Impozitele reflectă în formă bănească relațiile dintre stat și cetățeni. Multe state nu reușesc însă să își utilizeze eficient puterea fiscală, ceea ce dă naștere la neîncredere și resentimente. În România, cetățenii doresc reducerea impozitelor, însă le acceptă totuși în numele „justiției sociale” și a „eticii și echității”, cu condiția să fie plătite de „bogați și corporații străine”. Pe de altă parte, ei găsesc subterfugii rafinate pentru a evita sau amâna plata impozitelor pe care le datorează.
În cursul istoriei, impozitele au avut trei funcții, care în prezent se întrepătrund. Prima este „finanțarea” cheltuielilor statului, fiind îndeplinită de impozitul proporțional, în care contribuabilii plătesc aceiași proporție din venit. A doua este redistribuirea veniturilor și averilor și corectarea poziției sociale, independent de nevoile și sarcinile legitime ale statului; este realizată de impozitul progresiv, „egalizator”, în care impunerea veniturilor și averilor mari se face la o cotă mai mare decât cele mici. A treia funcție este schimbarea modului de viață al indivizilor, de exemplu, taxarea tutunului, a alcoolului și băuturilor alcoolice, a băuturilor zaharoase etc., fiind exercitată de impozitul „comportamental”.
Filozofia impozitului privește, deci, multiple și complicate relații dintre cetățeni și stat, rolul statului în economie și societate, legăturilor sale cu alte state etc. Deși toată lumea dorește o fiscalitate „justă”, toți vor ca sarcina fiscală să fie suportată de alții și să îi afecteze cât mai puțin pe ei înșiși. De aceea, impozitul poate deveni ușor un instrument de spoliere legală, care alimentează sentimente ignobile: lăcomia, invidia, egoismul etc.
Prima problemă cu privire la impozit vine din faptul că natura și funcțiile sale nu sunt cunoscute de marea masă a populației. Puțini cetățeni înțeleg deosebirea dintre un impozit, o taxă sau o contribuție. A doua problemă provine din necunoașterea elementelor impozitului și ale sistemului de prelevări obligatorii (materie impozabilă, cotă de impunere, scutiri, reduceri etc.). Mulți cetățeni consideră că a plăti impozit înseamnă a plăti impozit pe venit. Ca urmare, este o adevărată provocare să încerci să explici unor cercuri mai largi că impozitul pe venit nu este singurul tip de impozit. De asemenea, este puțin cunoscută deosebirea dintre impozitul direct și impozitul indirect, de care depind în mare măsură fenomenele de incidență și de repercusiune fiscală. Fără a mai vorbi de contribuțiile „angajatorilor”, despre care cei mai mulți salariați cred că sunt suportate de patroni și că nu că sunt prelevate din salariul lor brut.
A treia problemă este creată de atmosfera tensionată, care domnește, de regulă, în jurul problematicii impozitării, împiedicând orice discuție, reflecție sau dezbatere rațională. Un exemplu este oferit de asigurările sociale: sunt puțini cetățeni, care știu cât plătesc lunar sub formă de impozit pe salariu, contribuție la sistemul public de pensii și contribuție la asigurările sociale de sănătate. Această ignoranță s-a văzut în nesfârșitele discuții televizate despre recalcularea pensiilor, care au scos la iveală confuzia totală între impozit, taxă, contribuție, pensie, pensie specială, pensie de serviciu ș.a.m.d.
Prelevările obligatorii făcute de stat sunt, deci, omniprezente în dezbaterile politice și în discuțiile publice sau private, însă rămân aproape complet necunoscute de marele public, ceea ce împiedică dezbaterea democratică și decizia rațională în legătură cu acestea. S-ar putea chiar bănui că atmosfera tensionată din jurul problematicii impozitării, taxării, prelevării de contribuții ș.a.m.d., este menținută intenționat, pentru a disimula realitatea și a împiedica conștientizarea acesteia de către populație.
La această ignoranță cu privire la modul de așezare și de percepere a impozitelor, se adaugă perpetuarea mitului gratuității, care vine, evident, din comunism. Învățământul preuniversitar este gratuit, la fel ca unele medicamente, transportul public al pensionarilor, elevilor și preșcolarilor în unele orașe etc. Or, dacă toate aceste bunuri și servicii se acordă gratuit, de ce persoanele respective trebuie să mai plătească impozite? Sau, încă, de ce trebuie ca și impozitele lor să fie mărite?
Persistența mitului gratuității ar necesita o amplă dezbatere. Fără a intra aici în această discuție, vom spune doar că prevederea din constituția României că învățământul de stat este gratuit (art. 32 alin. 4) este contrazisă de faptul că postul bugetar respectiv reprezintă doar 3,3% din PIB, mult sub procentul de 15% prevăzut de lege (nr. 198/2023). Cu toate acestea, salariile profesorilor sunt suportate de către contribuabili, la fel ca și cheltuielile pentru întreținerea și repararea școlilor, construcția unor așezăminte școlare noi ș.a.m.d. După cum a spus Frédéric Bastiat – referindu-se expres la învățământ: „Gratuitate! aceasta înseamnă pe cheltuiala contribuabililor”. Dar pentru că mitul gratuității persistă și a fost înscris în constituția României postcomuniste, mulți cetățeni cred că cei care plătesc sunt „bogații” și că ei profită de faptul că aceștia din urmă sunt cei care plătesc.
În aceste condiții, nici o reformă fiscală, adică nicio îmbunătățire a structurii sistemului de impozitare, nu se poate face fără o simplificare a sistemului de impozite și taxe și o clarificare a dezbaterii publice a tuturor acestor probleme, astfel încât mecanismele fiscale să fie înțelese de cât mai multă lume. Aceasta este o cerință prealabilă pentru buna funcționare a democrației și decizia rațională a alegătorilor și aleșilor. A doua condiție prealabilă este renunțarea la mitul gratuității: este imperios necesară explicarea circuitelor financiare, mai ales în materie de fiscalitate și finanțe publice locale, unde suprapunerea nivelurilor administrative și interferența atribuțiilor împiedică identificarea și delimitarea sarcinilor care revin comunelor, județului, ministerelor etc. Fiscalitatea este în prezent un imens hățiș de reglementări, de nepătruns pentru oricine nu este avocat fiscalist sau specialist în finanțe publice. Or, aceasta îndepărtează cetățenii de la treburile publice și alimentează neîncrederea lor în viața civică și politică.
Pe de altă parte, impozitul poate da naștere unor pasiuni inavuabile, cum sunt lăcomia, invidia, egoismul etc. După cum a spus același Frédéric Bastiat: „Statul este o mare ficțiune, prin care toată lumea încearcă să trăiască pe seama tuturor celorlalți”. „Reducerea impozitelor sale, creșterea impozitelor altora” pare să fie adesea mantra cu privire la impozitare. Aceasta înseamnă că „bogații” trebuie să plătească! Fără ca acest concept să fie definit și precizat. În România, de exemplu, câștigul salarial mediu net pe economie în luna septembrie 2024 a fost 5.228 lei. Or, aceasta înseamnă că toate persoanele ale căror câștiguri salariale sunt peste acest nivel, fluctuant de la o lună la alta, adică aproape jumătate din numărul salariaților, trebuie considerate „bogate”.
„Bogat” este însă un cuvânt polemic, nu un concept științific. Este, de asemenea, un termen care exacerbează tensiunile sociale și subminează contractul social prin crearea unui climat de război civil latent, care poate duce la disoluția lentă a corpului social sau chiar la explozii sociale violente. Căci, atunci când este vorba despre a face ca alții să plătească, ceea ce predomină în societate este ura („de clasă”!?), nu contractul social. Or, aceasta înseamnă sfârșitul oricărui vis și speranță de viață comună.
Din păcate, ceea ce pare că îi unește pe cetățenii români – de la muncitor la marii patroni – este practica evaziunii fiscale, fiecare la nivelul său și cu mijloacele sale. Toată lumea are anumite metode și șiretlicuri pentru a plăti cât mai puține impozite. Există și se inventează mereu numeroase căi de evaziune fiscală, de la plecarea în alte țări, mai îngăduitoare cu refuzul de a plăti impozite, la „uitarea” depunerii declarațiilor fiscale și coruperea funcționarilor fiscului. În toate cazurile, evaziunea fiscală și amânarea plății impozitelor reflectă neîncrederea cetățenilor în stat și încercarea lor de a se proteja față de structurile sale instituționale, care nu sunt percepute ca parteneri și protectori, ci ca spoliatori de care trebuie să te ascunzi și să te ferești.
După cum a explicat încă Richelieu în testamentul său politic, cu cât există mai puține impozite, cu atât acestea aduc mai mult statului, iar munca este mai încurajată. Pe de altă parte, fiind un mijloc de suportare în comun a cheltuielilor publice, impozitul poate fi, prin natura sa, un mijloc de creare a unui contract civic. Însă, atunci când este injust și omniprezent, impozitul devine un factor de disoluție a societății.
Articol preluat cu acordul coducerii saptamânalului timisorean TIM 7
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Hmmm.
Impozitele in Rromanik?
Ati deschis cutia Pandorei.
Cum sa privesti obligativitatea taxarii fiecarei incasari, ce depaseste un anumit barem, in favoarea Casei de Sanatate? Si un om sarac, daca are mai multe surse de venit, plateste pentru fiecare. Un bugetar cu salariu de lux, fara ale venituri, plateste doar o data.
Cum sa accepti ca toti castigatorii loto sa fie impozitati progresiv (peste 6000 lei chiar cu 40%), iar salariile si pensiile (mai ales speciale), NU? CCR nu vede inegalitatea de tratament in fata legii?
Cum sa accepti executarea silita pentru datorii minore, dar marii evazionisti sa nu plateasca milioane? Si din cand in cand, statul da si o gratiere a datoriei catre fisc, daca platesti doar o cota parte.
Cum sa privesti nepasator cand vezi ce taxe, redevente si impozite platesc firmele ce exploateaza bogatii naturale din UE, si ce se plateste la noi? Suntem mai rau decat fostele colonii.
Cum sa privesti nepasator cand prostitutia e in floare in toata tara, dar nu exista Legea prostitutiei si taxarea corespunzatoare?
Cum sa privesti nepasator cum saracul si bogatul platesc aceleasi taxe de mostenire? Indiferent de cuantumul mostenirii. Stiti care e taxa pe mostenire in UE? Sau SUA?
Dar noi suntem „originali”! In favoarea noii ciocoimi, evident.
Noua ciocoime de functie (in politica, normal) si grad(in serviciile care iar au devenit prezente in toate ministerele si institutiile).
Si impozitele ca impozitele, sa vedeti cum se cheltuiesc banii astia, cu greu adunati, de la amarasteni. Ca ceilalti au o jena cand vine vorba de platit impozite.
Ce sa mai vorbim de impozitarea obligatorie a fiecarui ban venit ca dobinda la depozitele de economie. Desi C. fiscal prevede o limita de gratie… Pe urma se intreaba de ce oamenii nu depun banii in banci. (Pe linga taxele bancare, care maninca mica dobinda. -Azi trebuie sa aduci bani de acasa, ca sa-ti mentii un depozit de economii.- Pe linga faptul ca orice functionar de stat poate cere situatia bancara a oricarui individ. Etc.)
Ce sa mai vorbim de dubla impozitare (odata la sursa, a doua oara la individ)?
Ce sa mai vorbim de supraimpozitarea muncii si sub impozitartea afacerilor?
Eh… „democratie originala”. Sau demagogie originala? Nu prea sunt lamurit cu termenul de folosit.
Ați uitat un detaliu esențial.
După ce colectează impozitele, taxele și contribuțiile, statul își bate joc de ele. Nu avem celeritate în justiție, nu avem drumuri bune și autostrăzi, nu s-a făcut decât un singur spital după Revoluție, și ăla din bani privați colectați și administrați de un ONG! Păi atunci să facă bine statul și să dea pe mâna ONG-urilor administrarea fondurilor publice, că onor Ministerul Finanțelor și Economiei face doar figurație…
am amintit in trecere; am precizat ca nu ma ocup acum de aspect;
dar vedeti ca astia au marit taxele si impozitele la toti, dar indexare pauza…
(indexarea nu e marire; rostul ei sa mentina -cat de cat- puterea de cumparare a pensiilor amarastenilor; pentru ca niciodata nu vor face o indexare strict egala cu rata inflatiei; vor introduce tot felul de calcule care sa favorizeze statul; de parca am trai in comunism;
vedeti cu cat s-a scumpit aurul -deci, s-a devalorizat leul… si nu numai-: 27,5%; asta e rata devalorizarii; ei recunosc 12,5% si nu o dau nici pe aia…)
Guvernantii tilharesc mediul privat pentru a imbuiba demnitarii si bugetarii . Si nu le-a ajuns cit a tilharit pentru a imbuiba . Asa se face ca au facut imprumuturi imense pentru a continua imbuibarea . Iar imbuibatii invatati cu beneficii nemeritate au iesit intotdeauna in strada , nemultumiti . Poporul truditor trebuie sa le dea astora o lectie .
Ca sa fii interesat sa platesti aceste impozite ar trebui foarte clar sa vezi ce primesti in schimb. Dar nu este suficient, trebuie sa vezi ca altii nu primesc mai mult platind mai putin. Nu e suficient, trebuie sa faci parte din comunitate sa ai un loc decent in ea, sa nu fii marginalizat, sa intelegi ce se intampla si de ce.
In realitate, fiecare pentru sine. Usi blindate in blocuri de apartamente, care arata ca o inchisoare la exterior, iar in interior fiecare incearca sa faca cat de cat o viata confortabila, asa cum il duce capul, ce e in exterior e mediu ostil de care trebuie sa ne izolam. Unde nu mergi ti se spune ca esti deosebit, pentru ca meriti, cumpara o bere fiindca esti un adevarat barbat!
Dumneavoastra veniti cu citate teoretice din carti, jumatate din cuvinte sunt necunoscute. Sunt sigur ca 80% din studentii dumneavoastra nu ar putea dezbate ce ati scris in articol. S-ar putea 90% din politicieni si functionari sa nu aplice ce scrieti. Si doriti ce? Lumea asa cu un click sa se trezeasca si sa umple trezoreria statului cu bani?
Fiecare propozitie din text e 1 an de dezbatere serioasa in societate cu exemple practice. Se vor deschide cutii ale Pandorei. Va fi nevoie de zeci de ani de implementare.
Ce este de facut? Nu prea vad, e o problema globala in toate statele. Avand in vedere ca se distruge si conceptul de familie traditionala, de moralitate, s-ar putea sa fie si mai rau sau mai bine, nu stim.
„impozitul progresiv, „egalizator”, în care impunerea veniturilor și averilor mari se face la o cotă mai mare”
O completare extrem de importanta: Decisiv e cum se calculeaza baza de impozitare, sunt zeci de modele, pe profit, pe cifra de afaceri, etc. Adica care sunt deductibilitatile. In Ge impozitul e progresiv dar sunt extrem de multe deductibilitati. De ex. pot reduce din baza impozitara excursiile de studii, sa zicem la Londra pt a invata engleza, si in general toate cheltuielile de scolarizare inclusiv carti, reviste; o parte din cheltuielile de transport, chiar cumpararea unui apartament in scopul inchirierii, o parte din renovarea energetica a casei, unele cheltuieli cu sanatatea s.a.m.d.
Ideea de baza e ca platitorii de impozit sa fie stimulati sa investeasca, fie in propria educatie, fie in case, astfel ca banii sa ramina in tara si sa creasca pregatirea. Cel mai dezavantajos e atunci cind platitorul isi cheltuie banii in Monaco, sau cumpara case in Spania!
Cu asta suntem de acord:
” Toată lumea are anumite metode și șiretlicuri pentru a plăti cât mai puține impozite”
Cu aplicarea ei la romani, nu.
Toti oamenii din lumea asta folosesc orice metoda sa plateasca impozite cat mai mici. Si este ceva normal, daca eu castig 3 mii de lei si altcineva castiga 10 mii eu o sa platesc mai putin pentru o consultatie la medicul de familie? sau pentru un nurofen? Nu cred. Sa nu vorbim de cass pentru dividende, pentru chirii, etc.
In concluzie, cand vedem aceasta discrepanta intre taxele care ni se iau si serviciile care ni se ofera, nu prea pare corect sa ne simtim apartinand acestei societati. Care pare mai mult a lor, bugetari, pensionari speciali, demnitari.
Intrebarea dv trebuie formulata altfel: Daca eu cistig 10 mii si platesc un impozit corespunzator, primesc ceva in plus fata de dv cu 3 mii?
E normal sa vrei sa platesti impozite cat mai mici cand stii foarte bine ca exista „baieti destepti” care angajeaza fiscalisti care se ocupa exact cu acest aspect si anumea sa plateasca impozite cat mai mici, chiar nule.
Si cine ar trebui sa aduca la cunostinta publicului toate definitiile astea? Statul, bineinteles. De ce nu o face? Nu stiu. De lene. Din necunoastere. Din apucaturi dictatoriale. Etc.
,,Relatiile dintre stat si cetateni ”
Eronat . Statul este format din cetateni .
Statul , asa cum il numiti dumneavoastra este format din institutiile statului .
Prin urmare formularea corecta este : ,, Relatiile dintre institutiile statului si cetateni ” .
Cetatenii ,,găsesc subterfugii rafinate pentru a evita sau amâna plata impozitelor pe care le datorează” din cauza faptului ca guvernantii gasesc si flosesc subterfugii grobiene pentru a fura din banii publici .
https://www.g4media.ro/multi-elevi-se-gandesc-sa-renunte-la-scoala-dupa-primul-an-de-liceu-pentru-ca-nu-invata-lucruri-care-sa-le-fie-de-folos-in-viata-studiu.html
Materiile care sint predate se stabilesc in functie de necesitatile materiale ale cadrelor didactice ( beizadele si ratati care nu isi gasesc locul pe piata muncii ajung ,, profesori ” pe criterii de cumetrie , inclusiv politica ) . Institutiile bugetare ale statului au ajuns sa fie populate cu incapabili pe post de profesori . Au ruginit furcile si topoarele taranilor nostri .
Rizi sa te strici cind citesti aceste aberatii. Pina acum vreo 150 de ani cei ce plateau impozite erau putini in raport cu populatia totala. Romania avea 3 colegii electorale impartite dupa impozitul platit. Statul a devenit din ce in ce mai lacom, mai hapsin si mai prost administrator, dar impozitele au sporit.
Cea mai mare reforma scolara (dupa care plinge multa lume) s-a facut in vremea lui Spiru Haret, de 3 ori ministru al educatiei intre 1899 si 1910 (cu intreruperi). Cu bani putini luati ca impozite.
Scoala gratuita (aia elementara) era si pe vremea lui Haret. Da, teoretic era gratuita in comunism, dar nu-mi amintesc sa fi primit ceva bani pentru zilele cit am fost la cimp din timpul scolii. Nu plateam manualele (dar le aveam nu neaparat noi pe toate).
Impozitul generalizat este pretul ce l-am platit pentru votul universal. Si am platit scump de tot, fiindca infiintarea unui impozit, marimea altuia si orice taxa se face fara sa fim intrebati.
Inainte de a mi se cere plata corecta a impozitelor, trebuie sa mi se dea: tratament corect la ghiseu, prezumtia de nevinovatie (ca am uita ceva din declaratie, ca n-am fost atent si am gresit la completare cu 5-10 lei, daca am platit in plus sa mi se returneze banii platiti, nu sa ii tina in contul unei plati viitoare). Sa fiu controlat pentru preventie, nu pentru spaga si vinare de greseli. Sa pot obtine acte si autorizatii usor. Sa fiu anuntat de cel ce emite acte (Carte de identitate, permis de conducere, card de sanatate) ca in 90 de zile expira aceste acte si o procedura simpla de preschimbare a lor, cu contact minim cu institutia si oamenii ei.
Cind din salariu ti se opreste din start jumatate, apoi mai dai TVA, taxa si accize la benzina, taxe locale, si primim un mare ZERO, vreti sa ne ingramadim la plata impozitelor?
Cind un spital facut din donatii ale romanilor (care mai inainte fusesera impozitate) a stat 4 luni fara pacienti si nimeni n-a raspuns pentru asta, trebuia sa ne ingramadim la plata impozitelor, nu-i asa?
Si mai e un motiv pentru care trebuie sa platim. Pentru ca oameni ca autorul articolului sa ia timp de peste 15 ani bani si din functia de profesor la Timisoara si din cea de membru CA al BNR, perioada extrem de fasta pentru romani, cu inflatii de peste 300% pe an (din 1990 si pina in 1995 salariul meu a ajuns de la mii de lei la 1 milion de lei), cu falimente rasunataore de banci si fonduri mutuale platite tot de noi romanii, niciodata de mebrii CA ai BNR sau ai bancilor si fondurilor respective, cu dobinzi uriase practicate de BNR, desi prin lume dobinzile erau mult mai mici. Si da, sa platim un guvernator care este in functie de peste 30 de ani, si singurul din lume care in afara de functia de guvernator mai are si o afacere proprie.