luni, decembrie 2, 2024

Fuggerei, locul unde chiriile sunt aceleași de 500 de ani

Există un loc în Europa unde costul chiriilor la locuințele sociale a rămas același din 1521 până acum. 1521! Adică anul în care destoinicul Neacșu ot Câmpulung iscălea primul document sigur atestat în limba română.

Ei, pe când noi abia buchiseam scrisul în limba maternă, în altă parte a Europei, Jakob Fugger cel Bogat, un capitalist avant la lettre, punea bazele unui ansamblu de locuințe sociale, care funcționează și acum după regulile și prețurile stabilite atunci. Este vorba de Fuggerei, un cvartal delimitat cu ziduri al Augsburgului, în Germania.

Pentru a putea beneficia de o locuință socială aici, trebuie să fii catolic, cu o situație materială sau socială precară și să fi locuit cel puțin doi ani în Augsburg. Chiria e și acum cea stabilită în 1521: 0,88 de eurocenți pe an (echivalentul unui gulden renan de atunci) și trei rugăciuni pe zi, pentru sufletul lui Jakob Fugger: un „Tatăl Nostru”, o „Ave Maria” și un „Crez”.  

După cum se vede, dincolo de afacerile sale, derulate la cel mai înalt nivel posibil, Jakob Fugger era preocupat și de salvarea sufletului. Asta mai ales după ce mașinațiunile sale au provocat indignarea unui preot, care a redactat ca reacție 95 de idei pentru reformarea Bisericii Catolice. Îl chema Martin Luther.  

Dar, să o luăm cu începutul.

***

Fondat în anul 15 î.e.n., Augsburgul este unul dintre cele mai vechi orașe germane și și-a luat numele de la fondatorul său, împăratul Augustus. Amplasat pe Via Claudia – cel mai scurt drum roman care traversa Alpii, dinspre Italia spre Dunăre – Augsburg a continuat să fie un centru urban important și după căderea Imperiului Roman. În secolul al 13-lea, a dobândit statutul de oraș liber imperial, adică a intrat sub jurisdicția directă a împăratului german, fără să dea socoteală altui senior feudal. Privilegiat prin amplasare și statut, și-a păstrat importanța de-a lungul întregului Ev Mediu.

Patriarhul familiei Fugger, Hans Croitorul, a ajuns 1367 la Augsburg. Venise de la Graben, un sătuc situat la 20 de kilometri. A făcut carieră rapid: a ajuns staroste al breslei croitorilor din Augsburg și deputat în consiliul orașului. Unul dintre fiii lui Hans, Jakob cel Bătrân, a trecut de la croitorie la negustorie, iar averea familiei s-a mărit și mai mult: în 1466, el era al șaptelea cel mai bogat cetățean din Augsburg.

Jakob cel Bătrân a avut nu mai puțin de 11 copii, dintre care șapte băieți. Cel mai mare dintre ei, Ulrich, era ceea ce am numi azi CEO-ul afacerii de familie. Georg era bossul reprezentanței de la Veneția, iar Markus a ajuns secretar al Papei. În 1473, Ulrich avea deja suficienți bani cât să poată pune la dispoziția împăratului Frederick al III-lea de Habsburg și a întregului alai imperial toate hainele și restul gătelilor necesare, pentru a putea negocia o mireasă potrivită pentru fiul său, Maximilian.

Astfel, în momentul în care Jakob Fugger jr, mezinul familiei, începea să se afirme, familia avea deja intrări la ambii capi ai creștinătății medievale: papa și împăratul. Născut în 1459, Jakob Fugger jr. și-a făcut ucenicia de negustor la Veneția, apoi s-a mutat ca șef al operațiunilor familiei la Innsbruck, în Tirol. Din această postură a ajuns creditorul unui alt Habsburg, contele de Tirol pe nume Sigismund, pe care l-a adus la sapă de lemn și, la final, în 1490, l-a forțat să abdice în favoarea rudei sale, Maximilian. Era același Maximilian pe care Ulrich îl ajutase cu însurătoarea și care trei ani mai târziu va deveni împărat.  

De aici încolo, ascensiunea lui Jakob a fost fulminantă, el devenind atât bancherul împăraților Habsburgi, cât și al papei. Profitând de influența sa, Jakob a dezvoltat afacerile familiei, mai ales în domeniul mineritului, ajungând să fie cel mai bogat om din Europa. Nicio surpriză că a ajuns să fie supranumit Jakob cel Bogat.

Deși catolic devotat, nu era vreun sfânt. În 1516, a pus la cale un montaj financiar scandalos. În primul rând, i-a împrumutat lui Albrecht de Hohenzollern mari sume de bani, pentru ca acesta să poată cumpăra scaunul de episcop de Mainz. Confirmarea episcopatului trebuia să vină de la papa Leon al X-lea. Și acesta îi era dator-vândut lui Jakob Fugger, de la care luase banii necesari pentru a-i plăti pe Michelangelo, Rafael sau Leonardo da Vinci să înfrumusețeze Roma. Așa că Jakob cel Bogat a venit cu următoarea idee: Papa Leon îi aprobă lui Albrecht episcopatul și, împreună, vor porni o vastă operațiune de vânzare de indulgențe, pentru a-și plăti datoriile. A fost angajat în acest sens un predicator celebru, care a străbătut ținuturile lui Albrecht și a vândut indulgențe, cu binecuvântarea papei. Un angajat al Casei Fugger îl însoțea și ținea contabilitatea încasărilor.

Fântâna din principala intersecție a ansamblului de locuințe

Afacerea a mers strună, până când un preot din Wittenberg, Martin Luther, oripilat de operațiunea orchestrată de Jakob Fugger, a denunțat corupția din biserică, printr-un manifest în 95 de puncte, bătut în cuie pe poarta bisericii. Era 1517 și astfel se aprindea, scânteia Reformei. (Ca o ironie a sorții, în 1530, exact la Augsburg, a avut loc dieta imperială în care a fost prezentată doctrina lutherană, numită Confesiunea de la Augsburg).

Cu toată tevatura iscată, Jakob Fugger a ajuns așa de bogat, încât în 1519 a putut plăti mai mult de jumătate de milion de florini, din totalul de 852.000, care i-au fost necesari lui Carol Quintul, fiul lui Maximilian, să cumpere voturile principilor electori, pentru a fi ales împărat german. La sfârșitul vieții, șase ani mai târziu, avea o avere estimată la 2% din PIB-ul Europei.

Chiar dacă pe plan continental a fost un afacerist veros, pe plan local, Jakob Fugger se gândea la nevoiași. Astfel, în 1516 a început să construiască case sociale, pentru nevoiași, pe un teren pe care l-a cumpărat în oraș. În 1519, primele 40 de case erau gata și primii chiriași se mutau în locuințe. Doi ani mai târziu, el a semnat actul oficial de fondare a așezământului și l-a dotat cu mai multe proprietăți, mai ales păduri, din exploatarea cărora să i se asigure buna funcționare. În 1523, Fuggerei era în linii mari finalizat, cu 53 de case. Ulterior, numărul lor a ajuns la 67, câte sunt în prezent.  

***

Am ajuns la Augsburg în martie 2024, de-a lungul unui maraton auto pe șoselele europene. Am avut doar o seară de stat în oraș, așa că am ales să văd Fuggerei. M-am cazat la un hotel modest pe Jakoberstrasse, la doi pași de Jakobsplatz, în cartierul Jakobervorstadt, aproape de Jakoberthor. După cum se vede, amintirea lui Jakob Fugger e cât se poate de prezentă în memoria locurilor.

Jakoberstrasse este acum o stradă a diversității etnice. Un magazin cu produse balcanice, lângă un restaurant grecesc și, mai încolo unul turcesc, un fast-food cu mâncare halal, o cafenea italiană și un local sumbru, numit Dracula – toate se înșiră pe câteva sute de metri. Tot din această stradă se face intrarea și în Fuggerei, printr-un gang lung, mărginit, la stânga, de un restaurant.

Fuggerei a fost construit ca un oraș-în-oraș, înconjurat de ziduri, cu accesul controlat prin câteva porți, și a rămas așa. Este administrat în continuare de fundația înființată la 1521. Spre deosebire de acum 500 de ani, azi trebuie să plătești o taxă de intrare, în valoare de opt euro, la momentul vizitei. Banii se duc în bugetul fundației care administrează ansamblul. 

Herrengasse, strada principală din Fuggerei, vedere spre poarta de intrare

Casa de bilete e pe dreapta intrării și, după ea, începe strada principală a complexului rezidențial, Herrengasse. Imediat după casa de bilete, se deschide, pe dreapta, o piațetă pătrată, unde, în sezonul turistic funcționează o terasă. Pe stânga se află biserica Fuggerei, cu hramul Sfântul Marcu. După câteva zeci de metri, din Herrengasse se mai deschid două străduțe pe stânga, la 90 de grade, apoi se ajunge în centrul „cartierului”, unde strada principală se intersectează, tot la 90 de grade, cu Ochsengasse și unde este amplasată și o fântână. Mai urmează încă o intersecție similară, iar apoi Herrengasse se oprește în zidul interior al Fuggerei-ului, din partea opusă intrării. Un mic parc, aflat în spatele locuințelor de pe partea dreapta a Herrengasse completează peisajul.

Locatari de azi ai Fuggerei

Cam asta e tot. Șapte străzi, o piațetă și un parc. 67 de case lipite una de alta, fiecare cu un apartament la parter și unul la etaj. Cele de jos au o grădinuță în față, cele de sus au un spațiu în plus, în pod. În total, în jur de 150 de persoane locuiesc acum în Fuggerei, cupluri, familii sau persoane singure.  

În sine, clădirile din Fuggerei nu au nimic spectaculos. Sunt ridicate fără vreun merit arhitectural, ca niște barăci, cu acoperișuri în două ape. Culoare exterioară, un muștar-închis, nu ajută nici ea. Câteva petece de iederă pe unele dintre ele mai înviorează un pic atmosfera.

În extrasezon, nu sunt mulți turiști, astfel că localnicii nu se pierd în mulțime. Îi poți vedea trebăluind prin grădinile miniaturale din fața caselor, sau îngrijind spațiul verde.

În cadrul Fuggerei sunt deschise publicului mai multe locuințe, amenajate ca puncte muzeale. Există un muzeu al istoriei și locuirii în Fuggerei, unul al rezidenților, altul al vieții de zi cu zi în cartier și unul legat de bombardarea Fuggerei în timpul celui de-al doilea război mondial și refacerea ulterioară.

Interiorul reconstruit al unei încăperi de odinioară

Cel mai important dintre ele, cel de istorie, funcționează în locuința pe care a ocupat-o străbunicului lui Wolfgang Amadeus Mozart, pietrarul Franz Mozart, care a trăi aici între 1681 și până la moarte, în 1694.

Organizate nemțește, muzeele sunt gândite să ofere toate informațiile necesare despre felul în care s-a născut și s-a dezvoltat ansamblul de locuințe. Dincolo de aceste spații muzeale, Fuggerei este un muzeu în aer liber, cu locuitori ocupați cu îndeletnicirile de zi cu zi, pisici dolofane care se uită cu interes la trecători, de la etaj, cu locatari dornici să intre în vorbă cu vizitatorii și alții care trag perdelele. Probabil totul era cam la fel și în 1521, minus asfaltul de pe străzi și îmbrăcămintea.

***

Jakob Fugger cel Bogat a murit în 1525, fără copii. Un nepot al său, Anton, a dus afacerea familiei mai departe, la un nivel global, am putea spune, fiindcă prin bunăvoința protectorului său, Carol Quintul, a ajuns să opereze exploatările spaniole de mercur din America de Sud. Pentru scurtă vreme, în 1526, când Transilvania s-a aflat zece luni în stăpânirea lui Ferdinand de Habsburg, Casa Fugger a primit în exploatare și minele de sare din această regiune.

Bustul lui Jakob Fugger cel Bogat, în părculețul din Fuggerei

Steaua Fuggerilor a început să apună odată cu abdicarea lui Carol Quintul în 1566. Decuplați de la grațiile imperiale, Fuggerii nu au mai avut succesul de odinioară.  

Străzile cartierului sunt cât se poate de autentice

Fuggerei, însă, a dăinuit aproape neschimbat. Un etalon de anduranță „Made in Germany”. Fiecare dintre cei care se mută aici primesc și acum, un portret al lui Jakob Fugger. Majoritatea îl atârnă pe coridorul de la intrare. În micul parc din cartier, un magnoliu a înflorit spectaculos, chiar lângă un zid pe care e scris cu litere mari „EWIGKEIT” – cuvântul german pentru eternitate. Fiindcă asta și-a dorit Jakob Fugger în actul fondator de la 1521: un așezământ care să dureze pentru totdeauna.

Ewigkeit – eternitate, un cuvânt simbol pentru așezământul fondat la 1521
Cel mai cunoscut portret al lui Jakob Fugger, realizat de Albrecht Dürer, în jurul anul 1520

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. O descriere frumoasa si cu talent ale unor locuri si oameni care isi respecta istoria si patrimoniul construit. In Ro era demult demolat si ridicate alte constructii. In multe orase din Ro si patrimoniul industrial care putea fi revalorizat a fost si este demolat pt noi blocuri inghesuite si fara utilitati culturale si sociale.

  2. Mercurul s-a extras la Almaden ÎN SPANIA !!!

    Metalul respectiv ajungea la Potosi (Bolivia) unde, prin procedeul numit ”amalgamare”, era folosit la extragerea argintului.

    Vezi și Spanish dollar, also known as the ”piece of eight” (Spanish: real de a ocho, dólar, peso duro, peso fuerte).

    • Am revăzut informațiile aveți dreptate. Mercurul exploatat de Fuggeri era cel din Spania, folosit în America de Sud. Mulțumesc!

  3. Gigi Becali medieval, neamt, catolic, fara oi si, posibil, cu ceva mai multa mobila la mansarda, inafara „inteligentei” de valutist cu buzunarele pline de ziare decupate-n forma de bancnote.

    Adevarata dimensiune a „sufletului” astuia: „Pentru a putea beneficia de o locuință socială aici, (…) trei rugăciuni pe zi, pentru sufletul lui Jakob Fugger: un „Tatăl Nostru”, o „Ave Maria” și un „Crez”.
    Nu-i de mirare ca a fost implicat in vanzarea de indulgente.

    • Iar astazi, cei care se muta acolo primesc un tablou cu portretul lui Jakob Fugger pe care-l agata la intrare… Putem considera Sec. XVI ca inceputul socialismului in Germania (un fel „proto-socialism”).

      • Socialismul dramuit cantitativ si calitativ(evitarea „cadoului otravit”) este necesar pentru cei care chiar au nevoie de ajutor (temporar si permanent), anume: veterani de razboi incapabili de a-si asigura traiul prin forte proprii, cei nascuti cu anumite deficiente fizice si/sau mentale, orfanii (de unul sau ambii parinti) minori etc.

        Toti anti-socialistii sadea se reped, precum berbecii mai sus amintitului, orbeste si nu fac nici un fel de diferentieri (asta-i valabila in general pentru persoane – A sau B, nimic altceva intre/pe langa etc.), nici macar de intindere in timp a ajutorului, dar decum a tipologiilor/categoriilor celor ajutati. Ei stiu una si buna, ZERO socialism, talica!

  4. Superb articolul, foarte bine documentat, am fost acolo dar acum am înțeles toată istoria locului….. mi-a plăcut mult! Mulțumesc!

  5. Multumesc, interesant.
    Am fost de multe ori in Ausburg, cu treburi si nu stiam de aceasta poveste.
    In Ausburg se gaseste un fel de Airbus, sub numele Aerotech, care are o filiala si in Brasov.

  6. Cred ca faceti o afirmatie hazardata: „0.88 eurocenti (echivalentul unui gulden renan de atunci)”.
    Prin sec 16 un gulden renan valora cam 2.5 grame de aur. Asta ar insemna azi minimum 150 euro.

  7. Pana la ucenicia lui Jakob, in Venetia, bancile nu acordau credit. Se ocupau cu schimburile de diferite monede … si de aici si profitul. Timid, dupa 1430, ai inceput creditarile la scara „macro” (pt. vremea aceea) . Si au venit si primele falimente, cu primii debitori insolventi (regele Angliei) . Neindoielnic unul dintre cei ce a dus reinvierea creditarii, pe culmi mai inalte si la alta scara, a fost Lorenzo de Medici (zis si Magnificul, din familia lui Cosimo) . Nu a fost singurul bancher si comerciant din Augsburg, dar sigur a fost cel mai bogat . O relatie similara a lui Fugegr (& comersanti si bancheri) cu Renascentismul Nordului (Scoala Dunareana) , ca in Florenta .. , ca si razboaiele italiene .

  8. Daca unul din comentatori il compara pe Fugger cu Becali, eu l-as vedea ca pe un Trump… rapace, lacom, manipulator. Dar, degeaba a construit cladirile din asezamantul Ewigkeit, Eternitate, pentru ca eternitatea oricarui om exista doar si doar prin copii. Iar el nu a avut parte de ei. O eternitate fortata. Nu-l lasa sa moara in uitare. Cladiri fara viata tinute in viata pentru oameni in dificultate. O imagine trista. Practic nu e nimic de vazut, nu e nimic sa iti incante privirea, ci doar o poveste tinuta in viata de chiriasi. Nici nu ma mir ca Luther a fost oripilat de acest Fugger. Ma gandeam cata generozitate – sa ai 2% din PIB-ul Europei si sa construiesti… 67 de case, sa le dai in chirie. Asta da! generozitate a la Trump… Mi-am adus aminte de vorba asta, daca n-ai noroc in afaceri ai noroc in dragoste, si invers.
    Fain articol, felicitari autorului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Stanciu
Bogdan Stanciu
Bogdan Stanciu lucrează în comunicare și este doctor în istorie. De formație jurnalist, a activat 25 de ani în presa din Cluj-Napoca. Pentru materialele publicate, a fost recompensat cu mai multe premii, locale și naționale. În 2012 a semnat alături de jurnalistul Tiberiu Fărcaș cartea „Cluj contra Cluj”, despre istoria derbyului local de fotbal, „U”-CFR. În 2023 i-a apărut volumul de reportaje și însemnări de călătorie „Între Schengen și Levant”, la Editura Corint. A vizitat peste 40 de state și toate județele României. Doctoratul l-a obținut la Universitatea „Babeș-Bolyai”, cu o lucrare despre nobilimea românească din Transilvania, notată „Magna cum laude”. Pe Contributors.ro scrie despre călătorii, dintr-o perspectivă istorică și culturală a locurilor vizitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro