Ce se mai întâmplă cu fondurile de investiții în infrastructură finanțate de la bugetul de stat?

Întrucât s-au întâmplat foarte multe în ultima vreme, s-a vorbit foarte puțin despre fondurile despre investiții finanțate din bugetul național. Poate și pentru că PNRR a fost vedeta investițiilor din bani publici. Cu toate acestea, programul Anghel Saligny a făcut doi ani de la aprobare în septembrie. Dacă nu mai țineți minte ce este Anghel Saligny, vă readuc aminte că este acel program pentru care fostul premier Florin Cîțu a fost foc de țară în 2021 pentru a-l aproba, pentru a-și asigura președinția Partidul Național Liberal – pe care, de altfel, nici n-a ținut-o prea mult.

Între timp, s-au semnat vreo 2208 contracte din totalul de 4690 pe care le finanțează guvernul, prin Ministerul Dezvoltării. Valoarea totală a acestor proiecte – care nu le includ și pe cele pentru finanțarea rețelelor de gaze – este de 51 de miliarde de lei, din care s-a semnat până la finalul lui septembrie contracte de peste 24 de miliarde. Pentru rețelele de gaze, a căror oportunitate este discutabilă s-au mai alocat 15 miliarde de lei. Faptul că s-au semnat contractele nu înseamnă neapărat că au început lucrările la toate. Spre exemplu, fuseseră semnate contracte pentru lucrări de proiectare pentru aproape 1000 de proiecte.

Logica este că MDLPA a aprobat propunerile de proiecte pe care le-au înaintat primăriile și consiliile județene, urmând a finaliza anumite aprobări, documente etc pentru a putea semna contractele de finanțare, care le dă dreptul de a începe achizițiile. Ulterior, se fac deconturi pe baza facturilor de la lucrările realizate. Un aspect interesant este cel legat de modul în care s-au semnat contractele. Analiza pe care am realizat-o la Expert Forum recent arată că există discrepanțe la nivel de județe dacă facem o comparație între valorile aprobate prin ordin de ministru și cele pentru care s-au semnat contracte (vezi harta de mai jos). Procentual, cel mai bine stau județele Iași, Alba, care au încheiat contracte reprezentând aproximativ 70% din valoarea aprobată. Pe la 60% se situează și Dolj, Argeș, Suceava, Galați sau Maramureș. La extrema cealaltă se află județele Covasna, Brașov sau Caraș Severin, unde primăriile și consiliile județele au semnat contracte reprezentând 25% din valoarea totală aprobată pe județ. Cel mai rău stă Harghita, cu doar 17%. De fapt, UDMR pare că iese cel mai prost din această afacere, care poate fi un semn că nu mai are aceleași pârghii de putere, după ce a ieșit de la guvernare. În București, din 24 de contracte s-au semnat doar 2 – unul de către Primăria Sectorului 3 și unul la Sectorul 4. Sectorul 6 nu a semnat niciun contract din cele 10 aprobate prin ordin de ministru. De menționat și că primăria Sectorului 4 a primit și cel mai mare contracte finanțat vreodată prin astfel de fonduri, în valoare de 750 de milioane de lei, care are obiectivul de a consolida Piața Unirii. Dar este greu de estimat totuși de ce există astfel de diferențe doar din datele publice. Motivele pot fi multe și pot ține de calitatea proiectelor, stadiul aprobării diverselor documentații, respectarea procedurilor impuse de finanțator, disponibilitatea banilor și probabil – foarte important, influența politică a beneficiarilor.

Procent valoare contracte semnate de beneficiari (primării și consilii județene) raportat la valoarea aprobată prin ordin de ministru, pe județ (septembrie 2023).

Legat de bani, un aspect important care trebuie menționat este că programele de acest tip, precum Saligny, Programul Național de Dezvoltare Locală sau investițiile finanțate de către Compania Națională de Investiții rămân dependente și de alocări din Fondul de Rezervă al Guvernului. Deși în 2023 s-au realocat sume mai mici decât în alți ani (dar anul nu s-a încheiat), bugetul ministerului a fost suplimentat cu 15 milioane de lei pentru PNDL 1, 160 milioane pentru PNDL 2, 100 de milioane pentru Saligny și 200 de milioane pentru finanţarea Programului naţional de construcţii de interes public sau social. Acest tip de finanțare poate fi necesară și din cauze care țin de creșterea prețurilor, însă arată de fapt și faptul că aprobarea proiectelor s-a făcut ca și în cazul PNDL fără a exista în realitate banii în buget – dar s-a făcut oricum, din motive politice.

La nivel politic, distribuția de fonduri și semnarea contractelor par a fi destul de echilibrate, mai ales dacă ne uităm la PSD și PNL, care au primit pe de parte cele mai multe fonduri. Totuși, la nivelul deconturilor, aleșii PSD par a se fi mișcat ceva mai bine. După cum ziceam mai sus, comunitățile conduse de UDMR par a fi rămas în urmă și la semnarea de contracte și la deconturi.

Sume alocate, contractate și decontate, în funcție de partidul din care face
parte primarul/președintele CJ (primele 7 partide ca valoare)

Un alt aspect interesant este cel legat de achiziții. Față de PNDL, unde este complicat să faci orice fel de analiză legată de achiziții, pentru Anghel Saligny, ministerul publică la 3 luni statistici privind proiectele, unde include și achizițiile. Printre altele, este și un efect al eforturilor depuse de EFOR în ultimii zece ani, care a cerut transparentizarea programelor de acest tip. Deși datele pot fi îmbunătățite, ne arată foarte bine cine a câștigat contractele pentru proiectare și pentru execuție.

Analiza acestor informații ilustrează că s-au moștenit unele probleme de la PNDL. Adică destul de multe firme aflate pe primele locuri ca valoare a contractelor câștigate, care au legături politice sau au fost implicate în dosare penale și care impun anumite monopoluri pe piața de achiziții. Trebuie să remarcăm totuși că legăturile politice nu sunt mereu un motiv de succes – dar pot ajuta de multe ori la semnarea unui număr mare de contracte pe care nu le-ar fi câștigat neapărat în alt context. De exemplu, fondatorul unei dintre firmele implicate în cele mai mari contracte ca valoare până acum (de 250 de milioane) a fost implicat în dosare penale și are conform presei relații de afinitate cu un secretar de stat din MDLPA. Într-o încrengătură de firme apar primarul unei comune din Teleorman și asociata uneia dintre firme care a împrumutat un alt secretar de stat din MDLPA. Și găsiți mai multe exemple în raport. Desigur, nu sunt toate firmele așa și cred că este important să nu demonizăm toată piața de construcții de România, însă sunt exemple grăitoare.

Modele interesante legate de achiziții am găsit și la Compania Națională de Investiții. Spre deosebire de PNDL și Saligny, unde achizițiile sunt realizate de primării sau consilii județene, la CNI sunt centralizate. CNI funcționează sub coordonarea MDLPA și realizează proiecte standard, incluzând săli de sport, stadioane sau case de cultură. Bugetele companiei au crescut semnificativ în ultimii 3 ani, iar din 2012 au implementat proiecte de aproximativ 10 miliarde de lei. Dar metodologia de aprobare a acestor investiții este foarte neclară, lucru remarcat și de Curtea de Conturi. Revenind la achiziții, în acest caz am identificat mai multe firme care aveau contracte încheiate aproape exclusiv cu CNI. Deși nu este ilegal să închei multe contracte cu o singură autoritate contractantă, ridică cu siguranță semne de întrebare, mai ales că am identificat firme care au toate contractele prin procedurile competitive (care nu sunt directe) încheiate cu CNI. Mai mult, am identificat încrengături de firme, legate de membrii aceleași familii sau de grupuri de interese care participă în asocieri și câștigă numeroase contracte.

Cel mai probabil, câștigătorii cu legături politice nu sunt specifice doar pentru programele de investiții finanțate din fonduri naționale și nu sunt legați doar de construcția de drumuri sau de rețele de apă și canalizare. Numeroase investigații jurnalistice au arătat cum firme controlate de politicieni câștigă contracte pe bandă rulantă din proiecte finanțate prin PNRR sau prin alte fonduri europene. Iar multe dintre aceste companii sunt mari, au experiență și mulți angajați, ajungând astfel să deținută un monopol natural. Dar accesul unui număr crescut de firme de partid reduce pe de o parte competiția corectă și poate avea și efecte negative în ceea ce privește calitatea lucrărilor, mai ales dacă semnează foarte multe contracte în același timp sau nu sunt trase la răspundere.

Pe măsură ce se vor semna mai multe contracte și se vor realiza mai multe achiziții, cu siguranță Anghel Saligny va deveni un program mai interesant de analizat. PNDL se va finaliza în curând (sperăm), deci acolo întrebarea majoră rămâne cea legată de moștenirea pe care o va lăsa și cum vom măsura succesul acestui program de 47de miliarde de lei și peste 11 mii de proiecte. Întârzierile legate de implementarea PNDL nu au costat doar accesul comunităților la servicii, dar și bani, întrucât costurile unora dintre investiții au crescut semnificativ. Nu în ultimul rând, și CNI rămâne un subiect interesant, mai ales după reportajele de investigație care arată cum anumite investiții au fost construite în câmp sau au fost lăsate abandonate, deși există obligația ca autoritățile locale să asigure funcționează acestor obiective. Vom continua să monitorizăm aceste investiții, pentru a ne asigura că sunt transparente, făcute responsabil și produc efectele pe care ar trebui să le producă și anume dezvoltarea comunităților aflate în nevoie. Între timp, ne puteți urmări toate activitățile de monitorizare la https://expertforum.ro/investitii-local./