Sub un titlu care, cel puțin mie, mi-a amintit de regretatul George Banu- Teatrul-un dincolo prezent- s-a desfășurat, în perioada 10-17 mai 2026, a treizecișaptea ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț. A doua petrecută în vremea directoratului actorului Andrei Merchea care a avut ideea de a-i încredința selecția și direcția artistică a acestei importante manifestări de cultură teatrală de anvergură națională (cea mai longevivă din România) unuia dintre foștii săi profesori din facultate- actorul Paul Chiribuță. Care și-a folosit experiența de artist, de pedagog și de bun cunoscător al vieții teatrale din Occident (reamintesc, Paul Chiribuță a făcut câțiva ani echipă la Limoges cu Silviu Purcărete) pentru a spori și oferta, și impactul Festivalului.
Aparent, nu e foarte important că anul acesta a fost schimbat anotimpul în care a avut loc Festivalul. Că toamnei i-a fost preferată primăvara. În fapt însă, în condițiile în care bugetul de stat și, pe urmă, toate celelalte bugete- județean, local și, firește, și cel al instituțiilor de spectacole- au fost adoptate și primite cu o impardonabilă întârziere- dar, mă rog, pe politicieni nu-i trage nimeni la răspundere- iar conceptul de bugete multianuale rămâne pe mai departe un fel de Fata Morgana, ceva ce îl zărești și nu e, o atare mutare incumbă multe dificultăți și încă și mai multe riscuri. Toate au fost surmontate cu bine, așa că cei doi principali factori responsabili, ca și cele două directoare adjuncte – Ramona Pristavu și Ana Maria Plugaru- și, firește, întreaga echipă a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț-, au gestionat opt zile pline. Nu doar în spectacole, ci și în manifestări nu, nicidecum, adiacente, ci, mai degrabă, convergente. Dintre care cea mai semnificativă și mai plină de consecințe mi se pare seria de întâlniri/discuții cu câțiva importanți regizori din teatrul românesc de astăzi. E vorba despre Matei Vișniec (nu, nu e nici o greșeală, binecunoscutul dramaturg a regizat chiar foarte bine spectacolul pe textul propriu Cabaretul cuvintelor de la Teatrul sucevean care îi poartă numele), Radu Afrim, Tompa Gábor, Andrei Șerban, Ilinca Stihi și Radu Dinulescu. În conversațiile primite cu multă bucurie (dovadă, afluența considerabilă de public), conversații pregătite temeinic și moderate de actrița Tamara Constantinescu, cadru didactic la Universitatea de Arte George Enescu din Iași și comentator teatral, unii dintre cei numiți și-au rememorat parcursul profesional, au vorbit despre felul în care înțeleg ei să facă teatru. Cum Festivalul se adresează și copiilor, și adolescenților, având în ofertă spectacole și pentru aceste categorii de vârstă (spre părerea mea de rău nu am ajuns să le văd), Radu Dinulescu a vorbit despre acest gen de teatru, în vreme ce Ilinca Stihi a comentat și argumentat mutațiile structurale, estetice și de mijloace suferite în anii din urmă de teatrul radiofonic. Care nu mai este doar ceea ce se numea odinioară teatru la microfon.
Socotesc că e foarte bine că spectatorilor nemțeni li s-a oferit ocazia nu doar de a-i vedea și auzi pe acești mari regizori cărora teatrul românesc le datorează multe, ci și de a le vedea spectacole relativ recente. Ierbar, regizat de Radu Afrim la Compania Liviu Rebreanu a Teatrului Național din Târgu Mureș, impresionant și prin conținut, și prin felul în care este generată imaginea teatrală, și prin jocul actoricesc, cutremurătorul, emoționantul I am the Wind, un spectacol de mare clasă despre moarte și despre mântuire creat de Tompa Gábor la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca și problematizantul Doctorul, de reținut prin încatenarea lui în actualitate, pus în scenă la Teatrul Nottara din București de Andrei Șerban au reprezentat momente importante, momente-fanion în arhitectura acestei ediții a Festivalului.
În aceeși categorie a marilor spectacole se încadrează O scrisoare pierdută, în regia de mare forță a lui Alexandru Dabija, producție a Teatrului ACT din București. Avem de-a face cu o lectură complet nouă, surprinzătoare, extrem- contemporană a capodoperei caragialiene. I-am dedicat deja o cronică. Mă mulțumesc acum doar să spun că distribuția funcționează impecabil, precum un ceas elvețian. Transcriu, așadar, întreaga ei componență: Marcel Iureș (Dandanache), Marian Râlea (Trahanache), Dan Rădulescu (Cațavencu), Alexandru Jitea (Ghiță Pristanda), Lucian Iftime (Tipătescu), Oana Predescu (Zoe), Ruxandra Maniu (Brânzovenescu), Ionuț Moldoveanu (Farfuridi), Iosif Pașțina (Cetățeanul turmentat). Nu pot omite sugestivele costume create de Maria Miu.
Bune impresii au lăsat cam toate spectacolele de pe afișul Festivalului. Chiar dacă unele au trebuit să facă eforturi de adaptare la condițiile nu tocmai foarte prielnice de la Casa de cultură a Sindicatelor. Unde a putut fi urmărită cam jumătate din ofertă.
Despre Richard III, regizat la Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara de Radu Iacoban, am scris la vremea premierei. Mi se pare a fi unul dintre cele mai bune spectacole din vremea din urmă ale actorului devenit regizor. Incendii, producție a Teatrului de Stat Constanța, regizată de Alexandru Mâzgăreanu, a fost indubitabil un spectacol de categorie premium.Categorie din care face parte și Rinocerii, impresionant pus în scenă la Teatrul de Comedie din București de Vlad Massaci. Din nou a strălucit tandemul actoricesc Tudor Chirilă (Bérenger) și Liviu Pintileasa, un Jean de zile mari, nebăgat în seamă de cei care au făcut anul acesta selecția pentru premiile UNITER. Absolut strălucitor a fost și Lary Giorgescu în minunatul spectacol Eine Kleine Nachtmusick, creație de referință a lui Gigi Căciuleanu, cu vreo cinci -șase ani în urmă înnfăptuită la unteatru din București. Ciuleandra, regizată de Dumitru Acriș la Teatrul I.D. Sîrbu din Petroșani (l-am analizat detaliat acum vreo doi ani) mi se pare a fi un spectacol-lecție. Lecție pentru snobii care cred că nu s-ar putea face teatru de bună calitate și în instituțiile de spectacol din provincie, mai rar vizitate de critici. Punck Rock de la Teatrul Excelsior din București, spectacol dinamic regizat de Vlad Cristache, a fost pe placul publicului tânăr. Și nu numai. Naționalul craiovean a fost prezent cu capodopera ionesciană Lecția, excelent regizată de Bobi Pricop și exemplar jucată de Sorin Leoveanu, Raluca Păun și Iulia Lăzar. Andrei Huțuleac, în calitate de regizor, a propus o versiune apăsat cinematografică a piesei Omul care aduce ploaiei de Richard Nash la Teatrul Maria Filotti din Brăila Teatrul Regina Maria din Oradea a adus la Piatra Neamț una dintre cele mai performante producții ale stagiunii pe cale să se încheie. Lucruri pe care le știu ca fiind adevărate, în regia tot mai convingătorului Vlad Bălan. Tânăra Teodora Petre și echipa de actori în frunte cu Ana Ciontea au făcut minuni prin felul în care au pus în scenă Marele cutremur, mai curând un exercițiu în dramaturgie al Laviniei Braniște, la Teatrul Dramaturgilor Români. Instituția organizatoare a prezentat Albastru, o foarte recentă și izbutită premieră. Pe textul scris de Ionuț Vișan și în regia Andreei Vulpe, au performat actorii Cătălin Bălălău și Mircea Postelnicu. Și tot Teatrul Tineretului din Piatra Neamț a prezentat spectacolul cu piesa Ghimpl-Netotul, regizat de Daniel Iordan, cu Andrei Merchea-Zapotoțki și Cătălina Eșanu în distribuție. Din păcate, pentru mine, nu am putut vedea spectacolul cu piesa Vicleniile lui Scapin de Molière.pus în scenă de Vlad Trifaș, la Teatrul de Stat Bursa din Turcia.
Ediția de anul trecut a Festivalului, curatoriată, cum am spus deja, tot de Paul Chiribuță, a plasat în prim-plan actorul. Nu înseamnă însă că această a XXXVII a ediție nu a adus cu sine creații actoricești de mare forță. Celor deja menționate, le adaug pe acelea ale lui Matei Chioariu și Claudia Ieremia (Richard III), Katalin Berekmeri, Nicu Mihoc, Elena Purea (Ierbar), Cosmin Brehuță (Petroșani), Ada Navrot și Adrian Nicolae (Nottara), Richard Balint, Corina Cernea și Eugen Neag (Oradea), Valentin Terente și Ciprian Chiricheș (Brăila), Mirela Pană și Nina Udrescu (Constanța) Ca și pe cele ale trupelor de tineri din Cabaretul cuvintelor (Suceava) și Punck Rock (Excelsior). Am văzut câțiva foarte buni actori aflați la început de carieră. Deja amintitului Iosif Paștina, bun și în Marele cutremur, îi mai adaug pe Mihai Rădulea (Petroșani), Alex Stoicescu (Târgu Mureș), Ecaterina Lupu, Cătălin Bucur, Cristiana Luca, Andrei Bibire (Constanța). Teofil Memelis și Blanca Dobă (Brăila) și Cosmin Petruț (Oradea),
Am văzut și câteva scenografii superbe. Semnate de Irina Moscu (Târgu Mureș), Oana Micu (Craiova), Tudor Prodan (Timișoara) și Andreea Tecla (Excelsior).
A continuat acordarea de stele unor foști actori și regizori ai instituției. Au existat și ateliere de lucru în domeniul dramaturgiei. Autori fiind.,. autoare precum Cătălina Bălălău, Ioana Dajbog, Livia Maria Stoica și Corina Grigoraș.
Ca, de obicei, asupra unora dintre aceste producții, voi reveni în cronici.
