joi, aprilie 30, 2026

În decorurile Palatului Dolmabahce s-a jucat o piesă pentru un singur spectator, Trump

 

Pe țărmul european al Bosforului la mijlocul secolului al XIX-lea, sultanul Abdul Medjid I, mare iubitor al limbii franceze și promotor al reformelor europene cunoscute sub numele Tanzimat, a construit un frumos palat, diferit de cel de la Topkapî, care fusese timp de patru secole centrul politic al Imperiului otoman. Palatul Dohmabahce a fost reședința sultanilor otomani, după victoria în Războiul Crimeii și până la dispariția imperiului (noiembrie 1922).

Imaginați-vă că palatul sultanilor Dohmabahce a adăpostit vineri, 16 mai, nu una, ci trei scene, pe care în aparență s-au jucat trei piese, dar de fapt a fost una singură. Scenele comunicau între ele, deși erau plasate în colțurile diferite ale aceleiași săli. În mijlocul sălii era un singur spectator și el plictisit. E vorba de președintele SUA, Donald Trump.

Cine era pe cele trei scene? Pe una dintre ele se afla Zelenski. Nu departe de aceasta, pe o alta, se găseau liderii europeni, președintele Macron, cancelarul Merz, premierii Starmer și Tusk. Într-un colț mai îndepărtat, era scena cu Putin, singur, jucându-se cu o copie în miniatură a unui turn de la Kremlin. Pe fiecare dintre scene se juca câte o piesă aparent diferită de celelalte, dar fiecare dintre ele era menită să-l impresioneze pe președintele Trump. Publicul din afara acestei săli a palatului Dohmabahce, vedea alte piese, erau scene pe care jucau personaje care nu aveau nici o legătură cu ceea ce se petrecea in interior.

Sezonul  de teatru s-a lansat după vizita lui Zelenski la Casa Albă. Liderii europeni l-au învățat pe Zelenski cum să își schimbe abordarea și să-și calibreze discursul în relația cu Trump și garnitura republicană de la Casa Albă. Ca să salveze cât mai mult din ajutorul american acordat Ucrainei. Cu alte cuvinte, l-au pus să joace teatru, tocmai pe el un actor de succes în țara sa, care oricând le-ar fi putut da lecții de actorie. În fapt, rușii știu bine psihologia președintelui american, iar Putin a dat startul operațiunilor de manipulare a lui Trump încă înainte de victoria acestuia în alegeri, întărind narativul acestuia că Biden a câștigat alegerile prin fraudă și dacă ar fi fost el, Trump, președinte, n-ar fi izbucnit războiul.

Obiectivele părților sunt la vedere, chiar dacă nu sunt formulate ca atare în spațiul public. Trump vrea să obțină oprirea luptelor cu orice preț. Chiar dacă nu înțelege ce e cu acest război, Trump crede că-l poate opri, doar a promis în campania electorală. Iar dacă-i reușește acest lucru, poate o să primească un premiul Nobel pentru pace. Pentru el ar fi un fel de revanșă față de Obama care l-a ridiculizat în mai multe ocazii și care a luat, chiar la începutul mandatului, Nobelul pentru pace. Iar Trump asta urăște cel mai tare, să fie luat peste picior. Paradoxal, oricât ar părea de neserios, planul lui Trump are șanse să reușească. Pentru asta Trump contează pe Putin și-și calibrează discursul în funcție de reacțiile acestuia.

Putin însă nu se grăbește, situația internațională îi este favorabilă. Prezența lui Trump la Casa Albă, atitudinea administrației republicane față de Europa și – mai ales – față de Ucraina este un cadou la care nici măcar nu îndrăznea să viseze. El are timp, joacă pe termen lung, nu are emoțiile reînnoirii mandatului. Putin vrea toată Ucraina. Sub forma unui guvern pro-Kremlin la Kiev, care să transforme Ucraina într-un Belarus 2.0. Până când o va avea pe toată, încearcă să ocupe fâșii din ea. Dar nici asta nu e o treabă prea simplă pentru armata rusă, de vreme ce rezultatele după trei ani de război sunt mult sub așteptări. Putin are o misiune dificilă. El trebuie să nu-l ostilizeze pe Trump, să-l țină aproape, să-l ademenească cu orice proiect ar putea imaginația să-i scornească și, în același timp, să continue războiul, pe un front de 1000 km, în speranța că Ucraina – fără sprijin occidental –  bombardată noapte de noapte cu sălbăticie, va capitula, se va prăbuși în brațele Rusiei. Abia acum, după venirea lui Trump la Casa Albă, planul lui Putin pare să aibă șanse mai mari de vreme ce ajutorul american se va epuiza în câteva luni, iar vesticii vorbesc mult despre susținerea Ucrainei, dar fac puțin.

Ucraina este în cea mai proastă poziție diplomatică din ultimii ani, o poziție pe care puțini au anticipat-o. Pe cale de a fi abandonată de America, cu o Europa favorabilă dar neputincioasă, pe care abia acum Trump a băgat-o în priză obligând-o să se reinventeze militar, Ucraina nu poate conta decât pe ea însăși. Speranța lui Zelenski este să-l convingă pe Trump să continue transferul măcar al ajutoarelor aprobate de vechea administrație Biden, iar Washingtonul să ia în calcul și interesele Ucrainei, nu doar pe cele ale Rusiei, în negocierile viitoare, pentru care presează Trump. Liderii occidentali l-au învățat pe Zelenski să nu refuze nimic din ce propune Trump și să încerce împreună să-l influențeze pe liderul de la Washington în direcția dorită. La Kiev se înțelege prea bine că nu trebuie criticat Trump, oricât de stranii ar fi ideile pe care le avansează. Liderii ucraineni au învățat să-i mulțumească lui Trump și să-l laude, sperând ca Putin să-l supere la un moment dat.

La rândul lor, într-un efort disperat, liderii europeni încearcă să-l convingă pe Trump că obstacolul din calea păcii este Putin, și nu Zelenski. Pare că Trump și-a modificat atitudinea, de la finalul lunii februarie când a avut loc întâlnirea tensionată la Casa Albă, însă nu suficient. Mintea lui Trump este terenul de luptă între occidentali și Rusia, într-o confruntare fără precedent în istorie, de rezultatul căreia ar putea depinde nu doar viitorul Ucrainei ci al întregii Europe.

Principalii actori ai acestui joc diplomatic sunt Putin și Trump. Negocierile de la Istanbul sunt o probă a faptului că ei controlează dinamica evenimentelor.

În capcana pregătită de occidentali pentru Putin s-a aruncat  de fapt Trump

Săptămâna trecută, liderii cvartetului european (Marea Britanie, Franța, Germania, Polonia) s-au deplasat la Kiev de unde au anunțat un ultimatum pentru Rusia: începând de luni, 12 mai, lui Putin i s-a cerut să suspende luptele pe uscat, mare și în aer, în caz contrar ar adopta noi pachete de sancțiuni, mult mai dure. L-au asociat și pe Trump acestei inițiative. I-au telefonat acestuia de la Kiev. În fond, ideea încetării focului pentru 30 de zile fusese avansată de Trump însuși, cu ceva luni în urmă, ar fi fost normal s-o sprijine.

Putin nici măcar nu le-a răspuns liderilor europeni. A doua zi, a propus neașteptat reluarea negocierilor directe între Rusia și Ucraina, la Istanbul, la 15 mai. Deși era evident o diversiune, lui Trump i-a plăcut ideea. Zelenski a îmbrățișat-o și el, nu putea altfel. Și chiar a plusat, anunțând că-l va aștepta pe Putin la Istanbul, pentru negocieri directe. În toată această avalanșă de declarații, lumea a uitat de liderii europeni care-l somau pe Putin să oprească războiul pentru 30 de zile, amenințându-l cu noi sancțiuni. Era prima acțiune de politică externă a noului cancelar Friedrich Merz. El însuși o califica drept „cea mai importantă inițiativă diplomatică din ultimele luni, dacă nu din ultimii ani”. În felul acesta noul cancelar confirma programul de politică externă,  potrivit căruia Germania vrea să-și asume responsabilitatea pentru leadershipul Europei. Un eșec, și încă unul stânjenitor al diplomației europene. Care nu s-a oprit aici. Cancelariile occidentale, în fruntea cu Casa Albă, au îmbrățișat proiectul unor negocieri directe între Putin și Zelenski la Istanbul. Este adevărat că Zelenski a lansat invitația, în speranța că Trump va fi încântat. Ceea ce s-a și întâmplat. Mai mult, Casa Albă a fluturat la rândul ei perspectiva unei întâlniri Trump- Putin în Turcia, anunțând că președintele american ar fi putut să zboare din Arabia Saudită, unde se afla în turneu. Era un plan scris pe genunchi, de a pune presiune pe Putin care demult visează la o întâlnire cu Trump. A fost o tactică sortită eșecului. Putin evită improvizațiile și surprizele. Vizitele sale la negocieri importante sunt precedate de pregătiri îndelungate și multe runde de discuții. Chiar dacă Zelenski care-l cunoaște mai bine pe Putin a jucat această piesă pentru a crește miza reluării negocierilor la Istanbul, occidentalii par să fi crezut în posibilitatea încetării luptelor pentru 30 de zile. Lucru curios, de vreme ce este evident faptul că Putin nu dorește oprirea războiului. Poate doar sub presiune, dar și atunci cu respectarea unor condiții prealabile. De aceea a ignorat propunerea lui Zelenski de a veni în Turcia pentru negocieri directe.

Se vede treaba că inițiativa europeană care a fost concepută de președintele Franței, cancelarul Germaniei și de primii miniștri ai Marii Britanii și Poloniei pentru a-l convinge pe Trump că Putin de fapt refuză medierea sa, trage de timp și-l duce de nas pe liderul american, s-a întors atât împotriva lor cât și a lui Zelenski. O slabă consolare a fost anunțarea la 19 mai a adoptării unui nou pachet de sancțiuni europene împotriva Rusiei. Câteva ore mai târziu, potrivit unor surse rusești, Trump l-a asigurat pe Putin, că nu va sprijini noi sancțiuni ale SUA împotriva Rusiei.

Putin a trimis la Istanbul o delegație modestă, condusă de președintele Uniunii Scriitorilor, Medinski, un istoric controversat, care a jucat un rol important în promovarea teoriei „unității” popoarelor ucrainean și rus. Ideea centrală a acestei teorii: Ucraina nu are dreptul să existe. Miza acestei numiri este însă alta. Desemnându-l pe Medinski să conducă delegația rusă la negocieri, Putin a cerut ca acestea să continue niște negocieri din martie 2022, deci din primele săptămâni de război. Însă documentul prezentat de Putin drept acordul de la Istanbul este cel puțin controversat. Ucrainenii afirmă că n-au parafat nici un document în 2022. Iar prevederile invocate de Putin sunt de fapt condiții de capitulare ale Ucrainei, care fuseseră deja respinse de Kiev în martie 2022, când trupele rusești erau la porțile capitalei.

După discuții de 1 oră și 45 minute, singurul acord la care s-a ajuns este schimbul reciproc a câte 1000 de prizonieri fiecare. În timpul discuțiilor, Medinski a avertizat că Rusia „este pregătită să lupte pentru totdeauna” și a dat exemplul Războiului Nordului, împotriva Suediei, care a durat 21 de ani. Și care s-a încheiat cu transformarea Rusiei într-o putere europeană și transformarea Suediei într-un regat puțin relevant pentru treburile continentului. Iar dacă Ucraina refuză să se retragă din teritoriilor pe care le ocupă în cele patru regiuni pe care Moscova a anunțat că le-a anexat, Medinski amenință că Rusia va ocupa încă două regiuni, Harkov și Sumî.

De vreme ce emisarul lui Trump, Steve Witkoff nu mai este primit la Kremlin după ce Putin a respins planul de pace în 22 de puncte avansat de acesta, singura ieșire din blocaj părea o nouă convorbire telefonică Trump – Putin. Anunțată vineri de Trump, convorbirea – a treia – a fost așteptată cu sufletul la gură de cancelariile europene. Ea s-a consumat luni, 19 mai, și a durat peste două ore. Detaliile sunt importante. Iată-le: la ora prevăzută pentru discuția cu Trump, Putin vizita nepăsător o școală de muzică la Soci, în sudul Rusiei. A întrerupt vizita și a purtat de acolo convorbirea telefonică cu Trump. Acum câteva luni astfel de lucruri păreau imposibile. La fel și ținerea în antecameră la Petersburg a emisarului Steve Witkoff lăsat să aștepte opt ore până să fie primit de Putin.

Donald Trump a deschis convorbirea ca „excelentă”, nu se mai săturau unul de altul și nimeni nu dorea să închidă primul, s-a lăudat publicului american cu complimentele făcute de Putin la adresa soției sale, Melania, au vorbit despre nepoți și a anunțat …. „Rusia și Ucraina vor începe imediat negocierile pentru un armistițiu și, mai important, pentru a pune capăt războiului”. Trump chiar a sugerat că Vaticanul ar trebui să găzduiască viitoarele negocieri dintre ruși și ucraineni.

Dinspre Kremlin lucrurile se văd cu totul altfel. Ca să nu existe nici un dubiu, Putin a ieșit personal să facă un rezumat al discuției, înregistrare video difuzată imediat de TASS. După exercițiile obligatorii, „excelentă discuție”, „mulțumim președintelui Trump” etc Putin a spus că nu acceptă nici o încetare a focului necondiționată și a promis redactarea unui „memorandum” pentru viitoarele negocieri de pace cu Ucraina. În afară de retorica prietenoasă cu Trump, Putin a respins constant propunerile de încetare a focului cu argumentul că ar oferi Ucrainei ocazia să se reînarmeze și să se regrupeze pe linia frontului într-un moment în care armata rusă înregistrează „mari succese”. Că Rusia a început de zece zile o puternică ofensivă pe un front de 1000 km este un lucru cert, dar că obține succese, asta nu pretind nici măcar canalele telegram ale propagandiștilor ruși.

Întâlnirea de la Istanbul (nu pot fi numite negocieri!) și convorbirea telefonică dintre Trump și Putin n-au adus pacea mai aproape, din contră. I-au consolidat poziția lui Putin și convingerea că-și va putea atinge obiectivul de a controla toată Ucraina. Trebuie doar să aibă răbdare. Știe că Trump se plictisește repede. Nici nu are așa timp mult la dispoziție. Faptul că președintele american, după convorbirea cu Putin, a vorbit iar de retragerea SUA din negocieri, în cazul în care nu se vor înregistra progrese, este de natură să îngrijoreze și mai mult nu doar Ucraina, ci întreaga Europă, care riscă să fie abandonate în fața unei Rusii mai amenințătoare ca niciodată.

Acest articol este o variantă extinsă a celui cu același titlu publicat în revista „22”.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Trump dispune de mijloace intelectuale foarte insuficiente pentru a înțelege lumea de azi. El vrea să repare o complexă mașină (un computer, un smartphone etc.) folosind doar o șurubelniță. Plus că oameni ca el, cu gura foarte mare și bogată, sunt de regulă lași: dacă Putin îl face de râs, în loc să riposteze, se retrage din negocieri. Poate angajează o prostituată, să-și repare imaginea despre sine.

  2. Mi-e teama ca o sa ajungem sa ne para rau ca al doilea razboi mondial nu a fost castigat de Germania nazista! Energii, sacrificii si cheltuieli enorme irosite pentru o relativa stabilitate timp de 80 de ani. Punctez RELATIVA. Pentru ca exceptand mandatele Reagan si George Bush senior in care comunistii, extremistii si teroristii au fost zdravan zdruncinati, lucrurile in rest au mers prost, criminalii comunisti, varful absolut al raului, precum si asociatii lor, fiind tratati in politica internationala ca parteneri egali.

    Asa se intampla cand greselile trecutului nu se repara la timp!

    Daca alianta germano-japoneza si-ar fi terminat opera de ingropare ( atat la propriu, cat si la figurat) a comunismului si a comunistilor, astazi am fi fost mult mai lipsiti de griji!

  3. Dupa ce am urmarit si eu evolutia acestor discutii, pacea pt Ucraina este departe. F. Rusa de fapt doreste teritoriul pana la Nipru si Marea Neagra. Si nu va ceda nimic pt acest scop. UE a pregatit alt pachet de sanctiuni pt F.Rusa dar cu minime efecte.

  4. ”Ucraina este în cea mai proastă poziție diplomatică din ultimii ani”

    E bine că s-a înțeles asta, în sfârșit. Zelenski nu a făcut armata, nu are nici măcar gradul de soldat, deci nu are dreptul să poarte niciun fel de uniformă a armatei ucrainene. Așa a ajuns să poarte costumația aceea ridicolă.

    ”Liderii europeni l-au învățat pe Zelenski cum să își schimbe abordarea și să-și calibreze discursul în relația cu Trump și garnitura republicană de la Casa Albă. (…) l-au pus să joace teatru, tocmai pe el un actor de succes în țara sa, care oricând le-ar fi putut da lecții de actorie. ”

    Deci semnarea acordului pentru exploatarea de minerale a fost doar teatru?

    https://www.csis.org/analysis/what-know-about-signed-us-ukraine-minerals-deal

    The deal also counts any future U.S. military assistance to Ukraine in the form of ammunition, weapons systems, or training as a capital contribution to the fund. Additionally, Ukraine will not reimburse Washington for past military aid that was provided.

    • Oficial din cate stiu nu exista razboi intre Rusia si Ucraina.
      Din cate am auzit, Rusia ca tara nu a depus cerere sa fie in ONU , dar este in consiliu de securitate. Oficial nu exista document ca a mostenit tot ce era URSS, era doar o republica ca oricare alta.

      Multe ce nu exista oficial.

      Acel acord … probabil ca sa inceapa sa extraga ceva minerale de acolo o sa treaca vreo 10 ani …, se pot schimba foarte multe.

  5. Trump este un ageamiu în politica externă ( așa a fost și în primul mandat). Și, mai ales, el nu cunoaște nici politica întotdeauna agresivă a Rusiei, nici obiectivele lui Putin azi( respectiv ca Rusia să fie considerată o mare putere cu zonă de influență proprie în imediata vecinătate).
    Cel mai bine cunosc Rusia Europa și China. Ei știu că doar prin forță se poate negocia cu Rusia. Rusia nu știe decât de frica bâtei.
    Dacă SUA părăsesc negocierile Ucraina-Rusia, atunci inițiativa trebuie preluată de patrulaterul UK-FRANTA-GERMANIA-POLONIA, dar care trebuie să găsească o bâtă suficient de mare astfel încât Putin SĂ FIE FORȚAT să negocieze. Această bâtă poate fi China….

    • @Lucifer – ”Dacă SUA părăsesc negocierile Ucraina-Rusia”

      Tot ai făcut progrese, în urmă cu câteva luni scriai că SUA părăsesc Europa 😀

      Nu există negocieri Ucraina-Rusia în lipsa Statelor Unite. Obiectiv vorbind, Putin are o poziție foarte bună: el nu vrea nimic, îi convine situația actuală și nu are nevoie de negocieri cu Ucraina. Scopul lui principal este să rămână la putere pe termen nedefinit, iar situația actuală îl avantajează în direcția asta.

      Trump mai are și altele de făcut: Arabia Saudită nu mai putea fi lăsată la bunul plac al Chinei, așa că s-a dus acolo și a rezolvat problema. Ocazie cu care rebelii din Yemen, sprijiniți de Iran, au încetat orice lupte. China era cea împiedica Arabia Saudită să desfășoare acțiuni împotriva Iranului, iar acum saudiții au în sfârșit mână liberă. Deci Iranul se va așeza la masa negocierilor și va reduce sprijinul pentru rebelii din Yemen.

      În rest, la americani, vicepreședintele e cel care se ocupă de Europa, deci ”oamenii de bine” de pe-aici ar trebui să se abțină de la a mai scrie articole în care să-l acuze de ”comportament de babuin”. Polonia se va conforma oricăror cerințe venite din partea Statelor Unite, indiferent cine e la putere. Polonia dispăruse de pe hartă pentru mai mult de 140 de ani și a fost reînființată ca stat numai datorită Statelor Unite și numai datorită diasporei din Statele Unite. Până în ziua de astăzi, ”Polonia” înseamnă diaspora poloneză, în timp ce țara se numește Polska, în limba polonă.

      Polonia are avioane de luptă americane și tancuri americane și sud-coreene, deci nu depinde de NATO și de duplicitățile Germaniei. Relația directă cu Statele Unite e cea care contează cu-adevărat, iar România ar face bine să învețe ceva din asta. O economie puternică se construiește cu energie multă și ieftină, nu cu povești ecologiste și moriști pe dealuri.

      • „babuinul” va trebui să se pună la curent cu politica europeană sau va pleca. Nici măcar Trump nu are nevoie să își antagonizeze Europa sprijinind rusofili notorii cunoscuți pe Tik-Tok. Dosarul Orientului Mijlociu a fost tratat cu mai multă atenție și dacă va reuși va fi un succes răsunător. Europa se va reforma și singură ( dacă nu mai sunt bani se termină și socialismul) și ar putea fi un aliat prețios de care USA ar avea nevoie. Dar politica în Europa se face altfel și cred că până acum toate administrațiile au înțeles asta. Într-un final poate o să înțeleagă și aceasta…

        • @Mihai Bădici – când ajungeți în aceeași echipă cu @Hantzy, ar fi cazul să vă puneți unele întrebări despre propria prestație. Și la articolul dvs propriu, acela incriminat în comentariul meu precedent, v-ați trezit susținut de postaci care întrebau ”cum poate fi Statele Unite aliatul nostru?”

          Până la urmă, la asta puneți umărul: la subminarea relațiilor dintre România și Statele Unite, de asta vă sprijină @Hantzy. Last but not least: pe vremea marelui pacifist Obama, l-ați fi gratulat cu apelative similare?

          • domnule, problema e că sunt în aceeași echipă cu @Hantzy sau că politica americană pentru Europa e dăunătoare? Când o să ajungă rușii pe Prut o să mai conteze în ce bulă am fost noi pe Internet? Vedeți dvs, pe noi la secția de franceză ne obligau să citim din Descartes, care exact asta ne zice, să nu ne luăm după unul sau după altul ci să judecăm cu propriul cap. Dacă nu sunteți de acord cu analiza mea, să vorbim cu argumente, apartenența la bule nu e preocuparea mea și nici nu e dovadă pentru nimic. Am și eu bula mea pe Facebook dar nici dvs nici Hantzy nu faceți parte din ea, pe Contributors însă sunt în afara bulei. Acum, ca singurul lucru concret din intervenția dvs, firește că atitudinea americană și europeană față de invadarea Crimeei m-a dezamăgit profund însă eu nu sunt analist politic și nu am simțit la acel moment nevoia să o comentez. Președintele nostru a încercat să explice europenilor destul de vocal dar fără vreun succes. Pe mine mă interesează mandatul lui Trump tocmai din perspectiva acestui curent căruia i-am zis „spiritualist” pentru că nu am o expresie mai bună, care începe să capete prezență politică. Din păcate, de la New Age, hippies și vegani, toate mișcările astea par deja „penetrate” de propaganda sovietică și mă tem (în continuare) că oamenii din jurul lui Trump nu au anvergura necesară ca să preia inițiativa iar unii nu fac decât să le răspândească propaganda. Câtă vreme Trump se va mărgini să fie un președinte republican tipic, ca în primul mandat, lucrurile pot fi bune. Dar dacă vrei să schimbi lumea, trebuie mai mult. Cam asta a fost teza mea din articol, ce s-a întâmplat de atunci încoace nu face decât să o confirme. Cât despre subminarea relațiilor cu SUA, mi-ați adus aminte de nea Mărin, când îl prinde pe Sucă în pătul: „-Ce faceți mă acolo?” „-Vrem să plecăm în America” „-Bag samă în prostia mea, drumul spre America trece pe la mine prin pătul!” . Nu sunt eu ăla care să subminez relații. Dacă prin absurd „babuinii” dau peste acel articol, n-au decât să îl citească cu atenție, să reflecteze un pic la natura lucrurilor și, dacă au suficientă minte, să îndrepte ce e de îndreptat. Dacă nu… asta e, zilnic se scriu tone de maculatură, o să treacă și asta…

        • @Mihai Bădici – ”Când o să ajungă rușii pe Prut o să mai conteze în ce bulă am fost noi pe Internet?”

          Americanii sunt singurii care îi pot împiedica pe ruși să ajungă (din nou) pe Prut, asta e singura bază de discuție. Merkel a sprijinit în permanență interesele rușilor în Transnistria, iar Merz va face același lucru, dacă va avea ocazia.

          Americanii trebuie să poată să conteze pe România, ei nu rămân niciodată în țări unde nu sunt doriți. Atunci când Uzbekistan-ul a redevenit pro-rus, în 2005, americanilor li s-a cerut să plece din baza de la Karshi-Khanabad și s-au conformat. În 2014, când Kirghizstan-ul a început să asculte de China, americanilor li s-a cerut să plece din baza de la Manas și s-au conformat. Mai recent, în timpul administrației Biden, rușii au orchestrat mai multe lovituri de stat în Africa, noile conduceri le-au cerut americanilor și francezilor să plece din bazele locale, iar ei s-au conformat.

          România s-a aflat la 1 milion de voturi distanță de un președinte care să le ceară americanilor să plece de la Kogălniceanu, iar dvs aveți timp să vă războiți cu JD Vance, care (vezi, Doamne!) l-ar fi jignit pe Zelenski. Știți că acordul pentru minerale a fost semnat între timp? Nu l-a mai semnat Trump personal, nu l-a mai semnat nici Zelenski personal (care are o serioasă problemă de legitimitate) dar acordul a fost semnat pe 30 aprilie 2025 și a fost deja ratificat (cu 338 la 0, în unanimitate!) de parlamentul ucrainean, încă de pe 8 mai. Cui a folosit articolul dvs? Anti-americanismului franco-german?

      • (…) vicepreședintele e cel care se ocupă de Europa, deci ”oamenii de bine” de pe-aici ar trebui să se abțină de la a mai scrie articole în care să-l acuze de ”comportament de babuin”.
        Dar să-i spunem vicepreședinte unui babuin se poate? Mi se pare totuși nedrept: cimpanzeii mint, babuinii nu.

    • China vrea piețe și influență
      Daca se identifică sinergiile potrivite cu China, și se ajunge la un acord, atunci, va garantez ca ”prietenia vesnica” cu Rusia va capata alte caracteristici temporale..
      Sa nu uitam ca România a avut relatii f. bune cu China, desi erau alte vremuri, dar….asiaticii nu-și uita istoria !…cred ca RO, daca ar fi desteapta, ar putea fi un ”liant” intr-o astfel de strategie…tocmai ca suntem ”centristi”

      • Nenorocirea este că China este atât de mare și puternică încât pierzi întotdeauna economic pe termen mediu și lung. Adică se poate întâmpla cu Europa( de ex) ce s-a întâmplat cu URSS(care a făcut implozie din cauze ECONOMICE nu politice sau militare). China deja a devenit o mare putere incontrolabilă și potențial periculoasă.

  6. Rusia stie ca daca pierde razboiul din Ucraina, nu va mai conta. E o tara obeza, inchistata intr-un sistem comunisto-nationalisto-imperialist. Cand lumea a intrat in epoca AI, a biotehnologiilor, etc, sa vorbesti de ocupare de teritorii ca acum 100-200 ani, e ridicol. China are o economie de 10-15 ori mai mare decat rusia. Ditamai rusia are o economie doar de dimensiunea celei spaniole, si bazata in special pe resurse minerale. Nicio dezvoltare economica, sociala, stiintifica, tehnologica, doar vanzare de petrol, gaze si minerale. Toti banii ii baga in armata si politie.
    Faptul ca il amageste pe Trump cu asa-zise negocieri si complimente e doar menit sa castige timp si sa dinamiteze unitatea vesticilor. Europa ar trebui sa nu se mai bazeze atat pe sprijinul SUA, sa isi dezvolte o industrie de aparare mult mai solida.

    • Și mie mi se pare că există o conjurație secretă SUA, China, Europa, Japonia contra Rusiei. Adevărul este că Rusia este foarte slabă economic și se topește ca lumânarea. Nu i-a mai rămas decât armamentul atomic cu care amenință Lumea și emite pretenții de a fi considerată „mare putere”. Deja zboară corbii deasupra hoitului rusesc…

  7. Impresia mea este că Trump este obsedat să apuce și el ceva din războiul ăsta și procedează ca afaceristul, care-l strânge cu ușa pe cel aflat la ananghie. Și pentru că nu are niciun joker împotriva lui Putin, se refulează plusând contra ucrainenilor. Nu e inabilitate diplomatică, căci Trump nici nu-și propune să fie diplomat, e pur și simplu micime de caracter.

    • @Hantzy
      Nu cred că provine din micime de caracter deși nu este exclus. Cred că e dintr-un fel de absolutizare a criteriilor de business: dacă vrei să îți vând ceva trebuie, somehow, să plătești ceea ce cumperi.
      Pe de-o parte trebuie să fim de acord cu Donald că efortul ptr.UKR este imens și asta într-o perioadă când US nu se pot lăuda deloc cu prosperitate și avânt economic. Ba dimpotrivă.
      Iar dacă aceste aspecte sunt corelate cu impresia/convingerea lui că acest război NU ar fi izbucnit dacă era el președinte concluzia nu poate fi decât: trebuie damage control acuma-now!! Pierdem, dar măcar să limităm pagubele.
      In paradigma asta a supremației negoțului nu e chip să-l contrazici.
      Problema, sincer foarte complexă, se reduce la CE ESTE PREFERABIL. NEGOȚUL/tranzacționismul prea puțin moral&principial dar…..care, până una-alta, are șanse să reducă pierderile teribile materiale și de vieți omenești sau pozițiile moral-principiale fiat justitia et pereat mundus ?!? Poate pereat mundus nu și pare exagerat, dar continuarea/escaladarea războiului sigur da.

  8. Prețul petrolului Urals sub nivelul de referință: Petrolul Urals, principalul sortiment exportat de Rusia, se tranzacționează în jurul valorii de 50–53 USD/baril, sub prețul de referință de 60 USD stabilit pentru transferurile către Fondul Național de Avere (NWF). Acest lucru limitează capacitatea Rusiei de a acumula rezerve financiare . Rezervele lichide ale NWF au scăzut la 39 miliarde USD, de la 112,7 miliarde USD înainte de conflictul din Ucraina. Dacă prețurile petrolului rămân scăzute, există riscul epuizării fondului în decurs de un an .Reuters
    Deprecierea rublei și inflație: Scăderea veniturilor din exporturi și incertitudinile economice pot duce la deprecierea rublei și la creșterea inflației, afectând puterea de cumpărare a populației . Previziuni pentru economia Rusiei în 2025
    • Creștere economică modestă: În scenariul de bază, se preconizează o creștere a PIB-ului de 1,8% în 2025, în scădere față de anii anteriori. În cazul unui scenariu negativ, cu prețuri ale petrolului în jur de 50 USD/baril, creșterea ar putea fi și mai redusă .Energy News
    • Menținerea cheltuielilor militare: Deși bugetul este sub presiune, cheltuielile pentru apărare sunt prioritizate și se estimează că vor fi menținute, în detrimentul altor sectoare precum sănătatea sau educația .
    Deci trebuie luate în calcul și alte aspecte. In afara sancțiunilor lucrează și prețul petrolului. Rusia are și alte probleme. Dar finanțarea războiului este cel mai important lucru.

    • „ar putea sa …”, „pot duce la …”, „ar putea fi …”
      Ce sa zica si Reuters ca de fel ei nu poate pentru ca sa, ma-ntelegi, nu se face sa taca. Ca ei se pricepe, dom’le! E infatigabili. Va sa zica nu fatigheaza.
      Daca miine apare pe piata o raboteza Louis Vuitton vor scrie la fel, „ar putea sa …”. Analiza, taica, nu te joci!

  9. Anularea alegerilor din 6 decembrie 2024, nu a reprezentat doar un semnal de anulare a democratiei si votului liber exprimat transmis catre Statele Unite, ci si semnalul ca Romania a devenit din acel moment o problema de securitate regionala, o problema strategica pentru americani. Increderea SUA in autoritatile romane s-a prabusit in acel moment, iar pentru ei reprezentam un risc de securitate. Asta a vrut sa transmita JD Vance la Munchen: „daca voi ati fost in stare sa anulati alegerile, atunci veti putea anula si parteneriatul cu noi”. Simplul fapt ca un guvern, prin curtea sa constitutionala a anulat alegeri libere, indiferent cine era candidatul care ar fi castigat, a reprezentat un mare semnal de alarma. Degeaba a incercat apoi AUR cu Simion sa incerce o redresare, sa se pozeze cu Georgescu prin biserici sau sectii de vot, pe americani nu-i mai interesa daca Simion castiga sau nu. Raul fusese deja facut. Desigur ca, in locul lasat gol de americani a venit Franta si Bruxellesul cu tot alaiul lor de lobbysti, de politici si ideologii, de afaceristi si companii. Romania trebuie sa profite de aceasta ocazie si sa spuna „mersi” ca nu am fost lasati balta si izolati. Pentru ca, chiar si cu un Siomion la putere, Romania ar fi fost in continuare izolata si cu un parteneriatul strategic distrus. Nu stiu in ce masura Nicusor Dan va incerca (daca va incerca macar) sa refaca legatura cu SUA. Poate ca, avand acum sprijinul direct al Frantei va anula din condei parteneriatul strategic cu SUA si eventual va sustine cauza palestiniana, insa trag speranta ca va incerca macar un dialog cu administratia americana, daca o vizita la Casa Alba va fi imposibila.

  10. Și dacă e să facem niște comparații cu situația de dinainte de Nato Bucharest summit 2008 (promisiunea fermă privind aderarea UKR&Georgia), Maidan 2014, acordurile de la Minsk (cu toate prevederile lor neconvenabile…..), negocierile de pace Istanbul martie 2022 (conform cărora UKR păstra suveranitatea asupra Donbass-ului) NU este evident că UKR pierde rău de tot?!? Nu este clar că, privind retrospectiv, erau niște condiții Extraordinare față de cele mai optimiste de astăzi ?!?
    Sigur, o minune cerească/divinitatea poate interveni oricând și răsturna situația iar Zele să devină the G.O.A.T. ….

    „Putin […] întărind narativul acestuia că […]dacă ar fi fost el, Trump, președinte, n-ar fi izbucnit războiul.” Și NU e așa??!
    Trump, așa tranzacționist cum îl știm, probabil că ar fi negociat un „deal” neconvenabil UKR și nouă (UE) dar profitabil US și astfel armele tăceau, sutele de mii de victime (morți&răniți) nu mai existau. UKR rămânea cu suveranitatea de jure asupra Donbass-ului, poate că și problemele UE nu s-ar fi acumulat chiar așa, etc.
    E preferabilă situația de astăzi?

    „Ucraina este în cea mai proastă poziție diplomatică din ultimii ani, o poziție pe care puțini au anticipat-o.” Acei puțini care au anticipat-o chiar aveau argumente de ordin concret: situația reală de pe front, revenirea pragmatismului/realismului in discursul public, „epuizarea” electoratului occidental. Dar etichetarea de putinism a oricăror opinii divergente a ocultat, un timp, realitatea fără de care „pozițiile diplomatice” sunt simple iluzii.

    „au consolidat poziția lui Putin și convingerea că-și va putea atinge obiectivul de a controla toată Ucraina. Trebuie doar să aibă răbdare.” „Putin evită improvizațiile și surprizele. Vizitele sale la negocieri importante sunt precedate de pregătiri îndelungate și multe runde de discuții. […] este evident faptul că Putin nu dorește oprirea războiului. Poate doar sub presiune, dar și atunci cu respectarea unor condiții prealabile”.
    Să-mi fie iertat, dar toate cele de mai sus (mai puțin lipsa dorinței de a opri războiul) sunt calitățile unui bun negociator care știe să pregătească terenul ptr.a-si urma cât mai bine scopurile. Ce vrem mai mult ?!? Cât de corecte, morale, drepte sunt aceste scopuri sunt chestiuni ce se pot dezbate. In cazul de față interesul primează asupra corectitudinii, moralității; dreptul forței primeaza asupra forței dreptului….dar și aici e o chestiune de perspectivă. Că dacă îi întrebăm pe RUS și pe UKR……

  11. Sa ma ierte dl Gosu dar nu inteleg de ce e atat de ofuscat pe americani si in special pe Trump. Ce datoreaza America Europei in afara de mintile luminate care s-au refugiat in America de-a lungul timpului fugind din Europa din cauza razboaielor dintre europeni, a nedreptatilor economice, a abuzurilor politice si a lasitatii politicienilor, a urii fata de evrei care a culminat cu uciderea a 6 milioane dintre ei in mod bestial, in pogromuri, etc. Ce datoreaza Europa Americii? Victoria in doua razboaie mondiale, Planul Marshall de redresare economica a Europei Occidentale dupa WWII (Stalin a refuzat ca tarile est europene sa fie si ele ajutate economic), victoria impotriva dominatiei sovietice in Razboiul Rece. Asa ca intrebarea care se pune e asta: de ce europenii asteapta ca America sa le rezolve lor toate problemele? Toate neghiobiile politice si razboaiele de tot felul sunt creatia si treaba europenilor. Ei sa-si faca ordine in casa lor, nu? Nu de alta, dar daca te uiti la istorie nici o putere straina de Europa nu i-a atacat pe europeni. Ei s-au macelarit intre ei tot timpul din ambitia si dorinta de dominare a conducatorilor ajunsi la putere, regi, imparati, presedinti, etc. Si apoi au nevoie de America ca sa aduca liniste si pace.

    • „Ce datoreaza America Europei”? Păi Independența o datorează, cu asupra de măsură, Franței. Franța care s-a ruinat, care s-a îndatorat masiv,etc. Sângeroasa rev.Fr.este „cauzată” in bună parte de sit.ec. urmare a efortului major al aj.militar ptr.US.
      Ar mai fi războiul de la 1812 (un al doilea razb.de independența american) cand trupele engleze au cucerit si incendiat Washington…… E puțin?!!?

      „dar daca te uiti la istorie nici o putere straina de Europa nu i-a atacat pe europeni”…. Păi să ne uităm. Invazia mongolă de la 1240, cucerirea arabă a nordului Africii, peninsulei iberice, sudului Fr., sudului IT. Turcii selgiucizi si turcii otomani cu ale lor acte „civilizatoare” si „de mare deschidere culturală” de la Constantinopol până la porțile Vienei.
      Probabil că i-am omis pe vreunii, dar ați înțeles ideea…..

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Armand Goșu
Armand Goșu
Armand Goșu predă Istoria politică și diplomatică a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București din 2004. A fost consilier al mininistrului Teodor Baconschi pentru spatiul ex-sovietic (2010-2012). Coordonator de programe la Institutul Român de Istorie Recentă (2002-2004) și cercetător la Institutul de istorie “N. Iorga” al Academiei Române (1991-2001). A fost redactor șef adjunct (2005-2010) și redactor șef (2012-2014) la Revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. A fost corespondent la Moscova pentru Radio BBC (1995-1998 și 1999-2000).A publicat Putin împotriva Occidentului. Războiul din Ucraina și noua dezordine mondială, Editura Polirom, 2023; Putin, obsesia imperiului, Editura Polirom, 2022; Rusia, o ecuație complicată, ediția a II-a, Editura Polirom, 2022; ediția I-a, Polirom, 2021; Între Napoleon și Alexandru I. Contextul internațional al anexării Basarabiei, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura Polirom, 2022; Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic, prefață Teodor Baconschi, desene Dan Perjovschi, Editura Curtea Veche, 2016. Între Napoleon și Alexandru I. Principatele dunărene la începutul secolului al XIX-lea, Editura Academiei Române, 2008; La troisième coalition antinapoléonienne et la Sublime Porte - 1805, avec un préface de Mihai Maxim, Les Editions ISIS, Istanbul, 2003.A coordonat și/sau editat volumele: Democrația sub asediu. România în context regional, volum coordonat de Armand Goșu și Alexandru Gussi, Editura Corint, 2019; Politică externă comunistă şi exil anticomunist. Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă, vol. II, 2003, Editura Polirom, Iaşi, 2004; Şcoala Memoriei 2003. Prelegeri şi discuţii de la a VI-a ediţie a Şcolii de Vară de la Sighet, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2003; Despre Holocaust şi Comunism. Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă, vol. I, 2002, Editura Polirom, Iaşi, 2003; Bukovski la Sighet, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2002 (editor și traducător).A editat volumele de documente: Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975), editori Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu, Editura Polirom, 2016; Istoria comunismului din România. Vol. I. Documente. Nicolae Ceaușescu (1965-1971), editori Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu, Editura Polirom, 2012; Istoria comunismului din România. Vol. I. Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu Dej (1945-1965), volum editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu, Editura Humanitas, 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

anunt

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Societatea română pentru Istoria Religiilor organizează la București, în perioada 20-25 septembrie 2026, Congresul mondial al disciplinei.

Tema generală a Congresului – Religions 360° – va reuni sute de savanți din șase continente, care vor prezenta cercetările actuale desfășurate în toate centrele semnificative ale discipline la nivel global – vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro