„Iliescu a fost un Ceaușescu fără Ceaușescu. Românii l-au dorit și l-au avut.” Interviu cu profesorul Ioan Stanomir

Foarte corect si obiectiv acest interviu. Explica multe adevaruri ascunse, pe care multi dintre noi nu le am inteles intre 1990- 2000. In fapt, Ion Iliescu a preluat puterea prin o manevra si plan bine calculat, inca din noiembrie 1989. In spatele lui exista toata nomenclatura celor cu mari functii in partid, securitate si armata. Am avut si avem o falsa democratie, fals stat de drept, falsa economie de piata, multa coruptie, institutii de forma si legii clientelare. Acest aspect exprima migratia a peste 4,5 mil de romani. Schimbarea Constitutiei se poate propune ca actiune in CSAT si apoi o echipa de lucru care in 6 luni sa ii dea un continut modern si realist.

„Un Ceaușescu fără Ceaușescu”. Admirabil.
Dar și un popor avariat de regimul comunist.
Și dacă nu s-au organizat funeralii naționale pentru cei/cele care meritau ce putem zice că nici azi nu dăm de osemintele domnului Iuliu Maniu?
Slăbuță genă. Foarte slabă.

Sa nu uitam si ca al treilea mandat a fost… al treilea mandat, un cadou facut, in dispretul Constitutiei, de Curtea asa-zis Constitutionala presedintelui PSD, partid de care a fost intotdeauna legata cu un cordon ombilical.

Să recapitulăm un pic faptele: au trecut mai mult de 20 de ani de când Iliescu și-a terminat ultimul mandat (2004). Au trecut mai mult de 10 ani de când a fost încarcerat Adrian Năstase (2012). Au trecut mai mult de 5 ani de când a fost încarcerat Liviu Dragnea (2019).

Poate că ar fi vremea să mai lăsăm anticomunismul de operetă și ne uităm la deficitul de democrație pe care îl are astăzi România. Astăzi, în 2025. Își poate imagina cineva, pe vremea lui Iliescu, existența unui deputat UDMR de Vaslui, ales cu 544 (!) de voturi, în condițiile în care norma de reprezentare pentru Camera Deputaților este 1 deputat la 73.000 de locuitori?

Ion Iliescu a fost un gorbaciovist, un comunist reformator care a venit la putere prin metode comuniste, însă a predat puterea în 1996, atunci când a pierdut alegerile, prin metode democratice. Iar astăzi, în 2025, în România e mai puțină democrație decât era în 2004, atunci când Iliescu și-a terminat ultimul mandat.

Scrie și este Spus :
„Românii l-au dorit și l-au avut” ( pe ion iliescu președinte).
Această minusculă frază care se dorește a defini definitiv un anumit moment istoric post-decembrist ESTE TOTAL FALSĂ deși aparent obiectiv-adevărată.
S-o luăm încet și pe rînd :
Populația spațiului geografic carpato-danubiano-euxin după 45 de ani de comunism teroare permanentă crime în massă tot felul de experimente Pitești și tot felul de alte forme de Spălare A Creierului prin înfometare și înfrigurare constante, nu mai știau deloc ce sînt, că sînt, că ar fi fost „Români”.
În contextul acelor vremuri, „Românii” deveniseră doar simple Legume de Go-STAT Totalitar, niște Zombi în stare de Moarte Clinică cu iz de Michael Jackson, Micke Tyson sau Ozzy Osborne.
Această populație desfigurată și dezabuzată-golită cvasi-total de absolut VID de orice de noțiune de apartenență a unei origini tradiționale națională și spirituală, devenise după 45 de ani de dictatură totalitară comunistă, O Massă AMORFĂ fără cap și coadă, fără nume nici rost, O TURMĂ cu capul plecat înlănțuită perfect pentru a nu fi tăiat și mergînd în patru labe de tot behăind conform și abdicat superb artistic.
În Acest CONTEXT, aceste ființe trăitoare în Spațiul mai sus menționat au „votat” într-o absolut totală INCONŞTIENȚĂ, în Transa inoculată profund,
PE :
Criminalul cu zîmbet haios al Ceaușiștilor cei Hidoși.
Faptul că l-au votat într-o stare de anestezie generalizată de 45 de ani, NU înseamnă că „l-au Dorit”.
Deci, nici că „l-au avut” !
Căci oricine știe că dacă dorești pe cineva NU înseamnă că îl și ai.
Căci oricine știe că dacă dorești să ai o mie de euro NU înseamnă că îi și ai.
Căci oricine știe că dacă O dorești pe Angelina Joli NU înseamnă că O și poți avea.
DACĂ NU EŞTI BEAT ÎMBĂTAT !
Vă las pe dumneavoastră să găsiți termenul cel mai potrivit a defini cînd cineva sub anestezie generală de 45 de ani în cvasi-comă „intelectuală” alege bîjbîind Obiectul cel dulce Propus Zîmbind Radios ca să ……….
Beți Îmbătați Mahmuri în Comă Alcoolică au Pus Degetul scîrț și, pur și simplu n-au avut Nimic pentru că nu puteau ști ceea ce doresc, nu-i așa ?

„Românii l-au dorit și l-au avut.”

Asta este o un neadevar.

Romanii nu l-au dorit. Le-a fost impus de elita militara, politica si culturala, poate din lasitate, poate din oportunism, sau poate din prostie crasa in cazul unora.
Pot sa fac un tabel in excel cu aceste 3 coloane si sub ele sa adaug zeci de nume. Orice roman poate.
Romanii stiu adevarul despre tot ce s-a intamplat din 23 August 1944 si pana astazi, doar elitele se fac ca nu il stiu.

Circula zilele astea acel meme cu 3 imagini in paralel, de la inmormantarea lui Coposu, de la inmormantarea Regelui Mihai, si de la inmormantarea lui Iliescu. Il gasiti chiar pe prima pagina in G4Media astazi.
Asta spune tot despre ce au dorit romanii.
Nu poti sa minti pe toata lumea la nesfarsit si sa deformezi realitatea dupa bunul plac. Poate sa ti se para ca ai succes cu asta la un moment dat, dar de fapt te minti singur si vine o vreme cand nu o sa mai ai puterea sa deformezi realitatea, iar adevarul va triumfa.
(Sau cum zicea Regele Mihai: „Adevarul lupta singur.”)

Romanii inca sunt prizonierii unei elite nombriliste.
Dar s-a vazut ieri ce soarta are o astfel de elita la judecata istoriei.

singurul lucru care mai conteaza dupa moartea unui om este comportamentul celor ramasi vii

Ca națiune, n-am fost deștepți 5 minute, în 1990, să înțelegem importanța și miza Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara și importanța unei legi a lustrației ulterioare. Iliescu și ai lui s-au cățărat la putere (pe cadavre, spun unii), ne-au păcălit cu „democrația originală” și am pornit pe drumul greșit, ocolit, poticnit.

Înțeleg că domnul Hrebenciuc, de la PSD, îl scoate, acum, erou, pe Ion Ilici Iliescu – cică a împiedicat declararea independenței Transilvaniei… Ne vor spune istoricii, dacă așa este, că nu prea pot să-l cred pe cuvânt pe domnul Hrebenciuc.
Oricât s-ar indigna PSD -ul că e scos vinovat de situația de azi a României, realitatea e că este vinovat, iar moștenirea politică a lui Ion Ilici Iliescu e în miezul acestui partid, pe veci.

Desi apreciez articolele autorului, de data asta cred ca greseste.
Iliescu a fost presedintele hotilor si fufelor de ambe sexe. De acord, a fost un dictator mascat. Un demagog. Cu asta suntem de acord.
Oamenii si metodele folosite, il diferentiaza total de Ceausescu. (Nu il laud pe Ceausescu, dar exista o diferenta uriasa intre modul de actiune al celor 2.)
De altfel, nu poporul dorea un nou Ceausescu. Elita de partid si de stat si Securitatea doreau asa ceva. Si ce doresc ei se implineste, in tara asta. Inca.

Margaret Thatcher, întrebată care este moștenirea pe care o lasă ea Marii Britanii a dat un răspuns șocant: New Labour. Adică stânga vopsita alui Tony Blair. Moștenirea lui Iliescu este o stângă vopsita care nu se deosebește cu nimic de pseudo dreapta liberala.
Greșeala romanilor din 1990 a fost interzicerea PCR ca partid politic. Era preferabil sa existe la vedere un PCR decât unul mascat in pseudo-social-democrație.
Ce lipsește in acest articol este evidențierea faptului ca in România anilor 90 n-a existat nici o forța politica capabila sa preia puterea. Asta s-a văzut chiar si in 1996 când mitul celor 15 000 de specialiști s-a spulberat cu apariția unui prim ministru precum Victor Ciorbea.
Puterea se cucerește, ea nu se primește cadou. Nimeni nu pleacă de la masa puterii de bunăvoie. Cine putea prelua puterea in 1989: Caramitru, Dinescu sau Blandiana?
90% din romani nu auziseră de Dinescu (singurul intelectual opozant real al regimului), cel care va deveni unul din sprijinitorii regimului Iliescu.

Câteva considerații prealabile:
1) Nu a existat Opoziție constituită în România ca în Polonia, Cehoslovacia, Hungaria. Ultimele forme de rezistență organizată fuseseră înăbușite de Securitate până prin 1955 și opoziția civilă aruncată prin închisori până la amnistia din 1964 când comunismul „a învins definitiv la orașe și la sate”. Sporadic mai existau dizidenți individuali dar neorganizați, prin sfera culturală, dar de frică se practica o „rezistență prin cultură” caraghioasă și inutilă, ba chiar acuzabila.
2. Existau 4,5 MILIOANE(!!!) de membri PCR.
3. Deci, „revoluția/lovitura de stat” din ’89 nu a fost ANTICOMUNISTĂ ci ANTICEAUSISTA, condusă de foștii comuniști marginalizați în favoarea lor. NU a fost o Revoluție Democratică, poporul nu era pregătit pentru așa ceva, opoziția de tip Rege-Coposu-Campeanu-Ratiu,etc nu avea putere politică și s-a văzut asta la alegerile din ’90 când FSN a luat vreo 70% iar opoziția vreo 10-12%.
4. În anii 1990-1996 Iliescu a vrut da un sistem al unui partid dominant(FSN) cu o opoziție democratică de decor (cam cum este azi în China). Și a reușit asta, inclusiv adoptarea unei Constituții care a garantat și încă garantează preceptele pro-comuniste ale lui Iliescu.
5. Din nenorocire, rotativa dintre 1996-2000 a produs o guvernare catastrofală, fără a putea clinti statul postcomunist. Singurul succes: schimbarea direcției dinspre Est spre Vest, dar intern nu s-a reușit nimic. Bă dimpotrivă, „opoziția” PNTCD-PNL-PSDR a fost aproape desființată, scăpând doar PNL ..

Iliescu? A fost ultimul comunist european, dar care apoi „s-a răspopit”. Per ansamblu, cu Iliescu România A PIERDUT cel puțin 10 ani de dezvoltare capitalistă și democratică. Efectele acțiunilor politice ale lui Iliescu se vad și azi prin existența PSD și AUR, moaște ale comunismului naționalist al lui Ceaușescu.
NB. Dacă vrem să scăpăm de ereditatea comunistă încă prezentă în sufletul românesc, atunci primul lucru ce trebuie făcut este O ALTĂ CONSTITUȚIE.

Puterea se cucerește, ea nu se primește cadou. Nimeni nu pleacă de la masa puterii de bunăvoie. Cine putea prelua puterea in 1989: Caramitru, Dinescu sau Blandiana?
De acord ca nu prea avea cine altcineva
dar, pe fond, reala intrebare este:
de ce nu prea avea cine altcineva
si-atunci… cauzele, reale, unde le gasim?
(presupunand ca vrem si putem sa le cautam)

ps: singurul intelectual opozant…
se spune, pe de-o parte,
ca oamenii, la batranete „dau” in mintea copiilor
pe de alta parte,
principala caracteristica a copiilor este sinceritatea debordanta
drept urmare… nu cumva comrade dinescu… a fost „decat” infiltrat/conserva
nici nu ma gandesc la „domeniul” pe care-l „stapaneste” acum
(pana la urma proprietatea este un moft)
dar… si to’ar’su dracnea a vrut sa-si „traga” „domeniu”
cel mai probabil ca sa-si satisfaca un moft.

Motto:
„Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare.”
(Petre Ţuţea – Declaraţie făcută după alegerile din 20 mai 1990)

După Revolutia din decembrie 1989, poporul român nu a avut o mână bună în alegerea conducătorilor. Totul a început din acel 20 mai 1990 în „Duminica orbului” când au avut loc primele alegeri considerate libere, iar Ion Iliescu, a castigat alegerile prezidentiale cu 85 la sută din voturi si FSN cu 67,02 la sută, ceea ce a permis neocomunistilor să conducă România timp de 6 ani, intârziind reformele economice si sociale atât de necesare in acele vremuri, reforme de care au beneficiat tări precum Polonia, Cehia sau Ungaria.
Ion Iliescu se considera pe sine un „om sărac si cinstit” dar în timpul cât a condus România a lăsat să se dezvolte o adevărată caracatită a coruptiei.
De altfel, Petre Ţuţea spunea despre Revolutia din Decembrie’ 89 urmatoarele: „Ce s-a petrecut în decembrie ’89 n-a fost o revoluţie, ci o restauraţie: geniul politic al poporului român a atestat reaşezarea în ordinea naturală. Asta s-a întîmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timişoara, mă opresc la manifestaţia din faţa Comitetului Central, cînd mulţimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întîmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român.”

O fantomă bântuie românia. Fantoma lui Iliescu. Fantoma unui comunist convertit în amurg la democratura de tip Năstase. Încă n-a lămurit nimeni cine a băgat România în NATO: convertirea lui Iliescu&Clica sau Osama Bin Laden? Te pomenești că într-un perfect coșmar caragialesc datorăm terorismului fundamentalist faptul că astăzi România nu e Ucraina. N-ar fi asta o normalitate aliniată perfect cu anormalitatea nostră? Și nu constă această anormalitate a noastră în neputința de a avea o privire clară asupra propriului trecut? Și lipsa acestei priviri clare asupra trecutului nu cumva are o legătură directă cu neputința noastră continuă de a crea o justiție care să servească adevărul faptic și numai adevărul faptic? Altfel, avem persoane inculpate pentru crime împotriva umanității înmormântate solemn cu 21 de salve de tun. Douășuna, că după douășdoi vai de noi. Am intrat în cele mai sigure și mai stabile structuri ale umanități de astăzi. Am intrat cum am intrat, dar n-am gândit niciodată ca cei care au creat acele structuri. Poate că eroarea noastră fatală este că ne-am dorit întotdeauna să fim în Occident, dar nu ne-am gândit niciodată să fim noi occidentali. Ca un impostor care își dorește de exemplu să fie ca medicii, își falsifică diploma și ajunge ca medicii, dar nu e niciodată medic. Nici măcar o secundă! Așa că o fantomă bântuie România…

La drept vorbind, Iliescu este emanația curata a Vomei nomenclaturiste. Povestea lui este povestea unui marxist monstruos de cinic si îndoctrinat, ce a folosit haosul drept trambulină personala. S-a autointitulat lider absolut. Odată ce a pus șaua pe România, a pus-o bine. Poporul a înghit gogoașă. Ca de fiecare dată, istoria ne-a jucat feste. Am stat un secol sub niște fanarioți jegoși. Ne-am izbit de toate gardurile „raiului socialist”. Ne-am dat cu capul de toți pereții istoriei. Nici astăzi nu avem dorința de a ne „desprinde” de aparențele vieții, de „Se poate și așa”. Multi încearcă să-l definească pe defunctul Ivan Ilici Iliescu. Unii l-au catalogat drept trimisul Cancelariei Cerești. Să spunem lucrurilor pe nume. S-a petrecut o fraudă monstruoasă care a fost „operatia specială” a securiștilor sovietici. Când „golanii” au înfruntat gloanțele lui Ceaușescu, omul lui Gorby stătea în subteran, intrebandu-se cum și când se va termina totul. Apoi, la odin, „homo sovieticus”, lunecos ca o anaconda, a ieșit, afișând un democratism, de fapt, inexistent și un rânjet insolent. Apoi, in loc sa ajungem in lumea deschisă, ne-am pomenit într-un haos alunecos ca o mocirla. Succesorul Împușcatului Nicolae a urmat, pas cu pas și cu mult zel, regulile Kremlinului. De aceea, „noul” lider, de tip sovietic, nu a repudiat sistemul ticăloșit ce l-a crescut. Or, spre deosebire de celelalte țări din Europa de Est, care de la bun început s-au „lepădat” d ugerul satanic sovietic, România de sub Ilici a devenit și mai apropiată de Moscova decât România de sub cuplul dictatorial. Vorba lui Ceaușescu: „U-rsul este un porc”. Iliescu însă îl vedea pe Urs ca pe o mană cereascăb și privea Occidentul ca pe o anatemă. „Nu ne trebuiesc splendorile Occidentului” a devenit lozinca cotidiană. Astfel, la doi ani, după asasinarea cuplului, România este țara cu cel mai redus procentaj de privatizare industriala și cu cel mai înalt procentaj de talhareala. Astfel, corupția s-a întins ca o lepra. Astăzi, când privim evenimentele prin prisma istoriei, apare evident că Ion Ilici nu și-a dorit o Românie in comunitatea democratiei internaționale. El a avut intenția neghioabă să „reformeze” comunismul ceaușist spre a-l face digerabil. De fapt, idealul adevarat al regimului era mediocritatea, detestarea, nu afirmarea personalității umane, nu solidaritatea, nu consensul. Defunctul – unul dintre cei mai slugarnici executanți ai ordinelor Moscovei – a fost un derivat al unei societăți care se minte cu ușurință. Noi nu am avut papă la Roma, un Havel, un Walesa. Noi am avut un Brucan, am avut un păienjeniș de legături in defuncta URSS și un FSN, născut din moaștele PCR, „binecuvantat” de KGB. Noi și astăzi găsim în teoria îngăduinței un alibi pentru lașitatile individuale și o scuză pentru ignoranță. Sperăm că, în sfârșit, se va da cep la arhive. Sperăm că, mai devreme sau mai târziu, România se va debarasa de criptocomunistii ce o conduc și astăzi și că boborul va afla adevărul. Iliescu a avut multe schelete in dulapuri. In cimitirul Ghencea găsesti mai puține. A avut prea multe culpe, dar nu și-a făcut mea culpa nici în pragul morții. Justiția a făcut pe mortul. Deși a existat un temei plauzibil pentru arestare și băgare intr-o celula, nu l-a dus la Judecata de Acum… Se spune, la noi, despre mort numai de bine. In India, numai adevărul. Vom afla că sub masca aia hlizanda se ascundea o canalie puscariabila.

Despre Iliescu se auzise la Radio Europa Libera cu mult inainte de momentul 1989, de unde si notorietatea sa. Era un produs rusesc, pregatit sa preia conducerea puterii dupa asasinarea celor doi dictatori cu sprijinul serviciilor secrete rusesti. In lipsa legii lustratiei ceruta la Timisoara, s-a instaurat regimul neocomunist, orchestrat de rusi si condus de Iliescu.
Daca nu erau rusii, puterea revenea Regelui Mihai, de care Iliescu s-a temut de moarte, cel putin pana la conturarea noilor structuri politice, care au preluat puterea propriu-zisa.

Nu l-a vrut nimeni pe Iliescu nici in 90 si nici in 92 dar a contat cine a numarat voturile.
Daca ar fi avut loc un proces al comunistilor (nu al comunismului, cum a facut Basescu), atunci, in 90-91, cu nume, cnp, fapte, probe, Iliescu ar fi fost un ilustru necunoscut. De 35 ani ne conduc rusii acoperiti pentru ca procesul revolutiei nu s-a finalizat nici pana azi

Liderii comunisti din Europa centrala si Balcani nu s au adaptat democratiei si capitalismului,rar ocupand functii inalte dupa1990.exceptie face Romania,fosta Urss si fosta Iugoslavia.Profesorul vrea sa se considere Romania la egalitate,politic vorbind,cu Polonia,Cehia,Slovacia si Bulgaria,ceea ce e IMPOSIBIL

Un adevăr cutremurător: noi, românii, trebuie să-i fim profund recunoscători lui Boris Elțîn. Dacă atunci în locul lui ar fi venit Putin sau un alt „Putin”, noi fiind cu Iliescu iar Iliescu ținînd strîns la piept, lîngă inimă, proaspătul tratat cu URSS, acum am fi fost uniți cu R. Moldova și am fi avut capitala la Moscova.
Și o greșeală (poate de redactare?): „Acesta era Ion Iliescu în perioada 1990 – 1996 aliat al Vetrei Românești, aliat al PRM, aliat al PSM, aliat al UNPR [nu UNPR ci PUNR (UNPR nu se născuse încă – n.m.)]”.
P.S. O temă pentru istorici: cînd a început să fie vehiculat, mai alescla Europa Liberă și la Vocea Americii, numele lui Ion Iliescu ca posibil succesor al lui Ceaușescu. Ar fi interesant să aflăm, spre înțelegerea cît mai cuprinzătoare a contextului.

„Cultul, mareșalului Antonescu, denigrarea regelui Mihai, antisemitismul abia voalat, tentativele de a strânge legăturile cu încă pe atunci Uniunea Sovietică, ambiguitatea strategică a României, toate acestea sunt parte a moștenirii lui Ion Iliescu, cel puțin până în 1996.”

Elbit Systems e prezenta si activa in Ro din 1993, adica de pe vremea de aur a lui „mazarendfazar ovzadacszatcamfromzatracs”, Brucan, Magureanu si VeCe Tudorilor din trena.
Dpmdv, prezenta asta se explica prin (cel putin) doua aspecte COMUNE ale Ro cu Israelul – duplicitarism:
– „ambiguitatea strategică” mentionata in citat
– relatiile mult prea roze cu serviciile secrete/speciale muscale ante si post-1989.

ES e DOAR UNA din entitatile israeliene foarte implicate IN MOD VIZIBIL intrun domeniu strategic pentru Ro/UE/NATO, implicare mult extinsa din 1993 si pana acum, cu toate ca Israelul inca da dovada de „ambiguitate”, si nu doar in ce priveste programul sau nuclear militar.
https://hotnews.ro/amimut-culisele-programului-nuclear-israelian-explicate-de-un-profesor-din-tel-aviv-ce-inseamna-cuvantul-de-cod-templu-si-optiunea-samson-2011335

Conform MAE Ro, exista multa OPACITATE FATA DE PUBLICUL RO in ce priveste implicarea entitatilor comerciale israeliene in Ro:
„According to estimates, indirect investments made by Israeli companies in Romania, through their offshore companies in the Netherlands, Cyprus, the USA and other countries, are over 2 billion USD.”
https://telaviv.mae.ro/en/node/395

Preambul . Prin natura profesiunii mele eram obligat sa ma supun supliciului informarii obligatorii oferite de ziarele comuniste. Am aflat astfel in anii’70 de prezenta in randurile elitei comuniste a unor indivizi cu un nivel mai ridicat de cultura intre care se remarcau Iliescu si I Traian Stefanescu. In bezna disperarii specifice acelor timpuri -’70 – prezenta lor era o speranta legata de schimbare. Desi neg in totalitate comunismul, recunosc ca I T Stefanescu mi-a determinat o anumita stare admirativa, in contradictie cu grobienii care populau structurile comuniste. Ulterior ambii au disparut din orizontul public. Despre Iliescu mai aparea ocazional cate o informatie – directia apelor si Editura Tehnica.
In ’85 a aparut Gorbaciov. In ’86 a venit la Bucuresti. Odata cu aparitia lui Gorbaciov s-au dezvoltat si aplicat cele doua concepte: Glasnosti si Perestroica. Glasnosti – transparenta – a avut efecte extraordinare asupra intunericului informational in care traia intreaga populatie a Romaniei, insa acestea au intervenit abia dupa vizita lui Gorbaciov. Cei ce au lucrat in domeniile stiintifice si se confruntau cu lipsa aproape totala a informatiilor si literaturii cu caracter tehnic si stiintific stiau cine este I Iliescu, si il creditau cu oarecari aptitudini democrate, in contrast cu varfurile PCR. Undeva intr-un stadiu nebulos intuiam o fisura in sistem, fisura pe care nu o putea confirma nimeni si nimic, generand doar o firava speranta intr-o schimbare cat de mica a regimului opresiv.
Atunci in primavara anului ’86 ,inainte de vizita lui Gorbaciov s-a intamplat ceva; am fost trimis intempestiv la o intalnire cu I Iliescu. Rapid- pe genunchi – mi sa explicat in doua cuvinte ca deoarece in tara circula zvonul ca I Iliescu, preferat de Gorbaciov in locul lui Ceausescu, ar fi fost ucis, trebuia prezentata o infirmare aratandu-l publicului in carne si oase. Atunci Iliescu a facut intr-adevar un turneu prin toata tara.
La intalnirea respectiva, la care au fost prezente max 15 persoane, am remarcat o atitudine nesincera, o anumita viclenie de milog, o incercare de victimizare- isi plangea practic de mila – insotita de transmiterea ipocrita a unui mesaj subliminal; Uitati- va la mine, eu sunt acela! Practic :” Asta-i Pohta ce am pohtit!”
Vizita lui Gorbaciov a avut un impact extraordinar in randul romanilor, cel putin, in cercul meu de relatii: Imediat a fost permisa intrarea in tara a publicatiilor sovietice; Pravda, central si in limba „moldoveneasca”, Sputnic si Literatura si Arta . Initial toate erau scrise cu litere chirilice pe care generatia mea le cunostea. Timp de aproape 4 ani a fost o adevarata fericire sa citesc acele publicatii datatoare de speranta.
P S De necrezut dar atunci Sputnic era o publicatie progresista.

omaniei

De ce nu ne putem dezbara de admiratia fata de Ceausescu, admiratie depistata si la generatiile post ceausiste? Explicatia aflata la indemana este cea legata de actiunea distructiva a comunismului asupra comportamentului romanilor: Aste adevarat, cu precizarea ca regimul comunist este facorul agravant, cel care a finisat structura morala a romanilor. Cum se poate explica alfel aderenta la comunism a miloane de oameni in mai putin de 4 ani incepand cu 1945? Indraznesc sa afirm ca raportul Tismaneanu a fost intocmit superficial, deoarece ignora enorm de multe grozavii petrecute atunci, in acei ani de teroare. D-l Stanomir prezinta in cateva raspunsuri adevarata esenta a „barocului” comportamentului romanesc. Este de inteles faptul ca subtilitatile de prezentare ale opiniilor domniei sale nu sunt percepute in totalitate sau sunt chiar eludate de cei ce refuza cunoasterea adevarului ultimilor 81 de ani romanesti. Invocarea patrimoniului genetic al comportamentului romanesc nu poate fi acceptata de nici o persoana care nu a fost victima oprimarii comuniste, ba din contra indignare. Esenta acestei atitudini consta intr-o ostilitate nativa -_patrimoniu genetic oare?- dezvoltata in ura oarba fata de cei deosebiti, fata de virtute, fata de adevarul evident si disponibilitateade acceptare a minciunilor. La baza acestui comportament se afla spiritul de turma, colectivismul hipertrofiat, cel care a distrus individualismul si solidaritatea, compasiunea sincera, capacitatea de discernamant, care confera curaj in turma in defavoarea curajului individual, care indeamna la asocierea in haita si la blamarea victimei, care indeamna sa fii ca ceilalti. Cine este vinovatul? Desigur istoria. Si fiecare dintre noi. Respect d-le.

Dar despre acualul presedinte, care a dat in scris ca nu accepta marirea TVA-ului in mandatul dumnealui, ca dupa aia sa ne explice confuz ca nu a avut toate datele, cum ca ar fi vrut sa arate seriozitate fata de FMI, agentii de rating, etc, chiar nimic, nimic?

Adica seriozitate fata de cuvantul dat, cuvant scris, fata de Romania, sau cei ce l-au votat pe matematicianul poporului? O demisie acolo, de om onest, cinstit, chiar nu era posibila? Adica cum sa-l creada FMI, agentiile de rating, pe unul care isi da cuvantul in scris si il incalca?

Domnule profesor Stanomir, este un mister pentru mine de ce vă faceți că nu știți de oferta făcută de James Baker lui Șevarnadze în decembrie 89: „Intrați in România cu armata și capturati-i pe teroriști! Noi, Occidentul, nu ne vom opune.” Dar de atitudinea lui Helmuth Kohl fata de Trianon și Transilvania? Dar oare Iliescu nu știa, cel puțin instinctiv, de Huntington și linia lui de demarcație?
De ce nu includeți și aceste fapte in tentativa dv. analitică? Nu ar fi măcar onest dpdv intelectual sa faceți asta?

Idea de referintā a dialogului este apetenta românilor pentru nefiresc. De ce suntem asa si nu suntem altfel. D-l professor a denumit-o baroc. S-ar putea numi si „Admiratia fatā de rāu” Este vorba de un straniu comportament collectiv, caruia totusi mari intelectuali patrioti români i-au gasit explicatii. Personalitatile straine de tarā nu au nici o influenta asupra psihologiei poporolui român.

@ Lucian Nicolescu : greu și cu baricada asta, și de-o parte, și de alta, atâta prostie…

James Baker a fost favorabil unei eventuale intervenții armate în România, dar nu să înnăbușe revolta ci „to help pro-democracy forces” ! Pe lângă asta, un vulpoi ca James Baker știa că Gorbaciov nu va interveni și mai cunoștea și natura „revoluției” române!
Părerea personală a lui Helmut Kohl despre Trianon e treaba lui, acolo unde e acum. Politica făcută e altceva.
Cu ce l-ar albi asta pe Ion Iliescu, un tip modest intelectual, o șulfă de comunist combinagiu, utilizat de băieți ca paravan de îmbogățire, anacronic și dezaxat de valorile Europei? Cum a devenit un politruc prăfuit (avea deja 60 de ani), care vorbea engleza mai prost ca marinarii beți, fără profil diplomatic, o forță pe tabla de șah a geopoliticii? Să fim serioși.

Persistati in directia descoperirii crevaselor pe care sa le localizati in pozitionarile d-lui Stanomir, incercand o deturnare si deformare a mesajului transmis in cadrul unui dialog , nicidecum in cadrul unui articol care sa ii apartina. Am citit si recitit articolul, insa nu am constatat mentionarea lui Kohl, Merkel, Backer, Thatcer sau Mitterrand. Ce legatura au avut acestia cu comportamentul alegatorului roman de dupa ’89? Profitati in mod nedemn de prezenta acestui articol pentru a-i deserta in cap – toate frustrarile acumulate dupa pierderea monopolului asupra „ultimului cuvant”, si al statutului social privilegiat pe care cu siguranta l-ati avut. Ii reprosati cu vadita ostilitate si indignare d-lui Stanomir aroganta, il interpelati iritat in ceea ce priveste indrazneala de a analiza si a vorbi despre ceea ce d-lui crede – alaturi de altii – ca functioneaza gresit in temelia constiintei romanesti. Dincolo de aceasta antipatie manifesta fata de impricinat se poate intui prezenta unor regrete fata de alinierea la disciplina monolit in care „nu se discuta, ci se executa” a unui popor terorizat pe toate caile, ranchiuna si disperarea cauzata de nostalgia epoletilor si de obraznicia unui popor care nu se mai teme de stapanii tarii. La nedumeririle si intrebarile d-voastra referitoare la superioritate, aroganta, nejustificata, la garantia unui astfel de ascendent, la dispretul si cinismul aristocratic manifestat fata de adevaratii eroi ai Romaniei, va raspund eu ca aceste drepturi ne-au fost oferite de necunoscutul care a murit langa mine in 22 dec ’89. Mostenirea lui pentru toti romanii, a fost dreptul de a gandi , de a vorbi si de a spune NU, de a se opune celor care vor sa instituie din nou controlul gandurilor. https://www.youtube.com/watch?v=YVc0wBLri1A
https://www.youtube.com/watch?v=izz3eRtO77Q

Articolul reda foarte bine istoria recentă. Și totuși rămâne o întrebare: cat a fost Ion Iliescu „motorul” acestei tranziții dezastruoase și cât „lubrifiantul” (a fost ambele, dar în ce proporție)? Întrebarea este deosebit de importantă pentru că susținătorii săi i-au susținut pe rand pe cei care au beneficiat de partidul-stat cel mai mult, figuri care nici nu au trebuit să mimeze cordialitatea iliesciana. Nu e totuna daca a dispărut numai un narcisist ipocrit care întreținea o iluzie de dragul poziției, ori artizanul autentic și de detaliu al societății actuale sau numai revansardul care văzând eșecul unui vis s-ar fi răzbunat. A fost din toate, dar ce a prevalat?