marți, mai 17, 2022

”Furajele medicamentate” – posibile grenade cu siguranța trasă

În acest articol explicăm de ce omenirea s-a poziționat în favoarea administrării furajelor medicamentate în hrana animalelor și mai ales cum influențează această decizie sănătatea oamenilor, animalelor și echilibrul mediului înconjurător.

România adoptă un pachet legislativ complet armonizat cu cel al UE – în demers fiind implicate instituții ale medicinei veterinare – având loc dezbateri la nivel de experți și medici veterinari.

Preparative

Ne dorim conștientizarea temei – care este sensibilă, urmărind nu atât declanșarea unor dezbateri de specialitate în acest perimetru oferit de gazda ”Contributors”, cât mai ales relevarea unui principiu care trebuie înțeles și în consens aplicat – considerându-se implicarea multidisciplinară și multi-instituțională ca singura ce poate asigura garanții reale pentru sănătatea oamenilor, animalelor și echilibrul mediului înconjurător.

Destinatarii mesajului sunt locuitorii cetății – care au dreptul la informații exacte cu privire la compoziția produselor de origine animală din care își alcătuiesc alimentația zilnică și nu în ultimul rând medicii veterinari onești – care au depus un jurământ – făgăduind să apere sănătatea omului și animalelor.

În mod obișnuit medicul se află în fața pacientului, însă de data acesta medicul veterinar devine o piesă importantă – eliberând prescripții care pot influența sute de mii de oameni și animale – fără să mai amintim siguranța mediului înconjurător. În interesul națiunii noastre – să nu-l lăsăm singur!

În această problematică există îngrijorarea că o posibilă presiune (distribuită asupra medicului veterinar din multe direcții de interese) ar putea duce la compromiterea misiunii sale față de sănătatea omului și animalelor – echilibrul administrării furajelor medicamentate putând căpăta foarte ușor nuanțele prăbușirii.

”La cuisine roumaine”

Fundamentăm această prezentare convinși că în vremurile noastre distincția se evidențiază printr-o bucătărie alcătuită majoritar din specialități tradiționale. Finețea în alegerea meniurilor zilei asigură o notă de noblețe. România nu duce lipsă de rețete autentice, majoritatea consacrate în epocile regalității.

Moda ”Fast Food” exprimă fără îndoială prostul gust contemporan. Invităm cetățenii către meniuri realizate în bucătărie – folosind alimente de bază. Acesta este sfatul medicului veterinar responsabil, deprinderea în cutumele ”Fast Food” ducând mai devreme sau mai târziu la patologii complexe – situație relevată și de nutriționiștii din medicina omului.

Putem conchide că orice abandon reprezentă o renunțare la privilegii – motiv pentru care este de la sine înțeles că subiectul propus țintește omul educat – care urmărește spiritul vremii din propria bucătărie – echipată pentru a prelucra rețetele tradiționale – produsele necesare unui astfel de comportament culinar nefiind nicidecum definite prin variabile care să producă alterări ale caracteristicilor.

Medicii veterinari sunt singurii specialiști ce urmăresc respectarea calității în domeniul siguranței alimentare – misiune pentru care sunt foarte bine pregătiți, însă adesea lipsiți de sprijin – mai ales atunci când intră în dezacord cu alte categorii – de la crescători de animale la ”oligarhii” diferitelor industrii interesate comercial în zootehnie.

Din păcate unghiul ce descrie dorințele sincere ale autorităților veterinare și direcția reală parcursă de medicii veterinari responsabili – demonstrează apariția unei derive, greu astăzi de stăpânit. Recomandăm și articolul: https://www.contributors.ro/un-conflict-aproape-inghetat-destabilizeaza-domeniul-sigurantei-alimentelor-de-origine-animala-si-pune-in-pericol-sanatatea-populatiei/

Informații preliminare

Folosirea furajelor medicamentate constituie o modalitate sigură de protejare a stării de sănătate a animalele de fermă și a celor de companie. Medicamente utilizate sunt cele destinate combaterii principalelor boli. În statele avansate sectorul sănătății animale susține această metodă și asigură cercetări permanente.

Prin această metodă se aplică terapii întregului efectiv (metafilaxie) fiind cuprinse animalele care sunt bolnave clinic, cele care prezintă forme subclinice și cele cu probabilitate mare de îmbolnăvire. În aceste situații nu s-ar putea administra tratamente individuale.

Medicii veterinari stabilesc planuri de sănătate concentrându-se pe măsuri de prevenire, biosecuritate, igienă și nutriție – motiv pentru care reiterăm importanța pe care profesia trebuie să o acorde acestor colegi –  oferindu-le protecție integrală,  cunoscându-se faptul că în România fermierii au tendința de a nu respecta măsurile stabilite de medici.

Furajele medicamentate sunt fabricate numai din produse medicinale veterinare autorizate, respectându-se prescripția medicului veterinar, amestecul păstrându-și stabilitatea pe durata termenului de valabilitate.

Controlul trebuie să vizeze calitatea producției, depozitarea, transportul, păstrarea evidențelor, etichetarea și desigur monitorizarea reclamațiilor și a rechemărilor.

Antibiotice și antiparazitare

Acestea sunt principalelemedicamente utilizate pentru fabricarea furajelor medicamentate. Mai există și alte grupe – cu indicații diverse, pe care le vom prezenta cu altă ocazie.

La animalele de fermă bolile bacteriene mai grave sunt reprezentate de infecțiile respiratorii și gastrointestinale. Tratamentul prin utilizarea unui furaj medicamentat se poate realiza numai dacă medicul veterinar eliberează o prescripție în acest sens. La acest capitol România trebuie să introducă reforme cu adevărat eficiente, pentru că antibioticele nu se utilizează mereu responsabil, fapt cunoscut la niveluri importante de decizie ale profesiei.

Antibioticele ar trebui să fie folosite „cât mai puțin posibil și numai atât cât este necesar”. În plus, nu suntem de acord cu tratamentele de rutină sau cele aplicate continuu.

În egală măsură afirmăm cu fermitate faptul că antibioticele nu trebuie să înlocuiască lipsa condițiilor de igienă și în nici un caz să fie utilizate în scopuri de promovare a creșterii, practică de altfel interzisă în UE din 2006.

La animalele de fermă frecvente și bolile parazitare. Medicamentele antiparazitare se eliberează numai de către un medic veterinar clinician sau care deține o farmacie.

Așadar antibioticele și antiparazitarele destinate preparării furajelor medicamentate se eliberează stric prin prescripție medicală. Furajele medicamentate trebuie autorizate corespunzător, urmărindu-se o trasabilitate deplină și mai ales o perioadă de așteptare – timpul în care animalele tratate nu se pot sacrifica pentru hrană și nici produsele lor (de exemplu carne, lapte și ouă) – nu se pot utiliza pentru prepararea de alimente destinate oamenilor.

Antibiotice și antibiorezistență

În actualele auspicii internaționale cu privire la dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene (fenomen ce cuprinde atât omul cât și animalul – răspândirea bacteriilor rezistente apărând și prin consumul de produse de origine animală) țara noastră trebuie să manifeste o grijă deosebită mai ales când realizează importuri din afara statelor Uniunii. [1].  

Prin cooperare internațională trebuie să ne ferim să importăm animale și produse de origine animală destinate consumului uman din țări în care fermierii utilizează furaje medicamentate pentru tratarea diferitelor boli la animale. [2].

Cadrul legal trebuie să limiteze utilizarea furajelor medicamentate alcătuite din substanțe antimicrobiene – cunoscându-se riscul apariției rezistenței la antibiotice în cazul în care populația consumă alimente provenite de la animale hrănite cu astfel de furaje.

Prezentăm și LISTA substanțelor antimicrobiene care se vor utiliza la fabricarea furajelor medicamentate: Amoxicilină, Amprolium, Apramicină, Clortetraciclină, Colistină, Doxiciclină, Florfenicol, Flumechină, Lincomicină, Neomicină, Spectinomicină, Sulfonamide, Tetraciclină, Oxitetraciclină, Acid oxolinic, Paromomicină, Penicilină V, Tiamulin, Tiamfenicol, Tilmicozină, Trimetoprim, Tilozină, Valnemulină, Tilvalozină.

Omogenitatea

Produsul medicinal veterinar trebuie să fie dispersat omogen în furajul medicamentat. Prin superficialitate – dacă nu se asigură o distribuire totală – există riscul ca furajul să-și piardă eficiența și siguranța sub aspectul impactului asupra animalului tratat și regăsirea unor concentrații mari în alimentul ajuns la cumpărător.

Contaminarea încrucișată

Despre efectele negative ale contaminărilor încrucișate s-a vorbit de multe ori în presă. Fenomenul se produce atât în procesul fabricației furajelor, cât și în etapele de prelucrare, transport sau depozitare.

În cazul operatorilor care realizează furaje medicamentate pentru diferite tipuri de animale, utilizând diferiți compuși medicamentoși și diferite tipuri de furaje – apare riscul ca linia de producție să prezinte urme de medicamente sau furaje provenite de la rețetele anterioare, existând astfel interferențe nedorite de la un lot la altul.

Termenul referitor la această contaminare, respectiv: ”să fie evitată sau limitată la un nivel cât mai scăzut posibil” sau menținerea  „nivelului cel mai scăzut care se poate obține în mod rezonabil” – este cel acceptat și etic urmărit. („As low as reasonably achievable” – Derivat din conceptul ALARA).

Este evident faptul că se urmărește protejarea sănătății animalelor, oamenilor și mediului înconjurător. În aceste auspicii se vor decide nivelurile maxime de către fiecare națiune a uniunii – situație în care trebuie ținut cont de evenimentele inevitabile și de riscurile pe care fiecare produs medicinal veterinar le prezintă. Aceste evaluări exprimate științific că vor cădea în sarcina  unor instituții: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și Agenția Europeană pentru Medicamente.

Producția anticipată de furaje medicamentate

Nu este exclusă posibilitatea de a se fabrica furaje medicamentate înainte ca prescripția medicului veterinar să fie prezentată producătorului. Dacă un medic veterinar dintr-o țară UE a prescris furaje medicamentate, probabil că va fi posibil ca prescripția să fie recunoscută și furajele eliberate și în alt stat membru.

Cerințe de etichetare specifice

Toleranțele permise vor fi menționate pe etichetă furnizând utilizatorului toate informațiile necesare pentru realizarea unei administrări corecte.

Eticheta trebuie să cuprindă și limitele stabilite pentru diferențele care se pot regăsi între conținutul indicat pe etichetă și conținutul real al ambalajului – care trebuie să fie sigilat în mod corespunzător. În cazul producătorilor mobili care furnizează furaje medicamentate direct către deținătorii de animale – aici chestiunea legată de siguranță implică și alte discuții, mult mai elaborate. [3].

Sistemele de colectare sau de eliminare a produselor neutilizate sau expirate

Și la noi în țară se vor activa entități cu roluri diverse. Vor exista puncte de colectare și eliminare – se vor realiza contacte noi între fermieri, medici veterinari, autorități și alte entități. În aceste asocieri, cine ar urma să susțină poziția medicului veterinar atunci când acesta nu o să fie respectat? În plus, unde se vor produce stagiile de perfecționare și examinare prin concurs a medicilor veterinari implicați în proceduri?

Publicitatea pentru furajele medicamentate și pentru produsele intermediare

Publicitatea este interzisă. Această interdicție nu se aplică publicității care se adresează exclusiv medicilor veterinari. Astfel furajele medicamentate nu se distribuie în scopuri promoționale, nici ca mostre și sub nici o altă formă.

Este evident că medicii veterinari dețin noțiuni științifice care le permit să evalueze corect materialele publicitare, însă aici întrebarea este simplă: vor produce gestul eticii profesionale sau se vor lăsa conduși de interese comerciale?

În plus, crescătorii vor putea aprecia corect furajele medicamentate, în așa fel încât utilizarea lor să nu producă daune sănătății oamenilor, animalelor și mediului natural?

Riscul în România este major – și avem exemplul utilizării necontrolate a medicamentelor care necesită prescripție, unde în ciuda eforturilor depuse – autoritățile nu au putut implementa măsuri ferme menite să asaneze fenomenul.

Importul și comerțul în interiorul Uniunii

În agricultura UE producția de animale joacă un rol fundamental, absolut toate statele civilizate fiind preocupate de monitorizarea precisă a furajelor medicamentate. Scopul este reprezentat în primul rând de sănătatea oamenilor, în acest sens fiind alcătuită și legislația agricolă și alimentară a Uniunii. În egală măsură protejarea sănătății animalelor reprezintă un obiectiv foarte important în legislația Uniunii. [4].

Regulamentele Uniunii funcționează atât în domeniul importurilor de furaje sau materii prime, cât și în cel al exporturilor. Autorizarea folosirii medicamentelor în furaje, fabricarea furajelor medicamentate, distribuirea lor și supravegherea sunt prevăzute în statele UE prin Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului [5].

Problema nu crează opinii contrare atunci când ne gândim la utilizarea furajelor medicamentate în hrana animalelor de la care nu se obțin produse alimentare – câini, pisici sau cai de curse.

Prescripția medicului veterinar clinician.

Dezbaterile derulate în corpul profesional al medicilor veterinari trebuie să fie foarte transparente. Regula este ca o prescripție să fie emisă numai în urma unei evaluări a stării de sănătate a grupului de animale.

Utilizarea în condiții de siguranță a furajelor medicamentate este garantată numai atunci când un medic veterinar onest în derularea activității profesionale, verificând temeinic animalele ce urmează să fie astfel tratate –  decide eliberarea unei rețete – numai după o atentă evaluare a stării de sănătate a animalelor respective.

Există derogări în cazul utilizării de produse imunologice, când rețeta se poate elibera și în absența unor boli diagnosticate, la fel și atunci când se eliberează o prescripție pentru substanțe antiparazitare, care nu au și efect antimicrobian, însă numai atunci când se cunoaște clinic starea de infestare din fermă.

Prin alte derogări, un stat membru ar putea permite ca o prescripție pentru furaje medicamentate să fie emisă de un profesionist calificat în acest sens, altul decât un medic veterinar. O astfel de prescripție pentru furaje medicamentate emisă de un profesionist calificat, altul decât un medic veterinar, ar trebui să fie valabilă numai în statul membru respectiv și nu ar trebui să se poată prescrie furaje medicamentate fără un diagnostic realizat de un medic veterinar.

În aceste chestiuni de maximă importanță se urmărește de către fiecare stat al uniunii în primul rând sănătatea animalelor și cea publică prin garantarea domeniului prescripției veterinare  atunci când sunt eliberate furaje medicamentate pentru hrana animalelor destinate consumului uman.

Păstrarea registrelor la crescătorul de animale, respectarea perioadei de așteptate și menținerea dublurilor prescripțiilor la medicii veterinari – sunt elemente de etică profesională. Legile prevăd faptul că originalul prescripției trebuie păstrat de producătorul furajului și copia de către medicul clinician – pentru o perioadă de cinci ani.

Cititorul a înțeles că medicii veterinari clinicieni cu responsabilitate și experiență nu pot elibera prescripții pentru furaje medicamentate dacă nu au realizat un bun diagnostic la fața locului.

Prescripția se adresează unui singur tratament, cu durată precisă, în nici un caz mai mult de o lună, sau maximum două săptămâni pentru furajele ce conțin antibiotice.

Pentru medicul veterinar presiunea este uriașă – acesta fiind singurul răspunzător pentru medicația stabilită și mai ales față de posibile incompatibilități de administrare sau contraindicații. Poate astăzi sistemul clinic veterinar rural să asigure o disciplină veritabilă în acest domeniu?

Sancțiuni

Statele membre vor comunica regimul sancțiunilor aplicabile, care trebuie să fie: ”eficace, proporționale și cu efect de descurajare”. Vor exista norme și măsuri care vor aduce medicii veterinari în noi ipostaze – în care eficiența ar urma desigur consecințe proporționale cu prestanța protagoniștilor.

Organizația ”One Health”

Foarte bine sprijinită de către OMS și Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) https://www.oie.int/en/home/ – în argumentarea conceptului „O singură sănătate” – arată că pe Terra ecosistemele sunt interconectate,  recomandând că atât pentru sănătatea animalelor, cât și pentru cea a oamenilor este indicată o prudență maximă în utilizarea furajelor medicamentate. https://onehealthevents.eu/

Este cunoscută poziția Parlamentului European cu privire la monitorizarea rezistenței la antibiotice printr-un plan de acțiune ”O singură sănătate” https://onehealthejp.eu/about/

Îngrijorări cu privire la utilizarea furajelor medicamentate

Este evident faptul că furajele medicamentate prescrise se vor utiliza numai pentru animalele consultate de medicul clinician veterinar? Cine ar urma să verifice ferm acest lucru?

Apoi sub aspectul contaminărilor încrucișate, cei care trebuie să verifice utilizarea furajelor medicamentate strict în baza prescripției – o vor face? Vor utiliza numai furaje în termen?

Cum vom dormi liniștiți cunoscând faptul că există riscul de folosire a furajelor medicamentate ce conțin antibiotice – în scop profilactic, adică pentru prevenție? Este cunoscut cu adevărat regimul medicamentelor imunologice? Sau se vor utiliza corespunzător substanțele antiparazitare în furajele medicamentate?

În plus, cum se vor verifica cu adevărat timpii de așteptare prevăzuți în prescripție – chiar și în contextul în care în conformitate cu articolul 108 din Regulamentul (UE) 2019/6 evidențele se păstrează timp de cel puțin cinci ani după data administrării furajelor medicamentate?

Speranță vs. neîncredere

Pentru situația țării noastre, analistul nu identifică neapărat o lipsă de valoare a corpului medicilor veterinari, ci mai degrabă o evidentă absență a unei bune organizări, corect calată pe un sistem de selecție bine fundamentat în spațiul academic universitar.

Este cunoscut faptul că facultățile cu specific veterinar din cadrul USAMV sunt așezate în teritorii izolate în definițiile autonomiei, fără să fie activ prezente în nevoile sistemului, alături de Colegiul Medicilor Veterinari și instituțiile de stat ale profesiei.

Politicul nestatornic și ezitant precum și lipsa reformelor definesc din păcate grupuri profesionale întregi, în care cei valoroși își trăiesc captivitatea aproape de robire.

În această temă, din zona ”veterinară” un cuvânt puternic îl putea avea astăzi AGMVR – ”Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România” – organism care însă ezită în a se implica mai ales în domeniul organizatoric – scopul fiind desigur aplanarea diferențelor ce ne deosebesc astăzi de națiunile avansate.

Pomenind despre AGMVR și detașându-ne câteva măsuri de esența acestui articol – alipim o ultimă idee ce descrie modul în care înainte de anul 1938 această asociație profesională asigura pentru Regatul României un cadru de organizare în profesia medicului veterinar –  similar cu cel din Franța – țară aflată astăzi foarte bine reprezentată în domeniul medical veterinar, decalajul fiind impresionant.

În vremurile ”Tranziției” trăim adesea mult prea comod în coada clasamentelor, fenomen întărit prin lipsa reformelor autentice care s-ar fi putut realiza după anul 1989. Tema se decide în secvența clasică: cine ne organizează? Noi singuri nu mai putem, atâta timp cât prea multe se decid la nivel de grupuri de interese?

CONCLUZII

Domeniul ”furajelor medicamentate” influențează indirect absolut toți consumatorii. În caz de erori sănătatea oamenilor, animalelor și siguranța mediului înconjurător vor fi direct afectate.

În acest domeniu atât de sensibil medicul veterinar onest consideră că procedurile trebuie oxigenate cu specialiști din mai multe axe profesionale: medici umani, biologi, specialiști de mediu, din domeniul științelor juridice – fiind vorba de o problematică ce privește supraviețuirea noastră ca societate și specie – bucătăria reprezentând ultimul bastion de normalitate într-o societate pe alocuri deviată de la un eficient sistem al valorilor, cel puțin deocamdată.

Referințe

[1]. Art. 118 din Regulamentul (UE) 2019/6.

[2]. Planul de acțiune global al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și Strategia privind rezistența la antimicrobiene și utilizarea prudentă a antimicrobienelor a Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor.

[3]. Regulamentul (CE) nr. 767/2009.

[4]. Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind medicamentele de uz veterinar și de abrogare a Directivei 2001/82/CE.

[5]. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Nu stiu nimic despre animale sincresterea lor. Incerc doar sa fac o analogie cu omul. In general omul normal nu ia medicamente, nici chiar eu care nu mai sunt tinar.
    Si asta desi carnea omului nu se maninca!

    • Sunteți foarte simpatic! Așa este, de regulă carnea omului nu se mănâncă, cu toate că în anumite regiuni ale globului există acel soi de exocanibalism – când se mănâncă indivizi din alte grupuri umane – fie pe criterii ritualice, fie de necesitate. Din păcate carnea oamenilor se arde – și vedem lucrul acesta în Ukraina – unde agresorul apelează deja la incinerarea victimelor.
      Și da, așa este, în creșterea animalelor destinate consumului uman – este bine ca mijloacele de igienă și măsurile medicale profilactice să funcționeze perfect, pentru a nu mai fi necesare tratamente de grup pentru diferite boli. În context, dacă se decide aplicarea unor tratamente prin administrarea unor furaje medicamentate – atunci tot lanțul trebuie impecabil monitorizat pentru a nu exista erori – din care pot rezulta consecințe negative care vor afecta sute de mii de oameni.

  2. Daca vrem ca specia umana sa prospere trebuie sa favorizam inmultirea, deci cresterea natalitatii si scaderea mortalitatii. Daca la inceputul paleoliticului erau cam 100.000 de vanatori-culegatori, la inceputul Antichitatii erau cam 1 milion de agricultori, la inceputul Epocii Moderne cam 1 miliard de tarani si muncitori, iar in prezent ne apropiem de 8 mld. de oameni de toate felurile. Toti acestia trebuie sa fie hraniti, min 1 kg de principii nutritive si 1-2 litri de apa. Dar Planeta nu are suficiente resurse naturale. Cu agricultura bio si industrie curata nu este posibil, decat pentru o minoritate privilegiata care isi permite (cum? pe cheltuiala celorlalti, mai putin privilegiati). Asa ca pentru a asigura in continuare conditii de inmultire a populatiei umane (statistica arata ca aceasta se intampla preponderent in Africa, Asia si America de Sud, in timp ce in restul lumii scade, deci se va produce si o noua redistribuire a populatiilor predominante) trebuie sa acceptam si agricultura chimizata si zootehnia furajata cu medicamente. Cunoastem cam toate inconvenientele si pericolele (chimice, fizice, radioactive, genetice etc.) pentru sanatatea oamenilor, animalelor, plantelor, solului, mediului inconjurator la modul general. Dar nu este posibil sa renuntam la toate „progresele stiintifice” care cresc productia si implicit profitul producatorilor si comerciantilor, pentru ca am cauza scumpiri, foamete si reducerea populatiei. Este un exercitiu frumos sa studiem noul concept „One health” dar nu putem decat sa limitam raul cel mai evident, in rest sa speram ca ne vom adapta la noul mediu…. Asa cum s-au adaptat deja microbii la medicamentele antimicrobiene, insectele la insecticide, rozatoarele la raticide s.a.m.d. probabil ca si noi ne vom adapta si vom supravietui in continuare.

    • În realitate problema e alta: de obținerea alimentelor se ocupă diverse corporații, care au nevoie de fiecare cent profit și de milioane de animale în portofoliu. Într-o lume de oameni normali, obținerea și comercializarea laptelui n-ar trebui să fie treabă de corporații, iar obținerea și comercializarea cărnii de porc sau de vită, tot n-ar trebui să fie treabă de corporații.

      Însă în lumea în care trăim, oamenilor le sunt interzise treptat activitățile proprii în domeniu, pentru a fi transferate corporațiilor.

      Subiect de meditație: multe din taxele pe care le plătim sunt de fapt regresive. TVA-ul e o taxă regresivă, taxele pe carbon sunt taxe regresive, accizele pe carburanți sunt taxe regresive ș.a.m.d. Știți când se mai practicau masiv taxele regresive? În feudalism la modul general, dar în special înainte de Revoluția Franceză.

      • Domnule Harald – așa este – traversăm vremuri paradoxale – moment în care cerem societății, zonelor sale de autodeterminare – să conștientizeze compoziția riscurilor și să evite expunerea populației la alimente ce pot conține erori de producere.

    • Ca specia umană sa prospere nu este numaidecât necesar sa ne înmulțim. Un oraș de 18 milioane de locuitori nu inseamna 18 milioane de oameni sănătoși și fericiti mai degrabă opusul acestor calități. Reducerea natalității este un tel spre care omenirea trebuie sa tindă gradual, în special în Africa și Asia de sud și SE. Solutia migrației continuu spre Europa este generatoare de conflicte sociale și presiuni ecologice care sunt eludate de cei care isi ascund capul în nisip.

      • Așa este – cum spune ”Cinicul” – omenirea are de rezolvat creșterea natalității în numeroase arii ale globului, în contextul în care resursele sunt limitate.

      • Orașul de 18 milioane de locuitori e mai degrabă o grădină zoologică, într-adevăr. În care ”locatarii” trebuie hrăniți de îngrijitori și nici nu pot umbla prin toată grădina de capul lor, trebuie să stea fiecare în țarcul lui.

        Însă gradul de umplere al planetei e foarte modest, ceva gen 3-4%. Planeta pe ansamblu ar putea suporta între 40 și 200 de miliarde de oameni, astfel încât în prezent e practic pustie.

        Dacă toată populația planetei ar fi adunată în Texas, ar sta la 10 metri unul de altul (aproximativ densitatea din București) în timp ce tot restul planetei ar fi absolut pustiu. Asta în condițiile în care o țară ca România ar suporta lejer 100 de milioane de oameni, iar o țară ca Rusia ar suporta lejer 3-4 miliarde.

        Problema greu de justificat e alta: de ce e mai ușor de crescut 20-50 de vaci în Austria sau în Elveția, decât în România? Că spațiu ar fi destul și pășune la fel. Oricine poate lua un tren de la Brașov la Cluj și se convinge imediat (well, în vreo 10 ore) că România e aproape pustie. Deși trenul trece prin regiunile cele mai aglomerate de pe traseu, indiferent dacă vorbim de ruta prin Sibiu, cea prin Sighișoara sau cea prin Miercurea-Ciuc.

        Migrația spre Europa are alt rol: în mod normal, economiile europene n-ar putea funcționa la actuala fiscalitate. Doar aducerea permanentă de noi migranți, gata ajunși adulți, permite actuala fiscalitate. Însă acei adulți au repede proprii copii, a căror creștere costă, așa că imediat e nevoie de o nouă generație de imigranți. Însă asta pentru a menține fiscalitatea și politicile socialiste, nu de altceva.

        • ”Harald”, orașul supraaglomerat are un posibil farmec – într-un concept urbanistic teoretic, însă practica ne arată altceva. Limitele devin drastice.
          Planeta ar putea suporta REGIUNI – care să-și alcătuiască minime dezvoltări autarhice – însă nu influențate de agresivitatea globalizării, în opinia mea.
          Dacă populația s-ar aduna în regiuni distincte, limitând schimburile globale și căutând simplitatea în zonele creativității și generării de utilitate ”de la om la om” – atunci da, poate că umanitatea s-ar deprinde cu noi sisteme urbane – însă prea multe dictaturi și energii ale intereselor vor dizolva un astfel de proiect din fașă.
          În Elveția și Austria există o cultură națională pentru vaci. Aveam și noi modele în regalitate. Apoi dictatura a deformat echilibrul. Teren există, însă lipsește educația vetrele rurale fiind adesea repopulate spontan cu minorități neinteresate de muncă, însă dispuse la vot pentru un primar comod interesat. Aceștia fură și poliția nu face nimic. Pentru agricultură se impun astfel garduri și camere de supraveghere. Apoi distrugerea culturii de la sat – lipsa școlii și a liceelor agricole – ca situri de cultură generală – a dus la rarefierea în materie de gândire rurală autentică.
          Fiscalitate…da, de acord aici cu tot ce spuneți!

    • Domnule Viorel Ordeanu – am citit cu atenție textul dvs. Și sunt de acord cu principiul general pe care îl susțineți. Vă provoc însă spre un alt mod de abordare, mai apropiat de realitatea descrisă în articol, unde în fapt se propune o nuanță diferită de prezentare a subiectului. Omenirea se află în evoluție și merită să se bucure de o emancipare pe măsură. Însă chiar despre lipsa de perspective se pomenește în articolul meu – națiunea română așteptând ca într-un experiment, următoarea doză depășită.

    • De ce sa prospere toata specia umana ? Selectia naturala ce-are ? Din orasele alea cu 18 milioane de locuitori in care intra o gramada de mincare , de apa si de energie nu iese nimic decat gunoi inclusiv uman. Metropola este o idee proasta inventata de paraziti si de escroci , pentru gunoaie umane , infractori de spectru larg inclusiv legal si ratati prezenti si viitori. Furajarea lor in scop de exterminare lenta este o solutie umana. Exista si alte mijloace.

      • Dragă ”Bibi” – specia umană a pornit cu a putut mai bine – violența desăvârșind comportamentul său distructiv. Însă tot această specie a produs UMANITATEA – care este MINUNATĂ. Echilibrul îl vom afla prin ideea de civilizație urbană. Avem nevoie de oameni bine educați, curajoși, care să protejeze o legislație utilă comunităților. Gunoiul poate să fie convertit în energie. Metropola este totuși locul emancipării. Sigur că ea este populată divers, însă dacă instituțiile vor funcționa, atunci o să apară și echilibrul atât de mult dorit!

  3. Felicitări pentru articolul documentat și mai ales pentru că vă pasă, mai ales că tendința generală e împăcarea cu situația ori critica fără argument!

    • ”Carol Davila” – ai dreptate – așa se întâmplă, ori se trece cu vederea, ori critica se ascunde camuflată într-un larg context al intereselor financiare – determinate de nevoia de PROFIT – situație în care vedem cum capitalismul ce servește buzunarul proprietarului – devine atipic în domeniul sănătății alimentare a populației. Plusvaloarea – este deja un beneficiu gratuit – constituit adesea pe o legislație slabă – ce permite compromisul în actul de producție.
      O națiune civilizată are grijă de cetățenii săi – aici problematica ce descrie producerea alimentelor sigure – fiind un domeniu în care nu se negociază doze minim admise. Balanța s-ar echilibra dacă segmentul medical veterinar ar prezenta națiunii profesioniști impecabili, selectați prin concursuri bine puse la punct.
      Apoi – multidisciplinaritatea – ar permite implicarea unor domenii conexe, oferindu-se cetățeanului siguranță prin intermediul unor specialiști din domenii diferite – însă direct interesate.
      În context – medicul uman observă nu numai pacientul bolnav, cât și felul în care acesta se îmbolnăvește frecvent în ultima vreme – și mereu cu o legătură imensă cu locul în care trăiește, în care mănâncă și respiră.

  4. Suntem ce mancam, nu putem sa fim f sanatosi daca mancam carne de pui imbibati cu antibiotice si de bovine injectate cu hormoni.
    Pe langa furajarea animalelor ar trebui sa ne uitam si la alimentarea romanilor. Cine vizitează Romania si își misca un pic telecomanda pe cele câteva zeci de canale TV românești rămâne uimit de ponderea reclamelor pentru medicamente, și vorbesc de medicamente și nu doar suplimente alimentare (un fel de prafuri inutile). Am trăit în câteva țări și continente, și am vizitat încă vreo 20 și nicăieri n-am văzut atâtea reclame pentru medicamente și atâta propaganda pentru medicarea fara recomandarea unui doctor. Treaba se pare ca functioneaza la fiecare colt de strada exista care o farmacie, ba și pe la tara au apărut farmacii și nu m-as mira ca si medicamentele sa se dea ca si băutură, „la caiet”.

    • ”Cinicul” a atins un subiect tabu. Foarte bine argumentat comentariul. Poate că vor exista ministere care să reacționeze, pentru că ceea ce spune ”Cinicul ” aici – este REAL și de o gravitate imensă.
      PROHIBIȚIA unor mărfuri – își poate avea ASTĂZI un rol absolut necesar în societatea românească. Poate că un PARLAMNETAR ar putea dezvolta un proiect legislativ pe această temă.
      Și da, românii consumă, fără ca medicii (umani și veterinari) aibă permisiunea legală să intervină radical la ușa supermarket-ului, printr-o prezență permanentă și eficientă.
      Ca medic veterinar urmăresc coșurile românilor, atunci când mă aflu la cumpărături – și pot spune că din fiecare coș aș avea ceva de scos, de eliminat chiar – cu argumente științifice foarte solide, desigur.
      Cât despre farmaciile umane și veterinare – din ambele ”locații” s-ar putea elimina peste 70% din ”OFERTĂ”.
      Consiliul Naţional al Audiovizualului – ar putea să reglementeze reclama TV pe domeniul farmaceutic – STRICT pentru medicația absolut necesară oamenilor – motivată întotdeauna de prezența unui medic uman clinician – în cadrul unei EMISIUNI cu destinație publicitară asumată. Așteptăm un PARLAMENTAR case să absoarbă ideea și să dezvolte în premieră un context care să primească votul legislativului – spre binele nostru – bunici, părinți, tineri și copii.

      • Nu sint un client al farmaciilor decit cind ma trimite medicul acolo, foarte rar spre norocul meu, al stilului de viata si al geneticii, vad insa clientela. Pensionari care dau sume uriase raportate la veniturile lor pe „suplimente alimentare”. Ok, in toata lumea producatorii aia mari de medicamente, numiti de unii Big Farma si porcaiti de te miri cine, au si divizii de „suplimente” de-astea. La nivel de 30-35% din cifra de afaceri vinzind ulei de sarpe. Pot fi condamnati insa exista si aparare solida: daca n-o fac ei o vor face altii si lumea tot aia e, isi vede ea de treaba ei. E greu sa fiu contrazis aici cind ceva frantuz producator de de-astea pe baza de dilutie de ficat de rata face doar in Romania o cifra de afaceri de peste 12 milioane de Euro anual. (Rog nu incercati sa ma contraziceti, imi e foarte usor sa demonstrez ca produsele respectivei companii contin mai multe substante care-au apartinut urinei lui Cromwell decit presupusele principii active din produsele Boiron!).
        Insa e piata si in baza actualei legislatii pot vinde orice nereglementat de Agentia Medicamentului ca supliment alimentar. Asta e un scandal. E valabil in toata lumea nu doar la noi si e extrem de profitabil.
        M-am distrat acum citiva ani sa inteleg modelul de afaceri al producatorilor de asa ceva. Este foarte simplu si incredibil de profitabil. Daca e nevoie revin cu detalii. Pot fi neplacute pentru unii, e dreptul lor sa se simta „atacati”. Din ce altceva ar trai nu stiu ce post de radio sau tv daca n-ar exista astea. NU contest ca exista consumatori convinsi, captivi unei marci/sau „principiu terapeutic”. Le doresc multr succes.
        Eu, unul, ma astept ca la cita reclama se face unor produse sa apara „Femeia Maximag” cronic subnutrita in Magneziu salivind prin parcari la vederea unor jante ultrausoare iar in forme acute aplecindu-se si muscind din ele rontaind multumite.
        Acuma, e treaba statului, ce-o fi el, sa reglementeze kestia asta astfel incit sa nu pot eu sa pun pe piata prostii in care sa bag reclama si sa le vind prin asociere de valoare – caci sint vindute in farmacii, deci ar avea girul unei specialitati complicate si indeobste inaccesibile tuturor celor aflati in afara domeniilor farmaceuticii si celui al medicinei. VAX, let’s call a spade a spade, e o escrocherie cu pretentii medicale si stim foarte bine asta, rezultatele ei in materie de sanatate nu ies din marja placebo, cele comerciale insa depasesc cu mult ratele procentuale ale oricarei industrii.

        • Da. La farmacie mergem numai când ne trimite medicul! Ce frumos sună – și este valabil atât în medicina animalelor, cât și în cea a omului. Ce te faci însă când te trimite ”medicul”?
          Suplimentele – se pot evita – fără nici un regret. Chiar ar fi indicat. Putem face placebo terapie și în alt mod, chiar la noi acasă. Sunt de acord – 100% aici ai dreptate. Da, este o păcăleală. Tot conținutul acelor suplimente se regăsește într-o alimentație corectă. Și da, se cheltuiește total INUTIL.
          Medicii dotați cu simț etic și o gândire medicală specifică intelectualului în profesiei știu că suplimentele sunt frecvent inutile. Nu toate, însă majoritatea. Nu trebuie să discutăm în limitele unui radicalism nejustificat.
          Și da, de acord – posturile TV practică un joc nedemn, însă pentru ei sunt importante sumele câștigate. TV-urile private nu gândesc în favoarea comunității – atunci când își alcătuiesc programele. Cel puțin în chestiunea ce ține de reclama TV la produsele din farmacii. Practic asistăm la o prosteală în masă – fenomen care se petrecea pe la începutul secolului XX în bâlciuri. Apărea un farsor cu sticluțe miraculoase. Este același fenomen cu altă blană.
          Treaba este a statului, sigur – însă instituționalii tac – păstrându-și posturile greu negociate. Politicul poate să aibă însă un cuvânt de spus – prin reprezentanți cinstiți, care pot câștiga un real capital, observând ce se petrece de atât de mult timp.
          Din păcate există un Colegiu al Farmaciștilor – care acceptă acest joc al farselor – evadarea din ideea de medicină, sau utilitate medicală fiind mai mult decât evidentă.

          • Ba da, domnule Iosif, despre radicalismul acela trebuie sa faceti vorbire. Voi in medicina, noi, astia mai ingineri in privinta disputelor in privintele energiei si a resurselor energetice, cele pe care le vedeti pe-aici. Stiti de ce? Daca voi taceti orice escric va putea vinde orice sub stindardul iubirii fata de animale, umanitate s.c.l. Daca noi tacem oricare politruc si cohorta lui de inrolati, fie ei naivi ori ignoranti dpdv stiintific va promova politici proaste cu, nu-i asa, sprijin popular majoritar.
            NU zic ca lumea asta trebuie sa fie 100% guvernata de stiinta, in primul rind pentru ca stiinta nu se ocupa cu guvernarea lumii (rog a se retine asta!), insa stiinta nu poate fi ocultata de stindarde politice asa cum vedem ca se intimpla azi. Asta e o eroare de sistem si afecteaza in principal partea societatii care nici nu intelege si nici nu se poate apara de politica ignoranta a unor zevzeci guralivi mult prea prezenti in discursul public. Despre asa ceva vreau sa citesc pe Contributors!

            • Așa este – din păcate reformele adânci s-au lăsat așteptate în epoca de tranziție. Temele esențiale au fost abandonate sau evitate: ” – Ce să mă bag eu, oricum nu se întâmplă nimic!”. În realitate a lipsit intelectualul – specialistul conturat către capacitatea de gândire în sfera noțiunilor. Poate sună prea rafinat – însă OMUL ieșit din dictatură ne apare deformat. În nici un caz nu se mai pot realiza astăzi comparații între specialiștii anilor 30 și cei care ocupă scaune de conducere în vremea noastră.
              Se vinde imens! Se cumpără în egală măsură. Ambele activități sunt parte dintr-o regie comercială bine pusă la punct.
              ”Să producem pentru oamenii muncii consumatori produse mai multe, mai bune și la un preț de cost cît mai redus. (SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751)”. În tranziție nu mai contează decât CONSUMUL – care tinde să capete extensia convenabilă patronilor – scop pentru care sunt sacrificate principiile ce descriu fie un domeniu, fie altul.
              Cohortele sunt caravane ale ”Tranziției” – cu origini antedecembriste. România a pierdut sistemele selecției fără perspective de reorganizare. O parte trăiește aici, o alta a ales deja calea emigrației.
              Știința merită mai mult! Chiar dacă nu guvernează, poate asigura domeniul consultanței. Vă înțeleg și cred că avem nevoie de voci desfășurate în registre etice incontestabile. Accentele sunt însă altele astăzi! ”Roboții” tranziției sunt actori preferați publicului incult. Astfel de societăți pier încet fiind înlocuite. Își erodează identitatea – substituirea valorii fiind imposibilă.
              „Contributors” poate influența zonele înalte de decizie, însă din păcate intelectualii prezentului scriu pentru niveluri inaccesibile populației, către ține de specializare ridicate, uitând că pot să adreseze informația spre medii alese corespunzător. Descriem aici modelul specialistului cu doctorat care se decide să ofere opinii celor cu numai 8 sau 12 clase – reușind să producă minuni. O astfel de poziționare aparține adevăratului intelectual.

  5. O documentare extrem de interesanta din partea autorului pentru cei care nu sunt in domeniu. Problema in Ro este ca nu exista un control real si obiectiv ale tuturor substantelor chimice folosite in cultura plantelor si cresterea animalelor. Fermele mici si medii sunt subcapitalizate si nu pot suporta costurile suplimentare pentru a apela la experti veterinari ori agronomi. Securitatea alimentara si calitatea nutritionala in Ro este discutabila si nici asa numitele produse bio nu sunt cu adevarat bio. Se fac importuri alimentare de slaba calitate, verificate superficial. Cand in fiecare piata mare din orase, punct de vama vor exista laboratoare de verificare la tot ce vand fermierii, ori se importa, atunci va exista o sansa reala de produse mai curate. Pana atunci selectia lui Darwin este valabila pentru oameni, cei vulnerabili se aleg cu tot felul de boli, alergii si cancere, alte consecinte teratogene, etc.

    • Mulțumesc ”Agora” – mai ales pentru că sunteți primul cititor/comentator – care a intuit faptul că mi-am dorit extrem de mult să prezint AICI în Contributors – câteva informații care să le ofere oamenilor de valoare un barometru cu privire la starea sistemului nostru alimentar, care are nevoie nu atât de reforme tehnice, cât mai ales de idei noi, originale – față de inerția ce poate reprezenta un pericol pentru OM, pentru consumator – care devine expus fără să știe, fără să se apere – fenomen cu atât mai grav.
      https://audiovisual.ec.europa.eu/en/video/I-196217?&lg=EN

      Poate că articolul de față este și un semnal de alarmă pentru o temă pe care România deocamdată nu o poate rezolva cu adevărat – mai ales datorită ”disponibilității” către compromis – definiție ce o caracterizează poate mult prea mult, mai ales datorită faptului că se acceptă lipsa valorii în zone de maximă decizie.
      ”Agora” aveți dreptate – și atingeți multe teme aici – toate pertinente! Dacă s-ar putea arăta la televizor ce se toarnă la rădăcina platelor – atunci ne-am cunoaște mai bine. Avem universități agricole – care pot așeza un program de relevare – pornind de la evaluarea cantității de produse comercializate de farmaciile fitosanitare.

      Știm că specialiștii costă – însă mai știm că deocamdată nu există programe care să scoată specialiștii în teren – pe culturi și în ferme. Omeni axați pe o gândire profesională autentică, educați și dornici de a se implica cu adevărat în domeniile pe care le reprezintă. Există specialiști – însă nu-i caută NIMENI! Este o altă fațetă a României.
      https://audiovisual.ec.europa.eu/en/video/I-196217?&lg=EN

        • ”Serviciul de pază” – are funcții benefice, în mod evident. Societatea noastră este deocamdată una liberă și putem să ne exprimăm. Funcția articolelor aici publicate este însă cu mult mai mare – și așteptăm mereu, cu multă speranță – renașterea vocilor critice acolo unde se decide soarta consumatorului. Există specialiști, care însă nu se exprimă public – uitând că există amprente pe baza cărora se pot concepe mulaje perfecte ale realității – mai ales în acest domeniu care interesează absolut toți cetățenii țării. Și eu vă doresc numai bine și multă sănătate lângă cei dragi dvs.

  6. „Este evident că medicii veterinari dețin noțiuni științifice care le permit să evalueze corect materialele publicitare, însă aici întrebarea este simplă: vor produce gestul eticii profesionale sau se vor lăsa conduși de interese comerciale?”

    Veterinarul nu e si el om ? Hexifarma va spune ceva ? Confuzia asta pe care o faceti intre pregatirea profesionala si educatia morala , e intentionata ? Ce treaba are etica profesionala cu orice ? Nu exista etica fara morala, morala e singurul izvor al eticii, nu exista etica socialista, etica profesionala, etica parlamentara etc.
    Exista doar etica data de morala si e o chestiune strict personala, individuala, nu exista categorii socio-profesionale mai etice sau mai morale. Morala nu se insufla la facultate.

    • ”Minți” – așa este, cum spui și tu. Mă bucur că ai evidențiat acest pasaj din articolu. Aici am dorit să furnizez un contrast. Ce ne facem atunci când vor aplica furajele medicamentate oameni care nu pot evalua prescripția sau eticheta, ce să mai zi de prospectul produsului. Veterinarul este fie medic, fie ”veterinar”. Din păcate nu se dau concursuri – pentru delimitarea termenului. La vârfuri există cutuma de partid sau cea specifică tranziției – fapt care limitează controlul profesiei prin profesioniști – acolo unde se impun abordări de maximă securitate.

      Și da, ați observat bine – ”confuzia” nu este aici o lipsă de orientare și nici o tulburare de percepție jurnalistică. Din păcate apare o fisură în pregătirea profesională – care nu este realizată în comuniune cu evaluarea unei etici profesionale, concret aplicabilă – identificabilă în resursa umană ce intră în context. Cred că am fost destul de elegant. Există medici veterinari care nu citesc literatură – și astfel nu pot avea noțiuni ce descriu gândirea medicală. Nu vor face față provocării și vor fi manipulați.

      Morala definește principii generale. Eu văd etica precum o dispoziție individuală de a te comporta conform virtuților. Vedeți, într-o anume situație medicul etic adoptă decizii corecte. Etica este domeniul argumentării, a discuțiilor corecte.

      Prin etică profesională înțeleg și dimensiunea morală, desigur – și aici mă gândesc la principii. Dar separ dimensiunea etică către zona deciziilor. Apoi văd deontologia profesională în sens și mai larg – când aceste stări devin colective. Haideți să plasăm medicii veterinari în situații concrete de decizie și să observăm cum se poziționează în zona deciziei. Vom avea rezultate surprinzătoare.

      Vă recomand două cărți ale subsemnatului: ”Etica în medicina veterinară – Note de disertație, Citate din publicații 2013-2017” și ”Principii etice în socialul profesiei”.

  7. Citind articolul dumneavoastră mi-am dat seama de ce producătorii își vând marfa folosind reclame clare: „pui crescuți cu furaje fara antibiotic”.

    Dar ce ne facem cu ouăle? Aici clasificarea nu este după furaje ci după tipul de crescătorie: in baterii, la sol, in aer liber. A, avem varianta „eco”, care sper sa fie ok, găini alimentate cu furaje fara antibiotice sau alte medicamente.

    Antifungicele au vreo influență ? Sunt folosite și ele in tratamentul hranei? Oare cum influențează omul? Crează sau nu rezistenta?

    Carnea de vita sau cea de porc nu are etichetare relativ la furaje: furaje medicamentate sau nu. Cumpărăm „ochiometric. Laptele la fel, nu știm decât producătorul, nu și calitatea furajelor sau a animalelor. A, dar și aici avem varianta bio, care sper sa îndeplinească restricțiile legale.

    Înțeleg că medicarea furajelor se face post recoltare. Dar oare cum sunt influențate furajele din momentul însămânțării până în momentul recoltării? Începând cu sămânța modificată genetic (cel mai probabil), până la fertilizatori, antiburuieni, îngrășământ. Totul e o industrie, un proces de făcut cat mai mult profit.

    Mulțumesc domnule Iosif pentru articol, pentru awareness. (Citeam și până acum eticheta produselor înainte de alegere. Dar carnea de vită și cea de porc din supermarket este pusă în caserole neetichetate relativ la calitatea cărnii și/sau a furajelor folosite. La carnea de pui mai putem alege. Nu mai pomenesc de congelate, acolo chiar e haos).

    • Da ”Ștefan”! – Și eu vă mulțumesc pentru comentariul dvs. – care deschide noi teme ce necesită argumentații solide. În mod evident puii crescuți cu antibiotice – și ”altele” mai puțin precizate – sunt corespunzători pentru raft – însă vedeți, aici teama nu trebuie să provină din acest fapt – că sunt crescuți în etape acoperite cu furaje medicamentate ce conțin antibiotice – ci mai ales, ce trebuie să ne îngrijoreze este felul în care aceste furaje se utilizează – cunoscând faptul că noi, deocamdată nu suntem renumiți la capitolul precizie.
      Ouăle, le fel, se încadrează în același criterii de risc. Aici comparația este la îndemâna oricărui consumator. Ce gust au ouăle provenite de la găini crescute la țară, numai cu cereale în condiții de libertate totală? Ouăle ”Eco” sunt ok – însă aici trebuie să amintim că astăzi consumatorii au foarte puține informații. Există diferențe și între ouăle ”Eco” și cele care provin de la găinile de curte. Stresul nu este ”Eco”, în nici un caz.
      La animale se pot utiliza aditivi fungici – de bună natură – care îmbunătățesc sănătatea animalelor. Cât despre agenții antifungici – ca aditivi furajeri – aici tema devine mult mai complexă. Am descris binele și răul! În prima variantă utilizarea poate elimina necesitatea folosirii antibioticelor.
      Cu privire la vită și porc – da, din păcate nu știm întodeauna cum sunt crescute acele animale. Însă nici nu facem nimic pentru a cunoaște aceste detalii. Laptele! Aici putem discuta imens. Însă da, așa este – laptele este ”curat” și ”bun” – în rest, foarte diferit de cel care l-ar putea furniza o văcuță fericită, care are acces către o pășune și mai ales un crescător bun la suflet. Laptele BIO – diferă – și în general laptele diferă de la o companie la alta, adesea foarte mult.
      Furajele se obțin din cereale. Vedeți, aici am avea nevoie de o altă abordare – pentru că solurile noastre nu mai sunt cu adevărat respectate. Se discută numai despre producții mari. Sunt convins că tema își are rostul – chiar și în spațiul public, însă mediul social nu abundă în specialiști care să-și enunțe clar minima revoltă, argumentând erorile. Ați intuit foarte bine lanțul de producție – pentru că deja de la bob apar insinuări care pot scăpa spre cifre care devin obișnuit sau voit relative.
      Da – PROFITUL contează și nu hărnicia noastră oferită în interesul nostru. Trăim vremuri controversate. Au uitat să respectăm lucrurile de bază. Dorim să trăim în lux și uităm că resursele sunt în fapt cel mai important lux.
      Mulțumesc și eu pentru precizia detaliilor – tot ceea ce ați amintit aici contează foarte mult – CONȘTIENTIZAREA – este de fapt o minimă capacitate de a recunoaște realitatea. Și asta are legătură cu societatea. Cu moda vremurilor. Dacă s-au abandonat rolurile unor profesioniști – aici trebuie să remarcăm faptul că lipsește din societatea noastră selecția în domenii extrem de importante. Ceea ce greșim acum, vom observa în patologia următorilor ani – ritmul în care dovedim că nu ne putem adapta – este mai mult decât evident astăzi.

      • Mulțumesc pentru răspuns domnule Iosif!
        Aveți dreptate, in acest domeniu specialiștii sunt foarte puțin vizibili. Și este loc, chiar foarte mult loc pentru ei.

        Din ce in ce mai multa lume este atenta cu mâncarea pe care o cumpără. O parte din tineri aleg conștient regimul ovo-lacto-vegetarian, tocmai pentru că nu mai au încredere în carne și în beneficiile ei pentru corpul uman și sănătate. O parte din tineri aleg sa experimenteze perioade mai lungi sau mai scurte de timp dietele vegane. Sunt mult mai atenți cu proveniență produselor. Reglementările sunt necesare.

        Nisa pe aceasta felie, a alimentelor (provenienta, modul de procesare), este mare și foarte puțin acoperita de către specialiștii.

        Sărbători cu bine!

        • Așa este ”Ștefan” – avem nevoie de vocea specialiștilor – care deocamdată evită să-și construiscă un teritoriu public util.
          Regimul vegan are insuficiențe. Tema este complexă. Tinerii trebuie să consume și alimente de origine animală – carne – în ddoze minime, sunt de acord, însă absolut utile. Și da , de acord – sentimentul de nesiguranță față de alimentul constituit din produse animale – este justificat. Din păcate. Consumând mai puțină carne, suntem cu mult mai sănătoși. Poporul român consumă MULT prea multă carne – și este în general un popor muncit, sedentar, ușor supraponeral.
          Și da, ”Ștefan” REGLEMENTĂRILE sunt necesare – însă mai ales provenite din dezbateri științifice asumate, prin care să fie cuprinse toate temele pe care analiștii domeniilor le prezintă public.
          Multă sănătate vă doresc! Și vă mulțumesc pentru comentariul foarte pertinent!

  8. Din nefericire, ceea ce este permis în mod legal atât în hrana animalelor, cât și în cea a oamenilor, trece mult dincolo de conceptul de sănătate, așa încât dezideratul sănătății oamenilor și animalelor seamănă mai mult a slogan decât a intenție reală. Giganții producători de chimicale pentru agricultură au monopolizat piața cu pesticidele lor despre care mii de studii spun că sunt precursoare de cancer, dar lobyștii reușesc de câte ori este nevoie să mai obțină câte 5 ani dispensă de la UE pentru utilizarea lor, atât în creșterea recoltelor, cât și în cea a animalelor. Căci peste tot, la mijloc este vorba despre bani, nu despre sănătate.

    La fel, în uriașa industrie a suplimentelor alimentare, generatoare de profituri inimaginabile, prescrise pe scară planetară, cu toate că nu au în spate studii clinice controlate care să le dovedească valabilitatea. Medicina occidentală, care se declară o medicină mai degrabă naturistă, căci așa e la modă, să ai grijă de viața omului cu suplimente „naturale”, a devenit o medicină care nu vindecă, ci doar remite simptome, conservând statulul de bolnav, bolnav care aduce Pharmei miliarde de euro anual. De ce ar vindeca, dacă profiturile sunt uriașe? Și cum sănătatea umană pleacă de la hrană, de ce UE să nu aprobe toate chimicalelele care stau la baza hranei animalelor și producerii recoltelor, de vreme ce toate astea formează un lanț generator de profit? Nu mai pomenesc de hrana sintetică. Și ea tot sănătatea umană o dorește?

    Planeta verde este un alt slogan, asemănător cu încălzirea globală. Cum naiba să o ții verde câtă vreme aprobi chimicale care îmbolnăvesc mediul? Doar că în zona ecologismului s-au născut alte interese financiare, la fel de uriașe ca cele de mai sus. Totul are în centru banul. Etc, etc, etc, nu mai continui, că plictisesc.

    • Vă mărturisesc că primul paragraf al comentariului dvs. este raportat la chestiune – într-un mod foarte potrivit. Banii – adică profitul – au deformat cumplit sensurile – în mod paradoxal omul și animalul căzând în afara scopului – onestiatea devenind absentă în aceste AFACERI.

      În paragraful doi redați de asemnea foarte bine realitatea altor domenii – ”generatoare de profituri inimaginabile”. Trăim într-un climat devastator – domeniul alimentar aluncecând în mod nepermis într-un ecosistem artifical absurd, în care ministerele parcă nu există și mediul academic ne apare inert, aton – cuprins de o evidentă inerție morală.

      Și în paragraful trei al comentrarilui dvs. ați atins perfect tema centrală – BANUL. Eu o să suplimentez ideile dvs. cu un citat al celebrului Ralph Waldo Emerson – poet și eseist american, liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea care spunea așa: „Un om este mai atent la banii lui decât la principiile sale”.

      Aici, în România s-ar putea lansa o mișcare de revendicare a drepturilor alimentare ale oamenilor. Avem o inteligență creativă ce poate produce un curent mondial oricând. Starea de repaus a intelectualității are multe explicații – cu siguranță. Dacă o să căutăm cel puțin una, putem să ne gândim la nevoia de sofisticărie – care astăzi cel puțin mie îmi pare nenaturală, artificială, chiar falsă. Vedeți dvs., atâta timp cât se locuiește în globul de cristal – degeaba! Am speranața că totuși, în țara noastră se pot genera elementele unor grupuri reformatoare care să producă schimbări legislative eficiente – viitorul fiind permisibil în astfel de regiuni ale dezvoltării societății noastre.

      • Mediul academic produce lucrări științifice în ton cu moda. Grămezi de articole despre schimbările climatice, deloc puține despre efectul schimbărilor climatice asupra bunăstării animalelor, deloc sau aproape deloc despre efectul furajării animalelor cu furaje obșinute din recolte crescute cu pesticide etc. Oare de ce acestea din urmă nu par a fi dezirabile? Ipoteza mea: conducătorii de doctorate nu acceptă articole critice, cel puțin cei de pe la noi.

        Poate că aveți dreptate, aici, la noi, ar putea exista mediul potrivit lansării unei mișcări de revendicare a drepturilor alimentare, dar credeți că ar avea vreun succes? Ce succes au avut miile de sesizări ale, de exemplu, ploieștenilor, cu privire la poluarea orașului? Știați că un lucrător din Ploiești are dreptul să iasă la pensie mai devreme cu doi ani, din cauza mediului toxic al orașului? Știați că cei mai mulți bolnavi de cancer sunt din Ploiești? Și chiar dacă legislația cu privire la normele de poluare dă dreptate ploieștenilor, de 34 de ani nu s-a reușit nimic.

        Personal, nu mai sper în nimic. Țara e condusă de mahala, iar mahalalei nu ai ce-i pretinde. Ararii specialiști de prin ministere sunt anulați de impostura șefilor, de grobianismul care caracterizează incultura și lipsa de educație. Nu avem cui pretinde normalitatea. De altfel, ce mai e normalitatea azi? Nu tocmai ce spuneam mai sus? Pesticide, E-uri, potențiatori de gust, miros, culoare, stabilizatori și ce-o mai fi. Totul în numele sănătății umane și a bunăstării animalelor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Valentin Iosif
Autorul a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din București și apoi Școala de Studii Postuniversitare în domeniul Clinică și Farmacie. Din anul 2015 este cercetător acreditat în cadrul C.N.S.A.S. Conferențiază cu tema „Misiunea cercetătorului C.N.S.A.S.” și „Principii etice în profesiunile liberale”. Locuiește în Sibiu. Este membru în Colegiului Medicilor Veterinari din România din anul 1998. Este medic veterinar clinician. A publicat numeroase articole în diferite reviste, tema generală fiind sănătatea omului şi animalelor, ecologie şi protecția mediului. A activat timp de trei ani (mandatul 2013-2016) în Comisia Naţională Legislativă a Colegiului Medicilor Veterinari din România – redactând cartea ”Amendament VET” ce propunea la vremea respectivă circa 300 de amendamente la legile profesiei.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro