Propaganda „suveranistă” clamează că misiunea taberei lor ar fi de a reda demnitatea și suveranitatea poporului român. De amorul dezbaterii, să admitem că misiunea „suveranistă” nu este ruptă de realitate și că ar fi altceva decât gargară politicianistă. Chiar și în aceste condiții, sunt de părere că obiectivul „suveraniștilor” este de a ajunge mari dregători, indiferent de mijloace sau de întovărășiri.
De ce am tras această concluzie? Pentru că, fundamental, nu este vorba decât despre înlocuirea unor rețele de putere și influență cu echipa propusă de „suveraniști”: să fie oamenii lor cei care împart resursele, să fie oamenii lor cei care repartizează și beneficiază prioritar de privilegii (funcții și demnități; contracte cu statul; cumul de activității și poziții aducătoare de profit material). Prin „oamenii lor” nu înțeleg doar cei dedicați cauzei „suveraniste”, ci și cei ce se află deja în funcții-cheie, dar care, până acum, nu au fost pătrunși de „lumina suveranistă”, astfel că trebuie fidelizați în cazul în care „suveraniștii” ar reuși să încline balanța electorală și instituțională în propria favoare.
Însă voința de putere a „suveraniștilor” și raportul cu politica internațională nu reprezintă ceva nou pentru spațiul românesc. Pentru a o exemplifica voi aduce în discuție situația politică din perioada unui idol răstălmăcit de „suveraniști”: Mihai Viteazul. Iată cum se prezenta situația din Valahia acelor vremuri.
În interior, existau câteva neamuri boierești consolidate care împărțeau pârghiile autorității și privilegiile. De regulă, domnitorul făcea parte din unul dintre aceste neamuri. În exterior, expansiunea Imperiului Otoman din secolul al XVI-lea era incontestabilă, astfel că marea boierime și domnitorul au fost constrânși să accepte suzeranitatea otomană și plata regulată a tributului. Le rămânea totuși dreptul de a-și alege singuri domnitorul și năzuința ascunsă de a se elibera de suzeranitatea otomană prin eventuale alianțe cu alte state creștine. Altfel spus, însemnătatea marilor boieri depindea de acceptarea suzeranității Porții, iar năzuința de a se descotorosi de otomani, nu doar că era condiționată de o alianță în minorat cu state mai puternice, însă chiar opțiunea în sine era cântărită în funcție de riscul de a-și știrbi autoritatea sau de a-și pierde moșiile și… capul.
Au existat două domnii ale lui Mircea Ciobanul (1545-1554, 1558-1559) și, odată cu fidelitatea acestuia față de Poartă, marea boierime a fost redimensionată politic, iar fizic, pe alocuri, a fost scurtată de cap. Ulterior, până la Mihai Viteazul, orice tăgăduială a noului echilibru politic intern de către marii boieri a fost viguros reprimată sub Petru cel Tânăr (1559-1568), Alexandru Mircea (1568-1577) sau Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591). În ciuda opoziției boierești, protagonistul politicii interne a devenit domnitorul.
După ce Mihai Viteazul a ajuns pe tron și a ales să se alăture statelor anti-otomane ce alcătuiau Liga Sfântă, marea boierime a considerat că s-a deschis o portiță pentru a încerca să revină în prim-planul politicii interne prin schimbarea suzeranității față de sultan cu cea față de principele Transilvaniei, Sigismund Bathory și, astfel, în mod indirect, față de împăratul habsburgic. Momentul prielnic a fost tratatul de la Alba Iulia din 20 mai 1595, prin care, delegația trimisă chiar de Mihai Viteazul concorda ca domnitorul valah să devină vasal al principelui Transilvaniei. Tratatul de vasalitate a fost într-adevăr anti-otoman, dar mai stipula, printre altele, că domnitorul Valahiei trebuia să țină cont de sfatul boierilor în privința tuturor actelor de guvernare. Tratatul n-a intrat în vigoare deoarece Mihai Viteazul a dus alături de aliați o campaniei victorioasă în toamna lui 1595. După bătălia de la Călugăreni din august 1595, când Mihai Viteazul a reușit să împingă înapoi peste Neajlov armata otomană și unde a obținut doar o victorie tactică, acesta a trebuit să se retragă înspre Transilvania, iar otomanii au ocupat Valahia și Bucureștiul. A urmat contraofensivă trupelor lui Mihai Viteazul întărite consistent de cele ale lui Sigismund Bathory. Concret, principele transilvănean venea cu trupe mai numeroase decât cele aflate la dispoziția domnitorului valah, cărora li se mai adăugau mercenari secui și germani, plus câteva sute de călăreți din Toscana. Contraofensiva a reușit prin aportul numeric al trupelor mișcate de Sigismund Bathory, aproape de trei ori mai numeroase decât cele aflate la dispoziția lui Mihai Viteazul. În octombrie 1595, după bătălia de la Giurgiu, tronul Valahiei a fost recuperat de Mihai Viteazul. Trebuie oricum menționat că la Giurgiu nu a avut loc o bătălie în sens clasic; otomanii se retrăgeau oricum din Valahia fiind conștienți de inferioritatea lor numerică, iar la Giurgiu o parte din armata otomană a avut nenorocul să fie prinsă din urmă de trupele coaliției anti-otomane. Chiar dacă bătălia de la Giurgiu a fost mai importantă în ecuația conflictului decât cea de la Călugăreni, datorită sau, în funcție de unghiul din care privim, din cauza istoriografiei romantice, Călugăreni-ul a intrat în vulgata patriotardă ca punct de referință, deși concret, bătălia de la Giurgiu i-a alungat pentru moment pe otomani. Mai important însă, fuga cu coada între picioare de la Giurgiu a oprit orice eventual gând de a transforma Valahia în pașalâc. Cantitatea a cântărit mai mult decât realitatea, iar faptul că la Călugăreni au fost protagoniste trupele lui Mihai Viteazul cu sprijinul mercenarilor conduși de Albert Kiraly, pe când la Giurgiu domnitorul valah cu trupele sale nu mai reprezentau nici măcar majoritatea relativă a frontului anti-otoman, a pus Călugăreniul pe un piedestal ceva mai înalt decât Giurgiul. Totuși, dacă chiar ar fi nevoie să facem o ierarhie, logica sugerează o ordine inversă.
În orice caz, prin acest excurs istoric am vrut să scot în evidență două aspecte: 1) Mihai Viteazul a fost nevoit să accepte sprijinul militar aliat și statutul momentan de vasal pentru a-și recupera tronul; 2) marii boieri au încercat să-și reia postura de protagoniști ai politicii interne printr-un tratat de vasalitate care lovea mai ales instituția domniei.
Revenind la „suveraniștii” noștri, îi văd cuprinși de frământarea marilor boieri din vremea lui Mihai Viteazul (deși, în afară de machiaverlâc, nu-i recomandă mai nimic pentru boierie): sunt dispuși să schimbe alianțele internaționale, chiar în condiții nefavorabile țării, dacă ei ar căpăta dregătorii însemnate și statut de protagoniști. După cum concluzionam într-un articol pe care l-am publicat pe platforma Contributors (16 aprilie 2025), „suveraniștii” par să joace cu plăcere țonțoroiul pe ruinele României atât timp cât ruinele se află sub picioarele lor și nu ei sub ruine.
Or, stimați „suveraniști”, într-o țară care nu este moșia voastră, aiasta nu se poate!
Poate cativa boieri „suveranisti” ar trebui scurtati de cap pentru tradare si vanzare a intereselor Romaniei. A trecut mult prea mult timp de cand s-a facut ultima oara asa ceva.
@ Al Goretex
Chiar dacă „îi scurtezi de cap” pe câțiva, rămân cei (mulți) care se uită în gura personajelor „suveraniste” – aceia mulți își vor îndrepta atenția către următorii lideri. Să nu uităm că, în România, cam 50% dintre absolvenții de liceu sunt analfabeți funcțional. Un analfabet funcțional e capabil să adere la mesaje simple, spuse pe un ton răspicat, fără să fie capabil să verifice, printr-un raționament minimal, dacă acele mesaje ascund și altceva decăt ceea ce afirmă.
Absolut toți cei care „au pus umărul” la distrugerea educației și învățământului din România sunt direct responsabili de polarizarea societății românești și de proliferarea „românașilor verzi”, gălăgioși, intransigenți (cu ceilalți, nu cu ei înșiși) și iraționali. Inclusiv și în mod special „partidul poporului”, PSD. Cât a fost trădare și cât a fost prostie și incompetență, nu vom ști niciodată…
Toți cei care au revendicat în gura mare și urât mirositoare meseria de apărători necondiționați ai poporului au sfârșit prin a-și duce poporul la ruină. E clasic în toată istoria. Mihai Viteazul nu putea revendica naționalismul pentru că pe vremea lui nu exista ideea. Mihai Viteazul n-a fost niciodată ce am făcut noi din el în mintea noastră în funcție de ce ne servea nouă ca justificare la un anumit timp istoric prin mistificarea unui alt timp istoric. Dar numiții suveraniști au un atu față de despotul cu căciulă în loc de coroană: ideologia naționalist-șovină. Cu naționalismul trâmbițat din toți bojocii poți deturna o țară de la parcursul ei firesc dacă țara respectivă se lasă lucrată meșteșugit la sertarul cu orgolii, frustrări și alte isterii. Nu-i nimic nou sub Soare. Doar escrocii se schimbă.
Mihai Viteazu a avut o pozitie oscilanta in istoriografia romana si in atentia propagandei.
Nicolae Balcescu, un istoric erudit si mason de grad mare, l-a laudat pe Mihai. Istoriografia „burghezo-mosiereasca” l-a ridicat in slavi. Dar istoriografia partidelor muncitoresti (comunisti, social-democrati) nu l-a agreat. („Legatura lui Mihai”, impozite pentru mercenari etc.)
Istoria triumfalista a lui Ceausescu a inceput sa-l ridice in slavi, pentru ca a fost primul care a creat unitatea nationala. Care natiune, ca in epoca nu exista conceptul. In sec. XVII, Vasile Lupu il va ataca pe Matei Basarab. cantemirestii nu se intelegeau cu Brancoveanu etc; Mihai a scris clar in acte „pohta ce-am pohtit eu”. Nu era nici un ideal national, era o necesitate strategica in fata turcilor. Si -poate- o dorinta de conquistador.
Daca e sa atacam triumfalismul istoriografic, nu putem sa ne legam de momentele curate. Trebuie scormonit mai adinc, altfel dam apa la moara tocmai triumfalistilor.
A se vedea domnitorii mai putin straluciti, pe care istoriografia triumfalista ii ocoleste etc.
Noi am scrisa sub cenzura. ACUM CINE II MAI CENZUREAZA?
Iar la Calugareni trebuie subliniata participarea secuilor (care nu se intelegeau cu Bathorestii) si a moldovenilor (Stefan Razvan, singurul domnitor 50% rrom).
Istoriografia este o meserie delicata. Daca ti se pune eticheta de ……….. s-a terminat! Nu te mai ia nimeni in seama.
Mai multa atentie.
În clipa în care suveranistii afirmă că doresc redarea demnității și suveranității poporului, trebuie să vina cu argumente.
Poporul este mai liber că oricând. Poate prea liber, între noi fie vorba. Și mă gândesc la libertatea hoților și mafioților politici și de stat. Dar cum definesc ei libertatea? Revenirea la dictatura ceausito-comunista? Ciudata libertate. Și demnitate.
Întotdeauna elitele țării au mizat pe factorul extern pentru a și impune dictatura internă. Domnitorul sau regimul de dorea a fi matca fără ac.
Doar că suveranistii de azi, prin mișcarea lor, doresc să ne închinăm Rusiei imperialiste.dusmanul nostru ireductibil, de la 1812 încoace. Atîta timp cât nebunii de la Moscova au ca tel Istanbulul și strimtorile, nu poate exista pace între noi și ei.
Cea mai bună dovadă că rușii ne urăsc este atitudinea față de teritoriile pe care Stalin nu le a furat, împreună cu Hitler . Nu vor să ni le restituie cu nici un preț.
În ce privește bătălia de la Călugăreni,a fost o mare victorie militară. 15.000 de oșteni, au oprit și dezorganizat o armată de 180.000.
Sau câți turci or fi fost. Se mai fac cercetări.
Sinan a pierdut 3 zile cu reorganizarea armatei.
Timp în care București a fost dinamitat. Doar întîmplarea a făcut ca Sinan să nu fie zdrobit, cu armata cu tot.
Asta e războiul de mișcare. Ce începe să se dezvolte de acum. Călugăreni a fost o victorie de etapă.
Așa. Cum rușii proclamă Borodino o victorie de etapă, deși armata franceză a continuat marșul spre Moscova.
Giurgiu a fost o victorie secundară. Armata aliata a prins și zdrobit ariergarda otomanilor. Alt raport de forțe.
Marele succes la Giurgiu a fost eliberarea robilor și animalelor furate.
Dar frunza verde loboda, gura lumii sloboda!
Si cu ceilalti cum e? Adica cei care nu sunt „suveranisti” gandesc altfel? Sau sunt cam la fel fiindca la asta da nastere batalia pentru putere in Romania, asa cum excelent exemplificati in articol?
” Hiclenia” suveranista românească este un fel de modă importată, ridicolă și fără conținut constructiv. De fapt sunt două „mode”, una suveranista și alta progresistă, ambele auto-definindu-se anti-sistem și, bineînțeles, fiind antagonice între ele dar, împreună, contra establishmentului politic actual intern sau european( vezi situația din parlamentul european și din Comisia europeană).
Problema este dacă aceste două ideologii de import pot crea o destabilizare/slăbire a Statului. Ca răspuns, pot. Mai ales suveranistii adepți MAGA care se dau vasalii lui Trump în România…
Totuși ne trebuie o viziune de perspectivă și eu nu văd o forță politică care să propună ceva serios. Ca părere, PNL ar trebui să gliseze mai la dreapta, spre zona conservatoare, dar se pare că nu Bolojan este omul potrivit ( în acest sens ar fi fost mai bun C.Antonescu).
Nici intelectualitatea românească nu a dat niște direcții de urmat, încă mestecă problema dar nu propune nimic fiindcă, de fapt, nu-i place nimic, nici măcar democrația….
Apreciez termenul uitat de „hiclenie” din titlu. O frumoasă aducere aminte a textelor cronicarilor, oare câți dintre noi își mai aduce aminte că „hiclenie” înseamna trădare?
Excelentă formulare.
extrem de fortata comparatia…
in definitiv orice politician, formatie politica, doreste sa obtina puterea, asta e sensul intregii masinarii, e absurd sa-i acuzi pe unii de ce vor si ceilalti.
O anumita forma de suveranism se intimpla in toata lumea, de la MAGA, la AfD, la LePain etc. cu, sau fara, Mihai Viteazu.
Mai degraba asta ar fi interesat de analizat, de ce?
Din cauza progresismului globalist care vrea să distrugă toate rezultatele capitalismului clasic, îndeosebi statele-natiune, cultura și civilizația existenta. De fapt aceasta este lupta ideologică și politică de azi, respectiv dintre progresism vs conservatorism.
Păi din cauza retrograzilor a apărut progresismul. Dacă primul e legitim , atunci este și celălalt. Și viceversa! Dacă sunt legitime năzuințele unora de a trăi în state-națiune, la fel de legitime sunt și ale celorlalți care vor să trăiască în uniuni sau federații multinaționale de state.
De fapt Globalizarea ține de liberalism, curent ideologic tot atât de legitim precum conservatorismul. Capitalismul clasic, indiferent ce înțelegeți prin el, nu este și nu poate fi sfârșitul istoriei. Am mai observat și altă dată că au multe în comun „conservatorii“ cu comuniștii. Prea multe pentru gustul meu!
”din cauza retrograzilor a apărut progresismul”
Da. Din păcate, părinții sunt cei care concep copiii, nu copiii își concep părinții 😀
Dpdv psihologic, există diferențe la două trăsături de caracter importante, din cele 5. Progresiștii sunt high in Openness (deschiși spre experiențe noi) și low in Conscientiousness (lipsiți de conștiinciozitate). Conservatorii sunt exact invers.
Dincolo de temperamentul înnăscut, copilul pornește la drum, în mod firesc, cu o mare deschidere spre experiențe noi, pentru că trebuie să înțeleagă cum funcționează lumea. Dar și cu o conștiinciozitate foarte redusă, pentru că nu realizează consecințele acțiunilor sale, ci trebuie să le învețe în timp. În Europa de astăzi există o mulțime de progresiști trecuți de 50 de ani, pentru că în lipsa tatălui, ei nu s-au mai maturizat psihologic niciodată.
Iar n-ai fost atent: progresiști versus retrograzi și liberali versus conservatori.
E o relație de cauzalitate, nu una de procreere. Poeziile astea învățate pe de rost la cursurile de ideologie politică nu au valoare. Poate doar pentru cei cu steluțe pe epoleții acoperiți.
Da dom’le „constiintiozitate f redusa” „trebuie sa le invete din timp” mai sa fie,genial!!!(mai ales cind confunzi educatia cu indoctrinarea).N-ar strica sa studiezi un pic obiceiurile sexuale ale „minunatilor” nobili conservatori rusi din Evul Mediu ca sa vezi acolo „constiinciozitate” he,he,he,de a trebit sa apara modernistul Petru cel Mare ca sa faca un pic de ordine, nu numai sa le schimbe tipul de vestimentatie…Sau discretele aventurile sexuale ale conservatorilor aristocrati din epoca victoriana prin Londra epocii plina de prostituate (cel putin Jack The Ripper a a vut de unde alege, oferta era generoasa si deseori ieftina pt buzunarele aristocrate…)Curat conservatorism!!!!!!!!! Ma rog daca astia erau „tradatori” ai cauzei conservatoare ce sa mai zic de Versailles-ul lui kings Louie nr.14,15 si 16…
Ce sa-i faci amantele regale aveau un statut regal de unde problema ca dincolo de cica „lipsa de maturizare psihologica datorita lipsei tatalui” tot nevoile…fornicarii primeau….
Nu ti-ar fi stricat o plimbare noaptea prin parcul Versailles-ului la apogeul domniei Regelui Soare sau dupa el ca sa descoperi, in functie de nr. gemetelor de placere si al intensitatii lor cit de multi erau conservatorii aia aristocrati cica „low in openess” si „high in consciousness” pe care ii lauzi cu atita ardoare…Ce sa-i faci ardoarea „high in consciusness” si „low in openess” era buna ziua, noaptea dupa ceva vin nobil (rezervat intr-adevar doar aristocratiei conservatoare) totul se inversa..Cit despre cica consecintele actiunilor lor,ei na,nu toate doamnele si domnisoarele faceau copii din flori, ca na, doar nu erau atit de proaste si nici domnii atit de fraieri!!Cred si eu ca atunci cind au aparut revolutionarii s-au dus pe apa sambetei minune de petreceri si de copulatii in spirit aristocratic conservator…
Dar ma rog, ai o gindire tipica pt. un naiv care traieste in La La land-ul moralei sexuale iudeo-crestine….
@Lucifer se pare ca ca progresismul asta globalist care vrea sa distruga caitalismul clasic, cica e doar o marota de 2 bani exagerata fiindca nu are nici puterea nici banii nici abilitatile super tehnologice ale accelerationistilor lui P Thiel & comp care dimpotriva VOR sa „elibereze” capitalismul clasic de „strinsorile,slabiciunile si greselile sistemului democratic ” care este „depasit de situatie si NU mai poate asigura nevoia de libertate esentiala pt. revitalizarea capitalismului clasic si o prosperatitate adevarata”.Ce sa-i faci fiecare cu gargaiunii lui/lor.
Domnule, progresismul vrea distrugerea a tot ce a creat capitalismul liberal clasic, inclusiv mecanismul democratic de conducere a statelor-natiune. Progresiștii vor distrugerea statelor naționale și producerea de revoluții anarhice care în final vor duce la autoritarisme/dictaturi.
Ții, da‘ mulți uniformizați mai sunt în lume! Când o pun de-o internațională? Să-l primească pe Putin și la Paris sau în Berlin cu preșul roșu, nu doar în Alaska.
Ți-a scăpat un mic amănunt, la scena cu covorul roșu din Alaska: un B-2 Spirit escortat de 4 F-22 a trecut și el pe deasupra, iar Trump s-a asigurat că Putin se uită bine de tot la ele:
https://www.youtube.com/watch?v=2Lrvdn26rCk
Acum cere-i coordonatorului tău explicații pentru scena respectivă. Ce crezi, Trump știa despre ele sau a fost și pentru el o surpriză? 😀
Ca și alte dăți, multe prostii în puține fraze. Singurul lucru unde ai dreptate este ca amănuntul respectiv este mic, insignifiant chiar. Pentru show poate relevant, dar în rest, Trump putea să-i trimită și poză cu avioanele, nu trebuia să-l omagieze pe dictator pentru atâta lucru. De altfel, când a luat primul cuvântul la conferința de presă, Putin a lăudat primirea respectuoasă, nu potențialul militar al “prietenului” Trump. Pe care-l cunoștea cu siguranță dinainte.
Ce crezi, Trump știa despre ele sau a fost și pentru el o surpriză?
E o falsă dilemă, dacă nu cumva ai suspiciuni in privința capacităților cognitive ale aproape octogenarului. Nu e relevant dacă știa Trump, ci ce a vrut să obțină. Cert este că n-a obținut nimic. Doar șeful tău suprem Putin a avut de câștigat. De asta îl scuzi pe celălalt.
@Hantzy – dacă n-ai aflat încă, James Comey a fost pus, în sfâșit, sub acuzare, pentru înșelătoria cu ”Rusia, Rusia, Rusia!”
Thursday’s two-paged indictment (…) accuses Comey of lying to Congress on Sept. 30, 2020 — the day he denied, under oath, that he was involved in leaking information from the FBI’s Trump-Russia investigation.
https://www.yahoo.com/news/us/article/james-comey-indictment-why-trumps-new-prosecutor-just-charged-the-former-fbi-director-190438999.html
Cu două luni în urmă, Victor Davis Hanson explica lucrurile astea:
https://www.youtube.com/watch?v=q3wd45Vk00I
în timp ce tu continui și astăzi povestea cu ”Russia, Russia, Russia!”. Fii convins că lucrurile nu se opresc aici: va începe cineva să vă adune și de prin Germania, până la urmă.
Păi, e moșia lor, căci numai ei și-au pus în funcții oamenii lor, fix așa cum ați spus că vor suveraniștii să facă la rândul lor, doar că nu le-a ieșit. E normal să le iasă doar unora și altora nu? Asta în primul rând. În al doilea rând, de unde vine asta: „Era mai bine înainte”?
Suveranismul e un curent la modă. Politicienii marginali din toată Europa au urcat pe valul așa-zis suveranist și-l exploatează la maxim. Acțiunile lor insa sunt absolutamente extremiste. Curentul asta funest a devenit o boală cruntă, infecțioasă. E ca jigodia la cățea. Se transmite. Bineînțeles este o afinitate pentru RuSSia doldora de arme nucleare. Suveranistii noștri de hazna nu-și promovează propria țară. Pierduți în ciorovăieli animalice și operațiuni speciale hibride, ei consideră Rusia criminală ca un fel de model de stat suveran. Stat izolat și agresor. Așadar, sub fatada suveranismului viclean se ascund extremismul, șarlatanismul, trădarea, ura fata de Occident, vicleanul amor propriu, speculantul interes. În esență, ei, suveranistii de chiuvetă, ilustrează ravagiile unei rațiuni iraționale. Din păcate, au un succes monstru la insipide peuple. Și nimeni nu le explica că manjitul suveranist Semiom Gaga, uns cu toate alifiile de WC MAGA, este un vrăjmaș hipnotizant, care joacă dublu, triplu și cvadruplu. E tradiționalul excentric, lipsit de orice originalitate și bun-sim. Nici urmă de pregătire solida. Gura lui e o hazna. Mintea lui, un loc viran. Ochișorii lui – cătătura buliharului. Mai are rost să ne mirăm că balada Miorița îi reprezintă pe aplau-dacii Cioclului României Suverane mai dihai decât „Deșteaptă-te române”?
NU suveranismul este un curent ideologic „la modă”, suveranismul e clasic. „La modă” este progresismul care vrea distrugerea suveranismului.
Tin minte ca, inca de pe vremea cind era presedinte, Basescu promova foarte convins ideea, care circula de mai multa vreme prin Europa, ca statele membre ale UE ar trebui sa cedeze o parte din suveranitate in favoarea uniunii. Ce anume si cit anume urma sa se cedeze a ramas neclar pina in ziua de azi, preferindu-se tactica taierii salamului: o feliuta azi, alta peste o luna s.a.m.d.
Orice actiune produce reactiune. Asa au aparut suveranistii. Dar, cum SISTEMUL nu poate permite aparitia necontrolata a unor partide noi, au fost create, ca prin magie, nu doar unul, ci – pericolul fiind real -, vreo 3 partide suveraniste: AUR, SOS, POT. Marfa pentru toate gusturile, care sa-i atraga in sertarele lor pe toti cei lipsiti de mentalitatea de sluga. In fruntea partidelor au fost instalati clovni de incredere, iar banii de publicitate, nunti, botezuri si propaganda s-a vazut ca nu au fost o problema. Ce avem noi aici are un nume foarte precis: opozitie controlata. Faza urmatoare va fi subminarea din interior, compromiterea din exterior si slabirea acestor false partide pina la irelevanta si evacuarea de pe scena circului politic. Faptul ca liderii suveranisti nu au fost arestati si nu sint inculpati pentru intentie de tentativa de lovitura de stat cu 2 bricege, o bita de baseball, 7 petarde si 300 de conturi tiktok etc., demonstreaza lipsa lor de periculozitate.
…sunt de părere că obiectivul „suveraniștilor” este de a ajunge mari dregători, indiferent de mijloace sau de întovărășiri.
Nu cred ca mai e cineva in Romania care sa isi inchipuie ca obiectivele celor lasati recent de SISTEM, dupa verificari minutioase, sa intre in politica pot fi diferite de ale celor care au condus cu atita maiestrie economico-financiara Romania din 1990 incoace. Naivii politic (suveranistii autentici) vor lipi afise, vor flutura drapele, vor scanda, vor aplauda discursuri, se vor inflacara si vor spera. Pina cind, intr-un tirziu, vor intelege si ei si se vor intoarce jerpeliti si invinsi pe la casele lor.
Din primele paragrafe autorul ne spune ca ar fi păcat sa-i schimbam pe cei care jefuiesc națiunea de 35 și să-i înlocuim cu alții mai flamanzi. E ca în povestea unui bolnav pe a cărui rana s-au așezat muștele și care refuza sa le alunge pentru ca vor veni altele mai flamande. Posibil sa aibă dreptate, dar muștele cele vechi de 35 de ani nu dau semne ca s-au saturat.
Autorul, care are clar cunoștințe istorice solide, refuza insa sa abordeze o problemă teoretica și practica fundamentala: care este forma de organizare sociala potrivita vremurilor pe care le trăim. Eu cred ca doua firme de organizare n-au fost și nu le vad invalidate nicăieri, chiar și în cele mai „progresiste” tari. Ma refer la familie și națiune.
O națiune nu exista fără minime atribute ale suveranității: frontiere bine definite, legi proprii și capacitatea de a le aplica pe teritoriul sau și conștiința apartenenței la acea națiune.
Exemplul federalismului american ca argument în favoarea agregarii în organizații supranationale este oferit doar de cei care nu au habar de istoria SUA, o tara care a crescut organic și si-a sintetizat o cultura proprie pe baza limbii engleze, a religiei protestante și dreptului englezesc.
Construirea azi a altor forme de identitate, dincolo de familie și națiune, este un proces artificial și va sfârși lamentabil.
Asta se întâmplă când ai juma de țară conectată la tiktok unde oamenii de bine pierd bătălie după bătălie in fața Marelui Actor Statal implicat adânc in vodeviluri electorale. Milioane de omuleți influențați grav la cap, in loc să-l voteze pe Ștefan cel Mare și Dovedit Cap Iscusit de Guvern, recte Sfântu Ciolaciucă, au pus ștampila pe Petru Păcălin Arondel, trădătorul care voia să plătească tribut la turci, pardon, la ruși.
In loc să ai oameni de bine și principiali la putere, precum craiul Dracnea, kneazul Ghinion Johanis, domnița Voichița Veorica ori mareșalul-scriitor Fasolescu, iaca ne-am pricopsit cu un Micușor Viteazul care nu reușește să dovedească partida boierească, chit că are aliat ca mare vizir pe marchizul de Kamikaze-Basta, și se refugiază pe la mănăstiri dubioase..(poate in căutarea neatârnării spirituale?)
Soluția pentru salvarea națiunii? Evident: desființarea de urgență a tuturor dregătoriilor, să nu mai aibă la ce râvni marea boierime suveranistă au ba. să se aducă iute un prinț străin și să guverneze prin ucaz! aleluia.
Eeee, partea cea mai grea este cu desfiintarea dregatoriilor….Asta este de cand lumea, ar spune,,inalta ,, clasa politica, ca sa nu mai vorbim de o sumedenie de locuri caldute sau fierbinti pentru cei ,,politic corect,,( consilii de administatii , nu unul ci cate 4-5 de fiecare boier sus pus – asezati in locuri strategice )!
Altfel spus, nu prea are cum sa-si depasesaca propria conditie palmasul sau clacasul de rand , si sa treaca in tagma boierimii fara un stimul puternic….eventual din afara….
Am mai scris pe-aici : Constituția prevede în mod expres prin-ministru și ministru de justiție și indirect (e prevăzut că trebuie votate legi speciale pentru) 1. interne ; 2. externe. Atât.
Iar primul-ministru (iar repet, nu „prim-ministrul” invenție de la Ponta) nu e interzis să fie (și) vreunul din ceilalți trei.
Deci guvern de minimum trei maximum patru membri este constituțional (și aș zice doar astfel constituțional). Și iar repet, scuze: se putea testa funcționalitatea în pandemie.
Sa compari tehnicitatea situațiilor istorice este un câștig infomational, dar sa nu accentuezi diferențele cultural ideologice este o pierdere pentru orice cititor, dar, mai ales pentru cel suveranist.
Împărțirea resurselor este cheia care face diferența. Actuala putere împarte străinilor resursele României, iar Suveranistii vor să le împartă romanilor.
Hai pa!
Un articol bun.
Din păcate Contributors e citit doar de „elitele” pe care agramatul Simion vrea să le elimine. Fizic se pare.
Trăim în zodia proștilor cu tupeu și cu mușchi.
Asta vom avea.
Dacă vă era cumva dor de Sorin Oidiu Vîntu, aflați că mai trăiește și are un proiect de țară… suveranist!
Domnul cu pricina a expus recent (în această lună) pe contul său de Facebook o serie de clipuri video în care își detaliază proiectul lui de îngropare a României (schimbarea Constituției, ieșirea din NATO și UE, naționalizări masive, îndoctrinarea copiilor în școli etc), toate în pur spirit rusesc, chinezesc și iranian, explicate fără niciun fel de menajamente.
Clipurile mi se par înfiorătoare. Figura lui staliniană (fascinantă prin suplinirea lipsei de carismă printr-un autoritarism paralizant), ca și aplombul cu care-și susține ideile îmi par desprinse direct din rechizitoriul împotriva lui Călin Georgescu, căruia i s-ar potrivi, probabil, precum cheia în broască.
Mă întreb dacă presa încă nu a aflat de discursul pegătit de acest gropar sinistru, care a prăbușit tot ce a atins – cu mâna sau cu răsuflarea…
Din păcate România e adusă treptat dar sigur în ruine de cei care o conduc de 35 de ani !!! Deci care e treaba cu suveranității și cu ghilimelele ? Din istoria acestei țări nu știi nimic ? Sau dreptatea și adevărul îl dețin doar unii ?
Dar unde apare suveranitate între ghilimele că eu nu văd. „Suveranism” este una, suveranitate este cu totul altceva. „Suveranismul” este o ideologie care nu face nimic deosebit față de alte ideologii decât să înfiereze și să inducă în eroare dând false speranțe. Pe de altă parte, suveranitatea este un concept modern despre stat. A fi suveran nu este totuna cu a fi „suveranist”.
Boierii din evul mediu erau considerati hicleni când se împotriveau unui domnitor prea deștept care nu-si vedea lungul nasului. Atunci adunau mai multe pungi decât platise domnitorul pe care de a fi hain și incercau restabilirea ordinii constitutionala.
Cum spuneam intr-un comentariu mai sus, a ne refugia în paralele istorice irelevante este o tactica ieftina de a evita o discuție serioasa.
O întrebare la care nu răspunde nimeni este de ce cea mai veche și solida democrație din Europa a îmbrățișat suveranismul. Altfel spus de ce vor englezii sa decidă prin legi proprii chestiuni care-i privesc. Sau elvețienii.
Cui îi este frică de Suveranism ?
Există și suveraniști adevărați
Dar și foarte foarte mulți „intelectuali”.
Cum ați băgat ghilimele peste tot, de sus și pînă jos, Oare
Există astăzi, în viziunea dumneavoatră analitică, Suveraniști
Cu Ghilimele și unii Fără Ghilimele ?
Care ar fi diferențele ?
Mă scuzați, dar „ghilimelele” nu pot fi și nici nu sînt un argument !
Ş’apoi și mai apoi,
Țara asta ar fi/este moșia cui ?
Păi de 80 de ani, România e Moșia LOR și a clanuriLor LOR,
Ori stimabiliLOR, aiasta se poate !
Nimanui nu-i este frica de suveranisti. Un curent politic acceptabil intr-o democratie. Vezi MAGA.
Dar cand apar „suveranisti” care vor sa inchine tara la rusi sau vor sa reinvie „democratia” lui Ceuasescu, nu mai poti sta indiferent. Si nu poti sa nu faci diferente intre MAGA si „suveranistii” nostri.
Acum cred ca intelegeti ghilmelele.
Problema -noastra- de perceptie a curentului… pleaca de la dvs. Nu v-ati delimitat de agentii rusi si comunistoizi.
Prin urmare, ori va faceti curatenie in gradina proprie, ori eliberati scena, caci mesajul actual este gresit inteles. Si este vina dvs. in integrum.
(Ca un sfat prietenesc: ar trebui sa veniti un program coerent despre viitorul tarii in viziunea dvs. Politica externa, politica interna -cu rezolvarea problemei datoriilor-. Si sa dovediti ca-l respectatri. Ne-am saturat de demagogi. Pina atunci, observam ca in Parlament nu faceti nimic constructiv. Desi sunteti destui. Numai certuri prostesti, numai amenintari, numai motiuni formale, fara viitor. Este ciudat ca ai nostri suveranisti sunt structurati numai pe bugetari. Oamenii de afaceri, care trebuie sa fie sprijiniti -impotriva capitalului extern- unde sunt? Prin urmare, despre ce suveranism vorbim?)
>Din păcate România e adusă treptat dar sigur în ruine de cei care o conduc de 35 de ani !!!
Din păcate vina e a întregii populații. Conducătorii sunt reflexia populației, a nivelului intelectual şi cultural al ei. Vina e colectivă.
Mda, asa se zicea si la rovlutie: „Toti am fost comunisti” (si „Toti am fost colaboratori cu Securitatea”….)
Lasati timpeniile cu vina colectiva si cautati liderii care au dus tara de rapa! Si care nu scot decat formal, prin taxe si impozite pe multime. Nu pe cei care au furat, nu pe lux etc.