marți, martie 19, 2024

Horia Florian Popescu, In memoriam

A plecat dintre noi, în ziua de 25 septembrie, Horia Florian Popescu (1935-2022), remarcabil om de litere și traducător de elită. Un idealist în toate privințele, un intelectual cu pasiunea ideilor, un om integru și având în cel mai înalt grad vocația prieteniei, destinul său a fost marcat de istorie, traumatizant, încă din copilărie.

Ca student apoi, în 1956 a participat la mișcările studențești în sprijinul Revoluției din Ungaria și a fost condamnat, în lot cu Paul Goma, la închisoare, urmată de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. O „încremenire la linia de start”, cum spunea – cu ecouri de-a lungul vieții.

Eliberat în 1964, a lucrat ca muncitor necalificat, iar în 1965, alături de alți foști studenți trecuți prin pușcăriile comuniste, a avut permisiunea oficială de a urma din nou studii superioare: era vremea relativului dezgheț.

A absolvit Facultatea de engleză la București în 1970 și a lucrat până în 1990 la Biblioteca Centrală Universitară. Imediat după aceea a devenit jurnalist la publicațiile Partidului Național Liberal și a condus biroul de presă al partidului mai bine de un deceniu.

Performanța sa de traducător s-a bazat pe vocația scrisului și pe o concepție înaltă privind arta traducerii, căreia i s-a dedicat într-un mod exemplar. Avea la îndemână instrumentul limbii române pe o claviatură maximală, de la culorile limbajului frust la rafinamentele și discernământul expresiei filosofice. Era un adevărat perfecționist în lucrul său de traducător. Fiecare traducere era pentru el o aventură de cunoaștere multifațetată și niciun efort de căutare, de empatie, de inspirație nu i se părea prea mult pentru a face dreptate originalului și a îmbogăți capacitatea expresivă a propriei limbi.

Îi datorăm o serie de traduceri valoroase de proză – cităm selectiv – din William Faulkner („Pe patul de moarte”), Norman Mailer („Un vis american”), Thomas Pynchon (romanul său de debut „V.), Vladimir Nabokov („Lolita” și „Ada sau ardoarea: O cronică de familie”), romane de Raymond Carver, Don DeLillo, Philip Roth. A tradus și literatură teoretică, John Bayley („Fascinația romantismului”), Paul MacKendrick (istorie – „Pietrele dacilor vorbesc”), Moshe Idel, cu monumentalul său volum „Perfecțiuni care absorb. Cabala si interpretare”, sau A.C. Grayling, „Alegerea lui Hercule. Plăcerea și datoria în secolul XXI. La acestea se adaugă volumul „In Celebration of Mihai Eminescu”, traduceri din Eminescu în colaborare cu Brenda Walker. Cărțile traduse de el au apărut la cele mai prestigioase edituri, precum Editura Univers și Cartea Românească, Polirom și Corint etc.

De menționat o performanță unică – traducerea fragmentară din „Veghea lui Finnegan”, de James Joyce – operă de o natură prin excelență intraductibilă, la care însă Horia Popescu a reușit să creeze un echivalent românesc – adevărată probă de virtuozitate. Calitatea traducerilor sale a fost răsplătită de premii și nominalizări ale Uniunii Scriitorilor.

Ne luăm rămas bun de la cel care a bucurat pe atât de mulți cu interesantele sale „causeries” intelectuale. Cel care ne lasă în urmă o bogată serie de cărți traduse cu talent, meșteșug și pasiune.

Fie calea sa luminată.  

Ioana Moroiu           

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Am fost coleg cu Horia la Liceul Gh. Sincai – si prieten de o viata – sbuciumata si chinuita ! – Am fost „martor obligat la suferintele si frustarile unui deosebit de dotat si suflet curat – prins in „moara comunista” care a ucis sau distrus atatea tinere speranta. Am fost martor si la lasitatea celor din jur care „s-au lepadat ” de Horia atunci cand avea mai mare nevoe de sprijin si ajutor – Din pacate viata in perioada adulta ne-a despartit iar la batranete – fiind mereu departe de Romania – ne-am intalnit mai mult pe telefon. Pastrez cu dragoste amintirea unui Horica tanar elev cu vise si dorinte – distruse de un regim dement – comunist – care ne-a distrus tara, poporul si – din pacate – viitorul – transformandu-ne in sclavi ai unei utopii ucigase. Din cei care am fost colegi la liceu – in generatia care a suportat toate miselestile si imbecilele reforme ale invatamantului romanes – Gimnaziul Unic in 1945 – marea reforma din 1948 – prin plecarea lui Horia catrre o lume mai buna – am ranas doar trei – care nu-l vom uita niciodata cat vom mai vietui – Bunul Dumnezeu sa- odihneasca in pace.

  2. Dumnezeu sa te odihnească, dragule, în gradina drepților Lui! Dor de tine, trag nădejde sa ne reîntâlnim Dincolo…

  3. A venit din nou rândul unuia dintre studenții „Generației 1956” să ia drumul veșniciei. Horia Florian Popescu a fost pentru noi un mare prieten, un om de o abnegație care uneori transgresa limitele imaginabilului.
    Dar, în ciuda persecuțiilor gheorghiu-dejiste din tinerețe, a devenit cu vremea și un mare tălmăcitor din limba engleză, având o forță de muncă enormă, talent și o acribie neîntrecută, din păcate prea puțin comentate într-o lume măcinată de interese meschine.
    Amintirea sa va fi pentru noi de neuitat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro