miercuri, iunie 24, 2026

Elon Musk, Twitter-ul și bătălia pentru libertatea de expresie

Cumpărarea rețelei sociale de către Elon Musk a provocat un amestec de aplauze entuziaste și reacții isterice, unele de-a dreptul absurde, din partea elitelor liberale; deși impactul deciziei sale este incert chiar și cei mai sceptici recunosc că asistăm la un punct de cotitură din perspectiva bătăliei pentru prezervarea „libertății de expresie”.

   Într-un dialog cu fostul vicepremier australian, John Anderson, istoricul Niall Ferguson identifica trei mari amenințări la adresa civilizației occidentale, în măsura în care, spunea el, mai putem vorbi de așa ceva: 1. Islamul radical; 2. Ascensiunea Chinei și aspirațiile acesteia pentru obținerea hegemoniei globale; 3. Criza internă, autoflagelarea lumii occidentale.

  Prima dintre acestea este probabil și cea mai puțin severă, deși multă vreme, după atacul terorist din 9/11 2001 s-a aflat în capul listei problemelor de securitate din punctul de vedere al Statelor Unite. A doua este cu siguranță extrem de serioasă chiar dacă în acest moment criza din Ucraina și confruntarea cu Rusia monopolizează toată atenția lumii. Oricum, prin documentul de strategie comun pe care l-au semnat pe 4 februarie la Beijing  Xi Jinping și Vladimir Putin și-au exprimat deschis și explicit intenția de a forța instaurarea unei noii ordini mondiale în cadrul căreia să joace un rol dominant. Și, într-adevăr, mai toată lumea este de acord că marea competiție geopolitică dintre America și China va defini în mod esențial secolul al 21-lea. Diferă doar scenariile luate în calcul, adesea tributare poziționării ideologice a celor care le avansează.

  Pentru așa numită „școală realistă”, reprezentată de personalități precum John Mearsheimer, competiția pentru hegemonia mondială dintre China și Statele Unite este o „tragică inevitabilitate”. Alții, din contra, îndeamnă America să evite competiția geopolitică și să se alăture Chinei în „demersul nobil de salvare a planetei”. O marotă ideologică dominantă în spațiul occidental care exagerează impactul schimbărilor climatice și îl pune cvasi-exclusiv pe seama factorului uman și o probă de naivitate geopolitică de tipul celor cultivate în ultimelor trei decenii care au adus Occidentul în poziția vulnerabilă de astăzi.

  Cu toate acestea și în ciuda formidabilei provocări reprezentate de China, în plan militar, economic, tehnologic, în condițiile unui nou Război Rece mult mai complicat și mai dificil decît primul, Niall Ferguson crede că soarta confruntării va depinde în mod decisiv de evoluțiile interne din lumea occidentală, de capacitatea acesteia de a depăși criza profundă de natură culturală și morală pe care o traversează, mai degrabă decît de contextul extern. Occidentul a cîștigat primul Război Rece datorită superiorității valorilor fundamentale pe care le-a cultivat în raport cu ceea ce oferea lumea comunistă: libertățile individuale, spiritul critic, piața liberă, promovarea competenței, libertatea de expresie. În particular libertatea de expresie are o importanță capitală, susțin Jordan Peterson și Douglas Murray, nu doar ca valoare în sine ci și ca o condiție esențială pentru promovarea competenței pe toate palierele din societate. În absența acesteia sunt masiv amputate spiritul critic, inițiativa, creativitatea, valori esențiale atunci cînd te confrunți cu regimuri autoritare precum cel din China care se bazează pe un sistem instituțional bine structurat și pot elabora strategii pe termen lung.

  Dar mai are astăzi Vestul valori comune la care să se raporteze în proporție covîrșitoare, în care să creadă, și pentru care să fie gata să facă sacrificii? Mai are astăzi lumea occidentală încredere în ea însăși, în capacitatea ei de a purta din nou cu succes această nouă bătălie existențială, sau este deja epuizată? Este capabilă America să iasă din bucla celor două lumi paralele, „Woke” vs  Conservatori” care nu se mai văd compatibile una cu alta?  Dacă în școli și în campusurile universitare se rescrie istoria, sunt trecute la index figuri considerate pînă de curînd emblematice, de la Thomas Jefferson în America la Winston Churchill în Marea Britanie, ale căror statui sunt profanate, mutate sau chiar demolate, dacă opere, considerate și ele o parte esențială a moștenirii culturale occidentale, scrieri, tablouri, piese muzicale, sunt expulzate din spațiul public în baza unor judecăți și criterii morale poate valabile astăzi, deși și asta este discutabil, ignorînd complet contextul acelor perioade, dacă întreaga construcție instituțională a Americii este descrisă drept una „sistemic rasistă” nu de voci periferice ci de un segment important din establishment-ul politic, mediatic, academic, corporatist, de ce ar mai dori membrii unor astfel de „societăți toxice” să le apere în fața asaltului unor competitori geopolitici? Să pui astfel de întrebări astăzi cînd, nu-i așa?, lumea occidentală dă dovadă de o asemenea unitate, surprinzătoare pentru mulți, în ceea ce privește gestiunea confruntării cu Rusia, pare oarecum surprinzător. Însă, vechile probleme nu au dispărut ca prin farmec din cauza războiului din Ucraina și nici măcar unitatea Vestului nu e pe deplin garantată pe termen mediu și lung.

  Într-un articol apărut în 2015 în The Standpoint, în plină criză a valului migraționist din Europa, Douglas Murray remarca că „de-a lungul celei mai mari părți a istoriei lumii a fost mai ușor pentru oameni să refuze, mai degrabă decît să accepte, responsabilitatea pentru lucrurile pe care le-au făcut”. „Numai în Occidentul modern am ajuns în poziția nefirească de a ne grăbi să ne asumăm responsabilitatea și pentru lucruri pe care nu le-am făcut decît să ne susținem inocența”. „Curentul iconoclast din democrațiile liberale reprezintă un avertisment privind un apropiat colaps civilizațional”, scrie și Aris Roussinos, în UnHerd. Pentru că o civilizație care își distruge cu bună știință rădăcinile are șanse minime să supraviețuiască pe termen lung. „Ideologia este încă din antichitate inamicul civilizațiilor”, remarcă istoricul Victor Davis Hanson. Dacă ar fi să ne referim la exemple recente, precum Germania nazistă sau Uniunea Sovietică, derapajele ideologice au distrus libertatea de expresie, au ruinat meritocrația, au introdus criterii artificiale peste tot, în spațiul cultural, în știință și tehnologie. Curentul „woke” nu este încă la fel de letal, spune el, dar înlocuind judecățile de valoare bazate pe criterii obiective care s-au dovedit de succes în trecut cu altele în care rolul dominant îl joacă rasa și ideologiile de gen merge în mare măsură pe același drum.

   Problema este că acest factor esențial, faptul că întotdeauna în istorie crizele interne, degradarea elitelor, au avut un rol determinant în colapsul civilizațiilor, este, cu puține excepții, în general ignorat. Majoritatea analizelor geopolitice se concentrează exclusiv pe aspecte de ordin militar, economic, diplomatic, toate importante desigur dar care trebuie totuși privite în contextul situației interne. De unde și întrebarea dacă Vestul poate respinge atît acest asalt de sorginte neomarxistă asupra valorilor și instituțiilor sale fundamentale cît și asaltul populismelor de extremă dreapta sau declinul său este implacabil? 

  Reacțiile din mass media, din spațiul politic, cultural și academic occidental, față de preluarea Twitter-ului de către Elon Musk, ajunsă între timp în stadiu final, ilustrează perfect acest fenomen. Pentru elitele liberale din America ideea că cineva ca Elon Musk, care s-a arătat foarte critic în trecut față de politicile de moderare excesivă a conținutului, practicate de către rețelele sociale, în particular de către Twitter, poate prelua controlul complet asupra acestuia din urmă reprezintă un adevărat șoc.

   În România Twitter nu are nici pe departe popularitatea de care se bucură Facebook. Iar pe plan mondial cu cei 330 milioane de utilizatori activi Twitter este mult sub Facebook care are aproape 2 miliarde. Însă în afară rețeaua socială agregă, în America, în Europa și în multe alte părți de pe glob, cam toate vocile influente din politică, din mediul de afaceri, din instituțiile internaționale, din spațiul cultural și din cel academic, din think tank-uri. De la Papa la Ali Khamenei, liderul religios din Iran, de la președinți și șefi de guverne la oameni de decizie din agenții și structuri internaționale la, jurnaliști, scriitori, actori, sportivi sau muzicieni de renume, mai toți au un cont pe Twitter pe care îl folosesc pentru declarații oficiale, pentru reacții față de acestea, pentru scurte analize sau pentru a promova articole, volume sau studii de specialitate. După cum remarca Barri Weiss în scrisoare prin care își înainta demisia de la The New York Times Twitter a devenit un fel de editor final al cotidianului care decreta care opinii sunt acceptabile și care trebuie rejectate, care subiecte trebuiau scoase în evidență și care trebuiau ignorate, în funcție de criteriile introduse de ceea ce fusese botezat drept un nou tip de jurnalism, unul „în cheie moral corectă”.

   S-a discutat mult în 2020 despre blocarea contului de Twitter al fostului președinte Donald Trump. Însă „corecțiile”(suspendări de conturi sau limitări ale traficului) aplicate, cu precădere în timpul pandemiei, de rețeaua socială unor personalități și subiecte în baza principiului vag și elastic de promovare a unei  „conversații sănătoase”, purtînd amprenta evidentă a unor criterii ideologice „woke” și a partizanatului politic, literalmente au explodat. Mai nimic nu a scăpat acestei „ghilotine ideologice”: persoane, subiecte, instituții media (ca publicația satirică The Babylon Bee), cu care operează nu doar  Twitter ci și alte rețele sociale, precum Facebook.

   După cum remarca Bill Maher, cunoscutul moderator al show-ului „Real Time” de pe HBO, o persoană cu evidente simpatii liberale, foarte critic la vremea sa față de Donald Trump, care este departe de a fi una dintre vocile conservatoare demonizate de populația „woke”,  Twitter devenise un „teritoriu exclusiv al stîngii” care la fel ca și alte organizații media au ajuns să fie „enclave” pentru persoane care doresc să „ajusteze” știrile și opiniile pentru a le pune de acord cu vederile lor politice și ideologice. A eșuat Twitter în postura de judecător a ceea ce poate trece sau nu de filtrul său intern? susține că da”, a spus Maher în timpul uneia dintre emisiunile sale recente. „A eșuat atunci cînd a blocat contul New York Post de pe Twitter pentru a opri distribuirea articolului cu investigația despre E Mail-urile lui Hunter Biden. Care s-a dovedit ulterior (fapt confirmat de The New York Times și Washington Post – N.A.) că a fost o dezvăluire adevărată. A eșuat și atunci cînd a spus că nu trebuie să discutăm dacă COVID-ul a provenit sau nu dintr-un un laborator. A eșuat!„. Completînd că preferă să știe că Elon Musk este cel care face regulile pentru „moderarea conținutului” și nu un tînăr de 23 de ani care nu este în stare să suporte o glumă făcută de The Babylon Bee. „Aceasta este o generație care pur și simplu nu înțelege ce înseamnă „violența”. Ei cred că „violența” este orice nu-mi place mie! Standardul lor pentru libertatea de expresie este „Să nu mă simt inconfortabil”.

   Anunțul despre preluarea Twitter de către Elon Musk a avut un impact imediat. Au fost aplauze, manifestări de satisfacție, în paralel cu altele care consideră evenimentul un dezastru de proporții apocaliptice. Au fost înregistrate aproape peste noapte 30 de milioane de conturi noi iar voci conservatoare sau considerate pînă acum în mare parte „indezirabile” au raportat creșteri semnificative ale traficului de pe conturile lor. Ceea ce dovedește că discriminările politice și ideologice nu operau doar prin blocarea conturilor ci și prin limitarea traficului prin intermediul algoritmilor utilizați.

   Există însă și destui care privesc cu rezerve capacitatea lui Elon Musk de a schimba radical comportamentul Twitter în condițiile în care sunt de așteptat presiuni cu reglementări severe din partea autorităților, și din Statele Unite dar și din Europa, care în general nu au privit cu ochi buni schimbarea de acționariat. În plus, Twitter este, spre deosebire de Facebook – acum rebotezat Metaverse, o companie cu probleme de sustenabilitate financiară. Raportează trimestre cu o profitabilitate la limită sau chiar cu pierderi. Așa că una dintre întrebările frecvente este ce schimbări va face Elon Musk din perspectiva modelului de afacere pentru a face corporația mai competitivă și mai sănătoasă în plan financiar. Însă chiar și cei rezervați sau chiar sceptici recunosc că asistăm la un punct de cotitură din perspectiva prezervării „libertății de expresie”.

   Din acest punct de vedere reacțiile isterice, de tipul celor care spun că viziunea lui Musk despre libertatea de expresie este „letală”, că deschide calea către manifestări ale „supremației albe”, „rasismului”, „fascismului” (etichete standard aplicate generos de către războinicii „woke” tuturor celor cu a căror păreri nu sunt de acord), ca să nu mai vorbim despre altele care frizează absurdul (Elon Musk este descris, la postul de radio public american NPR, drept un imperialist și un colonialist din cauza ambițiilor sale de a ajunge pe Marte!), ilustrează plastic faptul că mulți dintre cei aflați în poziții de putere și influență în Vest, în particular în America, văd astăzi libertatea de expresie, considerată pînă de curînd fundamentală într-o democrație liberală, drept ceva mai degrabă toxic. Deplîng faptul că un miliardar a ajuns să contrazică această „viziune”, punînd astfel în pericol, ni se spune, chiar „democrația”. Așa cum face Max Boot de la Washington Post, publicație deținută, iată o probă de ironie, de un alt miliardar celebru, Jeff Bezos, fondatorul Amazon.

   Cei care ani de zile în șir le replicau celor care criticau suprimare punctelor de vedere „neconforme” cu cele ale stîngii că „dacă nu vă convine nu aveți decît să va faceți propriile voastre platforme” acum denunță disperați „pericolul catastrofal” reprezentat de un Twitter controlat de Elon Musk. Un bun exemplu în acest sens este Robert Reich, un fost secretar în administrația Bill Clinton, care pe 9 ianuarie 2021 scria pe Twitter că „oricine spune că interdicția Twitter încalcă Primul Amendament nu știe că Twitter este o companie privată și Primul Amendament protejează persoanele fizice doar împotriva guvernului”. Acum și-a schimbat radical opinia: „Musk și apologeții săi spun că dacă consumatorilor nu le place ceea ce face cu Twitter, pot merge în altă parte. Dar unde altundeva ar merge consumatorii pentru a posta mesaje scurte care pot ajunge la milioane de oameni, altfel decît pe Twitter?”

   Aceste tip de reacții isteric apocaliptice scrie The Spectator, confirmă faptul „că există o mulțime de oameni în spațiul occidental care sunt hotărîți să-și protejeze cu orice preț puterea și influența. Care nu sunt dispuși să accepte niciun fel de disidență, nicio critică a ideologiilor lor, nici o postare pe Twitter a unor idei sceptice față poziția oficială despre schimbările climatice, comentarii considerate „transfobe” sau întrebări dacă măștile funcționează cu adevărat împotriva Covid”. Adaugînd că decizia lui Elon Musk de a cumpăra Twitter a expus comportamentul autoritar al acestora, dorința lor de a-și plasa agenda politică și ideologică în afara oricărei contestări publice. Motiv pentru care aceștia reprezintă un pericol mult mai mare pentru societatea modernă decît ar putea fi vreodată Elon Musk, conchide săptămînalul britanic.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. „O marotă ideologică dominantă în spațiul occidental care exagerează impactul schimbărilor climatice și îl pune cvasi-exclusiv pe seama factorului uman și o probă de naivitate geopolitică de tipul celor cultivate în ultimelor trei decenii care au adus Occidentul în poziția vulnerabilă de astăzi.”

    As indrazni chiar sa afirm ca prc este cea care finanteaza autodistrugereamorala si fizica a Occidentului, prin aberatiid e genul. Ei nu se grabesc sa semneze „pacte climatice”, din contra, economia duduie, populatia creste, lockdown-urile sunt politice – cine crede ca orase si regiuni intregi chinezesti se imbolnavesc de covid, n-are decat.

    „În România Twitter nu are nici pe departe popularitatea de care se bucură Facebook.”
    E si foarte logic, nivelul intelectual este foarte scazut (nu ca ar trebui unul foarte elevat, insa totusi ramane scazut), bunaoara duducutzele care sunt (ca asa li s-a spus cand li s-a dat postul pe criteriul pasaricii sau al pieptului) managere sau rh officer (senior) prin firme prefera FB, caci Twitter le-ar pune prea mult cerebelul in miscare, desi e de-aceeasi teapa daca stau sa ma gandesc. Dar nu stiu sa fie atata bulibaseala si cocalareala pe Twitter.
    In rest, Elon Musk si Jeff Bezos pot ei singuri shimba toata paradigma. Ar mai fi fost Jack Ma, dar baietii l-au facut sa zambeasca fericit si tamp. Bill viseaza in continuare eradicarea saraciei africane – ar putea lejer, cu o zecime din averea sa.

  2. Sa le luam pe rand: EM a facut o manareala cand a preluat cele 9% reusind astfel sa fie cel mai mare actionat la Twitter – pentru chestia asta, care este o manareala financiara, va suporta niste consecinte si cumva ca sa se scoata din poveste a anuntat extrem de repede ca preia integral Twitter – mare veselie??? Nu cred.

    Nu e mare veselie pentru ca in primul rand alte proiecte pe care EM le desfasoara acum sunt amenintate ca urmare a alocarii unor importante resurse in twitter. Mai apoi doreste sa faca niste schimbari care vor cere si mai mult timp si deja nu prea mai are de unde sa dea timp de la el EM – deci naspa. Ziua nu are mai mult de 24 de ore chiar daca esti EM.

    Chestia cu libertatea este de discutat abia la final de drum caci vedeti ca sunt de trecut niste praguri si cred ca EM nu le va trece asta nu pentru ca cineva nu doreste libertatea de exprimare si ca despre Twitter nu se poate spune deschis ca este prost condus caci rezultatele financiare dar si market share arata chestiile asta dar pana sa ajunga EM sa le indrepte trebuiesc alte elemente realizate.

    Utila discutia de libertate dar rog frumos nu o legati de EM, puteti sa o legati de Twitter si atat, cel putin deocamdata.

    Nu ne mai ameninta islamismul? Pai DA pentru ca niste ani unii pregatiti serios s-au luptat cu fenomenul si l-au pus oarecum sub control.

    China vine peste o lume intreaga? Pai NU, zau ca nu cred in chestia asta pe termen lung pentru ca in ciuda progreselor chinezesti, in ciuda unei imense populatii modul in care si-au construit si desavarsesc acum societatea nu poate sa dainuie si se vad deja lucrurile astea in unele parti si vor deveni si mai vizibile ca urmare a politicii pe care liderul chinez doreste sa o aplice. Stay tuned!

    Criza interna in occident? Pai soarta a fost de partea occidentului pentru ca in est a aparut unul mic si cu ciocul mare, numitul Zelenski, care povesteste verde in fata despre multe metehne – iti place nu iti place el le zice si usurel si occidentul se trezeste din criza sa externa dar implicit si din cea interna caci amandoua vin de la batista pusa cu mare grija peste tambal – hai ca nu mai tine.

    In final pot sa spun ca niciodata Twitter nu a fost la fel de destept ca FB – sunt unul dintre primii utilizatori romani de twitter si stiu ca dupa ce mi-am deschis contul ce imi venea pe flux, adicalea mai precis imi bagau pe gat chestii care nu ma interesau si algoritmul lor era de toata jena nici nu se compara cu cel de la FB – deci nu am stat prea mult pe ganduri si l-am dat dreacului – il mai foloseam doar ca sa share ceva ce deja scrisem pe FB.

    E normal ca o masinarie care nu merge bine sa capoteze – iar acum EM a trecut pe rosu si este sub investigatie si este prins in prea multe, deci f probabil ca sfarsitul obstesc, ca in orice firma care functioneaza in economia de piata, sa fie f aproape. cum se zice> Dzeu sa il ierte pe Twitter pentru toate cele rele facute si poate in viata de apoi, cu EM sau fara EM, sa ii fie mai bine.

  3. Nu aș interpreta conflictul iscat intre Elon și haita de Co-po-wokeri intr-o cheie ideologică, ca pe o magnifică bătălie asupra ultimei redute a libertății de exprimare.

    Pentru Elon mi se pare că twitter e o jucărie interesantă, un experiment in care speră să monetizeze un conflict ideologic (de care in general s-a ținut deoparte). Nu-l văd ca pe un apărător al libertății de exprimare, ci ca pe un antreprenor cu viziuni pe termen lung (o specie pe cale de dispariție in Occifdent). Nu știu exact cum, dar mizînd pe radicalizarea celor 2 tabere -progresiști vs conservatori, cred că mulți dintre combatanți ar fi dispuși să plătească să zicem un abonament lunar de 10$ doar ca să participe la măcelurule online (până acum interzise). Deci încasări de 3 miliarde pe lună. O sumă frumușică extrasă exclusiv din pofta de bătaie a junilor activiști pe câmpul politicii.

    In plus algoritmii pot canaliza pe șest atenția militanților (marotați de subiecte politice) către diverse produse de unde se pot extrage alți bani. Ca intr-un joc in realitatea virtuală cu plasare de mărfuri undeva intr-un colț de ecran/cască.

    Cât despre libertatea de exprimare, îmi pare rău, dar a fost grav erodată de ceva vreme in Occident, și nu din cauza platformelor/rețelelor virtuale, ci pentru că liderii ultimelor decade au atacat-o permanent și cu succes. Germania merkeliană a fost vârf de lance prin Legea sa de Înlănțuire a Internetului care a fixat limite, obligații de cenzură și sancțiuni pentru marile rețele, iar Mark & co au fost puși la colț de Merkel in întâlniri publice. Liniile roșii au apărut după 2001 și s-au inmulțit, atât dinspre stânga cât și dinspre dreapta, cu subiecte/persoane intangibile și directive asupra discursului public (in care mii de intelectuali, oameni de știință și jurnaliști au fost mituiți de guverne ca să propage o anume abordare/interpretare a unor subiecte considerate strategice/de mare interes public). In loc să fie o ficțiune derizorie la periferia culturii occidentale, iată că un subiect precum încălzirismul a ajuns o obsesie mainstream a națiunilor vestice. Și asta pentru că niște guverne occidentale au finanțat retorica panicardă, pseudoștiințifică, prin zeci de entități intermediare (unele din cadrul ONU, altele din sfera așa-zis privată, adică prin ong-uri corupte de guverne și indivizi din sfera unor carteluri fascistoide ale statelor)..

    • Pe retelele x sau y, simplul fapt de-a contesta factorul uman in „incalzire” te face sa-ti pierzi contul. Cica dezinformezi. Am carti scrise prin anii 70-80 in care se mai dau omenirii maximum 10-15 ani de existentam prin topirea completata ghetarilor, a calotelor, disparitia completata speciilor, uragane, seisme, tsunamiuri si altele. Suntem in 2022 si aceia ar trebui dusi la balamuc, impreuna cu sustinatorii lor de rit nou.

    • Cele două nu se exclud. S-au acumulat niște tensiuni iar energia produsă din eliberarea lor poate genera profituri substanțiale primului venit. Și un întreprinzător fără circulația liberă a informațiilor este un întreprinzător dezarmat.

      Fasciștii și național-socialiștii au naționalizat puțin și mai mult pe final. Teoretic, investitorii și întreprinzătorii au fost chiar „protejați”, de fluctuațiile economice și de mișcările sociale. Prețul plătit însă, prin legi care au golit proprietatea privată de conținutul ei, și propagandă a fost încolonarea întreprinderilor în serviciul conducerii politice, cu manageri (care nu mai puteau practic să fie întreprinzători) și cu investitori cu tot.

  4. cand comunistii impuneau cenzura, era dictatura. cand vin twitter si alte platforme sa cenzureze libera exprimare ii ziceti voi si altii ca voi moderare de continut, dar este tot cenzura. singurele variante rezonabile care nu pun bariere exprimarii libere sunt autocenzura, care izvoraste din educatie (deci aici trebuie sa fie preocuparea guvernelor si a altor cenzori, in fapt mici dictatori) si ignorarea altor opinii exprimate, in niciun caz banarea, excluderea, interzicerea lui Trump sau oricui altcuiva pentru nu stiu ce acuzatii inventate. Asta e o cutie a Pandorei, e ca si cum spui ca Twitter, media progresista este cea cu globul de cristal si se situeaza deasupra maselor si prin cenzura in fapt controleaza continutul publicat, exact ca acei comunisti de care spuneam la inceput. In rest, scrieti palavre si voi si altii ca sa spuneti ce bine face omenirii cenzura. De aici au inceput toate marile nenorociri ale omenirii – nazismul, comunismul, inchizitia in numele adevarului impotriva adevarului celorlalti, in care o casta incearca sa monocoloreze o societate impunandu-si adevarurile proprii.

  5. Multumim pentru aceste ganduri! Elon Mosk reprezinta insasi ideea de libertate ca valoare de baza a lumii occidentale. Eu as spune astfel: cine nu doreste libertate de exprimare, sa mearga in Rusia sau China, unde ideile de stanga marxiste sunt politica de stat. Intotdeauna marile idei si inovatii au provenit din lumea libera. Poti sa creezi doar atunci cand esti liber.
    Articol de lecturat obligatoriu!

    • Libertatea este foarte relativa, depinde din care unghi o privesti.
      Daca iti ti gura esti relativ liber, cu cat vorbesti si te opui neajunsurilor tot mai mult ca atat libertatea este pusa in pericol.

      • Inseamna ca libertatea celor care au ceva cu omul alb, cauza suprema a relelor pe pamant (rusi exclus), ar trebui limitata la maximum.

        • Mai degrabă cei care sunt obsedați că sunt persecutați în calitate de „oameni albi” au, ce să vezi, afinități pentru „valorile” promovate de Kremlin.

      • @Bruno în lumea occidentala n-ar trebui sa existe notiunea de „ținut gura”. Asta e valabil în China sau Rusia. Dacă ajungem sa ne temem de ce vorbim, atunci s-a terminat cu libertățile de orice fel.

  6. Cartea doamnei Shoshana Zuboff, „Surveillance Capitalism” prezinta explicatiile argumentate stiintific.
    Cine are timp sa parcurga ca. 700 de pagini s-o faca, merita mai ales in fata provocarilor care ne asteapta insa mai ales ce lume se doreste implementata de concernele precum Facebook, Apple, Microsoft, Amazon si multe altele in care lucreaza cu cele mai luminate capete ale mediului economic, stiintific si social.
    Startup-urile din domeniu sunt sustinute cu foarte mult venture capital, capital care cauta posibilitati de investitie in domenii care prezinta interes maxim.
    Productiile si serviciile clasice nu mai prezinta interesul necesar, concurenta pe plan global a devenit tot mai acerba, cu alte cuvinte, investitiile nu merita.
    Cine mai investeste in afara tarilor asiatice in economia clasica ? vedem insa acum foarte bine care sunt dependentele care s-au creat, lipsurile tot mai acute de componente industriale la toate nivelurile care afecteaza enorm economille occidentale care au externalizat foarte mult.
    Pandemia si razboiul din Ucraina a scos la iveala toate neajunsurile, vulnerabilitatile lumii occidentale si va fi greu de gasit raspunsuri pe masura fara ca nivelul de trai sa fie afectat pe zi ce trece si crizele devin endemice, din 2008 o tot tinem dintr-o criza in alta.
    In acest context au aparut si vor fi tot mai fecvent amestecul statelor in modul nostru de viata, de exprimare, control dar mai ales de sanctionare a manifestarilor „neconforme”.
    Modelul chinez va deveni realitate si in occident cu sau fara Twitter, statele vor gasi modalitatile de ingradire a exprimarii in afara mainstreamului, modalitati care deja exista si sunt puse in aplicare.
    Democratia si libertatea va ceda sub impactul stirilor false, a manipularilor de tot felul din toate partile si se va incerca schimbarea gandirii si a mentalitatilor prin soft power, prin metode psihologice sofistificate si la nevoie prin forta.

  7. Musk a cumparat Twitter. Ce-i de facut? E simplu. Iti dezactivezi contul sau nu.. Orice justificare este de prisos.

    Eu cred ca pe Musk il doare’n cot de „free speech”. Firmele lui au clauze peste clauze care inchid gura angajatilor si ii forteaza sa mearga in fata unei comisii de arbitraj in caz de conflict, pentru a evita un proces public. Pretul platit pentru Twitter a fost platit ca sa ramana in centrul atentiei publicului. El este brand-ul, nu Tesla sau SpaceX.

  8. 3. Criza internă, autoflagelarea lumii occidentale.

    Aceasta este intotdeauna principala amenintare la adresa oricarei civilizatii.

    Cand gotii au cucerit Roma, aceasta era de fapt un oras ruinat, capitala fiind mutata de mult timp la Ravena, apoi la Constantinopol.

    Cand Constantinopolul a cazut in mainile otomanilor, era o umbra a ceea ce fusese. (50.000 de locuitori, 7000 de aparatori, mai stapanea practic doar pamantul pe care era construit orasul)

    Cand URSS s-a prabusit, a fost tot din cauze interne.

    si exemplele pot continua la nesfarsit.

    • urss s-a restructurat, dovada, astazi porneste din nou la asalt.

      gotii au preluat doar puterea, primind confirmarea de la Bizant. oricum ei impreuna cu alti barbari aparau imperiul de alti barbari, impinsi la randul lor de altii care la randul lor erau impinsi de altii. Si administrau destul de bine treaba daca nu le trecea prin cap dansatoarei Teodosia si destul de mediocrului Iustinian ideea ca pot reface imperiul ca acum 300 de ani. (stranie concidenta cu putin, nu ?) Roma a fost astfel, dupa cateva victorii stralucite, la apogeu (ibericii exultau ca erau iarasi romani, nord africanii la fel – pana n-au mai fost), dar ansamblul era nesustenabil, costurile uriase, persii au dat peste cap toata treaba cand au patruns in imperiu si au furat relicvele sfinte chiar, de a trebuit lansata prima adevarata cruciata (a lui Heraclius). Intre timp s-au ivit muslimii care le-au pus capac persilor, si cat pe ce sa le puna si romeilor. Noroc cu avansul tehnologic si imprastierea muslimilor in bande pradalnice. Un secol mai tarziu apar flotele avarilor, slavilor, etc care cat pe ce sa rada Constantinopolul. Paranteza. O epoca grea pentru romei. Si a mers tot asa din pricina ortodoxiei fanatice, lipsa de viziune a ghiolbanilor a facut unirea cu Apusul imposibila (ca rusii de azi). Calugarii si popii dementi dictau politica interna, venetienii si genovezii , dar mai ales primii slabisera – nici nu aveau cum altfel – un imperiu deja slab, si imperiu doar cu numele. Bizantul nu tinuse pasul cu civilizatia apuseana. Ori bati matanii ori te inarmezi. Otomanii nu au avut decat de desfacut bucata cu bucata din imperiu. In timpul ultimului asediu, in vreme ce trupele genovezilor condottierului Giustiniani mureau aparand orasul ce nu era al lor, posibilii combatanti se rugau sa apara un inger salvator in varful coloanei arse, unde fusese hipodromul in care Belisarie macelarise gruparile mafiote verde si albastra. urmarea o stim cu totii.
      Occidentul risca o desfacere totala daca mai pune botul la aberatii precum lupta contra incalzirii globale, energia verde, rationarea, samd. Oamenii astia sunt debili mintali si trebuie tratati ca atare.

  9. Citind articolul, rămân cu senzația că Twitter și Musk sunt doar un pretext pentru o compunere deja pregătită. Căci nu pot crede că liberalizarea frustrărilor strigate pe internet poate reprezenta un subiect de articol.
    Nu, articolul reia aceleași marote ale preoților stagnării perpetue, islamismul, China și autodistrugerea vestului. Dacă dinspre primele occidentul nu mai așteaptă nimic bun, ultima trebuie să mai prezinte o rază de speranță: valorile comune pentru care merită să mori, pentru care să fie îngropată securea războiului dintre temerarii noilor timpuri și preaslăvitorii trecutului, dintre neliniștiți și adormiți, dintre antemergătorii diversității și drept-credincioșii uniformizării. Greu de spus care sunt acele valori comune, mai ales când puterea occidentului au fost întotdeauna contradicția dintre idei, schimbarea fără oprire, dorința spre mai bine, adaptarea necontenită, iar nu complacerea, traiul bucolic și odihna legumicolă.
    Dar e greu și să accepți reevaluarea unor personaje ale trecutului și exagerările prezentului prin dărâmarea vreunei duzini de statui și tablouri, o pierdere insurmontabilă pentru civilizație, mult prea dominată de noua cancel culture, ceva mai abilă în megapixeli decât cea veche, care apela mai ales la bâtă sau arginți.

    • ”schimbarea fără oprire” n-are decât să o facă fiecare pe banii lui. Germania și-a transferat industria energofagă în Europa de Est, după care a pus aceeași Europă de Est să plătească certificate de carbon pentru energia electrică pe care o consumă fabricile germane de componente auto.

      Unde scria în tratatele de aderare că Polonia poate fi condamnată să plătească 500.000 de euro pe zi dacă nu-și închide o exploatare de lignit?

      https://www.politico.eu/article/court-orders-warsaw-to-close-turow-mine-or-pay-daily-e500000-fine/

      Germania a demolat satele sorbilor din Lausitz ca să-și extindă exploatările de lignit, aflate practic în aceeași regiune, la 100 km de exploatarea poloneză de de la Turow, dar Polonia trebuie să plătească 500.000 de euro pe zi?

      Până la dărâmarea de statui, lui Karl Marx i-a fost instalată o nouă statuie la Trier, nu i-a fost dărâmată. Iar baronului Brukenthal i-a fost și lui instalată o nou statuie, că altfel cum putea să-și dovedească românul slugărnicia? Nu mai contează masacrele, nici cele comise de închinătorii la Marx, nici cele comise de oamenii lui Brukenthal. Le facem statui, să vadă toată lumea care sunt valorile noastre. Corect?

      • Ce-ar fi să te interesezi de ce plătește Polonia Cehiei jumătate de milion pe zi. Nu pentru că are o mină la Turow, ci pentru că poluează pânza freatică, iar cehii nu au apă potabilă. Și asta după ce au avertizat partea poloneză că exploatarea de cărbune nu e conformă. Ți-am mai spus că nu ești competent să faci tu regulile. Le face CJUE, așa cum au convenit și Cehia și Polonia prin tratatul de aderare. Și apropo, Germania ar fi fost îndreptățită să ceară și ea daune, dar din mărinimie n-a făcut-o.
        „Le facem statui, să vadă toată lumea care sunt valorile noastre.” Aveți tot dreptul să aveți valori. Doar tu si comuniștii tăi susțineți sfârșitul evoluției.

        • @Hantzy – Polonia nu plătește Cehiei jumătate de milion pe zi, exact pentru genul ăsta de minciuni ești tu trimis pe forum.

          Polonia s-a înțeles cu Cehia să plătească o singură dată 45 de milioane de euro, astfel încât Cehia să-și poată construi niște structuri de beton ca protecție. Exact cum era de așteptat să procedeze niște state civilizate.

          CJUE a hotărât că Polonia trebuie să plătească 500.000 de euro pe zi către UE până la închiderea exploatării. CJUE nici măcar nu a judecat cauza pe fond, închiderea exploatării de lignit de la Turow a fost dictată ca măsură provizorie, până la examinarea fondului cauzei. Cehia nu a cerut niciodată să-i plătească Polonia 500.000 de euro pe zi, ăsta e exact genul de justiție coruptă la fel ca în România.

          Acolo se exploatează lignit de 300 de ani, iar polonezii au preluat în 1947 exploatarea de la trupele sovietice de ocupație. Înainte de trupele sovietice de ocupație, teritoriul acela și exploatarea de lignit aparțineau … Germaniei. Pentru că exploatarea aceea de lignit se află în Silezia, regiune pe care Prusia a anexat-o în 1742. Motiv pentru care nimeni nu a îndrăznit să comenteze, exact cum nici cu 100 km mai la bord, la demolarea satelor din Lausitz, pe vremea ”persoanelor particulare” Schröder și Merkel, n-a îndrăznit nimeni să comenteze.

          Aceeași Germanie care exploata lignit la Turow a anexat ea însăși bucata limitrofă din Cehia, numită Sudetenland, într-o epocă în care locuitorii aveau profunde simpatii naziste și nu-i deranja cu nimic starea pânzei freatice. Aceeași Germanie îl trimite astăzi pe @Hantzy să agite mâlul în apă, în speranța că o să poată ascunde adevărul.

          Tocmai faptul că hotărârea CJUE depășește total cererile Cehiei (care de altfel și-a negociat interesele direct cu Polonia) dovedește că a fost mâna Germaniei, exact cum se întâmpla și în anii ’30.

          • Harald, Germania nu are niciun interes să mă trimită pe mine să lămuresc un troll cum e chestia cu Turow. Nu se merită, pur și simplu!
            Cehia a depus plângere la CJUE pentru că Polonia a prelungit exploatarea în 2020 fără probele de mediu. Abia în februarie a.c. s-au înțeles cele două țări, iar Fiala a retras plângerea. Restul e irelevant, așa cum irelevantă este și intervenția ta cu o memă care nu e nici la tema articolului, nici a postării mele.
            Singura motivație ar fi că ești vindicativ, nu suporți să pierzi de fiecare dată când te contrezi cu mine și atunci cauți ceartă cu lumânarea.

            • @Hantzy – Comisia Europeană reține cei 500.000 de euro pe zi din fondurile europene destinate Poloniei. Ție asta ți se pare irelevant?

              Petr Fiala și partidul lui, ODS, nu sunt vânduți Germaniei, asta e diferența. De asta problema s-a rezolvat abia după ce a ajuns el prim-ministru.

              Germania te trimite să faci PR la modul general, că în problema Turow a fost clar de la bun început că n-ai primit niciun fel de instruire :)

  10. Nu primesc de la nimeni vreun fel de instruire ca sa scriu pe net, Harald. Nu ne asemănăm. Ca-ți răspund la divagații e pentru ca am suficient timp liber, nu din obligații contractuale. E pur și simplu reconfortant să te prind de fiecare dată cu minciuna.
    Polonia a fost obligată la plata a 500 mii euro pe zi pentru că nu a respectat normele de mediu. In TUE nu scrie ca ar fi avut voie sa o facă. Prin exploatarea neconformă de la Turow, Polonia se deosebește de Germania, țara care, deși prejudiciată ca și Cehia, a renunțat la o acțiune împotriva Poloniei. Deci Polonia nu a fost obligată sa plătească pentru ca așa i s-a năzărit Curții Europene de Justiție, ci pentru că Cehia a deschis o acțiune împotriva ei la singurul FOR abilitat să judece diferendele între statele membre.
    Cum Polonia nu a plătit nimic, CJUE se pregătea in Ianuarie 2022 sa schimbe tactica, reținând sumele scadente din fondurile europene destinate Poloniei. Abia atunci, văzând că n-are scăpare, Polonia, iar nu Cehia, a făcut propuneri Cehiei. Inițial 40 milioane, dar Cehia a cerut 50, așa că s-au înțeles cu 45. Iar Cehia va primi gaz prin terminalul polonez de la Swinoujscie.
    Iar Andrej Babiš nu a fost niciodată văzut bine in Germania. A-l folosi împotriva Poloniei nu e stilul Berlinului, care n-are nevoie de intermediari. Mult mai probabil AB dorea să își facă astfel campanie electorală. Bine ca nu i-a mers. Nu prea ai stofă de detectiv. I-ați mai bine o slujbă onestă și n-o să mai depinzi de numărul de “comentarii” (citește “minciuni”) postate.

    • ”Polonia a fost obligată la plata a 500 mii euro pe zi pentru că nu a respectat normele de mediu”

      E o minciună sfruntată. CJUE vrea închiderea exploatării de la Turow, pentru asta a condamnat Polonia la plata a 500.000 de euro pe zi.

      ”Poland must pay the European Commission €500,000 for each day it continues to extract lignite at the Turów mine near the border with the Czech Republic, the Court of Justice of the European Union said Monday”.

      https://www.politico.eu/article/court-orders-warsaw-to-close-turow-mine-or-pay-daily-e500000-fine/

      • Atât din citatul reluat cat si din articolul oferit nu rezultă că CJUE ar vrea să închidă mina. Nu ăsta e obiectul de activitate al oricărei curți de justiție, ci soluționarea unei plângeri. Cum pericolul există până la judecarea pe fond, o mină nu poate sta în arest preventiv (cum s-ar întâmpla în cazul unei persoane ce reprezintă pericol public) și atunci fie se suspendă exploatarea, fie se plătește un fel de cauțiune. Iar asta pentru că, așa cum spuneam, Polonia nu a respectat normele de mediu.

        The Turów mine, which is owned by Polish state-owned utility PGE, has been operating illegally, after the Polish government extended its licence by six years in April 2020, despite failing to carry out a correct public consultation or an environmental impact assessment, which are required by EU law.

        https://beyond-coal.eu/2021/02/22/czech-republic-to-sue-poland-over-turow-coal-mine/

        • Ce evaluare a impactului de mediu îți trebuie la o exploatare care funcționează în forma actuală de zeci de ani, pe sute de hectare?

          Exact pentru astfel de motive e criticat modul actual de funcționare a actualei Uniuni Europene. CJUE își arogă competențe pe care nu le are, nu e treaba CJUE să impună astfel de măsuri, gen închiderea unei exploatări de lignit.

          • Ți-am mai spus că, din fericire, nu stabilești tu cine și ce face. Nici măcar Polonia nu susține enormitățile pe care le afirmi. Exact de asta cei mai mulți euro-sceptici nici nu (mai) trebuie luați in seamă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000).A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro