Este momentul ca Hidroelectrica să anuleze contractele directe din energie

Piaţa energiei electrice din România se confruntă cu un fenomen care ștrangulează competiţia şi care întârzie realizarea unor investiţii din ce în ce mai necesare în sectorul energetic. Din 2004 se află în vigoare o serie de contracte directe între Hidroelectrica şi 15 companii prin care peste 60% din producţie este vândută cu mult sub preţul pieţei. Chiar dacă de la Bruxelles s-au semnalat nemulţumiri concrete în legătură cu această situaţie, deloc în acord cu reglementările UE, conducerea companiei Hidroelectrica a prelungit contractele până în 2018.

Contractele cu „băieţii deştepţi” din energie sunt din nou subiect de actualitate datorită secetei prin care România trece de câteva săptămâni şi care a afectat producţia de energie hidro. Hidroelectrica a fost nevoită să invoce clauza de forţă majoră şi să reducă cu minimum 30% cantitatea de energie transmisă către companiile cu care are contracte directe. Acest lucru a determinat mai mulţi furnizori care primeau energie de la Hidroelectrica să nu-şi mai onoreze contractele cu proprii clienţii sau să crească simţitor preţurile pentru o perioadă de câteva luni.

Cea mai mare dezvăluire privind conţinutul contractelor directe dintre unele companii şi Hidroelectrica a fost făcută de Fondului Proprietatea în luna iulie. S-a putut observa că numai Alpiq şi Energy Holding au contractat 30% din producţia Hidroelectrica. Acestora li se adaugă energia consumată de Alro Slatina, aproximativ 14% din totalul produs de compania de stat.

Hidroelectrica a avut un profit de 68 milioane de euro în 2010. Numai Alpiq, prin cele două companii prezente în România, a făcut un profit aproape cât jumătate din cel al Hidroelectrica, vânzând cu un adaos considerabil energia hidro pe care o cumpără direct de la compania de stat. Un calcul simplu ne arată că Hidroelectrica, prin faptul că nu a vândut energia pe care o produce la preţul pieţei, a pierdut aproximativ 200 milioane de euro în 2010.

Conform „Quarterly Report on European Electricity Markets”, preţul energiei pe piaţa din România era în luna martie de 46 euro/MWh. Preţul pe care Alpiq şi Energy Holding îl plătesc la Hidroelectrica prin contractele directe este de aproximativ 27 euro/MWh.

Suntem deci în faţa unui caz în care o companie de stat care refuză practic realizarea unor profituri cu cel puţin 200 de milioane de euro mai mari.

Comisia Europeană suspectează autorităţile române că au folosit Hidroelectrica pe post de instrument de acordare de ajutoare de stat către compania Arcelor Mittal în 2009. Atunci, după ce a expirat un contract direct încheiat tot în 2004, Hidroelectrica a vândut pe bursa OPCOM, aproape cu dedicaţie pentru Arcelor Mittal, energia rămasă astfel necontractată.  Arcelor Mittal a depus cererea si preţul pe care era dispus să îl plătească, iar aproape imediat Hidroelectrica a răspuns cu o ofertă. Nu a contat absolut deloc faptul că preţul era cu aproape 30% sub preţurile practicate pe piaţă. Schema s-a repetat şi în 2010.

Contractele directe din energie sunt din nou în actualitate pe fondul întâlnirilor avute de autorităţile române cu reprezentanţii FMI. Discursul creditorilor are acum un ton imperativ datorită nerespectării în totalitate a calendarului iniţial asumat de guvern în scrisoarea de intenţie transmisă către FMI în luna iunie. Reprezentanţii FMI au impulsionat autorităţile de la Bucureşti, iar persoane participante la discuţii au semnalat referirea acestora şi la contractele directe din energie.Pe lângă alte angajamente asumate, autorităţile vor trebui să vândă pachete minoritare de acţiuni ale unor companii de stat, printre care şi Hidroelectrica, şi să le schimbe managementul actual cu un management privat.

De ce este necesar ca aceste contracte directe să fie reziliate acum şi să nu se aştepte până în 2018?

Explozia de investiţii în energia eoliană a adus în discuţie necesitatea unei soluţii prin care să se poată acoperi dezechilibrele create în sistemul energetic de perioadele când eolienele nu produc. Astăzi, când nu sunt în funcţiune decât 500 MW, Hidroelectrica poate face faţă necesităţii de reglaj. Aceste eforturi reprezintă totuşi nişte costuri pentru compania de stat. Peste 10 ani însă, când capacitatea instalată se estimează că va fi de 5000 MW, va fi nevoie de o altă soluţie. Există deja un proiect de dezvoltare a unei  hidrocentrale de 1000 MW instalaţi care să producă energie în perioadele în care eolienele au un randament scăzut şi nu numai. Proiectul va fi amplasat în zona Tarniţa-Lapusteşti şi va costa 1,164 miliarde de euro. Statul va participa cu 51% din investiţie, urmând ca cealaltă cotă să fie acoperită prin investiţii private. Însă Hidroelectrica nu va putea susţine o astfel de investiţie dacă va continua să vândă energia produsă sub preţul pieţei.

Este un motiv cât se poate de serios pentru ca guvernul să se gândească la o reziliere a tuturor contractelor directe şi să lase energia produsă de Hidroelectrica să fie comercializată pe bursă la un preţ corect stabilit de piaţă. Banii obţinuţi în plus pot merge, spre exemplu, în susţinerea investiţiei de la Tarniţa-Lapusteşti.

Presiunile FMI sunt mai puternice ca niciodată şi este cât se poate de posibil să vedem că toate contractele directe cu Hidroelectrica vor fi anulate înainte de 2014, aşa cum trebuia de fapt să se întâmple înainte ca termenul să fie prelungit cu încă 4 ani. Aceasta ar fi o hotărâre cel puţin chibzuită din partea guvernului, care ar demonstra că înţelege să îşi asume responsabilităţile acordului cu FMI, UE şi Banca Mondială.

Aparut pe Europuls

__________________________________________________

Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.