Diana Șoșoacă a fost eliminată din cursa alegerilor prezidențiale printr-o decizie fără precedent a Curții Constituționale a României, perfect încadrabilă în registrul dat de expresia machiavelică „scopul scuză mijloacele”. De altfel, toată lumea a salutat tacit excluderea acesteia, chiar dacă nu și metoda prin care s-a realizat. Episodul electoral în cauză a ieșit rapid din atenția opiniei publice, ceea ce nu înseamnă că a dispărut și influența pe care o au “Mama Națiunii” și alți politicieni de aceeași teapă asupra alegătorilor și, prin contagiune, în conduita politică a altor candidați rămași în cursa pentru Parlament și Președinție. Populismul toxic e tentant deoarece în multe locuri ale lumii s-a ajuns în stadiul de incultură politică în care acesta a devenit productiv, în sensul atragerii de voturi.
Miza reală în scoaterea în decor a Dianei Șoșoacă nu a fost “protejarea traiectoriei pro-europene a României”[1], ci disponibilizarea pe piața electorală a voturilor pe care partidul său, SOS, le-a obținut la alegerile pentru Parlamentul European. În primăvară, au fost 421.583 de alegători care și-au acordat voturile[2] acestui partid, consecința fiind că Diana Ivanovici-Șoșoacă și Luis-Vicențiu Lazarus au prins bilet pentru patru ani la trenul de Bruxelles. Aproape jumătate de milion de români nu și-au pus problema ce anume vor face pentru ei și pentru întreaga națiune doi “șoșocari” în inima democrației europene. Judecând pe baza campaniei electorale făcute asiduu de SOS și mai ales de Diana Șoșoacă, se poate doar bănui că mandatul popular care le-a fost încredințat a fost de a exporta circ autohton pe scena Uniunii Europene și nimic altceva.
Sigur, a fost un vot de blam pe direcția partidelor politice mari din România, pus în același coș cu apetitul românilor pentru spectacolul politic inspirat din grila de emisiuni a postului de televiziune OTV, la care și Luis Lazarus a lucrat ca producător și moderator. Dar SOS a devenit singurul partid românesc neafiliat niciunui grup politic[3] reprezentat la Bruxelles, deoarece „șoșocarii” au fost respinși de noul grup de extremă dreaptă format în Parlamentul European[4] și nu vor putea colabora nici măcar cu celelalte partide extremiste din peisajul politic al Uniunii Europene. Diana Șoșoacă și Luis Lazarus vor încasa degeaba salarii de europarlamentari, timp de patru ani, pentru că aproape jumătate de milion de români au considerat că votul pentru SOS le dă o minimă satisfacție.
A devenit virală imaginea în care Diana Șoșoacă stă alături de europarlamentarul german Maximilian Krah[5], acesta din urmă părând complet debusolat de compania europarlamentarei românce, chiar dacă și el aparține unui partid de extremă dreapta, anume „Alternativa pentru Germania”. Oare s-a remarcat și faptul că ei i-a revenit banca cu numărul 777 din Parlamentul European? Probabil că întâmplător, dar cu siguranță ironic, alocarea băncii cu numărul 777 denotă modul în care Diana Șoșoacă a ajuns să reprezinte România la Bruxelles: printr-o confuzie între păcănele și urna de vot, o confuzie indusă electoratului de partidele extremiste și cel puțin tolerată de altele.
S-a întâmplat și la case mai mari, dar acolo s-a înțeles că scrutinele electorale sunt terenul unde se poartă războaie hibride, un exemplu recent fiind sutele de cetățeni moldoveni[6] antrenați în Rusia, Serbia și Bosnia pentru a influența alegerile prezidențiale din Republica Moldova și referendumul privind parcursul pro-european al acestui stat, instructorii lor fiind cetățeni ruși afiliați la gruparea de mercenari Wagner. De regulă, ingerințele rusești în procesele electorale sunt mai lesne de arătat cu degetul atunci când survin în state din afara umbrelei de securitate euroatlantice, precum Republica Moldova sau Georgia, inerent mai vulnerabile. Dar să nu uităm că astfel de ingerințe au avut loc și pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, iar asta denotă faptul că un stat ca România nu are cum să fie ocolit, miraculos, de influenţa Rusiei. Întrebarea legitimă este cum anume se manifestă această influenţă în cazul nostru?
Fostul președinte și premier rus, Dmitry Medvedev, a spus cândva despre români că “nu sunt o națiune, ci un mod de viață”[7], aceasta fiind o expresie folosită în Rusia pentru a vorbi despre persoanele de etnie rromă, o aluzie la traiul lor nomad. Nu a fost o declarație singulară, întrucât Rusia are această tradiție de a discredita România și românii, prin declarații sau prin cinematografie[8]. În mod ironic, prima declarație publică în care Vladimir Putin a negat existența statului ucrainean a fost consemnată de către jurnaliști în contextul participării sale la summit-ul NATO de la București[9], din anul 2008. Iată, deci, că România și Ucraina au un numitor comun în ochii celor mai înalți oficiali ai Federației Ruse, conform cărora nu se justifică statalitatea niciuneia dintre cele două țări, pur și simplu pentru că nu le convine celor de la Kremlin.
Oricine urmărește spectacolul livrat în Parlamentul European de către Diana Șoșoacă și ia în considerare calitatea ei de reprezentant la Bruxelles al poporului român e tentat să-i dea dreptate lui Dmitry Medvedev. Oare ce își închipuie despre români ceilalți parlamentari europeni atunci când o văd? Ce spun oare rușii despre români când citesc sau vor citi interviuri oferite de europarlamentara româncă unor publicații din Rusia? Primul astfel de interviu[10], din anul 2023, face o descrie apocaliptică a României, la pachet cu discreditarea Ucrainei. În discursul „șoșocar”, România e doar „o colonie a UE”, ceea ce propaganda rusă afirmă constant despre Ucraina, iar de aici e doar un pas până la invitarea rușilor să invadeze și România pentru a restabili situația într-o matcă „firească”.
Prin tezele pe care le propagă, Diana Șoșoacă nu face altceva decât să dea apă la moară aparatului de propagandă rusesc și, în următorii patru ani, va face acest lucru de la tribuna Parlamentului European, grație voturilor ce i-au fost oferite de aproape o jumătate de milion de români „patrioți”. Să zicem că acesta e farmecul discret al democrației românești transpuse în context european: în loc să trimitem la Bruxelles cei mai buni oameni să ne reprezinte, îi trimitem pe cei mai „spectaculoși”, chiar dacă în sensul unei menajerii politice.
În anii ’90, Rusia l-a avut pe Vladimir Jirinovski distribuit în rolul de „sperietoare politică”, în același timp în care România îl avea distribuit în rol similar pe Corneliu Vadim Tudor, acesta din urmă ajungând și el europarlamentar în anul 2009. După numai un deceniu și jumătate, memoria colectivă a românilor s-a dovedit prea scurtă pentru a vedea în Diana Șoșoacă un personaj politic croit după calapod vadimist, extrem de util pentru a deturna atenția cetățenilor. Jirinovski și Vadim Tudor au avut amândoi cariere politice îndelungate, în urma cărora nu a rămas nimic notabil, pentru că nici nu au avut realizări notabile. Ambii și-au datorat longevitatea politică voturilor pe care le-au primit din partea electoratului, un electorat sedus de comportamente provocatoare și lipsit de așteptări concrete și mai ales constructive, la figurat și chiar la propriu, din partea celor pe care îi aleg ca reprezentanți politici.
Au trecut mai mult de 30 de ani de la răscrucea anului 1989 și aproape 20 de ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. E un eșec al întregii clase politice faptul că, după atât timp, jumătate de milion de români nu au văzut o opțiune mai bună pentru voturile lor decât un personaj de emulație vadimistă, promovat agresiv în mediul online, care face politică în stil turbo folk și care nu va livra altceva decât divertisment. Efectele adverse ce derivă din această situație, precum favorizarea propagandei ostile a Rusiei și influențarea prin contagiune a altor formațiuni politice, sunt ponoasele pe care le vom trage noi toți, însă, pentru că nu am arătat la timp oamenilor și convingător pericolul ascuns în valurile de divertisment politic cu care Diana Șoșoacă și Luis Lazarus au stropit cetățenii români, în toți acești ani.
Iulian Mareș
[1] https://republica.ro/de-ce-e-atat-de-periculoasa-decizia-luata-de-ccr-in-cazul-dianei-sosoaca
[2] https://rezultatevot.ro/elections/118/results
[3] https://results.elections.europa.eu/ro/rezultate-nationale/romania/2024-2029/
[4] https://hotnews.ro/diana-sosoaca-si-luis-lazarus-respinsi-de-noul-grup-de-extrema-dreapta-din-parlamentul-european-creat-de-partidul-afd-1745135
[5] https://www.euronews.ro/articole/cine-este-colegul-de-banca-al-dianei-sosoaca-in-parlamentul-european
[6] https://www.g4media.ro/breaking-sute-de-cetateni-moldoveni-antrenati-in-rusia-serbia-si-bosnia-pentru-rasturnarea-guvernului-ei-au-fost-instruiti-pentru-lupte-de-strada-cu-politia-si-provocarea-de-miscari-in-masa-cu-ajut.html
[7] https://tass.ru/politika/20241419
[8] https://larics.ro/history-blender-russian-patriotic-movies/
[9] https://blogs.lse.ac.uk/lseih/2020/07/01/there-is-no-ukraine-fact-checking-the-kremlins-version-of-ukrainian-history/
[10] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/interviu-halucinant-al-dianei-sosoaca-in-presa-rusa-ucraina-detine-teritorii-care-nu-ii-apartin-romania-e-o-colonie-soros-e-implicat-2378071
Nu vreti sa intelegeti faptul ca prin excluderea acestei candidate la presedintie, CCR a facut si mai mult rau, iar tanti „SOS” va atrage si mai multe voturi pozand intr-o „victima” a sistemului. Excluderea candidatului in stil comunist face parte din asa-numitul „cordon sanitar” creat de Comisia Europeana impotriva partidelor si liderilor de extrema dreapta, adica partide de tip „fascist”. Daca liderii sunt de extrema stanga, adica fac parte din partide de tip marxist, probabil ca nu sunt penalizati si sunt lasati sa candideze in voie (prietenii stiu de ce). Rezultatele alegerilor pentru europarlamentare au aratat un dezastru la scara europeana, nu doar nationala. Vina pentru ascensiunea acestor lideri nu o poarta doar politicienii corupti si incompetenti de la noi, ci intreaga administratie de la Bruxelles, „inima democratiei”, cum o numiti dumneavoastra in text. O administratie corupta, cu vederi ultra stangiste, care a reusit sa puna pe butuci economia UE prin politicile climatice in doar cativa ani si care astazi incearca cu disperare sa se salveze si sa-si salveze ideologiile stangiste. Personal cred ca „circul” facut de Sosoaca ascunde altceva si urmareste sa atraga voturi intr-o anumita directie printr-o retorica si un comportament care prinde bine la o anumita patura sociala.
Va mulțumesc pentru comentariu. Am convingerea că României îi este mult mai bine în UE decât i-ar fi fost în afara ei, iar cu siguranță Uniunea nu e perfectă, dar e perfectibilă.
Parlamentul European este organismul legislativ al UE, ales în mod direct de cetățenii europeni o dată la 5 ani , nu 4.
Mulțumesc pentru corecție, sunt dator cu scuze pentru că nu am verificat și acest aspect.
Vadim, europarlamentar in 2009 ?
Incultura politică. Socialismul științific. Ridicarea conștiinței de clasă. Academia de științe politice. SNSPA. Incluziunea, diversitatea și …prebunkingul. Limbile de lemn. Politrucismul care va să zică e un soi de cultură, știință și artă la un loc. Plus psihologia maselor. Iar noi, gloata de analfabeți politic -prin definiție, că nu suntem nici politruci nici activiști, ar trebui să aplăudăm și să votăm urlînd de bucurie cealaltă gloată, de politruci democratizați și culturalizați la cap – oamenii ăia care merg in EuroParlament in baza unui mandat acordat de cetățeni, nu-i așa? Care mandat arată clar ce vor face acolo, cum vor vota, ce programe și idei vor pune in practică, este? Iar circul de rigoare nu mai poate fi organizat decât cu ordin de la Partidă. Altfel, dacă faci circ de capul tău, ești extremist. Tot extremist ești, pasămite, și atunci când pretinzi respectarea rezultatului unui referendum sau pur și simplu îndrăznești să legi plebiscitul de democrație.
Hai să recapitulăm. Scandalagioaica Șoșo e scoasă din cursă printr-un act abuziv, de către o Curte politică ce se substituie unei instanțe penale și care aplică o sancțiune gravă fără niciun temei legal, iar noi ar trebui să credem că hahalera Șoșoacă e extremista, iară nu politrucii din CC ce au eliminat un candidat prin uzurparea unei puteri a statului de drept. Să vă amintesc care e definiția extremismului? Nu pricepeți cum de poporul votează asemenea personaje și vă rezolvați disconfortul acuzîndu-l de incultură politică? Stați să vă explic eu, pe scurt: rumânii au votat-o pe Șoșo fix din același motiv pentru care englezii l-au tot votat pe Nigel la europarlamentare, anume ca să le dea o ripostă (scuipat?) birocraților aroganți de la Bruxelles. Iar Șoșo a prestat din prima zi in virtutea acestui mandat, nu s-a dezmințit. Mare prostie răspunsul politrucimii locale care a catadicsit să o azvârle din arenă pe mahalagioaică fix in pragul alegerilor, o dovadă clară de incultură politică. De ce? păi poporul a arătat clar ce-și dorește: circ mai mult decât pâine; să furi circul omuleților e chiar mai nasol decât să le furi pâinea. In loc de inofensiva circăreasă (cine oare o lua in serios?) vor vota acum pe netalentatul domn Simion, ba unii și mai răi decât găunosul ăsta ce se vor ivi in scurt timp…
In comentariul dvs. ignorati procentul de 5% pe care l-a obtinut, deci nu se poate ca „poporul” a facut si a dres cand vorbim de dna Șoșoacă.
Nicio diferență, pe fond cultural, intre Șoșoacă, Ciolacu, Ciucă, Lasconi, Simion. Credeam că s-a înțeles despre ce vorbesc: despre puzderia de șoșoci și rareșoaie ce a invadat spațiul public, la cererea clientului…desigur. Luați la întrebări temeinic asupra doctrinei politice pe care o reprezintă oricare dintre cei enumerați ar fi incapabil să descrie in mod coerent direcția pe care ar vrea să o imprime unei eventuale guvernări. Așadar le rămâne doar circul. Deci o competiție intre circari in care Șoșoaca pare că era pe val cu cele 5 procente ale sale…la pornire, căci, mult prea slobodă de gură fiind, amenința chiar poziția saltimbancului cu figură de revoluționar. Altfel, mie mi se pare că tovarășa Șoșoacă are oricum o altă misiune stabilită și că a făcut deja stânga-împrejur, dar norodul are o cu totul altă impresie – oamenilor chiar li se pare că ar fi votat un soi de mare luptătoare cu sistemul (care probabil a creat-o). Chiar dacă multă lume bună și subțire se bucură că au scăpat, pe moment, de personaj, am fost spectatorii unei acțiuni de șubrezire a democrației pusă la cale de ceva organe de partid și stat.
De acord, subminarea democrației este consecința, dacă nu și scopul.
acum nu ne mai ramane decat sa So-sovaim care circ sa alegem