Când lucrurile în privința lui Jean Grey (Sadie Sink) încep, în fine, să se lămurească și Spider- Man realizează că adevăratul bad man din povestea principală a filmului regizat de Destin Daniel Cretton este, de fapt, aparent onestul Bill Metzger, un oficial al Statului (Tramell Tillman) ce se află la originea tragediei trăită de cea ce până mai deunăzi părea întruchiparea răului absolut, respectiva rostește o frază-cheie. Marea problemă a oamenilor speciali așa cum este ea, cum sunt Bruce Banner (Mark Rufallo) sau Peter Parker însuși constă în faptul că le este refuzat apriori dreptul la fericire. Nu pot avea familie sau prieteni. Nici viață personală. Către final îl vedem pe același Peter Parker salutându-l în cel mai pur mod omenesc posibil pe ultra-simpaticul Ned (Jacob Batalon) și lăsându-l cumva să înțeleagă că el este nimeni altul decât Spider-Man. Asta după ce, din povestea lui de dragoste cu MJ (Zendaya), nu s-a ales nimic. Și tot în secvențele de final, o mai vedem și pe Jenny cumplit de singură și de întristată într-un tren care o duce într-o direcție necunoscută.
Aici, în sublinierea profundei, impresionantei doze de umanitate, conștientizată ca atare și excelent jucată în primul rând de protagonistul filmului, fermecătorul, simpaticul Tom Holland, cred că se ascunde cheia considerabilului succes al filmului Spider-Man- Brand New Day. Inspirat din cărți de benzi desenate, scris de Chris MCKenna, Eric Sommers, Stan Lee al căror scenariu este bazat pe scrierile lui Stan Lee și Steve Ditko. Film regizat de Destin Daniel Cretton.
Firește, Spider-Man este pe mai departe salvatorul, cel căruia marile metropole americane îi datorează imens, câteodată chiar supraviețuirea, fapt pentru care deține un fel de parteneriat strategic cu poliția și cu detectiva Jean De Wolff (Liza Colón) și este adorat de toată lumea. Sare în ajutorul tuturor, este mereu dornic să se implice în destructurarea oricărei rețele de inși puși pe fapte rele și nu se lasă până nu anihilează răufăcătorii. Are parte de adunări publice în care zeci, sute de oameni de toate felurile îl omagiază și îi doresc grabnică însănătoșire după ce a scăpat cu viață la limită. Trebuie însă ca prietenul lui Frank Castle (Jon Bernthal) să inventeze un truc pentru ca mult adoratul erou să poată părăsi în voie și anonim spitalul. Cu un zâmbet trist și salutând complice un copil.
Ca și în producțiile anterioare în care Spider-Man a fost personaj principal și în cea din anul 2026 se întâmplă multe. Lucruri cu totul remarcabil gestionate de regizor, impecabil filmate în 3 D, în unele secvențe cu o cameră agățată de costumul protagonistului de Brett Pawlak și fără cusur montate de Nat Sanders, Gina Sansom și Harry Yoon.
Situațiile care mai de care mai periculoase, capcanele pe care știe să le evite în ultima secundă civilul Peter Parker care și-a descoperit puteri neobișnuite ironic-tandru invocate odinioară de o mătușă căreia acum îi duce dorul (Marisa Tomey) i-au ținut cu sufletul la gură pe puștii majoritar prezenți în sala de proiecție. Care mai-mai că au uitat de imensele porții de popcorn cu care se înarmaseră. Mie mi-a plăcut inteligența regiei și căldura umană din jocul lui Tom Holland. Probabil cel mai bun Spider- Man de până acum.
Marvel Studios, Columbia Pictures
OMUL PĂIANJEN- O NOUĂ ZI (Spider-Man- Brand New Day)
Regia: Destin Daniel Cretton
Scenariul: Chris MCKenna, Eric Sommers, Stan Lee bazat pe scrierile lui Stan Lee și Steve Ditko
Producători: Kevin Felge, Rachel O’Connor, Amy Pascal, Avi Arad
Producători executivi: David Cainm Louis d’Esposito
Muzica: Michael Giacchino
Imaginea: Brett Pawlak
Montajul: Nat Sanders, Gina Sansom, Harry Yoon
Design de producție: Charles Wood
Cu: Tom Holland (Peter Parker/Spider-Man). Zendaya (MJ), Mark Ruffalo (Bruce Banner/Hulk), Jon Bernthal (Frank Castle), Jacob Batalon ( Ned Leeds), Sadie Sink (Jean Grey), Liza Colón-Zayas (Detectiva Jean DeWolff), Tramell Tillman (William Metzger), Michael Mando (Mac Gorgan), Olivia Booth-Ford (Sarah Grey), Marisa Tomey (May Parker)
