vineri, februarie 23, 2024

Iertarea

Din păcate,TVR Cultural  nu mi-a îndeplinit sau, mai corect spus,  nu a putut să îmi îndeplinească dorința exprimată înainte de vacanță, când am comentat ultimele filmele din calupul Kieslowski,  de a reprograma și Decalogul. A cărui difuzare la începutul anilor 90, într-un moment în care românii redescopereau religia și Biserica și în care Televiziunea Română avea ea însăși nevoie de iertare a făcut atunci istorie. Numai că situația financiară a SRTV este acum dezastruoasă, în primul rând din cauza managementului neinspirat, megalomanic, rupt de realitate al pdg-ului Dan Cristian Turturică, iar Parlamentul României amână iresponsabil dezbaterea rapoartelor de activitate ale actualului CA.

Cu toate acestea postul rămâne pe mai departe interesant, unele dintre ofertele sale la capitolul producție cinematografică fiind demne de toate laudă.

Între ele, cuvenindu-se apreciată atenția acordată filmului polonez din ultimii ani ai comunismului și din cei 30 de ani și mai bine de postcomunism.

Corpus Christi, semnat regizoral de Jan Komasa, fundamentat pe scenariul datorat lui Mateusz Pacewicz, programat săptămâna trecută, este o producție de dată relativ recentă. A ieșit pe ecrane în 2019, a avut parte de nominalizări la Oscar (premiul pentru Cel mai bun film străin în 2020), a dobândit și alte nominalizări, și chiar distincții.  

Corpus Christi abordează mai multe teme. Mai întâi pe aceea a contradicției dintre aparență și esență. Daniel, personajul principal al filmului, a comis cândva o crimă. Are la activ și alte păcate. Motiv pentru care a fost trimis într-o casă de corecție. Esențialmente ar fi ceea ce se cheamă un om rău.  Cu toate acestea, a devenit un apropiat al preotului Tomasz, a fost promovat cantor,  l-a ajutat pe omul Bisericii în săvârșirea slujbei. Înțelege mai mult ca alții din predici. Ascultă cu luare aminte predica în care părintele Tomasz spune că toți credincioșii sunt preoți ai lui Dumnezeu.  Ceea ce însă nu înseamnă că ar fi regăsit calea cea bună. Participă la violențele comise zilnic de cei cu care împărtășește recluziunea. Stă de pază când începe o bătaie, se droghează.  Totuși, Preotul s-a gândit să îi ofere lui Daniel o șansă. I-a recomandat și susținut eliberarea cu condiția ca o anumită perioadă să muncească într-o fabrică de cherestea.

La plecare, Daniel îi fură binefăcătorului său o cămașă preoțească. O folosește la o petrecere. Provoacă admirație. Și, odată ajuns la destinație, stimulat de un malentendu, se pretinde a fi slujitor al Domnului.  E creștin, pare-se că e și credincios așa că de ce nu ar putea fi și el, cum auzise de la părintele Tomasz, preot? Nu întâmplător se recomandă a fi părintele Tomasz. Îi fură, așadar, identitatea binefăcătorului. Să fie însă vorba despre un furt în lege? Să fie vorba și despre altceva?

În calitate de preot îi este prezentat păstorului  alcoolic al satului. Așa ajunge să primească  propunerea de a-i ține o vreme locul. Daniel se obișnuiește tot mai mult cu noul rol, și-l asumă, este acceptat de comunitate, predicile sale au miez, au și curaj. Daniel e charismatic, se simte perfect în condiția de propovăduitor al binelui și al împăcării.  De care respectiva comunitate are nevoie căci până atunci se dovedise incapabilă să treacă peste o traumă. Un ciudat accident de circulație soldat cu multe victime de a cărui producere este acuzată soția șoferului. Falsul preot reușește să facă ceea ce nu izbutise ori nu avusese îndrăzneala de a face cel căruia a ajuns să îi țină locul. Aduce adevărul, aduce împăcarea.

A doua temă a filmului regizat de Jan Komasa este aceea a iertării. Una cum nu se poate mai importantă pentru doctrina romano-catolică. Numai că în satul al cărui păstor ajunge să fie păcătosul Daniel nimeni nu se prea arată dornic de iertare. Văduva șoferului este exclusă, nu are liber acces la slujbă, nu a putut să își înmormânteze creștinește soțul. Cea mai aprigă judecătoare a acesteia se dovedește a fi însăși  femeia care îl ajută pe falsul preot la îndeplinirea datoriilor. E mama fetei cu care Daniel înfiripă o poveste de dragoste. Cea care s-ar cuveni să fie prima care să vrea iertarea se opune cel mai vehement înmormântării după datină a șoferului și îi trimite scrisori cu un conținut dur, insultător văduvei acestuia. Una dintre cele mai percutante secvențe ale filmului este aceea în care falsul preot își înfruntă enoriașii aruncându-le în față scrisorile insultătoare trimise bietei văduve. Cine e fără de păcat în satul acela? Cine ar fi îndreptățit să dea cu piatra.

De la un moment dat încolo povestea se precipită. Daniel e șantajat și denunțat ca impostor de un fost coleg de închisoare, preotul Tomasz sosește simultan cu cei chemați de primarul ale cărui fapte nu tocmai creștinești au fost condamnate de Daniel. Acesta are inspirația de a-și regiza o spectaculoasă, o fabuloasă ieșire din scenă. Corpus Christi. Își leapădă cămașa,  oamenii îi văd bustul invadat de tatuaje. Daniel. Înger și demon deopotrivă. Iese din biserică umil, nu umilit. Nimeni nu îl huiduie. Mama Elizei îl binecuvântează.  Bătrânul preot se întoarce, Tomasz îi readuce pe cei doi tineri la închisoare. Daniel, propovăduitor și înfăptuitor al iertării, nu are parte de iertare. Ar fi meritat-o? Cine ar fi putut decide asta? Și iarăși. Cine e îndreptățit să judece dacă trebuie sau nu dat cu piatra?

Filmul se individualizează printr-o concentrare maximă. Prin refuzul oricărei exagerări. Bartosz Bielenia îl joacă impecabil pe Daniel. Pe impostorul cu har. E dens, e riguros, are o fizionomie care l-a făcut să fie opțiunea ideală. Văzându-l, gândul m-a dus la Robert Powell, la Nikolai Burliaev. Și – de ce nu?- la al nostru Eduard Trifa.     

AURUM  FILM, CANAL + POLSKA, WFS WALTER FILMS; STUDIO PORDKARPACKY; REGIONALNY  FUNDUSZ FILMOWY; LES CONTES MODERNES


CORPUS CHRISTI

Regia: Jan Komasa

Scenariul: Mateusz Pacewicz

Producători: Leszek Bodzak, Aneta Cebula-Hickinbotham

Imaginea: Piotr Sobocinsky jr.

Montajul: Evgueni Galperine, Sacha Galperine

Cu: Bartosz Bielenia (Daniel), Eliza Rycembal (Eliza), Tomas Zietek (Pinczer), Barbara Kurzaj (Văduva), Leszek Lichota (Primarul), Zdzislaw Wadejn (Preotul bătrân),Lukasz Simlat (Preotul Tomasz), Lidia Bogacz (Mama)

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro