Spațiul publicistic românesc a fost ”invadat” în dimineața zilei de 29 aprilie 2020 de discuții despre adoptarea tacită de către Camera Deputaților a unei propuneri legislative privind autonomia Ținutului Secuiesc. În timp ce prim ministrul Ludovic Orban afirmă că adoptarea tacită a fost un rezultat al eșecului de a fi inclus actul normativ pe ordinea de zi, alți parlamentari PNL reclamă ”un troc politic ascuns, între PSD și UDMR”. Dincolo de efuziunile naționaliste asociate cu această propunere legislativă, rămâne următoarea întrebare: cum de s-a ajuns în situația în care o inițiativă legislativă cu care nici unul din principalele partide parlamentare nu este aparent de acord să treacă la camera decizională? Răspunsul se află în procedura adoptării tacite, care va constitui subiectul acestui articol.
Scurt istoric
În Constituția din 1991 prevederea adoptării tacite nu era menționată. Aceasta este o adăugire din 2003, când în Articolul 73 al Constituției s-a introdus următoarea precizare: ”Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depășirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate”. Ulterior, Regulamentele celor 2 Camere ale Parlamentului au integrat această prevedere. Astfel, citim în Regulamentul Senatului că:
”Dacă prima Cameră sesizată nu adoptă proiectul de lege în termenul prevăzut de Constituție, proiectul de lege sau propunerea legislativă se consideră adoptată în forma depusă spre dezbatere de inițiator”.
O prevedere similară este în vigoare și la Camera Deputaților:
”Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile; pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile, iar pentru legile de aprobare a ordonanţelor de urgenţă de 30 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate şi se trimit Senatului în vederea dezbaterii şi adoptării.”
Este oportună adoptarea tacită?
O analiză pertinentă realizată de Open Politics prezintă mai multe justificări pentru introducerea acestei reglementări. Modificarea Constituției a fost menită să facă procesul legislativ mai rapid și mai previzibil, astfel încât, ”indiferent de numărul și natura blocajelor din prima cameră sesizată […] legea să fie trimisă la camera decizională într-o perioadă de timp rezonabilă”. Totuși, aceeași analiză plasează și un semn de întrebare asupra acestei prevederi sui generis în Uniunea Europeană. Conform autorilor, adoptarea tacită a actelor normative este de obicei o procedură rezervată camerelor cu atribuții consultative. Autorii menționează și 3 moduri în care putem privi adoptarea tacită: drept o modalitate de a controla agenda parlamentară de către partidele majoritare, drept o consecință neintenționată a unei planificări defectuoase la nivelul Biroului Permanent, sau ca și urmare a lipsei cvorumului. Concluzia autorilor este că procedura adoptării tacite transformă de facto sistemul bicameral într-unul unicameral (deși alți autori consideră că adoptarea tacită nu periclitează sistemul bicameral) și ”diminuează calitatea procesului legislativ” prin ignorarea parlamentarilor din camera ignorată, specialiștilor din societatea civilă sau a mediului privat.
În Plenul Senatului din data de 23.04.2020 s-a luat notă de adoptarea tacită a nu mai puțin de 79 (!) de inițiative legislative. Dintre acestea, unele sunt deosebit de importante pentru activitatea economică (precum o propunere legislativă modificând condițiile de numire a managerilor consiliilor de administrație ale regiilor autonome, societăților comerciale, financiare, de asigurare sau o propunere ce vizează stimularea înființării de noi întreprinderi mici și mijlocii), în timp ce altele vizează chiar securitatea națională (precum o propunere legislativăce modifică Legea nr. 129/2019 pentru combaterea spălării banilor și finanțării terorismului). Într-adevăr, situația în care se află România este una excepțională (activitatea normală a Parlamentului a fost întreruptă de criza COVID-19, s-au schimbat prioritățile Parlamentului și ale Guvernului), dar adoptarea tacită a unui val de inițiative nu este o noutate. Sute de inițiative au fost adoptate tacite în ultimii ani.
Având în vedere aceste lucruri, se pot pune 2 întrebări: este oportună procedura adoptării tacite? Dacă nu, cu ce ar putea fi înlocuită? Să facem un exercițiu de imaginație și să vedem ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista această procedură. În Constituția din 1991, de exemplu, nu se menționau termene în care Camerele trebuiau să se pronunțe cu privire la proiectele de lege sau propunerile legislative. Această variantă are vădite carențe, dintre care cea mai importantă este probabil că ar fi o manieră foarte ușoară de ignorare a unor inițiative legislative ce ar putea fi importante, dar care nu sunt compatibile cu prioritățile partidelor dominante. Varianta menținerii termenelor, fără a se preciza ce se întâmplă la expirarea acestora, nu poate fi una eficientă. Varianta opusă celei existente, cu respingerea tacită a inițiativelor nediscutate, poate de asemenea să ducă la abuzuri și la ignorarea anumitor inițiative legislative. Ce soluții putem avea?
Una din potențialele soluții o constituie obligativitatea discutării inițiativelor legislative în plen la momentul expirării termenelor, ceea ce ar însemna, practic, înscrierea lor pe agenda discuțiilor nu doar pentru a se lua act de adoptarea tacită, ci pentru dezbaterea lor efectivă. Astfel, toate inițiativele legislative ar ajunge să fie dezbătute, iar bicameralitatea nu ar fi afectată. Principalul neajuns ar fi că asta ar presupune alocarea unui timp semnificativ mai mare dezbaterilor din plen. Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar realiza cvorumul în ședințele respective? Nu putem risca înghețarea activității parlamentare prin supraaglomerarea agendei. Soluția este una imperfectă, dar care mai poate tempera din consecințele neintenționate ale actualei proceduri legislative: dacă inițiativa legislativă al cărei termen a trecut nu este discutată în 2 sau 3 ședințe, atunci va fi adoptată tacit. Nu este o soluție perfectă, dar este o soluție ce îi poate responsabiliza pe parlamentari. Ori, în perioada următoare intuiesc că o atenție mult mai mare va fi acordată de societatea civilă procedurii adoptării tacite, ceea ce ar constitui de asemenea o metodă de responsabilizare și de stimulare a dezbaterilor parlamentari. Ori, cel puțin, așa îmi place să cred.
Concluzie
Procedura adoptării tacite a actelor normative a ajuns iar în prim-planul dezbaterilor publice. Carențele acesteia sunt mai evidente ca niciodată, mai ales în condițiile în care se ajunge la derapaje naționaliste, la mesaje problematice transmise de președintele României și de reprezentanții principalelor partide. O soluție imperfectă o poate constitui o modificare a legislației, prin obligativitatea discutării inițiativelor legislative în plen la momentul expirării termenlor, dublată de o prevedere a adoptării tacite dacă actul în cauză nu este discutat după 2 sau 3 ședințe de plen.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Bună ziua,
Îmi pare rău domnule Adelin Dumitru, dar nu sunteți suficient de experimentat în ceea ce ar putea fi denumit „golăneala politică de Românica”. Opinia dvs. conform căreia: „(…) dacă inițiativa legislativă al cărei termen a trecut nu este discutată în 2 sau 3 ședințe, atunci va fi adoptată tacit. Nu este o soluție perfectă, dar este o soluție ce îi poate responsabiliza pe parlamentari. Ori, în perioada următoare intuiesc că o atenție mult mai mare va fi acordată de societatea civilă procedurii adoptării tacite, ceea ce ar constitui de asemenea o metodă de responsabilizare și de stimulare a dezbaterilor parlamentari. Ori, cel puțin, așa îmi place să cred” – demonstrează faptul că nu sunteți ancorat „în meandrele concretului”.
Mai exact, în numele unei așa-zis „rezonabile” lupte politice, tot felul de escroci și vagabonzi s-au aciuat în Parlamentul României teleportați acolo de un soi de „grupuri infracționale organizate” abuziv deniumite „partide politice’. Aceste otrepe nu au decât un singur exercițiu deprins – cel al escrocheriei. Punct. Atunci când un escroc întâlnește o regulă mintea lui face în primul rând următorul raționament: „regulile sunt pentru fraieri/eu sunt șmecher, mie nu mi se aplică/dacă mi se aplică, mi se aplică o variantă așa cum o interpretez eu”.
Dovada că sunteți în afara fenomenului real este „apelul” pe care îl faceți la „responsabilizarea parlamentarilor” drept argument pentru modificarea unei reguli cu alta la fel de inoperantă.
În realitate, principalul motiv pentru care regulile sunt inoperante/abuzate de tot felul de „șmecheri” este acela că respectilvele reguli/legi/norme NU PREVĂD SANCȚIUNI pentru cei care le încalcă. Da, da… exact… nicio o normă care îi privește pe cei care ȘI le-au votat nu pomenește nimic despre regimul sancționatoriu…
Mai reflectați, mai studiați…
Adoptarea tacita nu „responsabilizeaza” pe nimeni. Ea de fapt a permis si permite strecurarea pe sest a tot soiul de marlanii. Maniera normala ar fi fost „abandonarea tacita”. Adica daca un proiect de lege nu intra in dezbatere timp de X zile atunci se considera abandonat.
În practică, România nu are un sistem parlamentar bicameral, ci două parlamente fiecare cu atribuțiile sale (și cu un număr redus de atribuții comune, legate de relația cu Președinția, guvernul și cu alte entități). Camera deliberativă este pur decorativă astfel că, în loc de aprobare tacită, este mai curînd vorba de o respingere tacită de către camera care nu are nici un cuvînt de spus în ceea ce privește forma finală a legii și poate doar să exprime o opinie.
Altfel spus, adoptarea tacită este oi non-problemă și întrebarea corectă este de ce avem două parlamente unicamerale (sau trei, dacă includem și camerele reunite) cînd am putea avea unul singur, cu competențe reunite.
Răapunsul îl aveți în primul comentariu. Parlamentul României este o aduntură de profitori dela cel mai înalt nivel pînă la cel mai de jos, care își permite de 11 ani să ignore cu un tupeu infinit forma supremă de conducere a statului, adică voința electoratului exprimată prin referendum, folosind argumentul golănesc că referendumul ar fi consultativ. Nu este nicăieri scris așa ceva; cum ar putea de fapt să fie opțională voința poporului care-și exprimă suveranitatra prin forma supremă de conducere, statuată de art. 2 și 90 din constituție?
Bicameralismul românesc nu are nicio motivație funcțională. Cea reală este menținerea unui număr imens de privilegiați și profitori imuni (cred că cel mai mare din lume raportat la numărul populației) și a două aparate funcționărești supradimensionate și inutile, de fapt slugi plecate și profitoare ale primilor.
Această problemă va putea fi rezolvată doar la pachet cu cea a tuturor categoriilor de privilegii nesimțite (pensii speciale, indemnizații, sporuri etc.) adică niciodată sau dacă jalea va fi atît de mare încît mămăliga să facă explozie. Den fapt menirea principală și poate unică a tuturor liotelor de conslileri și angajați de prin diverse servicii este să studieze condițiile care să permită să nu se ajungă la punctul critic, cel în apropierea căruia se face un balet permenent de zeci de ani.
Nu există ca UAT Ținutul Secuiesc.Legea nu trebuia primită la Camera Deputaților.Cum să discuți în Parlament o lege despre ceva ce nu există?Și să o și adopți tacit,adică trecută prin comisii.PSD,Ciolacu,Ponta,Tăriceanu au făcut o măgărie și trebuie să suporte consecințele.Să răspund la întrebarea d-ta,nu nu este benefică.Nu sunt jurist și nu accept așa ceva.Nu-i democratic.Alta-i povestea când o lege trece prin vot.Chiar dacă nu-ți convine,asta-i democrația.
Da, dar parte intertesant e ca nimeni nu i-a cerut lui Ciolacu sa demisioneze si nici nu sa- facut nicoio incercare sa fie demis. Nici macar presedintele sau Orban.. Ma asteptatm sa profite de ocazie ca sa-l umple cu scarna pe individ. N-au facut-o. Sper sa invete pe pielea lor ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Na kazanie!
„Nu există ca UAT Ținutul Secuiesc.Legea nu trebuia primită la Camera Deputaților.” – Întrebarea dumneavoastră are un răspuns foarte simplu. O lege poate să fie adoptată într-o asemenea formă, urmând ca legislația secundară să acopere golul menționat.
„PSD,Ciolacu,Ponta,Tăriceanu au făcut o măgărie și trebuie să suporte consecințele.” – Cred că nu știți care este parcursul unei legi în Parlament. O lege este înscrisă pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților în urma unei ședințe a Biroului Permanent, care, ce să vezi, nu este format numai din membrii PSD, UDMR., conform art. 20 al regulamentul Camerei Deputaților. Tăriceanu este senator, nu are nici o treabă cu ordinea de zi de la Camera Deputaților.
Chiar dacă legea a fost adoptată tacit, nu înseamnă că nu a fost dezbătută, dimpotrivă a fost combătută din toate punctele de vedere, de la avizul Consiliului Legislativ până la elaborarea raportului. Problema este atunci când astfel de propuneri nu sunt dezbătutute. Prima cameră are rol de filtru, ar trebui să dea tonul dezbaterii. De aia e important Senatul, și, este considerat adesea forul superior. Ăsta cred că este marele viciu, pe care nimeni nu îl sesizează în scandalul ăsta. În loc să ne bucurăm că toți sunt împotriva unei astfel de propuneri, cădem în plasa discursului scelerat al unor politicieni foarte proști, precum Iohannis sau Ciolacu, care se bat pentru mințile noastre prin apel la naționalism de mâna a 14-a.
Tacită e adoptare și când propuneri sau observații venite în perioada dezbaterii publice nu sunt dezbătute(cazul „fericit” când sunt înregistrate-de cine?). Adică 99,9% din cazuri, probabil. O CC puternică ar trânti pe bandă rulantă toate legile, tocmai pentru acest viciu (extrinsec, cum îi spun ei)
Adoptarea tacita trebuie eliminata! A fost motivata ca buna pt.ca Parlamentul nu are timp pt.toate proiectele de lege propuse spre dezbatere,inteleg.F.gresit! Pai nu au timp pt.ca:
– lucreaza 3(trei) zile pe saptamana
– au 3(trei) luni pe an concediu (iarna+vara)
– in zilele cand „lucreaza”, jumatate din timp se joaca pe calculator si jumatate din ei se uita la filme…
Trebuie facuta multa curatenie in tara asta…