea nu este producatoare directa de locuri de munca sau marfuri pentru export?
2.Unica solutie este un ,,proeict de tara” de aducere a competitivitatii economice si functionalitatii economice catre indicele 1, care ar deveni magnetul atragerii de investitori industriali in conjunctura de relocalizare industriala!Aceasta insa nu-i in competenta ECONOMISTILOR, deoarece presupune alaturi de ,,analiza economica” si ,,analiza institutionala”, care are ca domeniu stiintiintele poltice, sociologia si ,,filosofia” economica a dezvoltarii…
Mai multe despre aceasta viziune, in comentariul meu la articolul ,,Cursa infernala si modelul socioeconomic…aflat pe Contributors.

Stimate,
d-le Bradut,

1.Va multumesc pentru raspuns si incerc sa clarific de ce este nevoie, ce contine si ce poate realiza un proiect de tara!Un proiect de tara NU propune o resetare oarecare a institutiilor si a mediului economic, ci realizarea unor proceduri ,,programatice” speciale de care este nevoie pentru imbunatatirea fundamentului dezvoltarii economice si industriale, care este functionalitatea si performanta mediului economic, reflectata de indicele national de competitivitate.A vorbi de dezvoltare economica cita vreme acest indice are valoarea 74, mai slab decit al tarilor africane este un non sens stiintific.Economia si institutiile sale formind un tot sistemic, care functioneaza unitar, nu poate fi vorba de imbunatatirea lor fara un proiect de tara care sa cuprinda atit ansamblul masurile necesare imbunatatirii cit si metodele si instrumentarul de implementare a acestora in viata societatii economice din Romania!Cu siguranta ca realizarea efectiva a proiectului de tara este de durata, viteza si rezultatele depinzind de mai multi factori, inventariati si ,,controlati” prin proiectul de tara.
Un astfel de proiect de tara contine inventarul blocajelor politice, economice, sociale, administrative, organizatorice, legislative, cultural-educative, constitutionale, sanitare, etc.Totodata contine inventarul tuturor masurilor de domeniu pentru eliminarea acestor blocaje, cit si instrumentarul economic si institutional de implementare a acestora in sociatatea economica reala.
2. Este de remarcat, ca pina la un punct, proiectul de tara se aseamana/corespunde structural STRATEGIILOR bugetare si economice nationale pe domenii si cu strategia nationala de competitivitate (ratata ca realizare, dupa cum se cunoaste)!
Diferenta este ca spre deosebire de strategiile bugetare si economice realizate de specialistii in economie pe fiecare din domenii, proiectul de tara unifica intr-un ansamblu unitar si coerent obiectivele acestor strategii, pentru a putea fi cuprinse intr-un program OPERATIONAL de guvernare pe diverse termene.Ori acest lucru este imposibil in cazul strategiilor, ceeace a facut ca ele sa fie lucrari economice de mare valoare stiintifica si economica, insa imposibil de cuprins intr-un program de guvernare, pentru realizarea lor efectiva!
Alta diferenta intre strategiile binecunoscute si proiectul de tara, este faptul ca acesta are construite metodele, tehnicile si instrumentarul de IMPLEMENTARE a masurilor corective in viata economica reala!
3.Modalitatile de implementare si realizare a masurilor de aducere a functionalitatii si performantei mediului economic la cotele Coreii de Sud de pilda (competitivitate economica 1) sint instututionale, iar tehnicile uzitate in acest scop sint economice si financiare!
4.Intre strategiile bugetare sau economice si proiectul de tara exista o relatie ,,materiala” si tehnica!Strategiile (create ca lucrari de ,,economie aplicata” de marii specialisti in economie), sint valoroase in sensul ca ele sint substanta tehnica pe baza careia se schiteaza primul ,,proiect material” de reconstructie economica, adica obiectivele primare ale inceputului acestui proces de asumare a unei dezvoltari industriale, sanatoase, durabile cu corespondentul social al acesteia.In lipsa strategiilor ar lipsi orice indicii asupra drumului viitor, industrial al tarii, orice posibilitate a planificarii si evaluarii costurilor si resurselor necesare, fiind etapa tehnica fireasca din parcursul tehnic al realizarii proiectului de tara!
5.Vorbim neincetat de repornirea economiei, de sprijinul UE in aceasta directie, dar nimeni nu se gindeste ce repornire poate fi vizata pentru o economie consumatorista, cu un mediu economic toxic, din care lipsesc dupa 2008 investitorii industriali, iar resursele nationale minore sint decimate de sustinerea populatiei si afacerilor, aflate la cota de avarie probabil pentru inca citeva luni!
Niciodata Romania n-a avut o mai mare nevoie de proiectul de tara care sa faca mediul economic ,,APA VIE” pentru lumea afacerilor, spre a asigura emigrantii economici intorsi ca isi pot realiza proiectul personal de viata in tara, ca UE sa nu ne trateze ca pina acum mai ales in urma calificativelor economice negative primite de la cele trei institutii de evaluare, incit si creditele necesare sustinerii populatiei in perioada pandemiei si apoi a repornirii sa devina mai ieftine.
Unicul brand de tara care sa asigure locarea investitiilor straine si a unor intreprinderi retrase din China ori Asia in tara noastra il poate constitui numai un astfel de proiect de tara, finalizat si operational.In rest, nimeni si nimic nu poate construi si propune un alt proiect de repornire a economiei si refacere economica postcriza.Orb este cine nu vede aceasta realitate…
6.Cind vorbim de proiectul de tara de aducerea competitivitatii economice la indicii maximali, deja ne aflam intr-o noua stiinta/teorie economica, diferita de cea curenta, reprezentata de micro economie – economie intreprinderi si macro-economie-economia echilibrului economic national.
Este vorba de o stiinta a ,,dezvoltarii economice rapide” care tine de epoca globalizarii,
fundamentata pe masuri calitative in toate domeniile economice si bugetare, sustenabile prin constringerea economica a institutiilor de a realiza un mediu economic functional si performant, a carei domeniu este al stiintelor sociale si politice, sociologiei si psihologiei sociale, articulat organic cu domeniul ,,cercetarii economice”.
In situatia data este firesc ca cercetarea economica sa nu cunoasca componentele institutionale ale competitivitatii economice, sa nu dispuna de instrumente calitative de imbunatatirea a acesteia si mai mult decit toate, sa nu inteleaga ca FUNDAMENTUL DEZVOLTARII in epoca globalizarii este calitatea si functionalitatea mediului economic.
Altfel, orice analiza, masuri si tehnici de dezvoltare economica sint nefunctionale, colaterale cerintelor investitorilor industriali, astfel ca Romaia ramine invadata de investitori comerciali, a caror investitii si proces economic este simplu si independent de functionalitatea subafricana a mediului economic.Ei se ,,infiinteaza” rapid ca firme, capitalul nu este imobilizat pe ani intregi ca in investitiile industriale, acesta circula si se reface continuu prin ciclul economic scurt, de la adusul marfurilor la distributia pe lantul comercial, incasarea banilor si repetarea acestuia, adaptindu-se din mers la orice schimbari negative, prin intermediul politicii de preturi si aceasta dualitate a activitatii, prin care preia din plus-produsul national profitul propriu!
La investitiile industriale totul este diferit, fiind binecunoscute riscurile acestor afaceri. Asa ca nimeni nu investeste unde functionalitatea economica si performanta institutionala nu sint la cote inalte, spre a nu expune Capitalul investit la riscuri si pierderi.
Fara un proiect de tara repornirea economiei este incerta ca durata, iar Romania ramine raiul investitiilor comerciale si al stagnarii industriale fara termen.