Astǎzi ne uitǎm la participǎrile la vot în ultimele alegeri, din 2007 încoace. Avem douǎ europarlamentare (2007 și 2009), o alegere parlamentarǎ (2008) și douǎ tururi de alegeri prezidențiale (2009).
Dat fiind cǎ avem de-a face cu cercetǎri CCSB pe un volum mare de cazuri (Exit Polluri în general, peste 10-15 mii; doar într-un caz au fost sub 10 mii de cazuri), putem sǎ facem analizǎ pe subtargeturi foarte fine, cum ar fi pe grupe de vîrstǎ din an în an. Chiar și așa, am ales sǎ netezesc asperitǎțile cu o medie mobilǎ de lungime cinci, nici prea scurtǎ, nici prea lungǎ.
Primul grafic ne aratǎ structura participǎrii la vot pe cele cinci rînduri de alegeri. Identificǎm niveluri diferite de participare care corespund evident unor niveluri diferite de interes.
Sursa: Exit Polluri CCSB, 2007 … 2009
Cel mai slab din punctul de vedere al participǎrii stau, dupǎ cum știam și din cifrele medii de participare, alegerile europarlamentare. Pe un palier mediu de interes stau alegerile parlamentare. Cel mai sus stau alegerile prezidențiale.
Nimic neobișnuit pînǎ aici. Mai interesant este cǎ putem vedea diferențele de participare în diversele zone de vîrstǎ și cǎ putem trage concluzia cǎ ele au fost relativ uniform distribuite, în benzi aproximativ paralele.
Singurele ușoare diferențe de specific de participare la vot pe vîrste ar fi, pe de o parte, între turul 1 și turul 2 al alegerilor prezidențiale, unde identificǎm o ușoarǎ creștere doar în zona 60 – 70 de ani; pe de altǎ parte, participarea mai scǎzutǎ la vot a tinerilor la alegerile parlamentare din 2008.
În rest însǎ, intensitǎțile de participare la vot pe vîrste se așeazǎ într-un pattern bine definit și constant.
Asta ne duce la una din concluziile puternice ale acestei analize, faptul cǎ identificǎm în comun aceeași formǎ a graficului, care ne aratǎ cǎ avem de-a face cu patternuri relative stabile de participare la vot.
Dacǎ regularizǎm graficele și calculǎm fiecare serie în funcție de valoarea medie, adicǎ dacǎ e sǎ calculǎm niște afinitǎți de vot (unde 100% = participare medie), identificǎm o formǎ foarte bine definitǎ de consum de vot de-a lungul vieții, care imediat ne duce cu gîndul la teoriile socio-psihologice ale stadiilor vieții și la nevoile diferite, interesele diferite, stilurile de viațǎ diferite pe care oamenii le au la vîrste diferite.
Fig. 2. Intensitatea (afinitatea) de participare la vot,
în funcție de vîrstǎ (100% = medie).
Sursa: Exit Polluri CCSB, 2007 … 2009
Astfel, identificǎm faptul cǎ pînǎ spre 40 de ani oamenii sînt mai puțin tentați sǎ participle la vot.
OK, OK, știu: descoperirea apei calde. Dar sǎ știți Dvs. cǎ de cele mai multe ori corpul rezultatelor semnificative din științǎ constǎ în confirmarea unor ipoteze relativ de bun simț, nu doar în strǎlucite rezultate serendipice, neașteptate ori contraintuitive. Carnea de zi cu zi a cunoașterii o reprezintǎ mǎcinarea lipsitǎ de strǎlucire a unor fapte, verificarea unor ipoteze și bifarea unor rezultate destul de evidente.
Un astfel de rezultat este și confirmarea prin mǎsurǎtori cantitative a apetenței scǎzute a tinerii pentru participarea la vot.
Analiza evoluțiilor afinitǎților pe vîrste evidențiazǎ cîteva etape bine definite în viața românilor, din punct de vedere al participǎrii la vot:
1. 18 – 22 ani: un interes ușor mai ridicat decît restul tinerilor. Avem de-a face cu generațiile care se aflǎ în fața primului lor vot și care, în consecințǎ, sînt ceva mai interesate sǎ meargǎ sǎ dea cu ștampila. Nu mult însǎ: participarea este mai scǎzutǎ decît media generalǎ în populație (aprox. 80%)
2. aprox. 25 de ani: groapa maximǎ de lipsǎ de interes fațǎ de vot. La acest moment al vieții, oamenii au alte preocupǎri. Nu sînt încǎ interesați de gestionarea resurselor publice ori de maniera în care statul îi afecteazǎ: asistențǎ socialǎ, taxe, eficiența / onestitatea gestionǎrii banului public. La aceastǎ vîrstǎ majoritatea nu au familie, mulți sînt încǎ la studii, încǎ mai copilǎresc. Singura diferențǎ o identificǎm în cazul votului la prezidențiale, unde interesul este ceva mai crescut, dar tot sub media generalǎ
3. 30 – 40 ani: interesul fațǎ de vot începe sǎ creascǎ o datǎ cu apropierea de 30 de ani. Deja oamenii încep sǎ intre într-o altǎ etapǎ a vieții lor. Se angajeazǎ, se cǎsǎtoresc, fac copii, se desprind de gospodǎria pǎrinților, încep sǎ își gestioneze resursele singuri și, în consecințǎ, sǎ fie mai preocupați de maniera în care statul interacționeazǎ cu ele. Încep sǎ fie preocupați de locuire, de educația copiilor. Încep sǎ vinǎ la vot
4. 40 – 55 ani: de la 40 de ani încolo, pe mǎsurǎ ce copiii cresc, pensia se apropie, sǎnǎtatea începe sǎ se erodeze și sǎ înceapǎ sǎ se vadǎ și malul celǎlalt al acestei mari cǎlǎtorii numitǎ viațǎ, oamenii sînt din ce în ce mai interesați de politicǎ și, în consecințǎ, de vot. Începem sǎ avem de-a face de asemenea și cu generațiile socializate profesional înainte de 1989, care se confruntǎ, pe mǎsurǎ ce sînt mai avansate în vîrstǎ, cu dificultǎți de adaptare din ce în ce mai ridicate la societatea capitalistǎ. Participare mai ridicatǎ la vot decît media, în zona unui palier de 120% fațǎ de media generalǎ
5. Aprox. 60 de ani: Vîrful de interes și de participare la vot. Cei din aceastǎ zonǎ de vîrstǎ prezintǎ o probabilitate de aprox. 1,5 ori mai ridicatǎ decît media sǎ meargǎ la vot. O combinație de ieșire la pensie, resurse mai scǎzute, interes mai ridicat pentru serviciile sociale puse la dispoziție de stat (pensii, alte asistențe sociale, sǎnǎtate) fac aceastǎ categorie de vîrstǎ sǎ fie cea care merge cel mai disciplinat la vot. Între 57 și 65 de ani, ei sînt regii și reginele votului.
6. 65 – 70 de ani: începe sǎ scadǎ ușor participarea la vot, dupǎ dezmǎțul de folosire a ștampilei a celor din jur de 60 de ani. În continuare însǎ participare semnificativ mai ridicatǎ de vot, în jur de 140% fațǎ de media generalǎ.
7. 70 – 75 de ani: scǎderea de participare la vot continuǎ și e bine definitǎ. Pentru cei care sînt familiarizați cu graficul de consum TV într-o zi obișnuitǎ din sǎptǎmînǎ (TTV), veți observa cǎ intrǎm încet-încet în Late Fringe. Participarea scade spre media generalǎ.
8. 75+ ani: Gata. Încet-încet, limitǎrile biologice încep sǎ-și spunǎ cuvîntul. Oamenii fie nu mai sînt interesați de politicǎ, fie nu mai pot pur și simplu sǎ iasǎ din casǎ.
Dupǎ cum spuneam, graficele sînt bine definite, relativ constante și seamǎnǎ cu graficul TTV de consum TV. Cunoașterea lor ne ajutǎ sǎ identificǎm segmentele diferite de alegǎtori, poziționate în perioade diferite ale vieții, cu nevoi diferite și relaționǎri diferite fațǎ de registrul public al societǎții și, în consecințǎ, fațǎ de politicǎ.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Daca e sa vorbim in termeni gastronomici despre metodologia cunoasterii, „mǎcinarea lipsitǎ de strǎlucire a unor fapte, verificarea unor ipoteze și bifarea unor rezultate destul de evidente” reprezinta poate faina din mamaliga zilnica a definitiilor, clasificarilor si proprietatilor.
Carnea la care aspirati, cu mijloacele statistice, ar fi obtinerea unor rezultate care sa explice diverse efecte-sindroame ( efectul Lucifer ?) care afecteaza mase mari de oameni obisnuiti.
Iar, creme de la creme, cine stie ce revelatie divina care se lasa pe vreun biet muritor-purtator si schimba traiectoria planetei pentru sute de ani.
Dar e treaba d-vs unde va gasiti carnea zilnica.
problema e doar partial bifata
ati descoperit pattern-ul pentru o perioada de 2-3 ani – concluzia trasa poate fi total gresita din simplul motiv ca nu aveti termen de comparatie – adica un alt pattern la o diferenta de 10-20 de ani
daca in cazul unei astfel de comparatii descoperiti acelasi pattern la acelasi amplitudine doar atunci concluziile trase pripit pot fi valide
in cazul in care descoperiti un pattern similar dar are alta amplitudine, e rotit sau e translatat atunci concluziile actuale sunt total eronate
aceste concluzii pot fi trase doar in prisma unei comparatii pe o perioada de timp relevanta – deaorece Dv. vorbiti de evolutia in timp a afinitatii populatiei fata de vot si o corelati cu varsta individului avand un singur punct de reper in istorie – o perioada scurta care da acelasi pattern – ori evolutie inseamna un proces al carei stari pot fi identificate (macar cel initial vs cel final)
Avind in vedere ca diagramele voastre nu se pot citi imi permit sa-mi barackobama in articolul vostru. Din modestele mele cunostinte ultimul parlament a fost ales de o minoritate de 40 % din electorat iar primarul general al Bucurestiului de cam 27 %. . Daca voi credeti ca asta poate conferi legitimitate celor alesi aveti o problema. Si mai ales alesii. O zibuna!
Ar trebui sa tineti cont de faptul ca aceasta grupa de varsta cu prezenta peste medie (40-65 de ani), este tocmai grupa de varsta care, in 1990, reprezenta forta hiperactiva a tarii (20-45 de ani), cei care au crezut cu tarie in idealurile revolutiei, cei care isi doreau libertatea. Ar fi interesant de analizat acest lucru pentru toate alegerile din ultimii 20 de ani, numai asa putem avea o imagine clara. De-a lungul istoriei unei natii (vorbim doar din 1866 pana in prezent), fluctuatiile au fost mari, si au atins un maxim in momentele de o criticitate extraordinara (momentele 1916, 1918, 1940, 1947, 1990). Ei bine, sa reflectam putin mai adanc.
Categoria 40-55 de ani e descrisa unitar, in continuarea cresterii progresive a interesului pentru politici publice care a inceput sa se manifeste spre varsta de 30 de ani. Dar ce se vede pe grafic e o groapa de dezinteres dupa 43-44 de ani, care intrerupe marsul glorios si nu se mai redreseaza decat dupa 50 de ani. Ea cum se explica?
Okay, poate prinde bine mai tarziu. Dar daca tot te-ai apucat, nu faci ceva similar cu votul distribuita pe paliere de venit?
Judecand dupa perioada investigata (2 ani si 3 tururi de scrutin), nu e tocmai coser sa iti intitulezi articolul „ETAPELE VIETII reflectate…”. Daca ai fi urmarit o cohorta de-a lungul tipului si ai fi sesizat modul in care ea isi schimba comportamentul electoral, da, se putea numi „Etapele vietii…”, avand de-a face cu un studiul diacronic-longitudinal. Dar, in cazul tau, studiul e mai degraba transversal (si, daca vrei, sincronic-longitudinal) si l-ai fi putut intitula „Etapele vietii INTRE 2007-2009 reflectate…”.
Altfel, ca un cunoscator al fenomenului, nu pot decat sa confirm concluziile si sa atept si o abordare ideologica (vot stanga-vot dreapta pentru diferite varste).
Ceva analize legate de participarea la vot din perioada 1990-1996???
Ar fi interesant sa vedem ca exista si un altceva decat parternul varstei, nu este asa?