Este posibilă pacea ȋn Ucraina? Iată ȋntrebarea acestui final de an 2025. Intensificarea eforturilor diplomatice pare să sugereze că un anume optimism temperat defineşte climatul internaţional. Perspectiva unei ȋncetări a ostilităţilor este evocată, din ce ȋn ce mai mult, ca un scenariu plauzibil.
Trecerea de la varianta iniţială a planului de pace la redactarea actuală indică, la rândul ei, o echilibrare de perspective. În forma comunicată de Preşedintele Zelenski, arhitectura post-conflict poate oferi o şansă de existenţă şi de dezvoltare Ucrainei. Abandonarea viziunii care echivala cu o capitulare a Ucrainei este semnul unei abordări care nu mai menajează agresorul rus.
Dar acest optimism moderat trebuie raportat la un peisaj complicat şi imprevizibil. Pe de o parte, după aproape patru ani de la invazie, Federaţia Rusă nu a reuşit să ȋşi atingă obiectivele strategice. Rusia nu a reuşit nici să ȋnvingă pe front, după cum nu a fost capabilă să provoace căderea regimului preşedintelui Zelenski. Transformarea Ucrainei ȋntr-un satelit de tip Belarus pare improbabilă. Dimpotrivă, ceea ce se creionează este naşterea unui stat viabil şi ȋncadrat ȋn spaţiul atlantic. Privită lucid, din unghiul de vedere al câştigurilor şi al pierderilor umane şi materiale, campania Rusiei de după februarie 2022 este un eşec.
Pe de altă parte, neȋnfrântă pe câmpul de luptă, acolo unde a inovat spectaculos spre a putea rezista, Ucraina nu este ȋn măsură să -şi restabilească integritatea teritorială. Definiţia iniţială a victoriei, eliminarea completă a prezenţei trupelor ruse de ocupaţie, a fost regândită. Nu doar Crimeea, ci şi o parte dintre regiunile anexate ilegat de Rusia nu mai pot fi eliberate, pe termen scurt şi mediu. Recunoaşterea juridică explicită a raptului comis de Rusia este, ȋnsă, inacceptabilă. Ea ar stabili un precedent pentru alte naţiuni agresoare.
Iată de ce, pentru Ucraina, ca şi pentru aliaţii ei, semnificaţia unei victorii nu mai trebuie analizată ȋn termeni teritoriali, ci strategici. Victoria la care Ucraina are dreptul să spere este supravieţuirea ei ca stat: viabilitatea sa militară şi politică este garanţia unui viitor al păcii ȋn regiunea noastră.
Noul acord schiţat ȋn aceste zile din urmă nu trebuie să fie reeditarea ȋnţelegerilor ruşinoase de la Minsk. Există, ȋn cadrul său, referinţe lipsite de ambiguitate la mecanismele de protejare a securităţii Ucrainei. De această dată formulările au nevoie de o transpunere autentică. Cuvintele singure nu mai pot opri agresiunea Rusiei.
Provocările legate de stabilirea acestor zone demilitarizate trebuie redate acestui context al memoriei recente. Rusia a ȋncălcat, deliberat şi perfid, ȋnţelegerile anterioare. O zonă de demarcaţie intre cele două armate nu poate dura şi nu poate fi eficientă decât dacă există pe teren şi ȋn aer forţe care să permită respectarea noului acord. Provocarea logistică şi politică este una majoră. Prin dimensiuni şi complexitate linia de front din Ucraina o depăseşte pe cea dintre cele două state coreene.
Definiţia unei păci care să nu fie doar un răgaz oferit Rusiei spre ȋnarmare şi refacere trece , aşadar, prin dezvoltarea unui sistem eficace de descurajare al agresorului. Iar un asemenea sistem implică nu doar arhitectura de securitate din Ucraina, ci şi ȋntregul spaţiu central şi est-european. Spre a fi credibilă, pacea trebuie ancorată ȋn solul angajamentelor de durată, militare, politice şi economice. Prezenţa americană este vitală. Căci anul 2025 a reafirmat centralitatea Statelor Unite : ele sunt şi rămân cea mai importantă putere europeană, unica capabilă să ofere un tip de contrapondere Federaţiei Ruse.
Optimismul moderat traduce, ȋn termeni diplomatici şi strategici, luciditatea aroniană. Nu putem crede, naiv, ȋn buna-credinţă a Rusiei lui Putin. Cheia de boltă a viitorului păcii este descurajarea. Naţiunile europene trebuie să renunţe la iluziile altor epoci. Vremurile de acum ne somează la fermitate, pragmatism şi la acţiune.
Cât despre România, locul ei ȋn acest efort de reordonare regională pare unul marginal. Preşedintele Republicii are datoria de a acorda naţiunii pe care o reprezintă ponderea la care ea este ȋndreptăţită. Ambiguitatea şi lipsa de viziune ne condamnă la irelevanţă. Bătălia pentru pacea din Ucraina este şi o bătălie pentru viitorul patriei noastre. A o ignora este un gest de iresponsabilitate. Acolo unde Polonia sau Finlanda intervin, România nu poate rămâne pasivă: misiunea şefului de stat este de a trasa linia de conduită a statului, spre a afirma imperativul siguranţei noastre colective.
Probabil va fi un fel de pace relativă. Dar orice tip de pace va fi va însemna o înfrângere a Rusiei și o victorie a Occidentului mai ales a Europei care se va extinde peste Moldova și ce o mai rămâne din Ucraina. Implicit va fi o victorie a României care va reuși să scoată Moldova din orbita Rusiei.
Dar pacea nu va rezolva situația din Europa care va rămâne prinsă în animozitățile din ce în ce mai agresive cu SUA și Rusia. SUA intensifică acțiunile contra Groenlandei și în paralel urmărește dezangajarea militară din Europa.
România este prea mică pentru un război așa de mare, dar indirect poate fi cel mai mare câștigător. Dar, da, ND joacă prost cartea bună pe care o are, iritându-i pe occidentali( mă refer la noua strategie de Securitate cu „Independența solidară” și la interviul din presa occidentală prin care făcea reproșuri atât SUA cât și Europei de Vest).
Dar sper ca România să aibă din nou noroc…ca întotdeauna.
@Lucifer _ „…și ce o mai rămâne din Ucraina”
Halal victorie a Occidentului!
Desigur, daca se schimbă regimul de la Moscova.
Profesia KGB nu e pacea, e crima. O face demult și nu există niciun motiv rațional să credem că se va opri subit. Când rusul se jură că-ți dă înscrisuri despre pace e mai bine pentru tine să te pregătești de război. De partea cealaltă, avem o gașcă de multimiliardari care confiscă Statele Unite încet, dar metodic. Nu știu dacă poporul american se va lăsa până la capăt confiscat de niște smintiți. Deocamdată se lasă. Dar deocamdată e doar începutul. Când începe să se întunece doar începe. Bezna deasă urmează. Cu trei platforme de dezinformare anti-europeană de o putere de manipulare nemaivăzută să nu ajungem să primim armata rusă cu flori la Arcul de Triumf. N-ar fi prima dată. Europa e în dificultate, iar țările estice, sunt primele expuse, ca de obicei.
sa dea Dumnezeu sa fie pace!
Cred că mesajul lansat de Soloviov – propagandistul principal al lui Putin, cu ocazia Crăciunului nu lasă vreo speranță de pace: ”Dar rusul, indiferent de credința sau apartenența sa etnică, rusul este creat pentru victorie. Asta ne diferențiază de toți ceilalți. Războiul prin natura sa este sacru. Ne opunem răului absolut. De aceea victoria noastră este inevitabilă. Pentru că suntem ruși. Dumnezeu este cu noi”. Mi se pare mie sau sună a Jihad pseudo-ortodox?
Mda, că în războiul Crimeii sau la Tzushima și Port Arthur
Frica îi fanatizeaza pe ruși. Dar de data asta de ce le e frică nu scapă.
Este posibilă pacea ȋn Ucraina? Da, dar numai in defovoarea Ucrainei. Rusia nu va da inapoi nimic din ce a cucerit, Putin nu poate da inapoi ,au murit multi rusi,s-au cheltuit cantitati uriase de bani,si o parte insemnata din armamentul rusesc clasic nu mai exista. Daca Rusia va crede ca Putin a pierdut, el insusi e pierdut si toti din jurul lui si ce va urmanu stie nimeni. Ucraina e azi o tara distrusa de rusi, si Trump stie asta, si Ucraina nu poate face mai mult decat face rezistand pe front de 1200 km lungime. Daca acest front se rupe atunci rusii ajung in Kiev. Este de admirat Ucraina ca tine piept Rusiei pe un front atat de mare,dar cat timp o va mai putea face fara ajutorul US si numai cu ajutorul UE?
A fi sau a nu fi pacea solidă: aceasta-i întrebarea care se pune. Pace pe termen lung va fi, dar într-o altă existență. Istoria nu se repeta. Istoria ne amintește: unde ne-am înțeles și dacă ne-am înțeles vreodată cu acest popor barbar, eurofob, chemat, nu de azi, nu de ieri, la luminile civilizațiilor europene. Abia acum se trag toate învățămintele. Adevărul este unul singur. Mentalitatea Moscovei, mereu înfometată de expansiuni, este un amestec fatidic de fixații maladive, fanatism religios găunos, misticism contagios, flegme mesianice și geopolitică ambiguă. Planul „Z” („Soluția finala”) al ReiKhremlinului urmărește de fapt să anihileze un popor ortodox, pentru a instaura un regim și o dominație de tip stalinist. Ca atare, Stalin s-a aliat cu Hitler, promitand să-i dea petrol, grau, bumbac, unele metale rare, in schimbul unui pact de prietenie. Hitler părea dispus să înghita momeala vopsită. Oare nu la fel a fost îmbrobodit Trump? Oare „pacea” asta, purtata de la Ana la Caiafa, nu ilustrează înverșunarea ilogică de a transforma Ucraina într-un morman de dărâmături și bogății, inclusiv „rare”? Și Sale! Sale! A prazii…Profitul și răgazul pe care Herr Puțin le va obține sunt exact perfuziile de care are nevoie. Istoria avertizează de câte ori ne-am fript cu laturile Rusiei necontaminata de normalitate, principialitate, moralitate și pace cu vreo vecinătate. Știm de pe vremea războiului ruso-turc că dacă Rusiei expansioniste i se permite un „hatâr”, va urma inevitabil și al doilea, și al treilea, și al șaptelea samd. Căci această gogoașă supraponderala nu obosește niciodată să păcălească cu abilitate și să se îndoape din nou cu o halcă savuroasă. Or, Diavolul isto(e)ric are o sculă ancestrală care-i tine loc de diplomație: tragerea. Pe sfoară, pe roată, de foloase, din focoase, în cap, in spate samd. Și de ce oare Vitkov, sau Utkov, sau Vetker nu îi șoptește stăpânului Casei Alba-Neagra că amicu-su îl are de fraier coclit? Cert este că sângerosul Puțin, care a invadat Ucraina ca un barbar de stepă, cu bicepșii goi și vis de Genghis Han strămoșul, reprezinta pentru porumbacul păcii nu atât un model pe care să-l urmeze cu sfințenie, cat un stil mizerabil de a vinde iluzii. In fine, „pacea” dictată de la Kremlin este o perdea de fum, menită să camufleze interesele meschine ale binomului sordid, culminând, desigur, cu acapararea „rarităților”. Una mie, alta ție. Si de-o parte, și de cealaltă. In ceea ce privește pe noi, românii, aș avea un singur amendament: suntem maiestri seculari la băgatul capului in nisip…Așteptăm să treacă „răgazul”…Iar răgazul Moscovei medievale înseamnă pregătirea următoarei agresiuni.
@Sandu _ „Pace pe termen lung va fi, dar într-o altă existență. ”
Este puțin probabil ca noi să ajungem să trăim acea „altă existență”.
Dar ea se prefigurează astfel…
China împreună cu aliații și cu vasalii săi, inclusiv Rusia, vor învinge un Occident tot mai slab și mai divizat.
(Statele Unite nu vor mai fi niciodată super-puterea mondială care au fost, într-o lume unipolară.)
După o epocă de dominare a lumii de către China & Co – poate în urma unui al treilea război mondial – , foarte probabil va există o resurecție a Occidentului, care își va recâștiga libertatea și o va împărtăși cu celelalte state ale Lumii.
Nu știu în cât timp se va întâmpla ca Lumea să ajungă în această „altă existență” dar, privind lucrurile în mod lucid, realist și urmând cursul evoluției, este previzibil că istoria omenirii într-acolo se îndreaptă. Poate că în o sută, poate în două sute de ani, ori mai mult, Occidentul și Lumea întreagă vor ajunge la îndreptarea greșelilor pe care le fac acum și vor cunoaște un nou stadiu de evoluție.
China are timp și răbdare, așa cum a avut de-a lungul întregii sale istorii…Doar că modelul său de organizare socio-politică este constrângător, contrar naturii umane, și probabil nu va putea dăinui la scară largă, pe plan global, un timp foarte îndelungat.
„Este posibilă pacea ȋn Ucraina?”
Toate războaiele se sfârșesc cumva, cândva.
Ceea ce vedem acum este că Rusia avansează pe front, lent, dar neîncetat.
Mai vedem că sprijinul SUA pentru apărarea Ucrainei de invadatoarea Rusia a scăzut dramatic după 7 octombrie 2024 și mai ales de la începutul celui de-al doilea mandat al lui D Trump la Casa Albă.
Ca o confirmare suplimentară a legăturii dintre cele două conflicte, cel din Ucraina și cel din Gaza, inclusiv în ceea ce privește schimbarea direcției ajutorului masiv american dinspre Ucraina către Israel, probabil că se poate anticipa că ele se vor termina similar, cu victorii ale invadatorilor și la un interval de timp scurt între ele.
Luati cu apa rece domnu Lavrov.
In ’42 a plecat bunica-meu la razboi. A lasat-o pe bunica gravida cu mama mea. Nu sa mai intors. E un mormnt gol acolo in cimitirul satului cu numele lui pe o cruce. Bunica sa recasatorit prin anii ’50 si i-a facut maica-mi o sora. Cand a plecat sora mamei la facultate-n Iasi, prin anii ’70-’80, bunica i-a spus ca daca vin rusii, sa se urce in ce masina gaseste si sa treaca Siretul ca acolo va fi granita.
Argumentul decisiv, nefolosit de Trump, care instant si garantat va aduce pacea in Ucraina: Va fi folosita aceasta “nucleara” in discutiile cu Zelenski, in Florida?
Duminica, 28 decembrie, ora 18:00 in SUA (ora 22:00 in Romania), Donald Trump si Voloidimir Zelenski vor discuta in Florida despre planul Kievului privind pacea in Ucraina. Insa asteptarile sunt pesimiste, avand in vedere “liniile rosii”, anuntate de Zelenski.
Exista insa un argument forte si decisiv, comparabil cu o “nucleara”, care, daca va fi folosit de catre Trump in Florida, il va izola pe Zelenski si va radicaliza poporul ucrainean, ce va exercita asupra liderului de la Kiev o presiune insuportabila. Va fi suficient si necesar ca Trump sa evidentieze public faptul ca rusii si ucrainenii au aceiasi parinti istorici, ca cele doua popoare sunt genealogic ca niste frati, iar razboiul lor fratern este o absurditate sprema, de neacceptat. “Lasati orice neintelegeri deoparte si comportati-va ca fratii, ca o familie slava, in care, indiferent de frontiere, pamanturile slavilor rasariteni sunt o mostenire comuna, care ramane vesnic in familie”, i-ar putea spune Trump lui Zelenski.
In afara de simbolistica acestei argumentatii genealogice, exista si un limbaj al cifrelor care inclina balanta in acelasi sens, al pacii imediate. Forțele ruse au ocupat pana acum circa 19% din Ucraina, reprezentand 115.600 km pătrați (45.000 mile pătrate) si se afla in ofensiva strategica de neoprit pe toata linia frontului. Kievul mai detine doar in jur de 5.000 de km² din regiunea Doneţk. Evident, este o prostie sau un cinism criminal de neiertat ca doar pentru atat Ucraina sa mai sufere pierderi si distrugeri. Germania hitlerista a avut pierderi umane masive în Al Doilea Război Mondial, de circa 10 milioane de morți, militari si civili, dupa unele surse 13,5 milioane pierderi în total, pierderi enorme pe Frontul de Est, dar și victime civile din bombardamente și Holocaust, pentru care responsabil absolut a fost liderul nazist, nu sovieticii. Mutatis mutandis, acelasi lucru se poate spune si despre ce se intampla acum, in Ucraina zelenkista.
Va fi pace cu certitudine. Intrebarea e cat de stabila va fi acea pace, cum zice @Sandu.
Eu cred ca fara un „checkpoint-charlie” la moscova, care sa imparta imperiul rus in 2-3 parti, pacea va fi stravezie, daca va fi.
Era sa uit: fara putin, lavrov, peskov, patrushev, medvedev si tot neamul lor de nemernici.