Portret „fenomenologic” (în formă de epistolă) al unui candidat la președinția României
N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.
Nu știu dacă m-am așezat vreodată cu mai multă nerăbdare (sentiment al urgenței?) să scriu o scrisoare cuiva. Deși este, după cum vedeți, o „scrisoare deschisă”, îmi imaginez tot timpul, scriind, că sunteți singurul cititor al rândurilor mele. Mai mult: am senzația, începând să scriu, că e ca și cum vom sta de vorbă singuri, privindu-vă în ochi și căutând punctul acela de inflexiune care trimite la ultima fărâmă de receptivitate din ființa cuiva. Altfel spus, deși suntem pe scenă, am uitat de sală înainte de a începe spectacolul.
Aș vrea să știți de la bun început că nimic din ce-am să vă spun nu e menit să vă jignească. Nu de un „pamflet” e vorba aici, oricât de abrupte vor fi pe alocuri cuvintele. Ele nu vor face decât să descrie. Voi încerca să vă plimb prin față o oglindă, în speranța că ați putea fi dispus, fie și o clipă, să deslușiți în ea imaginea celui care, candidând, își propune să conducă o țară. Vă las să judecați apoi dacă, punându-vă în locul meu, v-ați da sau nu pe mâna lui.
Limbajul
Înainte de a deveni prim-ministru în urmă cu doi ani și jumătate, v-am remarcat prin cele câteva intervenții din Parlament. Erau în linia maestrului dvs într-ale politicii, Adrian Năstase. Împărtășeați cu el aroganța aceea neșlefuită caracteristică indivizilor care se confruntă cu puterea la prima generație și care, la nivelul cuvântului, se manifestă sub forma jignirii, a deriziunii și prin introducerea „glumiței” în limbajul politic. Ați supralicitat cât ați putut stilistica aceea bășcălios-năstăsiană de genul poantei cu număratul ouălor. Era de un prost gust desăvârșit. Pe dvs v-a cucerit. Și v-a provocat. Îmi amintesc și-acum de scheciurile vulgare pe care le compuneați acasă și pe care apoi le citeați, mândru de umorul lor inexistent, amuzându-vă singur, de la tribuna Parlamentului.
O să-mi răspundeți poate că ăsta e un detaliu, care nu are nimic de-a face cu soarta țării și cu celelalte lucruri mărețe de care vorbim aici. Dar nu e deloc așa și, nu întâmplător, trag prima tușă a portretului dvs începând cu acest „detaliu”: pe poarta „miștocărelii”, care, cu aportul dvs deloc neglijabil, a devenit un loc comun al limbajului public de la noi, a intrat golănismul în clasa politică. Au intrat analfabeții, tipii al căror limbaj, înregistrat pe când puneau la cale afaceri dubioase, te făcea să crezi că ai descins în inima Ferentarilor. Au intrat miniștri ai culturii și ai învățământului incapabili de un acord gramatical corect. A intrat o șleahtă de huligani publici, prezenți în fiecare seară la televizor, care făceau din cuvinte materia primă pentru minciună, sofism, amenințare, jignire. Ați transformat clovnii în vedete ale partidului și ați lăsat neamendate înjurăturile lansate de la tribună la adresa procurorilor. Ați cauționat parlamentari PSD agresivi care, în discursurile lor, se inspirau din biografia lui Nero (?!), cerându-le colegilor de partid „să pună foc la toate județele din țară necolorate în roșu”. Pe scurt, ați reușit, prin propriile performanțe lingvistice (un fel de insolențe de puber devenite stil de exprimare), cât și prin oamenii pe care i-ați tras după dvs odată ajuns prim-ministru, să degradați nu numai climatul public și starea noastră de spirit, dar și funcțiile politice și administrative cele mai importante ale țării. V-ați obligat adversarii politici să folosească replici pe măsură și ați dus astfel la escaladarea fără precedent a vulgarității în viața politică. Din acest punct de vedere, comparativ cu ce se întâmplă acum, primele parlamente românești de după 1990 semănau cu Camera Lorzilor. Ne-ați obligat pe toți să ne scăldăm zi de zi în această mocirlă lingvistică și, astfel, să devenim în proporție de masă răi, agresivi și dureros de neciopliți.
Tupeul
În materie de cutezanță impudică ce depășește orice limită, sunteți în clipa de față un performer. Cel mai mare. Sunteți campionul. Ați mers atât de departe cu tupeul în planul realului, încât nimeni nu are pretenția că vă mai poate urma în planul cuvintelor. Pe scurt, ne-ați condamnat la Inexprimabil. Când e vorba de comportamentul dvs, pentru a-l descrie, nu ne-a rămas decât interjecția. Cam toți cei care ne pierdem timpul scriind am simțit că, în fața libertăților pe care vi le luați, puterea noastră de a formula intră în criză. Nu există în clipa de față un om al condeiului capabil să vă „cânte” insolențele de pe scena publică, comportamentul discreționar scăldat în dispreț, așa cum, pe vremuri, cronicarii reușeau să dea o narațiune convenabilă a isprăvilor pe care le făcea câte un personaj pitoresc scăpat la cârma țării. Așa încât, nu pot decât să enumăr, fad formulate pe lângă formidabila lor suculență, câteva dintre „faptele dvs de arme”.
Să luăm ca pildă pentru început – nu vă grăbiți să dați, sastisit, din mână! – faimosul dvs plagiat. O, nu sperați că trecerea timpului îl va șterge din memoria celor care contează! El vă însoțește ca o umbră și, la un moment dat, ea vă va ajunge din urmă și vă va înhăța. Plagiatul ăsta face parte din arhivele eterne ale lumii românești. Nu și dacă ați fi stat pitit prin nu știu ce cută a societății. Dar așa, ați ieșit pe scenă și ați început să faceți bezele cu aceeași mână cu care vă trecuserăți în cont, printr-un simplu copy paste, aproape o sută de pagini. Chiar nu înțelegeți că nu puteți defila fălos, la nesfârșit, ca procuror, prim-ministru și ca eventual președinte, cu o asemenea mârșăvie în portofoliul vieții dvs? Ceea ce ne-a stupefiat pe toți cei care înțelegeam caracterul scandalos al faptei dvs (în epocă, Dan Tăpălagă și-a încercat primul forțele în lupta cu punerea în cuvinte a acestei escrocherii – vezi articolul antologic De ce furi, procurorule?) a fost că ați putut, psihic și omenește vorbind, să țineți piept acestei grozăvii date pe față. Faptul că ați reușit nu e un motiv de mândrie, ci mai degrabă un simptom îngrijorător. Orice om sănătos, după ce pățește o poveste ca asta, moare de rușine, dispare o vreme, se duce acasă și se bagă sub plapumă.
Îmi amintesc prima conferință de presă după declanșarea scandalului, când le arătați ziariștilor cartea născută din furt. O tot răsfoiați sub ochii camerelor și, încolăcindu-vă în minciuni puerile, cu o mină senină, explicați de zor inexplicabilul. Doi ani mai târziu, ați avut tupeul să readuceți singur vorba despre „chestia aia” și să spuneți că până și o crimă se prescrie, darămite „așa ceva”. Ei bine, cred că ar fi cazul să știți că un plagiat n-are cum să se prescrie, nici măcar dacă, așa cum v-a sugerat recent dna Alina Mungiu, ați mai da un doctorat „pe bune”, sub privirea ei exigentă.
Ce n-ați făcut atunci ca să ștergeți de pe podeaua vieții dvs petele astea de sânge care nu se lasă șterse? Ați desființat comisii academice constituite anume pentru acreditarea titlurilor universitare. V-ați pus mercenarii să le stingă membrilor comisiei lumina, în timp ce deliberau. Ați înființat alte comisii, mamut, de câte patruzeci de oameni, ca rușinea participării la acoperirea unei crimei să se distribuie, verhovenskian, pe cât mai multe capete și verdictul să se piardă în anonimat. Ne-ați explicat, lăsându-ne perplecși, că în anul susținerii, 2003, nu existau reguli ferme pentru punerea ghilimelelor (?!), ca și cum, în lumea modernă, regulile citării sunt perisabile și ar putea evolua (sau s-ar negocia) de la un secol la altul. Ați pus un coleg de partid, ministru și el, să ne explice (nouă!) că plagiatul face parte, de la Aristotel încoace, din obiceiurile academice ale Europei. Ce energie, ce armate de oameni ați pus în mișcare, ca să ne convingeți că de fapt nu vă văzuserăm toți în pielea goală, ci bine îmbrăcat, în complet, de la chiloți la șubă! Vi s-a atras atenția că, de-acum înainte, toți șefii de state, dând mâna cu dvs, vor ști mereu cu cine au de-a face și că hoția asta se va rabate asupra imaginii poporului român: popor de hoți, vor spune, de vreme ce și-a ales un hoț să-l reprezinte.
Totul a fost în zadar! Ați fost, de fapt, redutabil! V-ați bazat oare pe faptul că 90% din poporul român nu știe ce-i un plagiat? (Asta e prima întrebare pe care, de doi ani încoace, i-o pun fiecărui șofer deîndată ce mă urc într-un taxi. Și, spre bucuria mea, am constatat că toți știau. Unul dintre ei mi-a spus: „Sigur că știu: îi furi unuia în cinci minute munca lui de un an-doi”.) S-ar putea să fie așa. Poate că 90% dintre români nu știu, și prea puțin le pasă, de plagiatul dvs. Da, dar alde noi (plus șoferii de taxi!) și străinii pe care-i întâlniți – știu. Și-atunci, dacă aș vrea să mă exprim prețios, v-aș spune că vă ascundeți după o judecată cantitativă, acolo unde e nevoie de una de esență.
Aș mai pomeni încă vreo două-trei din recentele dvs isprăvi. Legate tot de tupeu. Prima: în 2010, l-ați numit pe Mircea Cărtărescu „intelectualul Führer-ului”. Acum, pe 8 octombrie, în preajma anunțării câștigătorului Nobel pentru Literatură, i-ați transmis că-i țineți pumnii pentru a doua zi, „ca să ne bucure cu un nou laureat”. Un adevărat salt mortal pe care, privindu-l, Cărtărescu s-a mărginit să spună că „respinge cu dezgust” urările pe care i le făceați. Nu v-a dat mai multă importanță. Nu a scos din recuzita scrisului său cuvinte pompoase pentru a-și exprima perplexitatea și sila.
Iarăși, recent, v-ați purtat față de ruși, cum bine s-a spus, ca un avocat al lor, căci ați intervenit în treburile justiției și ați cerut procurorilor să ridice sechestrul pus pe stocurile de la Lukoil pentru fraudarea banilor poporului român. După care v-ați grăbit să-l denunțați pe Băsescu ambasadelor din România că atentează la independența justiției!
Românii n-au mai avut parte, în țara lor, de un spectacol de contorsionism de o asemenea anvergură. Patentul este sovietic. Hrușciov se ducea să instaleze rachete în Cuba, după care declara că marele popor sovietic luptă pentru pace. Astăzi, Putin ocupă teritorii ucrainiene, după care îi acuză pe ucrainieni de agresivitate. Nu vreau să spun că tupeul dvs e cultivat sau că are surse de inspirație răsăritene. Sunt convins, dimpotrivă, că are puritatea unui zăcământ autohton. Și că ar putea să fie un dar al lui Dumnezeu făcut, prin dvs, poporului român: o terapie de șoc, „terapia Ponta”. Încep să cred că prin dvs lucrurile sunt împinse hăt-departe, până în punctul-limită al degradării lor. Și că, odată ajunse acolo, ele se vor retrage, cu maxima viteză de recul, într-un „înapoi” salvator. Iar în acel „înapoi” – către care ne îndreptăm dramatic cu ajutorul „terapiei Ponta” – vom redescoperi poate cândva tot ceea ce dvs ne-ați furat: decența, pudoarea, bunul simț și locul pe care fiecare dintre noi se cuvine să-l ocupe în societate. Și asta pentru motivul simplu că nimic nu poate stărui la nesfârșit în inomabil.
Aș mai spune că, înnăscut fiind, tupeul dvs s-a manifestat de fiecare dată în forme compatibile cu vârsta. Dar de-abia din clipa în care ați intrat în viața politică, el și-a găsit debușeul, a devenit vizibil, nociv și a început să înflorească cu adevărat, atingând, în ultimii doi-trei ani, formele lui de exprimare mature. Asta a fost pentru dvs politica românească de la ora actuală: debușeul pentru un viciu. Iar viața politică de la noi s-a rostogolit atât de jos în acești 25 de ani, încât s-a dovedit pregătită pentru a-l primi și pentru a vi-l cultiva.
Minciuna
Este de fapt o componentă a tupeului dvs. Pentru că e minciună împotriva evidențelor. Dvs, de pildă, dacă ați fi pe jos, în țărână, ați susține sus și tare că sunteți în șa și călăriți voios. Minciuna are sens câtă vreme induce în eroare, câtă vreme își păstrează forța de desfigurare. Dar minciuna dvs nu păcălește pe nimeni (mă rog, pe nimeni dintre cei care au ieșit din minoratul mental). Cei care v-au împins înainte vă acceptă așa cum sunteți și consideră pesemne că minciunile fac parte din „arsenalul” dvs, că asta e arma pe care o preferați. Oricum pe ei nu-i afectează, câtă vreme vă pot utiliza în mod eficient. Nouă, celorlalți, minciunile dvs ne sunt băgate cu forța pe gât, devenind astfel o nemaipomenită formă de sfidare și dispreț. „Îți bați joc de mine?, se spune. Mă minți de la obraz?” Mințind în mod public și de la obraz, dvs ne disprețuiți pe toți.
Felul dvs de a minți a devenit legendar. „Minte și când îl întrebi cât e ceasul”, mi-a spus despre dvs un prieten după vara lui 2012. Ceea ce-nseamnă că prezentarea distorsionată a lucrurilor a devenit la dvs un reflex. Mințiți și când nu e necesar, ca să fiți sigur că veți minți cu rost dacă la o adică va fi necesar. Iarăși, acest tip de a minți nu face parte dintr-un sistem, așa cum se-ntâmpla în comunism. Acolo politicienii mințeau solemn și uniform, de la nivelul unei minciuni colective și impersonale care, ca ideologie, îi îngloba pe toți și-i străjuia de undeva de deasupra capetelor lor. Pentru că toți mințeau la fel, minciuna lor nici nu mai avea relief.
Dvs practicați minciuna oportună, ocazională, la firul ierbii. La dvs, minciuna are personalitate. Mințiți numai pe cont propriu, nu inspirat de vreo mare minciună colectivă. Mințiți după cum vă bate vântul minciunii, după cum cad zarurile în ziua aceea, după ce potlogărie sau minciună anterioară trebuie să cârpiți. Rezultatul? O suită de afirmații punctuale care nu se adună în caracterul unificator al unei linii. Comportamentul dvs nu poate depăși nivelul punctului, nu poate deveni liniar, ca să nu mai vorbim că nu poate alcătui harta cu contururi ferme care e necesară pentru nașterea unui caracter. Fiind făcut din milioanele de puncte dipersate ale minciunilor dvs, așadar neputând oferi garanția unei coerențe morale, dvs nu aveți, obiectiv vorbind, caracter. E, și acesta, un viciu de construcție, o malformație, un handicap din naștere. Cum naiba să vrei să conduci o țară în felul ăsta? Gândiți-vă că, sculându-se dimineața, românii nu vor ști niciodată în ce punct al minciunilor dvs se află în ziua aceea. Or, e extrem de neliniștitor, de inconfortabil și de văduvitor de proiecte să nu știi niciodată exact pe ce lume ești. Cu dvs ne putem culca seara în Europa și trezi a doua zi în China.
Incompetența
Nimeni nu ar putea spune ce anume știți să faceți. Cred că nici dvs nu știți. Formal vorbind, ați făcut studii juridice. Formal vorbind, ați dat și un doctorat în drept penal, dar, ținând cont că un sfert din lucrare este un plagiat, adică un furt, faptul de a-ți atesta calificarea în penal recurgând la un gest infracțional (plagiatul este o infracțiune) a reușit să împingă, în România, paradoxul pe culmi. Iarăși, deși o vreme ați fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție („secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică”), ba chiar, se zice, ați fost trimis în Italia pentru a studia obiceiurile mafiei, România nu a beneficiat cu nimic de pe urma acestor funcții și experiențe. Ați fi avut din plin ce face în anii aceia, odată revenit în țară. Erau anii în care în România se nășteau și începeau să se organizeze „grupuri infracțonale”. Nici unul dintre borfașii politici care și-au început cariera atunci, marea majoritate din PSD, și care de câțiva ani trec pe bandă pe la DNA nu apare în palmaresul dvs profesional. V-ați remarcat în schimb, odată ajuns șef al PSD-ului, prin zidul de protecție pe care l-ați ridicat în jurul colegilor dvs de partid trimiși în judecată, al urmăriților și al condamnaților penal. Ați pus astfel în circulație un nou paradox: un procuror care conduce un partid de infractori și care ține, public, partea infractorilor!
Așadar, ce știți să faceți? Sigur este că știți să-i jigniți pe cei care nu fac parte din lumea dvs. „Fasciști” i-ați numit pe câțiva dintre intelectualii de seamă ai țării, folosind cuvinte al căror sens vă scapă. Știți, așadar, să criminalizați opțiunile politice care nu vă convin. Deși oficial trăim într-o democrație care garantează libertatea alegerii, v-am auzit în mai multe rânduri amenințând cu o justiție viitoare care, reglându-și conturile cu actualul președinte, ar urma să și-o regleze și cu cei care au optat, politic, pentru el („O să dea ei seama!”).
Însă efectele incompetenței (și nepăsării) dvs care au lovit țara vor apărea din plin la anul, când se va face bilanțul celor doi ani și jumătate de guvernare. Deja de-acum, pentru un ochi avizat, situația este alarmantă. E al treilea trimestru (neîncheiat) în care, pe fondul unei economii emergente, România se află în recesiune tehnică. Cu felul în care cheltuiți banii era firesc să ajungem aici. Nu vă pasă de unde se vor putea umple găurile finaciare apărute prin cheltuielile de la buget menite să vă atragă un capital de simpatie. Uluitoare este generozitatea electorală cu care împărțiți alocații și subvenții de stat, fără să știți din ce vor fi acoperite în viitor datoriile făcute în numele lor. Când mai aruncați cu câte o pomană în stânga și-n dreapta, folosiți cuvântul magic „sustenabil”. Spuneți: e „sustenabilă” pomana. Dar n-ați explicat niciodată cum anume „se susține” ea și nici cu ce drept o faceți, din banii noștri, tocmai în campania electorală.
Două sunt lucrurile pe care, cred, știți să le faceți cu adevărat. Primul: aveți în mod cert vocație de arivist. V-ați cățărat atât de tenace pe scara vieții încât iată, deși „cârlan” încă (vorba „bunicului” dvs Ion Iliescu), sunteți gata-gata să ajungeți la vârf. Ați făcut-o cu o năucitoare lipsă de scrupule și cred că atunci când culisele acestei ascensiuni vor fi date complet pe față, lumea, amețită până acum de „comedia Spânului”, se va trezi în cele din urmă, îngrozită de anvergura mistificării. Deocamdată, din trusa dvs de cățărător, fac parte și tehnicile pentru secretizarea culiselor urcării.
Al doilea lucru pe care-l practicați cu voluptate sunt giumbușlucurile. Le faceți în ședințele de guvern, la televizor, în public, deîndată ce vă pomeniți în fața microfoanelor. Giumbușlucuri, glumițe, bănculețe, bășcăliuțe, miștocăreli, răspunsuri în doi peri peste tot… Măști, mascarale și mascarade. Și totul cu o mină zâmbăreață și trădând o nemăsurată încântare de sine.
Dar până la urmă, toate astea nu vă conferă decât pitorescul punctual al unui personaj. În fond, în spațiul diversiunii, al populismului și al tehnicilor acaparării, n-ați inventat nimic nou. Până la urmă, nu sunteți decât un urmaș: nu faceți decât să duceți mai departe ceea ce ați primit de la înaintașii dvs.
Moștenirea primită de la bunicul
Bunicul dvs politic, Ion Iliescu, s-a pomenit, la sfârșitul lui ’89, cu un popor bolnav în brațe. După patruzeci și cinci de ani de comunism, pacientul avea febră peste 40 de grade. Orice bun patriot ajuns în locul primului președinte liber ales ar fi încercat să joace rolul medicului. I-ar fi predat bolnavului primele lecții de democrație, l-ar fi învățat primele noțiuni de piață liberă și ar fi încercat să-l facă să se obișnuiască, încet-încet, cu lumina, prea tare după atâția ani de umilință, a libertății. L-ar fi integrat, pe scurt, într-un vast program de recuperare.
Dar bunicul dvs (ales în mod liber de bolnavul febril) a preferat să-i crească bolnavului febra și să-i sporească delirul. Singurul lucru care l-a interesat a fost să le asigure celor care ne inoculaseră virusul înainte de 1990 o aterizare lină pe celălalt mal al istoriei. Avea nevoie în continuare de febra noastră. Cu un popor incult politic, ținut decenii la rând departe de orice decizie, poți face orice. Și mai ales, vei fi sigur că-l va vota ani la rând, ca salvator, pe cel care nu va face decât să-l îmbolnăvească mai rău.
Așadar, „bunicul” n-a vrut să facă din poporul român o societate de alegători liberi într-o democrație matură, ci o masă de manevră în mâna unui partid unic, dusă cu zăhărelul pomenii de la un ciclu electoral la altul. Ce nu face un om sărac pentru un litru de ulei, pentru o masă în curtea bisericii, pentru un bal al primăriei cu mici și sarmale? Sărăcia este un ingredient esențial în scenariul manipulării. Oamenii săraci nu pot gândi dincolo de ziua de mâine, nu fac planuri, nu caută soluții. Oamenii săraci pot fi lesne introduși în ecuația lui „a cere” și „a primi”.
Așadar, bunicul dvs i-a crescut bolnavului febra, i-a cultivat maladia, a continuat să-l țină cu mințile sucite. Și toate astea spunând că, „om de stânga” fiind (inexact: un comunist nu e niciodată om de stânga, ci de extrema-stângă), moare de dragul poporului. A dat drumul peste țară armatei de activiști și securiști ajunse cu bine, cum spuneam, pe noul țărm al istoriei. S-au uitat o vreme, temători, în jur, și-au pus o vreme piciorul în ghips, s-au lămurit cum stau lucrurile, apoi și-au aruncat vechile uniforme de „activiști” și au reapărut radioși la rampă: acum purtau costume de „democrați” și „oameni de afaceri”.
Primul lucru pe care l-au făcut: preluând canalele de comunicare ale societății, au folosit sistematic sofismul ca mod de manipulare. Orice tentativă de lustrație a fost denunțată ca „vânătoare de vrăjitoare”. Le-au creat investitorilor străini, concurenți nedoriți, portretul de „capitaliști rapace” și au ridicat împotriva lor scutul demagogic al formulei „nu ne vindem țara!”. Aceste cuvinte magice le-au permis s-o acapareze ei și, obiectiv vorbind, au condamnat la subdezvoltare economia României. Împotriva celor care ar fi putut juca rolul de medic al societății, au pus „masele muncitoare” să strige „moarte intelectualilor!”. Sub pulpana lungii guvernări iliesciene a înflorit corupția și s-a născut baronetul României, „capitalismul de cumetrie”, cum l-a botezat atât de inspirat dl Iliescu însuși, tot el, apoi, asigurându-i toate condițiile ca să se dezvolte. Au pus, și au ținut sub control politic până în ultima clipă, justiția țării. Au pronat cu toții pacea socială („un președinte pentru liniștea noastră”), care nu era altceva decât privilegiul acordat noului activ de partid de a fura în liniște și impunitate.
Pe această temelie a așezat „bunicul” dvs tranziția. Cine ar putea să numere exact deceniile cu care a întârziat el România să apuce pe drumul bunăstării și al civilizației? Cine ar putea să măsoare întinderea răului inaugural pe care ni l-a făcut?
Exploatarea febrei pacientului
Trecând la conducerea PSD-ului, ați preluat această moștenire. În fapt, un imperiu al corupției și furtului organizat, producând pentru populația României, „ceas de ceas și clipă de clipă”, sărăcie și dezolare. Fiul spiritual al dlui Iliescu și tatăl dvs politic, Adrian Năstase, i-a întărit granițele, punând la punct tehnicile profesioniste de drenare ale banului public în buzunare particulare. Ați preluat bolnavul bine îmbolnăvit. Aveați de făcut două lucruri. Mai întâi, trebuia să-i administrați în continuare drogul febrei, al pomenii și al minciunii. Dar, mai ales – și asta vă punea de la început o uriașă răspundere pe umeri – să le redați jefuitorilor de bugete aflați în vârful ierarhiei, pe lângă certitudinea conservării surselor de îmbogățire, și siguranța că se vor bucura, netulburați de justiție, de rodul furturilor trecute, prezente și viitoare.
Și prilejul nu s-a lăsat așteptat. Ne pregăteam să ieșim din criză. Eram cu toții la greu. Fără „măsuri de austeritate” se pare că nu prea aveam cum s-o scoatem la capăt. Știați și dvs prea bine că altă soluție nu exista. Ar fi fost – momentul acesta de opintire pentru o țară întreagă – o minunată ocazie de conciliere politică a societății și un început de reconstrucție a României. Într-un context ca acela, adversitățile politice ar fi trebuit să amuțească o vreme. Dar, în loc să vă pese de noi, ați mai crescut febra pacientului cu un grad. Ați ațâțat în mod cinic și sălbatic populația împotriva celor care, pentru a ne scoate întregi la mal, se văzuseră constrânși să ia măsuri nepopulare. Au făcut-o știind foarte bine că opoziția îi poate transforma în victima unui populism la îndemână. Ați avut lipsa de fair play să recurgeți la el. I-ați demonizat pe cei care, alegând să scoată țara la liman, știau prea bine că riscă să se înece ei. Din acel moment, eliminarea lui Traian Băsescu, tăietorul-de-pensii-și-salarii, a devenit și a rămas singurul punct în programul dvs politic. N-ați pierdut ocazia să-i dați în cap adversarului când era cu mâinile legate. Încercarea disperată de a-l da jos nu era altceva decât un mod de a împacheta în „bine național” spaimele care vă bântuiau fără încetare. Erați terorizat pur și simplu de gândul unei justiții scăpate total de sub control politic. În locul unei solidarizări politice la greu, care v-ar fi legitimat pentru prima oară după 1990 ca un „partid pentru țară”, și nu ca unul al răului organizat, ați preferat să sădiți, în mințile noastre febrile, fantasma dictatorului. De fapt, n-ați făcut decât să lipsiți România de punctul ei intern de echilibru. De când ați preluat guvernul, România nu mai e guvernată. Combinațiile de gașcă, pe care le numiți „politică”, vă acaparează tot timpul. Iar pe noi ne țin cu sufletul la gură și ne dau senzația că ne aflăm în epicentrul unui cutremur perpetuu. Ne-ați furat direcția în care trebuia să mergem. Ce s-a petrecut în vara lui 2012 reprezintă, după mineriadele „bunicului”, cel mai neprietenos act la adresa poporului român. Ați fost atunci leit băieților răi din Portocala mecanică. Păreați un huligan adolescent scăpat în magazinul de porțelanuri al fragilei noastre democrații. Ați spart cu bâta obiecte prețioase, arse la foc mocnit, ani la rând, în cuptoarele renașterii chinuite ale acestui popor. Tot ce se căznise să iasă cu greu la lumină – Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, Institutul Cultural Român, Parlamentul însuși (ați încurajat migrarea subvenționată a politicienilor de la un partid la altul) – a fost făcut zob în câteva zile.
Vin alegerile
Iar acum suntem în preajma alegerilor prezidențiale. Febra pacientului trebuie exploatată din nou la maximum. O vreme, i se aduce acestuia la pat pomană. „I se dă.” Ca și pe vremuri. „Ce se dă aici?” era întrebarea standard pe care o punea orice trecător când vedea o coadă. Și dacă socotea că are vreo șansă „să primească”, se așeza și el la coadă „să i se dea”. O, „se dădeau” de toate! Partidul, în grija și iubirea lui pentru noi, ne dădea când pâine, când ouă, când brânză, când schelete de pui. Câte puțin din toate, pentru ca instinctul foamei și al vânătorii să fie mereu în alertă. Iar noi „primeam”, când primeam, pâine, ouă, brânză, schelete de pui. În aceste condiții, mărfurile încetaseră să fie mărfuri, iar banii ajunseseră o formalitate. Se umbla cu banii într-un buzunar, și cu punga de plastic pliată în celălalt buzunar. Esențial era să poți face ceva cu banii și punga. Iar când făceai, pentru că totul avea alura unui hazard binevoitor și a unei generozități al cărei autor rămânea în umbră (știai, doar, că e „Partidul”), nu te puteai desprinde de senzația că ți „se dăduse” și că „primiseși”. Evident, ceea ce ni se „dădea” și ceea ce „primeam” era o infimă parte din ceea ce ni se lua.
Și dvs luați din banii noștri și-i dați fără să ne-ntrebați ce vrem să se facă cu ei. Îi dați sub formă de „alocații” lăcașelor de cult, primăriilor comunale, copiilor de etnie romă – toate astea în plină campanie electorală. Evident, pentru toată acestă generozitate țintită, practicată pe banii noștri, primiți voturi. În fapt, ați alocat o parte din banii noștri alegerii dvs ca președinte. Slujbașii clerului sunt tranformați în agenți electorali, primarii își conduc plutoanele rurale la vot, etnia romă își face peste noapte partid și declară pe față că „vă așteaptă la negocieri” și vă „sprijină”. În preajma alegerilor, folosind banii publici, v-ați pus astfel la punct o adevărată armată electorală făcută din preoți, romi și primari. Ce democrație e asta și ce „cursă electorală”, când unul dintre candidații la prezidențiale ia startul avantajat de funcția de prim-ministru și-și cumpără din bugetul de rezervă al țării alegători și agenți electorali? Până și locuitorul ultimului cătun ar trebui să țipe de indignare.
Dar lucrul cel mai grav este că ați ridicat la rang de politică de stat cea mai teribilă formă a ne-patriotismului: populismul. „Mândri că suntem români”? Într-un moment în care România se află în coada clasamentelor europene la mai toate capitolele importante ale vieții (civilizație, salarii, sănătate, educație, mediu, șosele…)? Mândri că suntem români putem fi când ne gândim la domnitorul Cuza, la Brătieni, la Carol I, la Spiru Haret, la Carol Davila, la Regina Maria, la Eminescu și Caragiale, la Cioran și la Mircea Cărtărescu, dar nu la Ponta și la guvernarea lui. Când unul dintre noi ridică glasul să spună în ce hal ne-a adus țara clasa politică a tranziției, e denunțat de corul huiduitorilor de profesie ca nepatriot. Nu patriotismul de paradă e pus în discuție. Nu participarea ipocrită la hramuri și la plimbări de moaște e nepatriotică. Nu anexarea politică în emisiuni de televiziune a unor copii medaliați la concursuri de gimnastică sau la olimpiade de matematică e nepatriotică. Nu menținerea în analfabetism a populației e nepatriotică. Nu surparea permanentă a instituțiilor statului de drept și oblăduirea borfașilor sunt nepatriotice. Arătați cu degetul sunt cei care îndrăznesc să spună că se întâmplă toate astea. Și care o fac pentru că sunt răniți de moarte de imaginea unei populații care bântuie prin lume, fugind unde vede cu ochii de o țară devastată de hoție, circ și minciună.
Final neașteptat. Un prinț shakespearian pe drumul Damascului
Am obosit să vă scriu. În momentele în care nu mai văd ieșire din urâțenia în care ne faceți să trăim și pe care vreți s-o instalați de-acum în inima vieților noastre, îmi imaginez o miraculoasă convertire. Îmi spun că aveți toate datele să faceți cel mai formidabil salt: să deveniți din persecutor al binelui – misionar al lui. Încerc să vă tentez, încerc să vă conving. Ascultați.
Cine servește răul în mod călduț, meschin, nespectaculos nu are de unde se converti. În schimb, cine e instalat în epicentrul lui – cine minte la scară mare, fură doctorate, face zid în jurul jefuitorilor de țară și-și pricopsește anturajul – are din plin terenul solid pentru a executa saltul mântuirii sale. E nevoie de întreaga vizibilitate a răului, pentru ca binele să poată apărea la lumină prin contrast, ca forță eliberată. I-am invidiat întotdeauna pe cei care au ajuns să pășească pe drumul Damascului. Pentru că acolo alchimia morală e mirifică. Noi, ceilalți, trăim o viață întreagă zidiți în mediocritatea păcatelor noastre, pe care încercăm s-o domolim din când în când cu câte o faptă bună la fel de mediocră. Măreția binelui, în schimb, apare când ea se opune unui rău măreț venit nu din afară, ci din chiar viscerele lui. Dinlăuntrul aceleiași persoane. Nu cred să existe fericire mai mare decât să trăiești ziua în care simți cum pleacă demonii din tine. Închipuiți-vă cum arată o inimă care bate diavolește în slujba tuturor netrebniciilor lumii, schimbând deodată direcția bătăilor, cu aceeași patimă și forță, întru alinarea suferințelor omenești.
Dvs aveți toate datele pentru a realiza o răsturnare de proporții. Poporul român, când nu știe să iasă din impas, așteaptă o minune. Nu vreți dvs să-i furnizați minunea asta și să deveniți opusul a ceea ce sunteți? Nu vreți să fiți ca Henric, prinț de Wales, fiul regelui Henric al IV-lea? Cel pe care prietenii de beție și de netrebnicii cu care se-nhăitase, burduhănosul Falstaff în primul rând, maestrul lui în stricăciune, lăudăroșenie, minciună și depravare, îl numeau Hal? Cel despre care regele se întreba de unde anume se adunaseră în fiul său „atâtea patimi josnice, nevrednice, murdare, deșănțate, de unde-atât noroi? De unde cârdășia cu haimanale fără căpătâi”? Hal, cel care în preajma morții tatălui devine opusul său, cel care se transformă în prințul Henric, iar care din clipa în care își pune, ajungând Henric al V-lea, coroana pe cap, îi spune lui Falstaff, vechiului dascăl al depravărilor sale, ca „sub strășnicia morții, să plece la zece mile” de palatul său? Povestea asta e una dintre cele mai frumoase din câte se află în piesele istorice ale lui Shakespeare.
Nu sunteți tentat, o clipă, să intrați în legendă, ca prințul Hal, pe poarta unei miraculoase convertiri? Să vă trimiteți socrul și pe ceilalți dascăli ai depravării, care v-au stat alături în toți acești ani, „la zece mile” de locuința dvs? Vă dați seama ce show la scara istoriei ați putea regiza? Sunt tentat să spun acum din nou, așa cum am spus la capătul unui Apel pe care l-am scris în ultima zi a anului 1989: „Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi”.
Iar dacă nu puteți, atunci nu-mi mai rămâne decât să vă rog să vă îndurați de noi. Fie-vă milă de noi, domnule Ponta! Nu faceți să vină năpasta peste România, ajungând dvs președinte al ei! Nu cred că în halul în care e acum, țara noastră ar suporta lesne lespedea răului pe care vă pregătiți să o așezați, pentru câțiva ani buni, peste ea. Nu ne lăsați să apucăm pe drumul lung și ocolit al „terapiei Ponta”, la capătul căreia, dacă am mai exista ca popor, nu ne-am putea vindeca decât după ce vom fi băut până la capăt din paharul tuturor amărăciunilor noastre.
Fantastique ! Splendide ! Immense ! Sensationnel ! Génial ! Excellent ! Epatant ! Formidable ! Prodigieux ! Extrêment talentueux ! Superbe ! Merveilleux ! Divin ! Lumineux ! Magistral ! Suprême !
Même, en français, les mots manquent !
Un seul regret : ma roumanité a pleuré une fois de plus !
Nici Ponta, nici consilierii lui NU au cunoştinţele şi capacităţile necesare pentru a înţelege mesajul dumneavoastră. I-aţi vorbit la un nivel care-l depăşeşte cu mult, el percutează doar la mesaje inspirate din Vanghelie.
Ponta e un agent creat si crescut de sistem cu un singur scop, acela de a ii tine departe de puscarie pe oligarhii PSD-ului, care de altfel sunt cu totii la origini niste securisti sau copii de securisti.
Cei care nu recunosc acest lucru ori au un iq de vreo 60 si ar trebuie sa isi piarda imediat dreptul la vot, ori vad asta, dar au un interes direct in parazitismul promovat de PSD, si ar trebui sa ajunga impreuna cu baronimea psdista LA PUSCARIE.
Multumesc , domnule Liiceanu!
Sper din tot sufletul sa va citesca „scrisoarea cetre un terchea-berchea”…cat mai multi oameni si sa inteleaga si ei ca nu sunt singuri in framantarile lor…
Cat despre „adresantul cunoscut”…lasati orice speranta ca va va citi vreodata!
…poate doar daca va „citeaza” , DAR fara ghilimele :)
Felicitari! Cred ca ce trebuia spus a fost spus! Completez doar cu cateva epitete la adresa d-lui Ponta: mincinos, mincinos patologic, mincinos nerusinat. Trist este ca el conduce o tara pe care ma incapatanez sa o numesc á mea’.
Scrisoarea aceasta este de fapt pentru noi: se presupuna cineva ca Ponta l-a citit pe Shakespeare sau ca stie ce inseamna „drumul Damascului” tine de absurdul absolut! Cultura si limbajul lui Ponta sint la nivelul colaboratorului sau politic Vanghelie si cuprind decedatii materni ai opozantului, baietii cu port-bagajul si evocarea unor perversiuni sexuale si… cam atit.
Concluzionind, scrisoarea dlui Liiceanu este deosebit de reusita prin continut, constructie si exprimare, dar din pacate nu ne ajuta cu nimic in context, intrucit clovnul mitoman va fi cu certitudine presedinte,
Augustin, chiar daca, la prima vedere, pare un gest inutil, mergi, te rog, la vot! Nici eu nu eram foarte convins de utilitatea votului… Dar m-am hotarat sa merg, pentru ca un vot conteaza! Nu cred ca as puea vreodata sa-mi iert nepasarea… Toate lamentariule de aici nu fac doi bani daca nu sunt urmate de mersul la VOT!
@Dlui Sorin: Evident ca voi merge la vot! Intotdeauna am fost, la toate votarile, din pacate degeaba; scuze, singura votare la care nu am participat a fost ultimul referendum pentru demiterea lui Basescu si, dupa cum se vede, atunci am cistigat. Dar acum, lucrurile stau diametral opus. Optiunea mea nu cred ca-i un secret: voi vota Monica Macovei si, daca va mai exista al doilea tur, ceea ce ma indoiesc tot mai mult („acum nu mai e ca la referendum, acum jucam acasa” – citat liber Ponta), il voi vota pe oponentul lui Ponta. Din nefericire, Ponta va cistiga, conform principiului enuntat de Stalin „nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile”!
Splendida scrisoare, am citit-o cu sufletul la gura.Ma indoiesc ca domnul Ponta a deschis vreodata un volum de Shakespeare, asa ca nu va avea efect.
Va multumesc domnule Liiceanu! Scrisoarea d-voastra reprezinta poate ultima fortificatie de aparare impotriva celui mai mare pericol care a amenintat Romania in ulimii 25 de ani.
Singurul mod in careputem lupta impotriva acestui pericol este VOTUL! Iesiti la vot, oameni buni! Daca nu pentru voi, pentru copiii vostri! Nu lasati un DERBEDEU sa hatarasca destinele unei tari! TREZITI-VA si IESITI LA VOT! Degeaba filozofam! Degeaba ne indignam! Daca duminica, 2 noiembrie, nu iesim la vot, NU EXISTAM! Si asta, din pacate, s-ar putea sa nu fie o figura de stil…
Totul, in scrisoarea dumneavoastra deschisa, este corect domnule Liiceanu; cu o singura exceptie. Modul cum dumneavoastra va adresati lui Ponta.
Chiar va asteptati la altceva decit respingere si ura in urma acestui articol?
Chiar credeti ca „tonul” scrisorii dumneavoastra este unul care l-ar putea indeamna la pocainta pe Ponta?
Incepeti scrisoare prin a va inchipui „că e ca și cum vom sta de vorbă singuri”, dumneavoastra si interlocutorul dumneavoastra Ponta.
Puneti-va in locul lui Ponta: credeti ca ati fi putut sa va ascultati cuvintele pina la sfirsit, fara sa o luati la fuga departe, cit mai departe.
Nu ma interpretati gresit; nu va acuz de cele scrise ba din contra cred ca sint adevarate, chiar prea adevarate.
Ceea ce ati reusit sa realizati prin aceasta scrisoare deschisa nu a fost decit sa primiti dumneavoastra laude si nici decum sa lansati o chemare la introspective si pocainta a celui ce se pragateste sa duca tara in ruina impreuna cu shleahta sa.
Doua cuvinte am de spus : JOS PALARIA!
Stricati orzul pe gaste.Nesimtirea este arma acestor indivizi care au imbolnavit Romania.
Si eu cred ca ii atribuiti subiectului o maretie, o amplitudine pe care nu o are nicidecum.
De o convertire precum cea de pe drumul Damascului poate avea parte doar un suflet puternic, pasional, dar care si-a pus flacara Eului intr-o cauza nedreapta.
Unde este asa ceva la acest individ? Eu nu vad in el mai mult de un mare balon de sapun, un Ego supradimensionat si sustinut de anturaj si de contextul i care se afla. Cum spunea dl. Plesu, Ponta nici macar nu exista. Este doar o creatie nefasta a dublului acestui popor, este o plasmuire din defectele, iluziile, neintelegerile si umbrele morale din sufletele locuitorilor acestei tari. Un vis urat, atat. De unde deci maretia unui Eu pus in slujba raului ?!
El tine de destinul dificil al acestui popor. Raul are rolul de a sparge coaja sufletului, de a trezi omul la constientizare. La un nivel mai inalt, acolo unde se fac jocurile de destin, raul este intotdeauna folosit in slujba binelui, pana la urma…. Sau doar incerc si eu sa gasesc o explicatie, un sens mai inalt faptului ca acest individ ar putea iesi presedintele Romaniei.
Le spun tuturor: mi se pare un act de tradare nationala sa votezi cu Ponta acum si faci o fapta patriotica daca contribui cat de putin la nealegerea lui ca presedinte. Eu cred asta, iar D-l Liiceanu pare sa fie de aceeasi parere.
Am citit multe din articolele dv., si despre nici unui nu pot sa spun ca i-ar fi lipsit forta compozitiei sau stilul. Acesta insa, este o simfonie. Nu neg ca subiectul este unul inspirational, insa, asa cum spuneti, multi din cei care isi pierd vremea scriind, s-au descurajat in fata acestui monument al tupeului – l-am numit pe Ponta – pierzand uzul exprimarii neredundante… La dumneavoastra insa, notele si-au gasit din nou portativul expresiei pline de sens si au creat o compozitie de referinta despre aceasta anomalie politica – l-am numit din nou pe Ponta – a carui existenta este pe cale sa ne copleseasca, cand n-ar fi trebuit sa creasca dincolo de cota de atentie a unui consiliu profesoral vigilent.
Ma opresc aici, si va felicit!
M-ati facut sa plang de mila mea si a acestui popor domnule Liiceanu. La multi romani le este sufletul cernit de durerea pricinuita de tot ce se intampla in tara noastra….
Aţi scris mai bine decât oricine adevăratul of al românilor. Din păcate, scrisoarea dvs. e prea lungă pentru leneşii cititori români şi prea savantă pentru adresantul principal, pe numele lui, Ponta, dar şi pentru aceiaşi cititori leneşi. Aţi convins numai oamenii cu o oarecare cultură. Deci Ponta iese din discuţie, iar cititorii leneşi abia aşteaptă să-l voteze. Cât despre împricinat, puteţi fi sigur că nu a auzit de Falstaff şi chiar dacă, prin nu ştiu ce accident a auzit, nu-i va urma exemplul.
Faptul că vicepreşedintele american i-a solicitat o întrevedere măruntului Ponta mă face să cred că jocurile sunt făcute şi acesta va fi preşedintele României, cu binecuvântarea lui Obama. Singura soluţie la îndemâna celor mai tineri va rămâne aceeaşi: fuga în străinătate. Şi asta nu fiindcă străinii i-ar primi bine, ci pentru că oricum i-ar trata, se vor simţi mai în siguranţă decât în propria ţară, condusă şi secuită de o şleahtă de nemernici care îşi spun politicieni. Să dea Domnul să mă înşel!
Ceva ma face sa cred ca daca Ponta a citit scrisoarea a facut-o cu aceeasi emotie cu care dumneavoastra ati citi din cartea de telefon deschisa la intamplare. Tanarul nostru tovaras este la fel de sensibil precum este clima africii in fata partului de pinguin.
D-le Liiceanu
Acest popor roman nu va merita. Restul este o durere adinca care nu are tratament.
Acest popor roman isi are blestemul lui pe care trebuie sa-l plateasca. Pacat ca faceti parte din el.. Ar trebuie sa reusiti sa traiti in afara lui si sa il ignorati.
Cu Respect
IT
Poporul român nu merită nimic. Pregătește medici și nu are parte de ei. Califică fel și fel de alte meserii și nu are parte de ele. Are bogății și nu are parte de ele. Se ocupă de educația tinerilor care ajung politicieni …și nu are parte de nimic bun din partea lor…Poporul român nu merită nimic…dă totul. Nu e și acesta un merit? Nici pe acesta nu-l merită? Recunoștința nu e un merit în poporul român…De asta nu plecăm toți…rămânem să nu se vadă cât de nerecunoscători sunt românii față de poporul lor…Suntem potențialii nerecunoscători de recunoștința cărora are nevoie poporul român pentru a fi încă..Și mai ales …nerecunoscătorii declarați pentru a se exprima… Un popor, pentru a exista are nevoie, în primul rând, de recunoștința membrilor săi… Nu există altă relație de recunoștință între popor și membrii săi…în afara recunoștinței membrilor săi…
pentru postacul Alex V
Ba da.Plagiatul este furt si infractiune este pedepsit de legea 8 , a drepturilor de autor.Si va fi pedepsit.Daca nu esti postac, domnule Alex V da -ti numle, daca nu, esti scula lui Doctor PLagy
Art. 142. – Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) reproduce integral sau parţial o operă;
b) difuzează o operă;
c) importă, în vederea comercializării pe teritoriul României, copii de pe o operă;
d) expune public o operă de artă plastică, de artă aplicată, fotografică sau de arhitectură;
e) proiectează public o operă cinematografică sau altă operă audiovizuală;
f) emite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
g) transmite o operă către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar;
h) retransmite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o operă prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar;
i) emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o operă radiodifuzată sau televizată;
j) reproduce prestaţia unui artist interpret sau executant;
k) difuzează prestaţia unui artist interpret sau executant;
l) reproduce înregistrările sonore ale unui producător;
m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere;
n) importă, în vederea comercializării în România, înregistrările sonore ale unui producător;
o) reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice fel de suport;
p) difuzează, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
r) importă, în vederea comercializării în România, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport.
Am ramas fara cuvinte esti genial domnule.
Cred ca este o neintelegere… Dl Ponta nu citeste mai mult de doua, trei paragrafe, si aceasta numai daca i se da un ‘executive summary’.
1.Fac parte dintre cei convinsi ca Ponta va urma ,,calea Damascului”, fiindca pentru a ,,vira” pe aceasta cale, deja a parcurs intreg calvarul erorilor si inutilului pe care numai un ,,cirlan” ca el, le putea face in viata.Asa cum spune autorul, nu poti fi Henric decit daca ai fost tot ce spune despre Ponta.
2.Pentru a reusi pe ,,calea Damascului”, I-am oferit lui Ponta si un ,,proiect national de reconstructie economica si industriala”.
Ce putea face intreaga pleiada de ,,recuperatI” ai PCR, chiar daca ar fi vrut, cita vreme ,,intelighentia” (care trebuie sa stie ca politicii nu produc ,,proiecte nationale”) nu le-a creat si nici impus (pe cai cunoscute) proiecte si realizarea lor?
3.Citi dintre cei care injura clasa politica inteleg, ca fara un proiect care sa cuprinda si ,,organizeze” reconstructia economica si industriala (care nu vine de la sine sau dinafara), Romania va stagna vesnic?
4.Scrisoarea este un monument filosofic, insa Ponta (si ,,inaintasii”) au/aveau nevoie de un monument de ,,filosofie economica”, fara de care dezvoltarea economica este vazuta ca scaderea CAS, venirea chinezilor, pedalarea pe ,,energetica”, agricultura, turism, 20 de mii euro pentru ferme la tara, 100 de mii de euro pentru IMM-uri si alte si alte surogate economice.
Asteptam de la clasa politica, de la un Ponta sa porneasca pe drumul Damascului (economic), dar fara viziune si proiecte de reconstructie economica si industriala a Romaniei?
Cu ce proiect sa faca din baronii locali(si centrali) industriasi si comerciati, asa cum a facut din ei, Japonia reformei Meiji, dupa 1878, ori din ,,tigrii asiatici”, puteri industriale intr-o generatie?
5.Intelighentia natiei, in care autorul ocupa (pentru mine) locul de ,,filosof national”, spunea la RTV de ziua Republicii, in 2004:,,O tara nu este bogata dupa cum are bogatii in subsol ori deasupra lui, ci dupa modul in care are un proiect national si poate uni populatia, in realizarea lui”!Cine a oferit clasei politice un proiect national in 25 de ani?
6.Spun asta, fiindca eu umblu cu caciula in mina peste tot si nu intereseaza pe nimeni un astfel de proiect!El poate fi minor, slab ca eficienta sau un inceput ,,perfectionabil”, dar un inceput pe care nu-l propune nimeni.Zeci si sute de analize si propuneri economice punctuale ori sectoriale, necuprinse intr-un proiect unitar, coerent si operational, nu pot fi urmate/valorificate de Guvernele postdecembriste – daca nu cuprind concret pasii politici, organizatorici, institutionali,economici, tehnici, etc. a caror rezultat sa fie o competitivitate si functionalitate economica inalta, care sa atraga ca un magnet investitorii straini.
Daca Ponta va baga in seama, va evalua si promova proiectul propus de mine, inseamna ca va sti sa o ia pe drumul Damascului.Daca nu, ingerul care sa-l indrume incotro sa o Romania nu exista in Presedentia lui PONTA, iar scrisoarea d-lui Liiceanu va ramine un strigat in pustiu…
PS:Daca intereseaza pe cineva proiectul oferit d-lui Ponta, el este disponibil, prin E-mail, comunicabil la tel subsemnatului: 0721316019.
Multumiri, pentru inegalabilul articol.
Eu inteleg bunule domn, ca aveti un proiect clar si probabil ca in etape, sau poate chiar asa, dintr-o data. Ce vreau sa va spun e ca inca nu s-a inceput cincinalul, marele congres al PCR inca nu s-a adunat. Vorbim de alegeri aici, si de un individ, care va purta tara toata pe ai sai umeri tremuratori, pe culmi de glorie socialista.
ANAPO(N)TA spre Presedentie – prin: Potlogarie, Mitomanie,Dejectie, Fudulie,Vorbarie,Isterie,Bascalie,Parodie,Neomenie,Mafie,Baronie,Netrebnicie,Proctoterapie,Infamie,Perfidie,Cleptocratie,,Nemernicie,Giumbuslucarie,Basibuzucie,Manarie,
Legispravalie,Autocratie,Procuricratie,Peroratie,Circarie,Aberatie,Lovilutie,…SIE Perfuzie etc
Sa ne traiesti Domnule Liiceanu,este emotionant cit de mult lipsesc oamenii buni la vremuri grele pentru Romania.Domnul sa ne aduca liniste si sanatate
Domnule Liiceanu , noi suntem „colegi” desi nu ne-am cunoscut. Am si acum , acasa la Bucuresti , un glont luat din incintaTeleviziumii. Un revolutionar fara carnet, un golan scapat ca prin minune de furia „minerilor”, care si-a depus actele de emigrare in Canada dupa ce a luat Iliescu al doilea mandat. Cred ca-mi stiti povestea, e aceeasi ca a altor mii de romani raspanditi in lumea larga. Un singur lucru vreau sa va spun, si dvs. si doamnei Ana Blandiana : VA MULTUMESC ca ati revenit. Cu cat mai multe voci ridicate din elita romaneasca, cu atat mai multe sanse sa intram in normal. Si sa rescriem aceasta istorie haluciant de falsa a ultimilor 25 de ani. ps: voi fi la vot chiar daca asta insemana sa conduc aproape 550km dus intors. Sper sa iasa presedintele care a promis votul prin corespondenta :))
A mai spus cineva. Repet și adaug:
Candidații trebuie:
* să aibă un IQmai mare decât mediapopulației României;
* să treacă un sever examen psihologic;
* să prezinte un CV avizat de un grup de specialiști din toate domeniile si școlile menționate în CV;
* să obțină un certificat de ”bună purtare” eliberat de SRI cu avize favorabile de la toate serviciile secrete, ANAF, ANI etc.
Alegătorii trebuie:
* să prezinte dovada că au participat la un curs privind minima cunoaștere a legislației;
* să știe carte;
* să fie sănătos mintal;
* să aibă mijloace de existență pentru sine și familia sa.
Excelenta analiza.
Hai la vot sa-l trimitem la lada de gunoi pe Ponta cu toata gasca lui de hoti si mafioti.
Unde ati fost pana acum ????? Voi Geniali ai ROMANIEI!!!! In 25 de ani m-am tot intrebat: De ce nu ies in fata oamenii oamenii de valoare ai acestei tari? Prea tarziu domnule filosof Gabriel Liiceanu!
Chiar nu mai aveţi un dram de stimă de sine, încît să nu vă mai dedaţi la astfel de spectacole penibile, ipocrite şi găunoase, cu care vă acoperiţi laşitatea, vanitatea, veleitarismul şi interesele, de atîţia ani- domnule Liiceanu? Speraţi că cititorii noi nu vă descifrează strategia de pseudo-contestaţie, premeditat sterilă, prin care întreţineţi , la ocazii, mitul activismului dv. civic, pretîndu-vă, cu sprijinul co-civicilor de serviciu, la măestrită impostură?
Ei bine eu, cel care în 1990 vă ruga să vă împlicaţi cu adevărat, ca să nu ne lăsaţi singuri în faţa buldozerului fesenist, să nu vă mai ascundeţi după „apeluri către lichele”, văzînd cum recidivaţi (a se vedea intervenţia dv. din parlament, în decembrie 2006, cînd aţi mai pescuit ceva capital moral nemeritat), vă strig peste timp: sînteţi prea vinovat, alături de cohorta veleitarilor postdecembrişti de tip GDS, ca să vă mai arogaţi teatral dreptul la denunţ!
Aţi eşuat printre lichele. Nu aţi făcut nimic pentru a împiedica distrugerea României. Şi nici măcar nu păreţi a fi înţeles mare lucru. Nici despre modul cum trebuiau tratati Ponta şi banda lui. Nici despre farsa luptei ei cu cealaltă ramură FSN, condusă de Băsescu. Nici despre jefuirea românilor de către colonizatorii exteriori, care s-au înfrăţit cu mafia internă. Dacă veţi întoarce spre dv. mîna în care ţineţi oglinda propusă canaliei Ponta, veţi vedea un om cinstit?
Ioan Roşca 23.10.2014
Postati articolul pe pagina de facebook a lui ponta . postati cat de mult puteti :)
Nici nu ştiu ce să spun. Am rămas fără cuvinte. M-a împresionat până la lacrimi. Felicitări Domnule Gabriel Liiceanu, cuvintele nu pot reda admiraţia pentru extraordinara radiografie pe care aţi făcut-o acestui individ periculos pentru destinul nostru, al tuturor.
Chiar ma miram .
Explicatia cu cei 45 – 50 de ani de comunism nu mai tine. Polonia a avut parte de tot ata comunism. si Tarile Baltice.
Dand vina mereu pe „comunisti” gasiti explicatie pentru orice problema incomoda a societatii romanesti.
Ma intreb, intre timp ce a facut BOR? Ce au facut intelectualii in 1977 /Valea Jiului/, 1987 /Brasov/, 1989 /Liviu Babes/?
Domnule Tismăneanu,
am citit şi recitit eseul domnului Liiceanu,cu atenţie şi analiză profundă a fiecărei idei.
Problema e că se adresează intelectualităţii.Victor Viorel şi cei „Proşti, dar mulţi” nu vor înţelege.
Iar votul ţl vor da şi cei „Proşti, dar mulţi”,care depăşesc cu mult ,numeric,intelectualitatea.
Nici nu conteaza daca domnul Ponta si/sau sustinatorii sai citesc si inteleg aceasta scrisoare. Nu le este adresata lor. Scrisoarea este un exemplu – asumarea unei pozitii clare, prezentata ca o simfonie (cum scria cineva mai sus). Si scrisoarea este un indemn – ca fiecare dintre noi sa faca putinul pe care il poate, in sprijinul binelui comun. Domnul Liiceanu face ce poate si ce stie mai bine – gandeste si scrie. Fiecare dintre noi poate face un minim: sa iesim la vot (in ambele tururi) si sa-i convingem pe cei ce vor sa absenteze ca absenteismul sau anularea votului nu pot fi o solutie. Avem datoria sa facem acest minim! Acesta este rostul scrisorii, dupa parerea mea.
Dacă Ponta chiar este ofițer acoperit putem fi siguri că nu se află în misiune și interpretează perfect partitura din epistolă? Ca Președinte va fi altfel?
Cred ca intrebarile-astea si le pun multi P.S.D. -isti grei, in ultimul timp… :)
Iata o dovada cutremuratoare ca Ponta va fi presedinte:
http://adevarul.ro/locale/iasi/Stefan-moisanu-romanul-divortat-romania-vreau-onoare-1_5446ada20d133766a81f9bab/index.html
Va multumim , Domnule Liiceanu!
Este oare departe acest tablou general si de actualul presedinte? Minciuna, golanie, incapacitate de a accepta o critica, tupeu, discriminare, obsesii, taraboi national, toate argumentabile cu declaratii publice…
Haideti la vot!
Scrisoarea unui filozof catre un semi-analfabet cu doctorat… acum 9 ani cand tocmai reveneam din exil mi s-ar fi parut, poate nu chiar de prost gust dar pe-aproape un astfel de exercitiu dar intre timp m-am refamiliarizat cu suprarealizmul autohton si putine ma mai mira. Altfel, intru totul de acord cu caracterizarea personajului (daca nu-i prea mult spus) Ponta desi excesiv de ampla (dl. Liiceanu indragostit de propria retorica?), in fond nimic nou pentru orice om cu bun simt.
Remarc totusi ca nici unul dintre „ganditorii” contemporani nu ar fi putut descrie personalitatea leprei Ponta mai bine decat dl. Liiceanu, are un talent special de a evoca uratul uman in toata bogatia lui.
Atata timp cat noi ( poporul roman ) stam in casa si nu iesim in strada pentru orce lege , ordonanta , hotarare etc. data de acesti mafioti care se afla la putere in defavoarea noastra si in favoarea lor, inseamna ca ne complacem cu aceasta situatie si ne meritam soarta !!!!
Chiar ma gandeam daca exista un mod de a spune cuiva, intr-un mod atat de profund, si fara a-l jigni, ca este o prezenta paguboasa. Multumesc D-le Liiceanu, azi mi-am recapatat speranta. Va promit ca nu o voi mai pierde.
Domnule Liiceanu, v-ati facut datoria insa un membru al unei grupari infractionale atat de versata nu poate sa citeasca daraminte sa inteleaga ratiunea unui asemenea apel, deoarece lichelele nu se considera lichele.
Minunat.
Multumim domnule Gabriel Liiceanu.
Domnule LIICEANU, respect omul de cultura care sunteti!
Puncul pe „I” pe care doriti sa il puneti nu credeti ca se poate extinde tuturor celor pe care ii avem in oferta candidatilor la presedentie din acest an ?
Cu respect pentru adevar si dreptate ati putea sa scrieti mult mai mult despre cine ne reprezinta acum tara in functia de presedinte!
Ce avem de facut acum este sa fim treji ca din ceea ce ni se ofera, sa fie ales „raul cel mai mic” pentu poporul acesta care se afla in mare criza tocmai din cauza faptuli ca indraznetii politici nu au fost iubitori de traditie, cultura neamului, istorie …intr-un cuvant ,educatie si sanatatea tinerie generatii!
Acestia,alesii ultimilor 10 ani, nu au avut valorile despre care vorbeam au avut numai indrazneala celui ………….spuneti-o dvs!
Ma bucur ca ati scris aceasta scrisoare , m-as bucura sa fie citita printre randuri si tot romanul sa inteleaga cum nu trebuie sa fie presedintele lui!
Pana la urma pe d-l Ponta, fiind atat de tanar, cine l-a format asa?Atunci cine este vinovat?
Deci scrisoare nu i se poate atribui numai lui deoarece oamnii care vor citi se vor otravi numai impotriva unui om cand de fapt vinovatii sunt mai multi!
Nu de otrava avem nevoie acum.
Multumesc, Gabriel Liiceanu!
Extraordinar articol…
Multumesc lui D-zeu ca existati.
Multumim pentru articol! Excelent! Avand in vedere situatia in care suntem mi se pare ca este un strigat pentru surzi. Ce ma face totusi „sa mai trag nadejde” este ca exista un principiu al semanatului si al seceratului, care functioneaza pentru tot si peste tot.Va secera si domnul Ponta ce seamana de o vreme, pentru ca prin el seceram si noi ca natie ceea ce am semanam de ani. Pentru mine el este pedeapsa noastra care o sa o ducem atat cat va ingadui bunul Dumnezeu. Doar atat!
Domnule Liiceanu, aţi consumat din timpul dvs. preţios pentru a descrie ceva ce este evident pentru oamenii cu minte, din păcate puţini în prezent. Când vezi gunoi constaţi că există dar nu pierzi timpul să-l descrii ci cauţi metoda prin care să-l înlături şi la asta ar trebui să contribuim noi toţi.
Excelent! Insa, ma intreb daca cineva din anturajul lui Ponta sau insasi personajul, intelege ceva. Probabil va da vina pe Basescu.
Dle Liiceanu,vă spun sincer că până in momentul apariţiei scrisorii dvs,adresată acestui neica-nimeni,nu realizam primejdia ce ne paşte in cazul in care acest individ se ,,teleportează,, in fotoliul de la Cotroceni.Acum mă ingrozesc şi-mi dau seama că el impreună cu tata-socru vor să işi ,,retrocedeze,, intreaga ţara in proprietatea lor…tragic,groaznic,dezastruos,apocaliptic…dle Liiceanu nu era mult mai bine să vă inscrieţi in cursa prezidenţială in loc să-i scrieţi acestui nătâng,care oricum n-o să priceapă nimic şi nici n-o să reacţioneze in vreun fel.?
Cu parere de rau, trebuie sa-i reamintim D-lui G. Liiceanu, ca D-l Ponta, este ocupat cu Guvernarea si disciplina din propriul partid, asa ca este putin probabil ca citirea, sedimentarea si interpretarea cinstita a scrisorii deschise scrisorii, sa incapa in agenda foarte incarcata a candidatului la functia de Presedinte al Romaniei. Copilotul Ponta este foarte grabit! Citeste pe diagonala, sedimentarea este tulburata de lipsa autostrazilor in gandire, iar cinstea este o mascota, ce n-are nici o legatura cu realitatea.
Chapeau bas!
Impresionant articolul, dar sunt si mai impresionat de calitatea oamenilor care dezbat acest articol. Fara injuraturi, fara greseli gramaticale…etc. Fara cuvinte.
Important document, importante sentimente dezvelite pentru public … Nu este o scrisoare catre ponta pentru ca el nu are mila, acesta este un fapt indisputabil.
Cred ca este o scrisoare catre cititori, pentru a trezi sentimentul de dezgust catre lipsa de caracter care il caracterizeaza pe ponta, cel care se pregateste sa se cocoate in fruntea Romaniei si sa conduca poporul (citi au mai ramas in Romania), ca o mosie personala, cu citeva milioane de iobagi, pentru profitul si beneficiul personal si a sleahtei care il sustine. Ma doare sufletul sa stiu ca taxele platite cu greu de romani hranesc lichele ….
Comentariile cititorilor sunt cu adevarat impresionante (chiar si cele critice pe motive mai mult sau mai putin intemeiate). Un cititor scrie „oare mama lui ponta o fi citit scrisoarea de mai sus ? sa fiu in locul ei,mi-ar crapa obrazul de rusine…” Cu siguranta!!! Dar este cert ca fiului ei ii lipseste cu desavirsire. Si aceasta lipsa (??) il face deosebit de puternic, ii elimina reticentele si oprelistile care construiesc caracterul uman (chiar si al politicienilor). ponta ofera scutul autoritatii sale politice ca protectie, tuturor celor care isi utilizeaza lipsa LOR de rusine pentru a face avere si a-si crea un viitor. De ce sa muncesti, daca poti sa furi, sa minti, sa scapi fara sa fii admonestat in nici un fel, ba chiar mai primesti si un bonus de la sef daca ii stampilezi numele la alegeri???…
Si ce poate face omul cu bun simt, care se sufoca intre brutele puterii fara rusine sau mila? Cine nu poate fi fara rusine sau fara caracter, cum se poate apara? Utilizing doua unelte: votul la alegeri si rusinea!!! ponta este doar atit de bun cit sunt sustinatorii lui. Dar majoritatea acestora sunt lasi!!! Iar oamenii care sunt raniti de traiul fara rusine promovat de ponta trebuie sa vorbeasca clar, raspicat, si sa ii rusineze pe acolitii lui, pe cei care il voteaza neincetat, pe cei de tipul lui mazare care voteaza cu 130% populatie!!! Cei care stiu ce este rusinea au DATORIA sa reaminteasca celor car au uitat, care este diferenta dintre bine si rau, mila si cruzime, dintre putere si abuz …
Si asta face domnul Liiceanu in aceasta scrisoare: ne reaminteste tuturor ce abis al rusinii acceptam si azi, si miine si poimiine si in sarbatoarea sfintei duminici … si pina cind??? ma intreb … sa fie 2 noiembrie ziua rascoalei iobagilor lui ponta?? sper sa se deschida citi mai multi ochi si cit mai curind …
PS: Tipariti scrisoarea daca aveti posibilitatea (chiar daca e lunga) si raspinditi-o larg celor care nu au calculator la indemina … daca ati dat deja chiar si o singura copie, va multumesc!! O zi buna tuturor …
Nu sunt neapărat adeptul Domnului Liiceanu, dar recunosc cu fair-play că această scrisoare deschisă este, cum bine spunea anterior un confrate, MAGISTRAL! La obiect… Felicitări, Domnule Liiceanu!
vreau si eu un exemplar tiparit cu caractere mari – vreau s-l lipesc la misto pe cortul in care sedistribuie propaganda lui Ponta.
Exceptional!
O memorie vie a neamului. Ar trebui totusi sa ramana si ceva sistematizat, chiar daca poate fi subiectiv. Istoria istoricilor e mai mult o cronologie.
Se spune ca uitarea ne ajuta sa supravietuim. Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu sa ne dorim doar sa supravietuim! Oare majoritatea acestui popor doar doreste sa supravietuiasca?
George Orwell: „Un popor care voteaza corupti, impostori, hoti si tradatori, nu este victima! Este complice!”
Sa incepem de aici: sa ne uitam in jurul nostru!
Superb… Sper ca aceasta scrisoare va aduce la vot electoratul „lenes” sau „dezamagit”. La mai multe scrisori domnule Liiceanu. Va iubesc !
NU-mi fac probleme, „neamtul va fi presedintele Romaniei !!!!! NU are nimeni puterea de a-l opri din drum pe Johannis !!!!
Magistral !!!!
Ce sa facem ca sa scapam de astia?Dragilor ,am vazut ce multi suntem cei care impartasim aceesi idee a schimbarii definitive si cu toate astea, mereu ne infring golanii astia;formeaza o gasca mare ,puternica si actioneaza ca o caracatita.Sunt fara speranta!
Felicitari pentru articol!
De la un om ca acest procuror plagiator,nu pot sa ma astept la nimic bun,din contra,ma rog sa nu ajunga cumva presedinte.Sper ca poporul sa se destepte pana la alegeri si sa vina in numar cat mai mare la vot.Cu un astfel de mascarici mitoman,Romania nu va avea niciun viitor.Vom ajunge iarasi la „forta calasei muncitoare”care nu gandeste,dar asteapta pomeni si bate pe oricine care nu e de acord cu ei.
Domnule , e absolut corecta aceasta „oglinda” a personajului numit Ponta ! Dar , chiar credeti ca va avea vreun efect , oricat de mic, asupra „inculpatului” , apropiatilor sau sustinatorilor acestuia ? Sincer , ma indoiesc ! In primul rand pentru ca aceasta creatura este o excrescenta a noului bolsevism instalat , la noi , de tov. Iliescu ! ” Cine nu e cu noi , e impotriva noastra !” Desi cred ca este doar o marioneta mizerabila in mainile adevaratilor conducatori ai PSD-ului , acest individ numit Ponta este un pericol pentru tara prin apetenta catre ideile totalitare (vezi Partidul Comunist Chinez) ! Totusi , cred ca problema nu e la acest hot si mincinos ! Problema e multimea care se lasa pacalita asa de usor cu „va dam si va facem” ! Nu ar fi corect sa-i numim „prosti” ! Mai degraba , neinformati ! Iar informarea , prin ziar sau internet , e insuficienta pentru foarte multi romani ! Ar trebui ca „intelighentia” romaneasca (din care faceti parte) sa se implice direct si prin modalitati care sa ajunga la cetateanul de rand !
Ar mai fi o singura intrebare, desi un pic retorica!
Care este alternativa?
Nu putem alege un guvern de tehnocrati veritabili, neintinati care macar pentru doua mandate sa aduca un pic de lumina pentru generatiile ce urmeaza? In noiembrie nu vom face altceva decat sa pasam osul dintro parte in cealalta, nicidecum sa eradicam mizeria asta politica ce a reusit sa anuleze mandria si pasiunea de a fi roman din sufletele noastre.
Felicitari! coplesitor articolul.
Suntem multi dar masa critica nu s-a format inca (nici nu are cum, ati vazut cum arata „Romania profunda”? cea mintita, tinuta deliberat in neagra ignoranta, manipulata? Dar, ceea ce e si mai trist si surprinzator este ca si oameni de la care poti emite anumite pretentii sunt tot pe partea „gresita” a baricadei. Cunosc cazuri si cazuri, multe… . Si la ei munca de „lamurire”, cum sugera unul dintre comentatori, nu functioneaza: sunt obtuzi 100%. Votul nu va rezolva, din pacate, problema: cati dintre cei din Ardeal si Banat nici macar nu catadicsesc sa iasa la urne… (Banatul a avut mereu cea mai mica rata de participare !). Singura solutie, iesit in strada cand vom avea cutitul la os (si-l vom avea!!!). Multumesc domnule Liiceanu, sunteti o constiinta si un condei!
Treaba cu „iesitul in strada” s-a cam perimat, zic eu. Impotriva cui sa iesim in strada? Sunt atat de impartite responsabilitatile, in democratie!…
Am votat pentru 300 de parlamentari. Referendumul a fost validat. S-a intamplat ceva, in sensul asta? Credeti ca, daca ies in strada cateva zeci de mii de oameni si striga „vrem 300 parlamentari”, se va intampla ceva?
Prin natura profesiei, am contact si cu „Romania profunda” despre care vorbiti. Sa stiti ca si intre cei aflati in „neagra ignoranta” se afla oameni care nu vor iesi la vot. Clasa politica a „reusit” sa dezamageasca pe toata lumea. De ce credeti ca au aparut fenomene ca „autobuzele electorale” si „urna hiper-mobila”? Omului care prefera sa subziste din ajutorul social (in loc sa munceasca) s-ar putea sa-i fie lene sa iasa la vot. Si, eventual, dupa dosarul referendumului, s-ar putea sa-i fie „tarshala” sa plece intr-o excursie electorala sau sa primeasca bani ca sa voteze. Eu cred ca, la aceste alegeri prezidentiale, nu va conta numarul de sustinatori (din sondaje) ai unui candidat, ci numarul si orientarea celor care vor iesi la vot.
Da, trebuie sa iesim din casa! In strada, ca sa mergem la vot. In ambele duminici.
Magistral !!!!!!!
Extraordinar, plin de semnificatie! Multumim pentru claritate si frumusetea ideilor exprimate!
Felicitari, excelent articol! Bun si adevarat! Dar pacat ………… se va spune ca sunteti unul din intelectualii lui Basescu si se va da din nou vina pe el!
Pacat ca suntem in jurul dumnevoastra doar 10%,si gandim la fel,poate nu la fel de elevat.Dar altii nu ne pot copia ca nu stiu a scrie.Nu e motiv de bucurie(capra vecinului) ci chiar de tristete uitandu-ne la pomanagii.
De citit de catre cei care voteaza cu Ponta….Dar stai….nu ai cum sa stii sa citesti si sa votezi cu Ponta…Foarte bun dar inutil…
Stimate domnule Liiceanu,
Am citit articolul dvs. in tren si m-a absorbit atat de tare incat am uitat sa cobor unde trebuia. Mai ales finalul – m-a luat prin surprindere, „neasteptat” intr-adevar, aproape ca am auzit, vorba lui Mircea Cartarescu (in cu totul alt context) „pocnetul de cristal zdrobit al […] unei vertebre” din gandirea mea: „un print shakespearian pe drumul Damascului” era ultimul lucru la care m-as fi gandit legat de Ponta. Nobletea articolului dvs. m-a facut sa ma rusinez cumva de felul in care ma gandeam la Ponta pana acum. Sila (nu doar pentru el, ci pentru tot ceea ce el reprezinta) s-a facut praf intr-o secunda, s-a dezintegrat sub acest fascicol de lumina, necrutatoare tocmai prin claritate, nu prin intentie, pe care l-ati plimbat peste el. Silei i-a luat locul mila. Mila de Ponta si de PSD (desi e destul sa citesc titlul unei marunte stiri de azi: „Posta Romana imparte pensionarilor fluturasi PSD in care li se spune ca Johannis o sa le taie pensia” ca sa ma apuce din nou scarba de tertipurile lor, nu doar ilegale, dar si de cea mai joasa speta). Totusi, Ponta are aceasta sansa, da. Daca nu trece peste ea, va fi ca „peripateia” din tragediile antice grecesti, intorsatura neasteptata din destinul personajului care ii da intotdeauna adancime si exemplaritate si-l propulseaza in randul marilor personaje. Daca trece peste ea, nu va fi decat o fantosa in rafturile de jos ale istoriei, in cel mai bun caz; in cel mai rau caz – refuz sa-mi imaginez fiindca am intra cu asta prin bolgiile istoriei pe care eu nu le pot cartografia, n-am „anduranta” necesara.
Am coborat din tren la prima oprire cu gandul sa iau trenul inapoi, spre destinatia mea. Numai ca, vazand numele statiei, mi-am dat seama ca ma aflam tocmai langa mica sala de teatru unde, acum doi ani, am vazut o minunata punere in scena a piesei lui Cehov „Uncle Vanya”. Era in vara 2012 (da, acea vara 2012, infernala noastra vara, a tuturor)… Vazusem piesa si, fiindca mi-a placut foarte mult, m-am dus sa o revad, numai ca, inainte de a o revedea, tocmai citisem articolul dvs. – piatra de hotar: „Lasati-ne sa jucam, domnilor arbitri!” la care mi-amintesc ca scrisesem o scrisoare-comentariu intitulata „Caruselul continua”.
Daca atunci, in acel 2012, stiam cu totii ca Ponta ne indreapta spre prapastie, acum, dupa doi ani, ne aflam chiar pe marginea ei. Si, cand stii ca sub picioarele tale se casca haul, cand privesti in el constient ca alt „drum” nu exista („drum inapoi” nu se poate), ce te-ar mai putea salva decat faptul ca, printr-o minune, acest hau sa devina, cum atat de minunat spuneti, un drum al Damascului…
Redau mai jos ce scriam atunci, in vara infernala a lui 2012. Am ezitat daca sa redau aici scrisoarea sau nu, pentru ca e patetic de lunga si cu siguranta va enerva/irita; o redau, totusi, fie si numai pentru ca, imi cer scuze, nu ma pot abtine sa nu rememorez evenimentele teribile ale acelui an, doua luni dupa ce, in aprilie, Basescu, repetand greseala pe care o facuse in 2004 cu Tariceanu, il numise pe Ponta prim-ministru – n-am inteles niciodata de ce, de ce tocmai Ponta, am crezut chiar (absurd si halucinatoriu dar si din disperarea de a gasi o explicatie si de a ma linisti ca nu e totul ireversibil pierdut) ca Ponta o fi calul troian al lui Basescu in PSD si de asta il numeste pe el – ipoteza asta aberanta n-a durat nici macar o zi, fireste:
*********
Stimate domnule Liiceanu, de doua luni de zile, da. Cu o pauza de o saptamana, inceputa cu Miscarea Papioanelor, aceea a fost o saptamana de vis. Mi se paruse ca Miscarea Papioanelor declansase un sir de evenimente faste, spectaculoase, fiindca a doua zi aflam de arestarea lui Nastase si arestarea lui Vantu, apoi plagiatul lui Ponta dat la iveala etc. Nedreptatea nu s-a terminat (cloceste si lucreaza in continuare) – mi-am spus -, dar s-a luat atitudine impotriva ei, e un salt extraordinar. Ma bucuram enorm pentru faptul ca elita intelectuala nu tace, s-a coagulat in jurul ICR-ului, pentru faptul ca se ia atitudine. Pentru prima oara in astea doua luni, nu mai citeam stirile cu groaza, pentru prima oara fiecare stire noua nu mai era un cui in cap.
Dar n-a durat decat o saptamana. Am reintrat in carusel odata cu afirmatia lui Dan Voiculescu “pana nu luam Justitia, nu avem toata puterea”; si toate mizeriile care au urmat si pe care le “mestecam”, cum bine spuneti, cu totii de atunci incoace (culminand cu plagiatul lui Ponta dar mai ales reactia lui la plagiat: lipsa de coloana vertebrala, tertipurile jalnice etc). Pentru cateva zile am trait o sila totala, o stare de greata continua. Apoi, am citit articolul unui jurnalist de pe o publicatie online americana care m-a revoltat in asemenea hal incat de atunci nu mai sunt om. Un jurnalist american luand apararea unui prim-ministru european acuzat de plagiat, sustinand, la unison cu acuzatul, ca acest plagiat nu e decat o inscenare a dusmanilor lui politici, “a dirty trick threatening to undermine political renewal in Romania”. Nu mi-am crezut ochilor. Si nu am mai putut rabda. I-am scris o lunga scrisoare (ma indoiesc ca a citit-o), am comentat, dar, ceea ce e mai rau este ca, de atunci, nu ma mai pot opri din scris. De atunci, ii scriu mental acelui jurnalist american – nedocumentat si depasit de evenimente – lungi scrisori despre tot ce se intampla, despre tot ce s-a intamplat in Romania din ’89 incoace; il updatez, cum se zice, desi asta numai in mintea mea. Nu mai pot manca, nu mai pot dormi, fiinta mea e in stare de alerta, sila, teama. De ce trebuie eu sa-mi consum mintea cu asta, ma intrebam cu exasperare, cand e atata frumusete pe lume, de ce trebuie eu sa-mi afund mintea in niste hidosenii, cand exista atatea carti bune de citit, atatea de invatat, atata muzica de ascultat, atata arta de „mestecat” – nu mi-ar ajunge o viata de om pentru toate… De ce nu-mi mai pot vedea de treburile cotidiene cum se cuvine, de ce mintea mea continua sa scrie aceasta scrisoare inutila? De ce seara revizuiesc ceea ce am scris mental si mai adaug noi amanunte in functie de stirile citite de-a lungul zilei, cand pe noptiera am trei carti bune, incepute si, iata, abandonate (una din ele “Great House” – Nicole Krauss, roman in care – observatie secundara – toate menajerele si toti portarii sunt, nu stiu de ce, romani). De ce, cand la televizor e un splendid documentar “Jascha Heifetz – God’s Fiddler”, ma uit la el cu sete, dar mintea mea scrie o noua fraza in scrisoarea blestemata. De ce, sambata, la un spectacol pe care am asteptat trei luni sa-l revad, in loc sa-l savurez din nou cuvant cu cuvant, miscare cu miscare, asa cum am facut-o prima oara, in loc sa ma bucur de un “Uncle Vanya” de exceptie, cum nu stiu daca voi mai avea ocazia sa vad in viata asta, mintea mea ma duce in cotloanele… noii mineriade. Il aud pe Astrov spunand “there’s something faintly sub-human in everyone I know,” si prin fata ochilor mei defileaza intreg guvernul Ponta. “Comedy sinks into farce,” zice Vanya si ma trezesc gandind ca da, atacand pe altii, s-au dat de gol pe ei insisi, oblic si colateral, spre imensa lor ciuda. Comic, daca n-ar fi sinistru. Il aud din nou pe Astrov “if you live among half-wits, after a few years, they seem normal. You start to live like them, think like them, look like them,” si mi se pare ca abia acum inteleg cumva orbirea si prostirea multora din tara. Ma uit la spectatorii de langa mine – sunt prinsi de vraja spectacolului, iar eu – ma gandesc la sceneta jalnica si jucata atat de prost a sinuciderii lui Nastase. Ma uit la peretii salii asteia (e o sala de teatru ceva mai mare decat un living, actorii joaca langa tine, privindu-te in ochi uneori, le vezi lacrimile, unghiile, auzi cel mai mic fosnet al hainelor, te scufunda in lumea lor), pe care atarna tablouri vechi cu incremenite peisaje rusesti, dar ochii mintii mele vad in fiecare tablou chipul lui Voiculescu tipand schimonosit “Puterea! Justitia!”. Aud, indepartat, de afara, vuietul strazii si-mi amintesc ca viata e la fel de sapte ani de cand sunt in tara asta: pasnica, civilizata, asezata (numai political correctness-ul dus la absurd, de-crestinarea si atitudinea de toads ma scot uneori din sarite, dar astea-s nimicuri pe langa mocirla si mai ales vulgaritatea din tara). Tristetea lui Vanya umple sala, densa, aproape palpabila “I shone but I gave no light,” dar – spre ciuda si neputinta mea totala – mintea si simturile mele sunt preocupate de ultimele potlogarii ale guvernului. Nu se poate, imi spun, traiesc un cosmar, in loc sa ma bucur de spectacolul asta pe care l-am asteptat atat, in loc sa savurez acest Cehov intr-o superba noua traducere, mie imi fierbe in cap scrisoarea despre nedreptatile din Romania; in loc sa urmaresc piesa, eu ma uit hipnotizata intr-o fantana otravita pentru totdeauna care-mi scoate la suprafata numai chipuri hade (“my life is a beam of sunlight falling into a black well,” il aud, vag, pe Vanya). Si nu doar asta, dar m-am perpelit si i-am turmentat fara oprire si pe cei din jur cu morisca stirilor din tara. Am neglijat zile de nastere, am neglijat casa, familia, mi-am lasat balta preocuparile. De ce, de fapt, a trebuit eu sa-mi pierd si ultimii prieteni din tara din cauza inlaturarii guvernului Ungureanu (asa cum mai pierdusem prieteni cu ani in urma tot din motive politice)? A fost un soc sa constat ca se bucurau ca “a cazut guvernul”. Nu ne mai vorbim. De ce am ajuns sa se uite la mine unii cunoscuti din tara, fosti colegi, unele rude cu nedumerire si aproape dezgust, de parca au sub ochi gandacul kafkian doar pe jumate metamorfozat; cu mila, ca la cineva care e in curs de lenta alienare mintala; cu aproape oroare, ca la un extraterestru care, cumva, a luat chipul meu – oridecateori vorbim pe teme politice, oridecatori incerc sa le sugerez sa se informeze, ba: sa se informeze din surse credibile, sa citeasca jurnalisti independenti, cu coloana vertebrala, sa nu se mai vaite atat ci sa ia atitudine, sau cand ma revolt ca habar nu au, de exemplu, de condamnarile pe coruptie din Romania – “ce justitie? ce condamnari? n-am auzit de asa ceva”, le trimit dovezi, rapoarte oficiale – se fac ca nu aud sau zic “mare branza, cred ca-s date false”. De ce sa se uite la mine cu o privire de “saraca, s-a cam prostit de cand e in Anglia aia” (Anglia “aia” are una dintre cele mai vechi democratii din lume) si sa ma intrebe ce am de, in loc sa imi vad de viata mea (ca tot am privilegiul de a trai intr-o tara civilizata!), ma agit cu “prostiile din tara”? “Prostiile din tara”?! “Prostiile” astea sunt pe cale sa sugrume ultima farama de demnitate umana, de libertate, in cele din urma; ce am de nu ma potolesc, de ce turui atata despre tot ce misca pe scena politica? De ce? Pentru ca imi pasa, pentru ca nu vreau sa ma las mancata de vie de minciuni si tertipuri staliniste, de clonele lui Iliescu, de post-comunismul asta care nu se mai termina, de niste fapte care, intr-adevar, peste zece ani nu or sa mai insemne nimic (dar, in intervalul asta de timp, ceea ce se desfasoara este, totusi, tocmai viata mea). Pentru ca vreau sa iau atitudine, pentru ca ma sufoca.
N-am terminat scrisoarea nici in ziua de azi. Tot scriind, am trecut din nou prin toate cate au fost. Cel mai traumatizant a fost cand am ajuns la anii ’90. […..] Iliescu – nici pana in ziua de azi n-a raspuns el insusi, vreodata, in fata vreunei instante. Pentru ca nu l-a chemat nimeni… Inca. “Look at him now,” il aud, ca prin vis, pe Vanya, “look at him – in his retirement. A nonentity. A cipher. A soap bubble.” (vorbeste de Serebryakov, fireste).
Scrisoarea nu s-a terminat si nici nu se va termina, probabil, fiindca voi avea tot timpul de adaugat cate ceva. Pentru ca va fi mereu ceva de spus, pentru ca va fi mereu ceva pentru care sa vreau sa iau atitudine.
Pentru ca, iata, de cand am inceput sa scriu comment-ul si pana in clipa asta, s-au intamplat deja atatea. Au picat Avocatul Poporului, presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor. Se incalca Constitutia. Se calca in picioare statul de drept si democratia.
Visez la momentul in care sa nu mai am de adaugat si updatat nimic, pentru ca nimic revoltator si nedrept nu se mai intampla. La momentul in care starea de lucruri in Romania sa fie una normala, a unei tari civilizate, in care nedreptatile sa fie la scara individuala, nu la scara nationala. In care sa nu ma mai preocupe politica pentru ca stiu ca eu, ca cetatean, sunt pe maini bune: guvernul isi face treaba si nu trebuie sa i se aminteasca mereu ca datoria lui e de a fi un „public servant”. Nu cred ca va fi in timpul vietii mele.
… Am iesit de la spectacol cu o imensa ciuda. Mi l-au furat. I-am lasat sa mi-l fure. De ce?
Caruselul continua. Cu viteza din ce in ce mai mare. Cu figuri din ce in ce mai hidoase. In cateva ore, totul s-a agravat dincolo de inchipuire. Parafrazandu-va, adormim seara cu o lovitura de stat si dimineata ne trezim cu suspendarea Presedintelui.
*********
Asa vedeam lucrurile acum doi ani (si cu destula patima). Acum? Dupa cate s-au intamplat in acest timp, da, probabil ca sub picioarele lui Ponta (si implicit ale noastre) se afla haul – desi Ponta ne asigura ca acela e paradisul, el ne promite fara sfiala paradisul: paradisul lui, si, in goana lui oarba spre paradisul lui personal, ne taraste si pe noi; numai ca paradisul lui personal e infernul nostru. Cat de indreptatit este titlul articolului dvs.: „Fie-va mila de noi, domnule Ponta!” Poate ca, totusi, haul se va transforma in drum, cum cu o intorsatura extraordinara spuneti: „drumul Damascului”. …Ah, cat as vrea sa pot sa sper…
Multumim.
P.S. Nu pot, totusi, sa sper. Dvs., domnule Liiceanu, i-ati oferit lui Ponta acum, cu atata noblete, un margaritar (in acest articol-scrisoare care taie respiratia). Sper din tot sufletul ca invatatura (avertismentul, de fapt) din Biblie despre margaritare sa nu se confirme… Insa sunt fericita ca i-ati pus aceasta oglinda dinainte, ca scrieti, ca ne scrieti.
Un cu totul alt P.S. Acum m-am lamurit „ce stie sa faca Ponta”: este specialist in Mafie (de aceea l-au trimis in Italia sa studieze obiceiurile Mafiei: aveau nevoie in partid de un astfel de specialist in Mafie, care nu numai sa studieze obiceiurile Mafiei, dar sa si le insuseasca si sa le si aplice cu metoda si succes in partidul lui, in tara lui). Daca, peste toate astea, ma mai gandesc si la afinitatile lui pentru Putin, incep sa aud cum fosneste undeva, bine dosit intr-un oarecare dulap, portretul doriangrey-esc al domnului Ponta.
Comentariu la fel de frumos ca si articolul.Sunteti o sora sau fica a d-lui Liiceanu ..sau a-ti putea fi oricand !
Multumim domnule Liiceanu !!!!!
Degeaba explica atat de clar si frumos domnul Liiceanu, discursul sau este pentru alta categorie de oameni; o minoritate neinsemnata in marea de prostanaci. Din pacate acestia din urma detin arma demografica, Romania este a lor, nu a noastra. Este o cauza pierduta din start .
De ce Ponta e in fruntea tuturor sondajelor, fiind un personaj pentru care singura reactie cinstita este sa iti stapanesti cat poti dorinta de a voma pe covorul istoriei, si sa o injuri pe doamna Clio ca un astfel de ins va aconduce Romania tara UE , NATO etc.?
Explicatia este in articol:
” Așadar, „bunicul” n-a vrut să facă din poporul român o societate de alegători liberi într-o democrație matură, ci o masă de manevră în mâna unui partid unic, dusă cu zăhărelul pomenii de la un ciclu electoral la altul”.
E un articol magistral scris de un roman de care ar trebui sa fim mandrii, si nu de acest subprodus al postcomunismului romanesc numit Ponta!
Excelent!
Felicitari pentru articol!!!! E genial!!!!!!!!!!!!!!! Aveti perfecta dreptate, TREBUIE SA MERGEM CU TOTII LA VOT!!!
Domnule Liiceanu,
textul este o bijuterie. Dar este / are cu totul alt public tinta, din pacate.
Ponta este un analfabet sinistru, deci nu il va intelege….. ce drama !!!!!
Grozav! Chiar mi-a placut.
Mult zgomot pentru nimic.
Cum de v-ati ratacit atat de departe?
Magistral!
Haideti cu totii la vot!
Sa votam cu oricine altcineva in afara lui Ponta.
Bună ziua.
Plecând din România în 2003 am decis că soarta țării nu mă mai privește, și că nu voi mai acorda acestui subiect nici măcar 5 minute. Dezamăgirea suferită după venirea la putere a anticomuniștilor nu era vindecată iar speranța în viitorul României nu a fost suficientă să pot privi în oglinda viitorului meu cu optimism. Acum sunt un Canadian fericit (nu că nu am avea și noi problemele noastre aici) dar în nici un moment nu m am gîndit la România și problemele ei, deși mai am încă părinți și prieteni acolo.
Astăzi soția mi a trimis link-ul site-ului vostru și am avut placerea să citesc articolul domnului Liiceanu. Citind-ul o multitudine de sentimente m au încercat:să plîng soarta familiei și a prietenilor rămași în România sau să mă bucur că premizele deciziei luate acum 11 ani sunt încă valide. Am decis că sentimentul de tristețe este prevalent și nu cred că viorel(da,este voit cu minusculă) are resursele necesare gestului pe care autorul i l plasează la îndemîna.
Aceste alegeri sunt primele la care voi participa pentru România după 2003. Și o voi face încâlcindu-mi principiul că la votare trebuie să votezi pentru cineva/ceva și nu împotriva cuiva/ceva. Dar la timpuri disperate se cer măsuri disperate (sper ca echilibrul karmic sa nu mi fie prea afectat).
Domnule Liiceanu, încercați să comunicați mai mult cu diaspora. Eu voi face cunoscut articolul în cercul meu de prieteni.
Salutări de departe…..
M.M.
PS
Să auzim de mai bine.
Va multumesc mult pentru impecabila descriere a acestui personaj toxic!
Daca ar putea v-ar trimite la canal pentru aceasta scrisoare… Acum ca a citit-o probabil, oare noaptea, inainte de a adormi, singur cu gindurile lui, isi pune vreo intrebare?…
asa e,mullta vorba la cei ce comenteaza ceva ce stim si gandim toti sau o mare parte dintre noi dar nu avem cultura si iscusinta de a o asterne pe hartie. eu una am inteles 2 lucruri; unul ca am sa-mi inving lehamitea si am sa ma duc la vot chiar daca sunt numai o furnica , dar am vazut ce pot face ele cand sunt multe si unite si 2 am sa conving cel putin 10 din cunostintele mele fie sa citeasca articolul fie sa creada in rezumatul facut de mine si sa mearga sa voteze cum le dicteaza mintea nu inima sau pomana electorala.
multumesc D-le LIICEANU.
ASA SA NE-AJUTE DUMNEZEU!
Elocinţa „dramaturgului” Gabriel Liiceanu este impresionată, maximală. Te intrebi (inutil şi retoric) cum oare s-ar fi putut explica şi descrie mai clar şi mai pe înteles „poanta Ponta”, mai convingator şi mai la obiect decăt a facut-o filozoful (ca urmare a unui imbold preponderent civic ori mai degrabă sub impuls literar sau chiar sub presiunea unei imanenţe de natura filozofală (da, da..), nu se ştie, nu contează), dar, în acelaşi timp, cuprins de o undă de disperare lăuntrică, nu se poate să nu constaţi perplex, ca opintirea inocenta a d-lui Liiceanu, dincolo de incontestabila valoare literara şi documentara în secol, este în van, că nu are nicio şansă, nu să penetreze edificiul popularităţii de care se bucură candidatul Ponta din Romania, dar nici macar să-l scrijelească vreun pic pe coajă. Data trecută dl.Liiceanu şi-a adresat formal scrisoarea deschisa (adica sinceră) multora, implorandu-i şi promiţandu-le (înduioşător) iubire, fără să dea nume, lăsându-i pe adresanţi să se auto-identifice, în intimitate, în pace. Totul s-a consumat şi epuizat fără efecte notabile. Astăzi, iluzionandu-se iaraşi, sperând să nu-şi mai dilueze mesajul, filozoful se concentreaza asupra unui singur adresant cunoscut, vizându-i însă, indirect, în egală măsură pe toţi ceilalţi (cei vechi şi cei noi). Rezultatul? O noua scrisoare pierdută, momentan monumentală, având toate şansele să devină şi memorabilă, acum şi-n veacul vecilor. Amin. Atât.
multumesc inca o data d-le liiceanu mi se pare ca este un nou apel catre lichea
Articolul este nemaipomenit, dar nu cred ca Ponta are capacitatea intelectuala sau psihica sa-l inteleaga.Si apoi sa nu uitam cuvintele socrului Sirbu care a afirmat ca de fapt Ponta nici nu a dorit sa candideze ci doar baronii(printre care probabil si el, ca doar fiica doreste de ce nu sa fie prima doamna a tarii), au insistat sa candideze.De aici noi alegatorii de rind trebuie sa intelegem ca de fapt dupa alegeri politica va fi condusa nu in functie de interesele tarii ci a baronilor, dupa cum s-a procedat de altfel de cind Ponta este la putere cind s-au dat legi cu destinatie.Bine a spus Ana Blandiana ca daca va fi ales Ponta vom ajunge la dictatura.Si atunci ce urmeaza?Vor muri iarasi tineri fara sa se stie dupa 26 ani cine l-a ucis?
Felicitari domnule Liiceanu,nu speram ca in Romania sa mai existe cineva care sa-i arate birna din ochi a parvenitului Ponta.Bine ar fi,sa aveti cel putin 7.5 milioane de sustinatori.
Vorbe,vorbe,atât de multe vorbe…să-i dai românului să vorbească!Se înneacă de vorbe și Dl.Liiceanu și respondenții lui.Și cititorii…cad în extaz în fața măiestriei textului și aplaudă…
În gând,”să nu cumva să ne audă cineva”.
Dar acum nu mai este de vorbit.Eu sunt foarte bătrân și nu mă mai duc picioarele.Dar voi?
Ați putea ieși din amorțeală și să faceți ceva!
Ce să-i faci…Mămăliga nu explodează!
Domnule Liiceanu,nu mai scrieți cui nu vă ascultă,Scrieți un apel către cei care se mai pot scula.Poate vor auzi…
Am citit cu sufletul la gura inspaimantator de adevarata descrierea a anilor care s-au scurs de la „revolutie”( „eveniment” pe care s-a catarat mazga comunista devenita deodata conturata si insufletita chiar daca diforma, urat mirositoare dar oarecum „cunoscuta” si calduta , venita direct de la „talpa raului”, astfel incat niciunul dintre noi nu poate spune clar daca a fost sau nu revolutie).
Toti anii acestia am simtit in aerul pe care il respiram, pe „umerii spirituali” ai tarii „- o greutate gelatinoasa si neagra, ceva rau,scarbos si lipicios, care ne ingloba pe noi toti ca intr-un aluat taindu-ne orice legatura cu cerul.Intuiam amestecul „gunoaielor” printre noi, „oamenii normali”, dar permanent mi-am pus intrebarea cum se poate face selectia, cum ii recunoastem pe cei pe care nu trebuie sa-i lasam sa ne faca rau! Cat rau ne-au facut! E atat adevar in ceea ce spune domnul Liiceanu, caruia ii port un adanc respect! Cum sa isi aleaga bolnavul care zace pe patul suferintei -prea mari si prea indelungate- cu febra 40 de grade, doctorul care sa il vindece, cand singurul in picioare si vivace era doar „el” -alesul mizgii.Se spune ca in orice intreprindere a omului care presupune inaltarea sa si tentativa de a se reintoarce la tot ceea ce inseamna Dumnezeu: bucurie, iubire, smerenie, bunatate, daruire, morala, adevar se strecoara imediat raul care este cu atat mai mare cu cat omul este mai aproape de mantuire! Ei bine, la noi in Romania, asa o descatusare de energie pozitiva cum s-a putut intalni pe strazile din Bucuresti in ziua „eliberarii” cand mii de oameni mergeau fara tinta, doar sa se salute, sa se bucure, sa fie impreuna, sa spere impreuna, sa creada ca absolut totul va intra in fagasul normal, ca fiecare isi va capata locul conform valorii sale, sa se respecte reciproc chiar daca unul e presedinte iar altul om de serviciu, nu putea din pacate sa atraga decat pocitania cea mai rea si perversa care „a emanat” chiar din rarunchii iadului.Aici nu ma refer insa la o singura persoana ci la o hoarda intreaga cu mai „multe esaloane” :1,2,3,4 si cate or mai fi.Astazi incepem incet, incet sa ii vedem.Simplu! Si-au impartit tara.Au furat, au distrus, au dat rezervele tarii pe comisioane si atat. Sunt urati, rai, au limba spurcata, au ochi jucausi, au fete imobile, fara urma de spirit pe ele, „sunt acoperiti”,nu sunt ai nostri!!! Si totusi….ceva nu imi place.Desi simt putin aer curat ceva nu imi place.Nu stiu de ce dar mi se pare prea mult circ, prea mult”televizor”, prea multe”stenograme”, prea multe „interceptari”.Parca cineva vrea sa ne dea un fel de „sticla de ulei si punga de zahar” ca la minunatele noastre alegeri „de la tara”.Faptele, conturile, banii furati unde sunt? Dovezile, actele, firmele,documentele care sa ateste vinovatia celor retinuti unde sunt? Ni se spune ca nu trebuie sa cunoastem dosarele dar cum aflam…..vorbele…..putem afla si ….dovezile….nu?Toate abuzurile pe care le-au facut cei „aratati cu degetul” acum, trebuiesc reparate. Ceea ce s-a furat sa revina in bugetul tarii si sa nu mai auzim mereu ca nu avem bani de pensii, pentru sanatate, pentru cultura, pentru invatamant…etc.E mai putin interesant cati ani de inchisoare fac unul sau altul daca isi pastreaza averile si dupa ce ies din inchisoare devin si legitimi in posesiile lor! Sper ca nu se contureaza un nou „esalon” de spirite rele dar mult mai sofisticate decat cele care ne-au aruncat in bezna si deznadejde! Cateodata mi se pare ca asist la o batalie intre clanuri(de fapturi intunecate nu de oameni de la talpa societatii). Sper ca nu se creeaza un nou monstru zilele acestea. Nu ne gasim deloc echilibrul.Trebuie sa avem mai multe institutii in echilibru de putere! Nu trebuie sa concentram puterea in mana unei singure institutii, fie ea si eroina DNA. Din pacate putini romani inteleg asta, mai putini isi fac probleme si si mai putini inteleg ca trebuie sa faca ceva pentru asta.
In ceea ce priveste descrierea lui Ponta nu pot spune decat ca eu daca as fi in locul lui m-as duce in munti si m-as ruga tot restul vietii( sa ma sinucid ar fi contra legilor Domnului). Pe 2 noiembrie nu ne va lasa Dumnezeu, face el ceva, dar sa continuam in nestiinta, imobilitate, promiscuitate si mocirla numai in nadejdea Domnului ne va face sa ne invartim in cerc si sa ne gasim mereu in acelasi punct de la care se asteapta de la noi saltul in evolutie.
„Un popor care voteaza corupti, impostori, hoti si tradatori, nu este victima! Este complice” , spune George Orwell.
Se pare ca Romania si-a meritat intotdeauna conducatorii; ma intreb de ce; din lasitate, frica, indolenta, indiferenta, ori toate la un loc? Se pare ca romanul decent si cu bun simt e asa de scarbit de sleahta de hoti si impostori care candideaza pentru presedinte ca prefera sa stea acasa decat sa voteze desi „…una din consecintele de a refuza sa participi in politica este ca ajungi sa fii condus de cei ce-ti sant inferiori.” Daca Romanii nu ies masiv la vot , Romania va avea din nou la conducere aceasi sleahta de hoti si impostori care o jefuieste de peste 20 de ani. Dar, pe de alta parte, cu cine sa votezi, vorba turmentatului, cand toti cei ce candideaza sant hoti si impostori. Cu „mitica” Ponta, impostor, sarlatan vulgar, „dama” Udrea, vampa si „master” in securitate si aparare nationala (serios????), Vadim Tudor, schizophrenic delirant, Tariceanu, immoral si iresponsabil??? Nu vad nici-un candidat care sa aiba interesul Romaniei si al romanilor la suflet; numai interesele personale, meschine si degradante pentru tara. Trista situatie pentru Romania!
P.S. Singurul care mi se pare cu cele mai putine pete, intre o haita de hiene, cel putin singurul care are un palmares mai de succes, considerand ce bine a facut ca primar al Sibiului, mi se pare KLAUS IOHANNES. Ar fi cam singura alternativa cat de cat onorabila pentru Romania, dar, din pacate, din cauza sovinismului electorului roman, sansele lui sant slabe. MONICA MACOVEI, competenta, serioasa, si respectata in tara si in afara, are de asemenea putine sanse, din cauza misoginismului aceluiasi elector. Numai un miracol poate salva Romania de ea insisi, dar multi din generatia dlui Liiceanu au prea multe experiente triste ca sa mai creada in miracole. Ca si regretatul Octavian Paler…
Superb.
Multumim domnule Liiceanu.
Desi traim intr-o tara ai carei politicieni nu dau doi bani pe ca spun inteleptii ei, eu tot mai sper ca mesaje ca acestea o sa schimbe cate ceva, chiar daca putin.
Doamne fa o minune ca Ponta si gasca lui sa nu puna bocancul pe palatul Cotroceni.
Asa sa ne ajute pe noi, romanii, Dumnezeu.
La tabloul – Judecata de apoi – Voroneț, Cel – Rău în fața DIVINITĂȚI trage cântarul spre iad ?
Marele Creangă, ….. cuantifică Răul(cazul nostru și necunoașterea adevărului, a realități de cei mulți,…., sau orice Rău, … a cetății ) – MARIA SA ………. TOTALĂ ?
Poate citeste si d. Basescu si va merge la vot in turul 2 sa il voteze pe d. Iohannis.
Atlfel daca va sta acasa si va sugera simpatizantilor sai sa nu mearga la vot in turul 2 (asa cum a spus) atunci matematic, d. Ponta va fi presedintele tarii!!!
Multumesc!
Subscriu la fiecare cuvant folosit! Va implor: continuati!
Trebuie sa conduc peste 100 de km ca sa ajung sa votez! Dar o sa ma duc. Nu sunt in Romania, dar mi-e mila de ea. Poate votul meu ajuta la evitarea catastrofei.
Domnule Liiceanu,
Vă mulțumesc pentru mesajul emoționant. Aproape că m-ați convins să apuc pe drumul Damascului, însă în ultima clipă m-a sunat socrul meu să îmi reamintească de dosarul meu de informator la SIE, de implicarea mea în ”sinuciderea” fostului meu coleg, procurorul Panait și atunci m-am hotărât să amân așa, cam cu 10 ani, momentul convertirii pe care mi-o sugerați.
Cutremurător! Adevăr, durere şi o ultimă licărire de speranţă ! Doar că cel căruia îi este adresată această colosală rugă nu se va putea ridica niciodată la înălţimea ei. Cel mai mult m-a marcat durerea sfâşietoare din sufletul unui om care scrie pentru că iubeşte această ţară şi acest popor şi nu-şi poate înfrânge această ultimă licărire de speranţă că profunzimea adevărurilor spuse va reuşi să trezească măcar o scânteie de remuşcare în sufletul împietrit şi înrăit al destinatarului. Zadarnic, însă! Victor Ponta este mândru de el ca om, de „performanţele” sale şi abia aşteaptă momentul când îi va putea „trage la răspundere” cu aceeaşi diabolică ipocrizie pe cei care au îndrăznit să-l judece şi să-i spună în faţă câte parale face în realitate. Deocamdată însă vrea să dea impresia că îi „ignoră cu superioritate” pe aceşti „detractori” ai săi. Vine ea vremea lui, curând, curând. „Just you wait, Mr. Higgins, just you wait!”
Multumim, domnule Liiceanu!
Din pacate ma indoiesc ca Ponta o va citi. Un SMS, poate.
Spune cineva mai sus :”vorbe, vorbe. .si cititorii cad in extaz in fata maiestriei textului si aplauda”.. Cred ca aceasta descriere s-ar fi cuvenit facuta cu mai mult timp inainte. Semnalul de atentie, inaintea domnului Liiceanu, l-a tras dl Victor Rebenciuc care, intr-un articol de-acum cativa ani din Romania Libera il caracteriza pe tanarul Ponta drept „acest mic monstru”.
Fiecare individ incearca sa-si atinga scopurile in felul lui (istoria abunda de tradatori, hoti, tupeisti, mincinosi, chiar criminali stiuti si nedovediti ajunsi sa-si conduca popoarele).
Regretatul Tutea spunea (chiar domnului Liiceanu cred) ca democratia, chiar daca este forma de conucere cea mai potrivita aspiratiilor umane, sufera de un mare neajuns: imposibilitatea valorilor de a ajunge la putere in lupta politica cu incompetenta si impostura. Nu numai in Romania apar in fata oameni de-asa proasta factura, democratie este in toata Europa, chiar si-acolo unde sunt monarhii (sau mai ales acolo).
Cred cu tarie ca este de datoria adevaratelor elite ca, pe langa instantaneelor cu lichele politice mai mult sau mai putin rafinate, sa intre-n lupta. Daca nu domniile lor ar trebui sa devina purtatori de stindard, atunci cine? Doamna Macovei ar fi trebuit sa aiba in spatele dumneaei pe toti oamenii de valoare carora le pasa , mai mult decat cu un discurs sau un articol. Ca lideri de opinie consacrati si acceptati, ca oameni care va dovediti valoarea prin trecut si prezent, aveti (dupa parerea mea) datoria sa luptati alaturi de dansa, pentru ca poporul, in orbirea lui sa-nceapa sa vada. Cred ca masura constientei noastre ca votanti, va fi data si de locul pe care il va ocupa aceasta femeie dupa primul tur.
Deci, domnule Liiceanu, va rog, fi-ti comandantul nostru de pluton,sau de regiment, si va promitem ca nu va vom urma orbestesi nci n-o sa va cerem sa puneti o vorba buna pe langa… nimeni. Si va promitem ca la zoaiele cu care va vor improsca, ne vom uita ca la niste cicatrci capatate-n lupta.
Toate bune!
PS Si nu, nu-i chiar tarziu .
Eu sunt Corneliu si ii raspund lui Cornel, cu toata buna credinta. Mai intai o observatie d.p.v. al gramaticii lb., romane: de ce nu va impacati cu ea ? Ar fi f.f. utila imaginii dvs. sa reusiti asta. Apoi: firea umana este asa cum este, deci e NORMAL ca si in democratiile vechi si autentice sa apara, in poizitii politice importante, oameni de slaba calitate… dar niciunde (in statele cu economie capitalista bazata pe competitive reala) nu sunt promovati „la decizie” oameni incompetent. La noi, ei sunt preferati, IN TOATE DOMENIILE care traiesc „de la buget”. De ce ei promoveaza doar in domeniile bugetare ? Fiindca in economia private (chiar asa cum e ea in Romania) nu poti castiga bani (face profit) decat daca esti competiti, adica „produsele” tale (material, intelectuale, spiritual) „se vand” mai bine decat ale altora. Si satfel am ajuns la esenta: in RO este nevoie de o perioada de „tranzitie” care sa se bazeze pe o competitie „salbatica” (din punct de vedere umanitar), fie ea si de cateva decenii, pentru ca „sa ne insanatosim” (a propos de bolnavul de care vorbeste d-l Liiceanu). Ar fi cam in stilul anilor de „salbaticie” din Vestul Statelor Unite, ani in care cetatenii au invatat sa-si apere CU ARMA in mana interesele si proprietatea. orice alta cale, de tip european, de-un par egzemplu, va duce la esec in RO. De aceea lamentatiile d-lui Liiceanu (vezi mai ales „chemarea” de la finalul articolului) precum si cele ale celor ce posteaza, in acelasi stil de lament, pe aceasta lista, nu sunt de nici-un folos. Calitatea principal a acestui articol este exprimarea in stil savuros si cu termini literari perfect adecvati a realitatii romanesti… care, totusi, este exprimata intr-un stil prea elevat. Pe Ponta, care nu e decat un derbedeu, trebuie sa-l combati cu pumnul, adica folosind mijloacele pe care el le intelege, derbedeu fiind. Iar cei care admira continutul acestui articol ar trebui sa stie ca asta nu adduce nici-un folos practice pentru actuala campanie electorala mai ales. Daca ne rezumam doar la atata, atunci trebuie sa stim ca DA, e prea tarziu si asa va fi tot timpul cat ne vom cantona („noi, intelectualii” plagaciosi si sentimentali) doar in aceasta atitudine. De voluntariat ati auzit ? Adica de angajarea cu toate fortele intr-o actiune concreta de combatere a raului reprezentat de Ponta, tocmai in acest moment de cumpana al istoriei noastre ? Aceasta-i calea, nu cea a rafinamentelor intelectuale, bune pentru cartile de istorie, nu pentru actiunea electorala. Trebuie sa sustinem prin FAPTE pe oricare dintre oamenii politici (asa, ne-rafinati, cum sunt ei) care au facut (declansat, executat etc.) fapte ce au dislocate chiar si o singura caramida a bastionului coruptiei, cladit de PSD (mai ales, dar nu numai) in tara asta. Fapte, actiune, concretizate cu brutalitate si/sau delicatete, dar FAPTE… asta-i singura cale eficienta. SINGURA ! Pe aceasta cale Basescu este un model de urmat, asa neam-prost cum e el si lipsit de rafinament intellectual (nu, nu sunt patizan al lui si nici PDL-ist, dar recunosc faptele intemeietoare ale acestui om, in domeniul Justitiei mai ales).
Spunea CTP la un moment dat intr-un interviu sau articol ,ca singura solutie pentru a curata Romania ar fi o dictatura. Unui asemenea grad de mizerie morala in care am ajuns, doar un „tatuc” autoritar ( personaj pozitiv dealtfel), i-ar mai putea da de cap, cu conditia sa accepte coruptia din aparatul cu care ar vrea sa impuna curatenia. Fiecarora dintre oamenii carora le mai pasa cat de cat, cred ca le-a trecut prin minte si-acum si in timpurile marilor jafuri, imaginea dorinta a Sf Gheorghe, rapunand balaurul hotiei si al nedreptatii ,sfant care a purtat chipul omului in care visatorul avea incredere. Cred ca sunteti de acord ca , la un moment dat,ati gandit la fel cu CTP (in ceea ce ma priveste eu recunosc ca da).
In contextul european, din care facem parte, acest lucru este, mai mult decat imposibil,este INTERZIS. Ne spun cei langa care ne-am alaturat din dorinta noastra ca, doar deocratia este acceptata de Europa Unita. Singurele rezolvari pentru problemele noastre sunt VOTUL (pe care in mare parte talharii il controleza prin ignoranta alegatorilor, a mitei acceptata din saracie, si a naivitatii electorilor), si JUSTITIA.
Ceea ce nu putem face noi, cei care recunoastem adevarul si directia corecta, este sa influentam corect si fundamental optiunile electoratului orb, cumparat sau pacalit.
Ceea ce putem face in schimb, cu o putere de influenta aproape la fel de mare, este , sa ne aliniem in spatele celor care ii protejeaza pe procurorii si judecatorii care au inteles ca ei sunt ultima speranta pentru Romania, muncind in sensul asta. Manusa aruncata de judecatorii care l-au condamnat pe Nastase de doua ori, sau pe cei care i-au dublat pedeapsa lui Voiculescu, sau de cei care l-au adus cu mandat pe Guzgan la Brasov, sau… dpdv meu sunt acte de curaj si patriotism. Cred ca in Europa in care am intrat, este singurul mod acceptat de a ne rezolva problemele. Cred ca se poate si altfel, dar nu alaturi de ei. (vezi Ungaria)
Il respect pe presedintele Basescu pentru lupta pe care a dus-o pentru protejarea justitiei, dar, astept ca si in cazul lui (asa cum cu lacrimi in ochi le spunea proaspeitilor absolventi ai Institutului de Magistratura), sa se respecte legea.
Dupa ce un agent de politie n-a avut incotro si i-a luat Taricenului prim-ministru permisul de conducere la accidentul de motocicleta, si-au lasat cu sau fara comentarii la Circulatie permisele de conducere multi potentati ai vremurilor..
Dupa ce DOAMNA JUDECATOR Livia Stanciu (ocroteasc-o Dumnezeu!) l-a varat pe marele bombonel la puscarie, dupa el s-au dus o pleiada de politicieni si oameni de afaceri „intangibili”, si altii urmeaza.
Sunt optimist si cred ca, o data curatita clasa celor alesi, va creste si valoarea celor numiti prin „concurs”. Atunci cand vei sti ca partidul care te numeste in functia de „hot sef” la cine stie ce agentie sau regie a statului, nu te mai poate apara de puscarie (neputandu-se apara pe ei insisi), nu cred ca-ti vei mai dori la fel de tare functia.
Dottore, odata ajuns presedinte , nu cred ca ar mai putea face mare lucru impotriva Justitiei care, zic eu , a ajuns sa fie constienta de forta, independenta si mai ales de importanta ei.
Din aceste considerente,cred ca, Scrisoarea domnului Liiceanu contine toate gandurile si dorintele noastre , spuse si aranjate cu o maiestrie pe care o admiram si ,pe ici colo ne-o asumam, de cel mai destept dintre noi, contestatarii Doctorului. Dar, asa cum am spus si in comentariul anterior, scrisoarea nu mobilizeaza la sustinerea opusului acestuia.
Speranta mea este acum in cele doua doamne:Laura Codruta si Livia. Si nu mi-au inselat-o.
Hotararea lor a facut posibil ceea ce se intampla acum in Justitia din Romania.
Si mai cred ca la orele de gramatica, ar trebui, domnule, sa stam in aceiasi banca.
Stima!
Din fericire inca mai avem in spatiul public oameni cu constiinta ca D. Liiceanu.
M-a uns la suflet!
Am o intrebare totusi d-le Liiceanu: credeti ca ‘dl’ ponta este capabil sa inteleaga randurile dvs? Am MARI indoieli..
N-am urat pe NIMENI, nici pe Ceausescu, nici pe ilici, nici pe nastase.. erau ca niste muste care ‘bazaiau’.. dar ponta este personajul pe care il URASC! Ati uitat (ma rog, poate n-ati uitat, dar sunt mult prea multe potlogariile pe care le-a facut) sa amintiti de abuzurile de functie pentru a determina schimbarea legii in favoarea sa.
Felicitari d-le Liiceanu,i-ati facut portretul real acestui mincinos,fanfaron si tupeist fara limita. Romanii ar trebui sa-l taxeze pe 2 noiembrie, prin votul lor. SA NU-L VOTEZE PE MINCINOS.
Superb,multumim din nou d.lu Liiceanu!
Orice bun roman nu poate sa nu lacrimeze citind acest minunat si totodata tragic document!
Eu propun concret:
SA IESIM IN STRADA si sa inchidem un „Cordon sanitar” in jurul Guvernului,in ziua de Luni 27.10.2014,orele 10,00,de Sfantul Dimitrie cel Nou,ocrotitorul Bucurestilor!
Astfel,vom putea spune generatiilor viitoare,ca am facut ceva concret pentru aceasta tara!
Asa sa ne-ajute Dumnezeu!
Un adevarat rechizitoriu la adresa unui personaj sinistru al politicii romanesti.Sigur el a citit aceasta scrisoare dar cu lasitatea lui nu va recunoaste.Este atat de nesimtit incat nimic din ceace ati scris nu este luat in seama.Astept in aceasta campanie ca si alte condee ale Romaniei sa faca ceace a facut dl Gabriel Liiceanu.
Stima si respect, domnule Liiceanu!
Domnule Liiceanu, ati strans aproape 200.000 de semnaturi.
Domnule Liiceanu,parca mi-ati luat vorba din gura.
As adauga ca de acum Ponta chiar nu mai poate face nimic.
E candidat si asa ramane.
Mila i-ar fi putut fi necandidand pentruca ma apuca groaza la gandul ca in tara asta ,la ora asta mai pot exista oameni care vad in Ponta un lider drept,onest,priceput,patriot capabil sa ne conduca in lumea si in timpurile de azi.
facă-se mila sa? precum în psd …așa și în țară?
Intr-adevar, magistral, dar, cred ca inutil, din doua motive:
1. Ponta nu-l poate citi pentru ca efortul intelectual pe care l-ar face, l-ar adormi dupa citeva fraze.
2. Inteligenta sa nu-l ajuta sa-l inteleaga.
Nastase a spus ca din profil, Ponta seamana cu ilustrul Nicolae Titulescu. Asa o fi, dar numai din profil si de la mare distanta. Privit de aproape si in profunzime, Ponta seamana cu Ion Ilici Iliescu anului 1990.
Macar 5 minute cat am citit articolul am fost „Mandru ca sunt roman” .. Genial …
http://stimofei.blogspot.ro/2014/10/un-popor-care-voteaza-corupti-impostori.html
Mult stimate Domnule Gabriel Liiceanu,
Va felicit pentru excelenta Dumneavoastra prezentare a lui Victor Viorel Ponta!!!
Cu deosebita consideratie si apreciere,
Stela Ramboiu
Cum ar fi ca un baron PSD sa spuna:DA domnule Liiceanu aveti perfecta dreptate;DA ,popor
roman, acestea sunt adevarurile care ne bantuie…NICIODATA!
Toata admiratia…De ce oare nu reusesc sa candideze si oameni de clasa?
oare chiar asa de pacatosi sintem?
pentru ca daca va cistiga Ponta alegerile inseamna ca dumnezeu sia luat mina de pe romania.
Scrisoarea d-lui Liiceanu “Fie-vă milă de noi, d-le Ponta”, este corectă şi curajoasă.
Afirmaţiile : “PSD-imperiu al corupţiei şi furtului organizat”, “Ponta a administrat drogul pomenii şi minciunii”, “ a asigurat jefuitorii că se vor bucura de rodul furturilor trecute, prezente şi viitoare”, “aţi încurajat migraţia politicienilor”, sunt perfecte.
Singura hibă este că îl adulează pe T.Băsescu ca fiind “salvatorul României”, prin tăierea de pensii-salarii…Vorba lui Băieşu : “Iubirea e un lucru foarte mare!”… Cine ne-a dus oare în pragul pierzaniei?
Da, Gaşca Ponta de baroni autohtoni este un imens pericol pentru România. Superbogaţii hrebenciuci, sârbeni, drăgneni, sebastieni, măzărici, şovani, dar şi cei din “Gaşca băsistă” cu vidreni, udreni, pinaltişti, cocoşi, nu se mai satură. Iar vereştoienilor (asociaţi cu oricine) le plac pădurile noastre, nu numai ale lor…
Dacă Andrei Pleşu s-a exprimat clar că o soluţie ar fi Klaus Iohannis, dl. Liiceanu nu spune nimic. O fi vorba despre opţiunea “elenistă” obsesivă a d-lui Preşedinte (încă) a României?
Doamne, ocroteşte-i pe români!!!
@Boboc
Domnul Liiceanu a spus foarte clar ca o sustine pe Monica Macovei. O minima documentare v-ar fi lamurit dar sigur ca e mai usor sa tragi ghionturi decat cautari pe „Google”. In rest, am inteles: aveti acelasi mesaj pe care il au toti uselistii „de bine” care aplaudau lovitura de stat in 2012 si care, fiind pusi acum in fata grozaviei pesediste, nu pot spune altceva decat „toti fura, domle, toti sunt la fel!”. Sigur, fata de fratii uselisti ramasi captivi in mantia lui Ponta e un pas inainte. Mare pentru ei dar prea mic, din pacate, pentru a putea iesi la lumina. Doamne, apara-i pe romani de semenii lor incapabili sa vada realitatea!
Da,si eu sustin aceiasi pozitie.Nu o fi Johannis,o minune,dar totus acum trebuie sä alegeti”SÄ NU VA FIE MAI TIRZIU MILÄ”
Domnule Liiceanu,Stimä,consideratie,respect…….
Vä doresc o zi pläcutä
Extraordinar!!
Intr-o Romanie ideala a mea, presedinte ar fi Gabriel Liiceanu si prim-ministru Monica Macovei (la primul ministru e greul si adevarata putere). Ma bucur enorm ca o pot vota macar pe Monica. Si ma bucur pentru faptul ca a ales sa candideze ca independent. Ani de zile am asteptat sa am ocazia sa o pot vota pe Monica Macovei.
Multumesc Domnule Liiceanu .
In ultimul timp , auzind opiniile majoritare din jurul meu , incepusem sa cred ca este ceva in neregula cu mine . Ajunsesem sa tac si sa ascult , fara curajul de a incerca macar sa-mi spun si eu parerea .
Acum stiu ca sunt de partea sanatoasa a Romaniei .
Multumesc inca o data pentru magistralul portret .
Cine oare din toti cei care si-au expus opinia vis-a-vis de acest articol , ar putea gasi o solutie viabila de a-i „servii” lui V.V. Ponta , EXACT sub nas acest articol ? Adica sa-l oblige sa-l citeasca .
Sunt sigur ca dl. Ponta a citit atent acest articol, ca s-a intristat mult. Dar la fel de sigur sunt ca nu va renunta la modul lui de manifestare (mistocareala etc) pentru ca numai asa va castiga voturile celor carora li se adreseaza. Si daca nu castiga voturi il vor alunga baronii, iar asta ar insemna disparitia lui in neant. Cred ca dl. Ponta e un personaj tragic.
V a multumesc domnule Liliceanu , sa fiti sanatos .
Doamne ca bine scrieti ! Am incredere in continuare ca Ponta nu va iesi presedinte ! Ar fi rusinea mai mare comparativ cu momentul realegerii lui Iliescu !!! As fi in stare sa votez si cu Udrea (pe sistem negativ) numai sa iesa pontacu’ !!!
In sarsit Societatea Civila se aude……..VA MULTUMESC!
De ce rugati domnule Liiceanu o iluzie,o imagine sa priveasca in oglinda cind stiti bine ca nu este capabila de asa ceva?Eu unul nu am ajuns atit de jos incit sa ma rog de VVPonta sa-i fie mila de noi ROMANII,pur si simplu actionez si tai raul din radacina, asa cum trebuie sa faca toti romani cu dragoste de tara si am taria sacred ca inca mai suntem destui.Nu voi cere niciodata satanei sa devina iar Inger cind stiu clar ca nu acesta e telul lui.
Nu va irositi veninul, o sa-l chibzuiti din plin in vremurile care vin.
mereti ma la vot! ca altfel articolul asta nu ajunge istorie, ajunge realitate
”Scrisoarea” domnului Liiceanu ar trebui sa ia locul tuturor bannerelor si afiselor electorale care au impanzit tara, pentru ca, in opinia mea, adevaratul destinatar nu ar trebui sa fie Ponta, ci masa nefericitilor si a napastuitilor care cred inca in el si se imbulzesc sa-l voteze. Ei ar trebui sa o citeasca, iar castigul ar fi enorm, daca macar cateva procente dintre acestia ar intelege mesajul tulburator lansat de domnul Liiceanu si, poate, cativa dintre ei, chiar ar pasi pe drumul Damascului.
1. Domnul Liiceanu are shi n-are dreptate,cind ii cere lui ponta sa devina printzul Hal si atunci il vom iubi.De ce nu are: pt ca fisha postului de preshed. prevede mai multe obligatii fata de alegatorii neamului si,,,anume aceea de a fi servitorul poporului,adica sa fie un adevarat PATRIOT shi nu un dushman al sau.Pt functia de shef de stat va fi rasplatit cu un salariu f. mare si va beneficia de o gramada de avantaje,fara a fi obligat sa mai FURE .O atare onoare shi corectitudine,in urma careia multimile vor fi multumite vor atrage in subconstiente si aprecierea tacita, putind atinge sentimente de recunoshtiintza si gratitudine .Unii o pot numi kiar iubire fatza de un lieder cinstit ,curajos si PATRIOT.Dar repet,aceste trasaturi fac parte din obligatiile alesului shi nu sunt pomeni intru veshnica recunoshtiintza.Clar d-le ponta???As mai face o completare; gindurile exprimate de autorul scrisorii deschise, intr-o maniera eleganta shi foarte inteligenta de un om SMART,m-au cucerit nu prin asta,ci prin crudul ADEVAR.Sa ne traiesti ani multzi d-le LIICEANU! Avertizmentul autorului,cred eu ca, este valabil si pentru ceilalti candidati de sorginte comunista,cum ar fi tariceanu,meleshcanu,,Vadim,tzatza udrea,securista procuror monica birfitoarea noastrra de serviciu,uitasem besescu,cel mai mare dushman al ppoporuli Roman,mafiot dovedit,un mitoman notoriu ,o rushine a neamului.
Ma deranjeaza titlul :fi-e-va mila de noi.
2.Daca ponta va fi ales ,atunci propun ca la mandatul de cinci ani,parlamentul sa se transforme in Congres,iar preshed. sa fie ales de acesta.Se vor face economii de sute de milioane de euro,iar mandatul sa fie nelimitat.Vom auzi scandari la congres de tipul”la al patrulea congres ponta reales”. Si toti nostalgicii epocii prostului(ma refer la dictatorul reales) or sa fie fericiti.
Am anticipat aceste ginduri funebre ,in sperantza ca,ele nu se vor mai repeta vreodata.Doamne fereshte!
Multumesc, domnule Gabriel Liiceanu. Ati dat corp gandurilor si simtamintelor mele. Sunt impresionata si de calitatea comentatorilor dvs.: inteligenti, curajosi, corenti, civilizati si educati. Da, Romania mai are o sansa daca vocea lor (noastra) ar deveni mai auzibila.
Boala lunga, moarte sigura!
Ce trebuie sa se mai intimple ca sa se trezeasca natiunea asta?
Cite argumente ar mai trebui aduse pentru ca discernamintul sa fie in fine, o masura de evaluare a situatiilor?
Cum este posibil ca un prim ministru banuit de plagiat , sa nu isi paraseasca de urgenta postul?
Nu problema plagiatului in sine este suprema gravitate, ci atitudinea iresponsabila care denota ce structura morala are acel individ in stare sa isi insuseasca ceeace nu ii apartine.
Cum a furat idei, fura mai departe si in alte situatii. Asta e problema : necinstea!
Este grotesc reprosul adus Domnului Johannis ca nu are copii!
A aborda asemenea ineptie denota vulgaritate, lipsa de decenta, mare superficialitate, multa prostie
Cancelara Germaniei, Doamna Merkel, nu are copii si este o excelenta personalitate politica pe care multi si-ar dori-o sa le conduca tara!
A avea copii in rolul de presedinte al unei tari, nu schimba gradul de competenta, morala lui.
Natiunea romana are nevoie de un bun gospodar, loaial, serios, incoruptibil.
Domnul Klaus Johannis a dovedit ca are aceste trasaturi, lasati-l sa incerce!
In orice caz, nu va face atitea pagube natiunii.
De fapt, s-a vazut destul cum „conduce” domnul Ponta! Asta nu este destul ca sa- i spuneti NU?!
De citi Domni Liiceanu are nevoie natiunea romana ca sa fie trezita din trista inconstienta?