joi, ianuarie 21, 2021

F-22, Suedia, Finlanda si viitorul NATO

Ca să vă calmați nervii și să vă enervați în schimb dușmanii, puține lucruri sunt mai eficace decât vizita a vreo două avioane de război de tip F-22 Raptor. A cincea generație de avioane de război ale Americii este discretă, rapidă și agilă. În ultimele zile, aceste mașinării uimitoare au survolat state de la marginea Europei, precum Lituania și Ucraina, acțiunea înscriindu-se în inițiativa Statelor Unite de reiterare a sprijinului lor.

Dar mai important este probabil un raport apărut săptămâna trecută pe pagina web a Ministerului finlandez de Externe. Cei patru autori ai săi (doi finlandezi, un suedez și un francez) examinează pe larg și cu seriozitate implicațiile practice ale prezenței finlandeze în NATO.

Problema e simplă: fără ajutorul finlandez și suedez, celor din NATO le-ar fi greu să apere țările baltice împotriva unui atac hotărât al Rusiei, ceea ce ar fi o catastrofă pentru propria securitate a țărilor care nu sunt membre ale NATO. Și totuși, dacă aceste două țări nu sunt membre ale NATO, ele nu pot fi pe deplin integrate în planurile alianței.

Opiniile sunt amestecate, mai ales în Suedia, unde principalele partide de opoziție (și unii dintre social-democrații de la guvernare), vor acum să se alăture. Finlandezii sunt mai sceptici – deși, dacă cei de la conducerea țării ar recomanda aderarea la NATO, majoritatea finlandezilor ar fi de acord.

Raportul zugrăvește sumbru gravitatea situației. În fața unei Rusii revizioniste, Finlanda și Suedia s-ar simți mai în siguranță în NATO. Dar decizia de aderare ar provoca o reacție dură și, probabil, periculoasă din partea Rusiei. O astfel de situație va fi greu de gestionat.

Autorii se limitează mai degrabă la examinarea situației, evitând să facă recomandări, cu o singură excepție. Ei susțin că ar fi mult mai bine dacă Finlanda și Suedia ar adera la alianță împreună. Dacă Suedia aderă, iar Finlanda nu, atunci asta riscă să îi facă pe ruși să creadă că factorii decizionali de la Helsinki nu dispun de forță. Dacă Finlanda aderă, iar Suedia nu, asta ar crea mari probleme pentru NATO: cum poți apăra un aliat la care nu poți ajunge cu ușurință?

De ani de zile le-am tot cerut celor două țări să adere la NATO: argumentarea mea era următoarea: “faceți-o acum, câtă vreme nu este absolut necesar, pentru că, atunci când va deveni într-adevă necesar, va fi mai greu“. Mă tem că acest raport constituie un răspuns la o întrebare de ieri, și nu la una de mâine.

Dacă NATO ar fi într-o formă bună, atunci aderarea ar răspunde într-adevăr  tuturor  temerilor Europei de Nord-Est legate de securitate. Dar nu este. Avioanele F-22 sunt bune, dar America dispune de mult prea puține, iar ele încep să ducă rapid lipsă de rachete. Alte țări din cadrul NATO se află cu mult în urma Americii.

În general, bugetele apărării occidentale s-au tot micșorat ani de zile, în special în privința plicticoasei și neplăcutei probleme a apărării teritoriale. Cheltuielile NATO pentru apărare nu mai scad, dar nicăieri nu sunt destul de mari. Iar majoritatea membrilor încă își mai cheltuiesc cei mai mulți bani pe ce nu trebuie: mai mult pe salarii și pe clădiri, și mai puțin pe armament modern. Trebuie încă să ne reevaluăm adevăratele priorități în apărare. Pericolele interne și externe ne dezbină și ne distrag atenția.

Nu totul trebuie privit cu pesimism. Donald Trump nu este încă președinte și, poate, nu va fi niciodată. Congresul fierbe în fața zgârceniei aliaților europeni, dar încă mai votează cheltuieli cu bani împrumutați  pentru apărarea lor. Reuniunea NATO de la Varșovia va îndrepta din nou atenția asupra statelor mărginașe: o “bază“ americană (de fapt, un cartier general) în Polonia, plus sposorizarea bilaterală a apărării unor “națiuni-cadru“ pentru Estonia (din Marea Britanie), Letonia (probabil, din Canada) și Lituania (Germania). Arată bine, chiar dacă alianța funcționează cu rezervoare goale.

Finlanda și Suedia trebuie să se grăbească. Cu cât aderă la NATO mai curând, cu atât mai puțin vor avea nevoie de garanții de securitate. Mai mult, întărind alianța, s-ar putea ca ele să contribuie mai mult la supraviețuirea ei.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Sugestiv pentru modul de a gândi al d-lui Lucas: vizita avioanelor Raptor e bună pentru că … enervează duşmanii!
    Prea mulţi din păcate gândesc aşa: analişti, ziarişti, politicieni, militari şi oficiali NATO, simpli cetăţeni: „să le dăm peste nas ruşilor”, „le arătăm noi”, „să-i învăţăm minte”.
    Şi prea puţini sunt interesaţi de posibilele consecinţe.//
    „Ei (autorii raportului) susțin că ar fi mult mai bine dacă Finlanda și Suedia ar adera la alianță împreună.” – sau dacă ar rămâne amândouă neutre. Experţii n-au făcut recomandări, după cum recunoaşte şi d. Lucas. Ideea era ca Finlanda şi Suedia să acţioneze la fel (ori amândouă în NATO, ori amândouă neutre).//
    „De ani de zile le-am tot cerut celor două țări să adere la NATO” – şi finlandezii şi suedezii n-au dat doi bani pe ce le spune d. Lucas! E posibil aşa ceva? :)
    Din sondaje reiese că majoritatea finlandezilor doresc să rămână neutri (55%) şi că doar 22% vor aderarea la NATO.
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-20966986-guvernul-finlandez-avertizat-intr-raport-asupra-consecintelor-unei-eventuale-aderari-nato.htm

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.