În seara zilei de 29 noiembrie 1985, una dintre principalele emisiuni ale Europei Libere, Actualitatea Românească, urma să difuzeze un important text scris de Virgil Ierunca. Text despre E. Lovinescu și felul în care a reflectat el, într-un comentariu de mulți invocat, însă de foarte puțini citit, ceea ce pare a fi fost prima seară din existența a ceea ce avea să devină cenaclul Junimea. Era vorba despre un capitol final la un studiu lovinescian, publicat în 1941, niciodată după aceea republicat, dar care i-a adus multe necazuri conducătorului Cenaclului Sburătorul.
Socotelile redactorului responsabil al programului din acea zi, Gelu Ionescu, au fost schimbate însă în ultimul moment. Așa că Actualitatea românească, programul ce în zilele de weekend aborda predominant probleme culturale, nu a început cu comentariul lui Virgil Ierunca. Ci cu o știre –comentariu amplă în care Gelu Ionescu anunța moartea inginerului și poetului Gheorghe Ursu. Moarte care a survenit, de fapt, pe 17 noiembrie.
Cine fusese Gheorghe Ursu? Un inginer care lucra la Institutul de sistematizare și de gospodărire locuințe din București și care odinioară fusese numit șef de proiect la lucrările ce ar fi urmat să consolideze fosta clădire ARO și un bloc aflat în vecinătatea Pieței Amzei și a Caii Victoriei. Ambele grav afectate de cutremurul din 4 martie 1977. Numai că în ziua de 4 iulie 1977, în cursul unei ședințe cu scântei, în cursul căreia s-a arătat în toată splendoarea cât de mincinoasă și de inumană poate fi politica PCR, Nicolae Ceaușescu a ordonat stoparea oricăror lucrări de consolidare. Dictatorul se săturase de condiția de salvator al sinistraților, se plictisise de versurile și cântecele omagiale pe această temă (printre care și o mostră odioasă de folclor nou cântată de Ion Dolănescu), nu mai voia să vadă în drumul său zilnic spre C.C. camioane așa că, servindu-se de mai vechiul pretext al sesizărilor oamenilor muncii, a spus Ajunge, gata!
La respectiva ședință a participat și inginerul Ursu. Care nu a reacționat pe moment, deși a conștientizat din primul moment că ordinul e criminal (avea să își reproșeze asta toată viața), ci, ajuns la Paris, l-a contactat, prin intermediul lui Sergiu Huzum, pe Virgil Ierunca. Mărturia lui a fost înregistrată și difuzată pe unde scurte la 4 martie 1979.
Gheorghe Ursu nu era însă doar inginer. Era și scriitor, și poet (în 1972 îi apăruse un volum de poezii), era cunoscut de mulți reprezentanți de frunte ai lumii literare. De 40 de ani Gheorghe Ursu ținea un jurnal intim în care se aflau și notații deloc amabile la adresa Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu. Nimeni nu interzise în RSR dreptul de a ține jurnale intime, teoretic nimeni nu pusese sub obroc dreptul de a gândi și de a scrie liber. Greșeala inginerului Ursu a fost aceea că nu a ținut secretă existența jurnalului cu pricina. A fost denunțat la Securitate de o colegă de serviciu, o anume Pârguța Croitoru.
Securitatea a recurs la serviciile Miliției care a descins în casa lui Gheorghe Ursu. L-a acuzat de deținere ilegală de valută. 3000 de lire, 5 dolari și 40 de mărci germane. După o suită de anchete dure, inginerul a fost arestat la data de 21 septembrie. În celulă a fost torturat de un anume Clită Marian. Care a acționat la ordinul milițienilor Tudor Stanică și Mihai Creangă. Care, la rândul lor, au primit ordine de la ofițerii de securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș. Care, mai mult ca sigur, nu au acționat nici ei de capul lor. Ci au existat ordine venite de la Iulian Vlad și Tudor Postelnicu. Același Iulian Vlad căruia pe vremea când la Realitatea tv făceau emisiuni Cozmin Gușă, Octavian Hoandră și Rareș Bogdan i se înălțau ode. Astăzi, Rareș Bogdan este prim-vicepreședinte PNL, cu toate scheletele pe care le are în dulap, sau poate tocmai de aceea, Cozmin Gușă are dubii asupra disidenței lui Gheorghe Ursu și se crede îndreptățit să îl ia la întrebări pe fiul acestuia, iar Octavian Hoandră se mulțumește să bată câmpii în Evenimentul zilei.
De la începutul anului 1990, îndată după Revoluție, Andrei Ursu, fiul inginerului ucis de Securitate (“ A ucide un astfel de om echivalează cu a-l omorî pe Regele Fluturilor”, scria Geo Bogza) încearcă să se facă dreptate. Dreptate adevărată. Să fie condamnați și ofițerii de Securitate. Numiții Pârvulescu Marin și Hodiș Vasile. Făcuți scăpați de înalte autorități ale Statului Român, de procurori generali precum Vasile Manea Drăgulin sau de judecători. Care odinioară serviseră Securitatea, Așa cum a făcut-o peste ani, în 2019 o anume Mihaela Niță. Direct sau indirect. Care,probabil că azi, beneficiază de pensie specială. Miluită cu ea de o lege strâmbă dată de Valeriu Stoica.
Filmul Cazul Inginerului Ursu, semnat de Liviu Tofan și de Șerban Georgescu (multe dintre lucurile povestite mai sunt se găsesc în el cu lux de amănunte) urmărește destinul celui ucis în noiembrie 1985 de Securitate și destinul de Sisif al lui Andrei Ursu. Dezvăluie curajos minciunile, noianul de complicități de la înalta ierarhie a Statului Român, ocrotirea pe care acesta a asigurat-o torționarilor Securității. Degeaba s-a făcut Traian Băsescu, pe 18 decembrie 2006, că ar condamna comunismul, și el, el, adică Petrov, și fostul lui vecin și concurent Adrian Năstase i-au protejat pe securiști. Prin legi sau non-acțiune. Jurnalul lui Gheorghe Ursu a fost recuperat de abia în 2014, iar conform unei mărturii inserate în film a Germinei Nagât, membră a Consiliului CNSAS, există serioasă dubii că s-a recuperat originalul în integralitatea lui.
Filmul lui Liviu Tofan și al lui Șerban Georgescu îl are drept narator pe Andrei Ursu. Nimic fals, nimic căutat în spusele acestuia. Nimic voit și calp mimat artistic. NImic demonstrativ. Legile documentarului sunt respectate cu sfințenie. Din apartamentul situat în Bulevardul Ion Mihalache, acolo unde trage atunci când vine la București, Andrei Ursu ne istorisește povestea tatălui său care el însuși se asemăna cu Doctorul Rieux din Ciuma lui Camus. Ca și povestea sa. Poveste de Sisif.
Filmul folosește minuțios documente de arhivă (din 1977, din 1985, de pe toată durata anilor ce au trecut de la începutul lui 1990 de când Andrei Ursu vrea să se repună în drepturi tot adevărul), extrase din presă, filme, fragmente din emisiuni ale Europei Libere (mai sus-menționatul anunț al lui Gelu Ionescu, ca și mărturii de azi. Ale procurorului militar Dan Voinea, ale avocatei Eugenia Crângaru, ale Germinei Nagât. Juxtapune opiniile acestora așa cum au fost enunțate prin ani. Vedem fragmente din ședințele GDS. Ne sunt reamintite luările de poziție ale lui Radu Filipescu, Încă mai trăiesc colegi ai inginerului Ursu. Pare-se că unii dintre ei au discutat cu Liviu Tofan, însă au refuzat filmarea. Semn clar că teama de Securitate încă există. Sau de urmașii ei care și azi fac legea în România. Respingerea recursului la adresa sentinței pronunțate de judecătoarea Niță și achitarea criminalilor dovediți Marin Pârvulescu și Vasile Hodis, sentință pronunțată de ÎCCJ (în interiorul căreia aflu că ar circula liber și s-ar afla la mare cinste revista Vitralii a foștilor securiști, revistă condusă de Filip Teodorescu) în ziua de 26 iulie 2024 arată cât de strâmbă e justiția română, cât de degradată. Cât de parazitată de neaveniți Și cât de puternică fosta Securitate. Ca și mentalitatea aferentă.
KOLECTIV FILM
CAZUL INGINERULUI URSU
Regia: Liviu Tofan, Șerban Georgescu
Cu: Andrei Ursu, Vasile Hodiș, Dan Voinea, Doru Cosma, Eugenia Crângariu, Vasile Manea Drăgulin, Germina Nagâț
O semnalare si o scurtă punere in scena a subiectului foarte utile, in special pentru cei care n-au trăit anii 80.
Merita (re)vazut si documentarul Babu, făcut in anii 90 si disponibil pe YouTube; daca judecătorii l-ar fi vizionat n-ar fi scris enormitatea ca inginerul Ursu n-a fost un opozant la regimului. Acest documentar are subtitrare in engleză si bănuiesc ca si noul film o va avea, ca sa fie încă un scuipat in plus pe obrazele cam groase ale justiției si regimului de azi.
In sfirsit, a reusit nea Morariu sa scrie ceva interesant!
E bine ca nu suntem rasiști!
La neamt va referiti, nu? Ca tot isi scrie (singur – sic!) tigan .
Uite cum florararesele-acoperite care revand florile din cimitirele in care au fost victime ale securistilor il ajuta pe cenzorul rasist sa isi continue opera de educare a poporului.
Justiția este mai presus de legile omenești. Ei cred că sunt noii Dumnezei ai românilor.
„Jos labele de pe justiție!”
Eu cred ca decizia serviciilor secrete de a-si proteja criminalii dovediti e de inteles. Cum li s-ar mai putea cere ofiterilor activi prezenti si viitori sa execute ordine care incalca legile, mergind, la nevoie, pina la crima cu, sau fara, premeditare daca acestea si-ar lasa fostii executanti la mina justitiei civile?
Uitati-va la unul dintre cele mai recente cazuri oarecum asemanatoare din America: Jeffrey Epstein, sinucis intr-o puscarie de maxima securitate si nimeni nu a vazut/auzit nimic, nimeni nu e vinovat sau macar raspunzator pe baza indatoririlor de serviciu din fisa postului. Batista pe tambalul massmedia si linistea uitarii. Americanii se saluta sarcastic pe bloguri, cind vine vorba de Epstein, cu meme-ul „Jeffrey Epstein didn’t kill himself”. Dar asta e tot ce pot face.
Sigur, nici John F. Kennedy nu s-a impuscat singur in ceafa in 1963. Dar nici Oswald nu e cel care l-a impuscat. Si cu toate ca au trecut 60 de ani de atunci si toata lumea informata stie cine l-a eliminat pe mult prea independentul presedinte, inca nu a luat nimeni batista de pe tambalul respectiv. De frica. Fiindca autorii continua sa fie la putere si ar fi teribil de riscant.
Chestiile astea oribile se numesc „interese de stat’.
Lasati serviciile !
Vedeti cu ce se ocupau parintii judecatorilor inainte de `89.
Totuși, România este un stat eșuat.
Nu știu la ce va mai așteptați de la ea?!
De la …Ministerul PUBLIC!?
Sunteți și fără nicio Speranță.
Nu vă uitați la cele descoperite în azilele groazei, doar de către ONG-uri, deși tocmai ce au controlate de către toate instituțiile statului” destul de des – chiar și mult după evenimentele intens mediatizate!
Eșuat și sărac. Foarte sărac. Cel mai sărac din Europa.
Uitați-vă la harta „The State of Poverty in Europe” de pe site-ul STATISTA:
https://www.statista.com/chart/30411/share-of-people-at-risk-of-poverty-or-social-exclusion/
Cele mai mari valori ale sărăciei au fost raportate în România (34%), Bulgaria (32%), Grecia și Spania (ambele 26%).
În schimb, cele mai mici procente au fost înregistrate în Republica Cehă (12%), Slovenia (13%) și Polonia (16%). Ungaria, cu 18,4%, stă mai bine decât Suedia, Belgia, Germania, Franța, Italia, Spania sau Grecia.
Inexplicabil bătutul pasului pe loc al națiunii știind că soarta îi e vegheată de 33 de ani de cel puțin șapte (șepte) servicii secrete puternic finanțate, ultra-dotate tehnic și înarmate până în dinți. Apreciate și peste hotare.
Când mă uit ce drum au parcurs chinezii în ultimii 33 de ani în timp ce noi continuăm să ne apărăm sărăcia și nevoile și neamul,… deși nimeni nu pare să vrea să ni le fure…
Romania s-a dezvoltat inegal. Sunt venituri mari si foarte mari in anumite zone si mici si foarte mici in altele. In medie, totul e foarte bine pentru locul de unde a plecat in ’89. Din nefericire domeniile administrate de stat merg extrem de prost, la loc fruntas fiind educatia. Fara educatie nu poti spera la un loc de munca bine platit. In articol e vorba de justitie, un exemplu cu venituri mari (extrem de mari pentru Romania) si performanta pe care o cunoastem. Numai ca veniturile nu rasplatesc performanta, ci obedienta!
te-ai vopsi iute ‘n Mobi Dic, neamtule …
Pentru prima data, cand cineva prezinta cronologic si exact, cu precizie, „filmul”, actorii si contintul secventelor din filmul a ceea ce s-a intamplat (de ce nu, sub ochii nostri – caci multi ascultam Europa Libera ) . Multumim domnule Moraru !
Găsiți in acest documentar informatii și mai detaliate despre inginerul Ursu și circumstanțele uciderii sale.
https://m.youtube.com/watch?v=HdbZzmMG_LE
Este un documentar dur care, pe de o parte reda personalitatea excepțională a lui Gheorghe Ursu, un basarabean dârz de talia lui Paul Goma, și, pe de alta parte, josnicia celor care l-au ucis. Casetele audio de la Paris și mărturiile prietenilor sai sunt documente istorice de o valoare reala dar și un portret superb al omului Gheorghe Ursu.
@Riland intreaga cronologie e pe wikipedia, 1944 inscris in UTC …1948 8nscris in PCR …1962 – 1985 excursii de voie prin occident ca iubotor de arta…o istorie personala destul de asemanatoare cu CV ul Raportului Tismaneanu. Decizia Inaltei Curti este in acest context vadit nedreapta. De ce doar o parte dintre ilegalisti sa primeasca ?
Nu numai ca este nedreapta, dar este si nemotivata; sau, fiind nemotivata, este si nedreapta . Cei care nu au mtvat, ar trebui sanctionati, si in ca exemplar. Revin, daca acum 40 ani am tacut , de ce sa tacem si acum? Putem sa ne p l a n g e m (la Insp Jud)
T O T I , in calitate de parti interesate … Ce ziceti, ne bagam ?
„Degeaba s-a făcut Traian Băsescu, pe 18 decembrie 2006, că ar condamna comunismul, și el, el, adică Petrov”.
Bine că s-au remarcat, ca anticomuniști, Ion Iliescu, Emil Constantinescu și KWI! În rest, ne-am îmbogățit informația privitor la filmografia documentară românescă.
Rău e când vorbești sau scrii doar ca să te afli în treaba. Iubeste-l în pace pe securistul Petrov!
Domnule Morariu, ca Basescu a fost securist, asta e indubitabil. Dar cu toata ura si scarba pe care o am si am avut-o toata viata relativ la hoardele securisto-comuniste si tzaranoii nespalati care i-au sustinut si inca-i sustin pe nemernicii urmasi ai comunismului, am convingerea ca Basescu a fost in perioada mandatelor sale un cui in talpa clicilor de origine comunista.
Altfel nu-mi explic ura cu care a fost si este inca hulit de Romania TV si Antena 3, nu-mi explic discursul mincinos si plin de ura al PSD-istilor la adresa sa. Campania de presa furibunda impotriva sa a oficinelor de sorginte comunista a fost si este identica cu campaniile de presa complet manipulatoare si mincinoase purtate impotriva lui Corneliu Coposu si PNTCD, impotriva CDR si reprezentantilor sai de marca(ce nu au facut compromisuri cu clica de origine comunista), impotriva Monicai Macovei care a incercat sa suprime gastile comuniste din justitie, impotriva celor din GDS, impotriva USR, impotriva tuturor celor care au facut sau au incercat sa faca ceva pentru a limita privilegiile si impunitatea de care s-au bucurat si se bucura inca aceasta pegra mizerabila provenita din strafundurile mizeriei de tip comunisto-securist!
Hahaha, USR nu are nimic de a face cu Securitatea si securistii! Hahahahaha
Nu ești cumva postacul putinist „john700” de pe Hotnews? Dacă este așa, cam mare tupeul să vorbești de securiști în comentariile tale.
Căpitanul Băsescu a acționat mai mult din instinct, in baza experienței acumulate.
De aia a și fost suspendat de vreo trei ori și a apărut nevoia de Neamț.
Totuși, KWI a rupt simbioza Justiție-SRI, cel puțin aparent.
Iohannis a desființat simbioza SRI-justițe înființată de Băsesc și a contopit cele două panarame într-una singură, o ”securistiție” care acum este coloana vertebrală a ”statului de drept” moșit de Petrov.
@cetățeanul turmentat – modelul după care funcționează România de azi este importat din Rusia, acolo serviciile secrete au preluat total controlul asupra justiției, economiei și societății.
I se pot reproșa multe piratului, dar nu se poate susține că a implementat el un model de societate creat de KGB în Rusia. Insistența cu care se scriu și astăzi tot fel de mizerii la adresa lui, demonstrează exact opusul: rușii și oamenii rușilor nu-l înghit nici astăzi, pentru că el a contribuit semnificativ la prezența militară americană în România de astăzi.
Piratul nu ar fi ajuns niciodată suspendat, dacă ar fi fost ”moșit” de el statul român de astăzi. Marii corifei ai democrației îl tot suspendau, el era ”dictachioru’ „, iar ei apărau din răsputeri democrația. Corect? 😀
Ura împotriva lui Băsescu se datorează faptului că a încercat să-i bage la pîrnaie pe toți hoții din gașca ailaltă, în timp ce gașca lui avea liber la furat și era protejată de justiția aia pe care o ”reformase” cu oamenii lui. Cînd s-a stricat căruța, băieții l-au potcovit exact pe modelul pe care îl folosise marele reformator pentru eliminarea adversarilor, chestie care l-a isterizat complet și a început să facă clăbuci la gură pe la toate televiziunile care îl mai băgau în seamă. Să zică mersi că nu e încă în pîrnaie pentru toate porcăriile pe care le-a făcut!
Și totuși, bilețelul roz…
Fratele și nepotul in pușcărie, HollyOOrea sub urmărire, UNgureaNU lucrat bine de tot, fiicele hărțuite și urmărite…
@cetățeanul turmentat – „băieții l-au potcovit (…)”
Care ”băieți”, mai exact? Cu două comentarii mai în urmă nu ”moșise” el statul securistic de astăzi?
Poate ar fi bine să recurgem la 2-3 întrebări de common sense: cine i-a orchestrat suspendările? Nu cumva Dan Voiculescu, omul despre care astăzi nu mai are nimeni nimic rău de zis? Ce poziție avea Dan Voiculescu în Securitate înainte de 1989 și ce poziție avea Traian Băsescu? Cine l-a selectat inițial pe ”premierul Grivco”, aflat până în ziua de astăzi la conducerea României?
Faptul că avea o gașcă pusă pe furat e cât se poate de adevărat. Dar nu aveau cum să-l potcovească ”băieții”, dacă ar fi ”moșit” el statul. De asta a trebuit să-și facă partid și să se ducă la Bruxelles, tocmai pentru că statul securistic de azi l-au ”moșit” alții.
@Harald; Securiștii bătrîni, old school, din care făcea parte și alde Voiculescu, i-au biruit pe ai lui Băsescu, ce naiba e așa greu! Pe Ceașcă nu l-au pus la zid tot ai lui? ”Victoraș, ai grijă de copii!” a avut grijă și de ăia bătrîni și de copilași.
In 2014 nu a fost recuperat Jurnalul, ci dosarul de urmarire informativa, care s-a dovedit a fi partial falsificat in sensul in care volumele de TO (tehnica operativa), adica toate transcrierile ca urmare a amplasarii microfoanelor in locuinta, corespondenta interceptata etc au disparut.
Jurnalul, respectiv cele aprox. 4000 de file confiscate la perchezitii a fost distrus in mare parte in 1987, conform documentului care exista in dosare, iar cele aproximativ 800 de file pastrate de Securitate, considerate cele mai relevante, au ajuns in 1990 in posesia lui Dan Voinea, procurorul de caz si ulterior, dupa returnare au fost aparent distruse, ofiterul de Securitate fiind condamnat pentru acest lucru.