„În ceea ce privește Groenlanda, europenii au găsit o linie roșie pe care vor să o respecte cu adevărat. Tot restul a fost supus negocierilor, dar situația Groenlandei este diferită, deoarece se pune problema suveranității și se pune problema dacă Europa este capabilă să se apere în ceea ce privește propriul teritoriu, propriile drepturi.”[1]
Kristine Berzina, German Marshall Fund[2]
În vremuri grele, să ne întoarcem la clasici. Am auzit acest îndemn de mai multe ori rostit de Theodor Paleologu la cursurile sale. Răsfoind deunăzi „Analele” lui Gaius Cornelius Tacitus[3], dau în Cartea a IV-a, la paragraful 33, de următorul pasaj:
„Așadar, precum odinioară, când plebea era puternică sau când predominau patricienii, trebuia să se cunoască firea mulțimii și mijloacele prin care să fie condusă cu măsură și, precum cei ce studiaseră bine spiritul senatului și al nobililor, erau considerați pricepuți în politică și înțelepți, tot astfel, lucrurile schimbându-se cu totul și nemaiexistând altă formă de conducere romană decât a unui singur om, este poate util să fie cercetate și transmise urmașilor faptele din acest timp, fiindcă puțini disting cu mintea lor binele de rău, ce-i folositor și dăunător, cei mai mulți trăgând învățămintele din cele întâmplate altora.”
Tacit, în „Anale”, nu făcea istorie mare: „De altminteri, aceste scrieri ale mele, dacă pot fi utile, sunt foarte puțin plăcute.” Alții, Titus Livius de exemplu, descriau „lupte, țări, meritele glorioase ale generalilor”, fapte care „rețin interesul cititorilor” – istorie mare. Dar nu este oare nevoie oare și de cineva care înșiră „ordine crude, acuzații nesfârșite, prietenii înșelătoare, primejdii ce amenință oameni nevinovați”, amănunte care aparent plictisesc cititorul? Întrebarea este retorică, firește: astăzi ne adâncim în textele lui Tacit de parcă am citi articole contemporane din presa de investigații.
În zilele noastre toată lumea critică Uniunea Europeană care nu face istorie mare. Uite, Rusia lui Vladimir Putin a ridicat sabia încă din 1999 și a lovit cu ea în stânga și în dreapta: Cecenia, Azerbaidjan, Siria, prin Africa și din 2014 lovește tot mai necruțător în Ucraina și amenință fără perdea Europa. Iar Europa ce face? Mai mult încasează, aparent paralizată de șantajul energetic și de cozile de topor politice interne.
Vladimir Putin, zugrăvit de aparatul său de propagandă cu pieptul dezvelit și călare, ca Andrii Popa, reclamă o zonă de influență care să-i readucă nu doar Ucraina și Moldova, ci și Estul Europei, până la Elba, ca-n vremea imperiului sovietic. Dacă Uniunea Europeană se opune, acuză Vladimir Putin, este pentru că și-a renegat rădăcinile creștine, este progresistă și, totodată, nazistă. Așadar, conchide dictatorul de la Kremlin, conflictul cu Europa trebuie reluat de acolo unde a fost înghețat de Războiul Rece.
„ Insula Europa„
În „Cine mai oprește Apocalipsa?”[4], Theodor Paleologu atrage atenția asupra unui pasaj dintr-un articol semnat de Carl Schmitt – „Die Einheit de Welt”[5], publicat în anul 1952, în care se declara sceptic că lumea post-WW2 va tolera la infinit ordinea globală duală, Statele Unite vs. Uniunea Sovietică:
„Cât despre Schmitt, el descrie senin într-un articol despre unitatea lumii: «Nu consider actuala dualitate a lumii ca o etapă preliminară către unitatea ei, ci o cale de trecere către o nouă pluralitate». De ce? Pentru că «istoria rămâne mai puternică decât orice filozofie a istoriei» și logica politicului, înscrisă în natura societăților umane, face ca lumea să nu fie un universum, ci un pluriversum. Cu alte cuvinte, Schmitt a anticipat în 1952 multipolaritatea, de care se discută atât de mult în zilele noastre.”
Nu face, prin urmare, să ne mirăm că astăzi Statele Unite, sub administrația Donald J. Trump – James D. Vance, un cuplu de lideri politici care reprezintă populismul radical de extremă dreapta din Partidul Republican, acționează pentru a se debarasa de obligațiile de aliat al Europei[6] și de a se muta într-o poziție pe care o consideră mai favorabilă din perspectiva interesului său național, și anume de competitor.
Statele Unite, în al doilea mandat prezidențial Trump, prin războiul tarifelor vamale, adoptarea Strategiei Naționale de Securitate – 2025 și pretențiile de a se înstăpâni asupra Groenlandei, teritoriu autonom parte a Regatului Danemarcei (deci teritoriu european), devine un adversar al Uniunii Europene și adoptă ideea de multilateralism, la fel ca statele membre al BRICS+.
Tot în anii 1950, în contextul în care națiunile Europei făceau eforturi pentru a înlătura consecințele dezastruoase ale WW2, a fost emisă „Declarația Schuman”, la care au colaborat Paul Reuter, Jean Monnet și Bernard Clappier, privind crearea unei Europe unite:
„Contribuția pe care o poate aduce civilizației o Europă organizată și activă este indispensabilă pentru menținerea unor relații pașnice. Asumându-și, timp de mai bine de 20 de ani, rolul de campioană a unei Europe unite, Franța și-a pus dintotdeauna eforturile în slujba păcii. Nu am reușit să realizăm o Europă unită și ne-am confruntat cu războaie.”
„Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate de facto. Unificarea națiunilor din Europa necesită eliminarea vechii opoziții dintre Franța și Germania. Orice acțiune întreprinsă trebuie să aibă în vedere în primul rând aceste două țări.”
„Guvernul francez propune ca producția franco-germană de cărbune și oțel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizații deschise și altor state europene. Punerea în comun a producțiilor de cărbune și oțel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federații europene și va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniției de război, dar care au fost, în același timp, cele mai constante victime ale conflictelor.” [7]
Gândind o „federație europeană”, Robert Schuman, Jean Monnet și ceilalți așezau vizionar fundația pe care se clădește de 75 de ani „Insula Europa”, parte a viitoarei lumi multipolare. Urmărind atent evoluțiile lumii în care trăia, lui Carl Schmitt nu i-a fost greu să înțeleagă cum va arăta viitorul. Lumea multipolară nu se va realiza însă fără tensiuni; după cum bine vedem, „Insula Europa” este de mai bine de zece ani asaltată de la est, din sud și începând de anul trecut și din vest, de coaliția Tech și a populiștilor MAGA[8].
NAVIGHEAZĂ EUROPA ÎMPOTRIVA CURENTULUI?
Uniunea Europeană, ghimpele din coasta Federației Ruse și speranța supraviețuirii democrației liberale în Statele Unite, a reușit să adauge un nou motiv de enervare în capitalele autoritarismului mondial în momentul în care a anunțat, deunăzi, că a semnat un acord de liber schimb cu blocul Mercosur, din America Latină – curtea din spate a Americii, teren de experimente pentru „Doctrina Donroe” și țintă a ambițiosului „Belt and Road” chinezesc.
Enervare a produs anunțul privind încheierea acordului UE – Mercosur și la București, printre partidele neocomuniste: PSD și emanațiile sale suveraniste de tip AUR. Pentru că, brusc, acești politicieni mor de grija fermierului român.
Situația a fost comentată în fel și chip și, ca să nu repet teme deja uzate, cred că cel mai util ar fi să prezint aici câteva idei legate EMPA[9] pe care le-au formulat oficiali și experți fără legătură cu politica dâmbovițeană, preluate din dezbaterea „The future of EU – Mercosur Trade”, organizată de Atlantic Council, mai precis de „Europe Center” și „Adriene Arsht Latin America Center”.[10]
„Împreună, Uniunea Europeană și Spațiul Mercosur reprezintă mai mult de 700 milioane de consumatori și schimburi comerciale de peste 120 miliarde de dolari anual. Împreună, cele două blocuri sunt responsabile pentru un sfert din PIB-ul mondial. Acordul este o veste bună într-o lume în care schimburile comerciale libere, cândva piatra de temelie a comerțului mondial, sunt sub o imensă presiune”, a declarat în deschiderea dezbaterii Adriene Arsht, vicepreședinte executiv al „Adriene Arsht Latin America Center”.
Intervenienții la dezbatere, oficiali în funcție sau experți, au înfățișat un tablou cuprinzător și interesant asupra EMPA, aducând în discuție aspecte care nu am auzit să fi fost abordate în dezbaterile publice atât de emoționale de la noi.
Tatiana Prazeres – Foreign Trade Secretary, Federative Republic of Brazil
Acordul Mercosur – Uniunea Europeană este unul emblematic pentru America Latină. Ani de zile Mercosur a făcut obiectul criticilor tocmai pentru lipsa unor acorduri semnificative de comerț exterior liber. Lucrurile au început să se schimbe începând cu anul 2023, când s-a semnat un acord istoric cu Singapore. În 2026 se va semna acordul EMPA[11]. Negocierile cu Uniunea Europeană au fost finalizate în anul 2024; anul trecut s-a lucrat mult pe traducerea textelor, rafinarea lor etc. și, în fine, este acum gata de semnare.
De ce este atât de important acest acord?
Acordul pune împreună economii care înseamnă 22 de trilioane produs intern brut, între două mari blocuri economice, deci are sens din perspectiva dinamicii economice. Pentru regiunea noastră înseamnă o mai bună integrare în economia globală, oportunități noi pentru exporturi și importuri.
Acordul are sens și la analiza din perspectivă geopolitică. S-a vorbit mult despre acest lucru, nu insist. Are absolut sens din perspectiva sustenabilității economiilor. Negocierile s-au deschis cu mult timp în urmă, perioadă în care s-au apropiat pozițiile, s-a stabilit un cadru corect de negociere cu ajutorul Uniunii Europene și au fost adresate toate îngrijorările părților.
Încheierea acestui acord transmite un mesaj puternic lumii, despre cooperarea între două regiuni care cred în liberul schimb, în democrație, în multilateralism, într-un comerț internațional bazat pe reguli. Acordul va schimba, sunt sigură, Mercosur în mod fundamental și o va face în bine.
Contextul politic general actual [din America Latină; n.m.] este ceea ce a permis finalizarea negocierilor EMPA. În Brazilia, de exemplu, leadershipul președintelui Lula da Silva este cel care a stimulat crearea convergenței dintre sectorul public, sectorul privat, sindicate astfel încât toată lumea să înțeleagă și să cadă de acord că acest acord cu Uniunea Europeană pune economia Braziliei într-o poziție mult mai favorabilă. Apoi, trebuie să revin la ideea că am avut capacitatea de a găsi o poziție comună cu Uniunea Europeană pentru o agendă a sustenabilității.
Convergența între membrii Mercosur este ceva ce trebuie subliniat atunci când se analizează modul în care a fost posibilă finalizarea acordului EMPA. Au fost dinamici diferite în regiunea noastră care au impietat asupra negocierilor, în alte ocazii au fost probleme de partea Uniunii Europene, dar important este că, iată, nu am ratat fereastra de oportunitate care ni s-a deschis.
Petros Mavromichalis – Ambasadorul UE în Uruguay
Mercosur este importantă pentru Uniunea Europeană, este o regiune a lumii cu care noi împărtășim valori comune: istorie, cultură, limbi comune. Acordul este una din căile firești care ne permit să întărim aceste legături dintre noi: politic, economic, ca nivel strategic. Acest acord reafirmă atașamentul Uniunii Europene pentru comerțul internațional bazat pe reguli, pentru liberul schimb, pentru evoluții globale predictibile. Suntem complementari cu Mercosur, avem fiecare diferite puncte tari și puncte slabe și ne putem potența reciproc.
Experiențele din perioada pandemică ne-au permis să înțelegem cât de critic este să depinzi de un număr limitat de parteneri în comerțul internațional. Așadar acordul cu Mercosur este important din mai multe puncte de vedere. În lumea în care trăim de ceva timp a devenit o modă să construiești bariere în cooperare. Noi am preferat în schimb să construim o punte către America Latină.
Avem circa 700 de mii de mici companii europene care fac export; din acestea doar până în 40 de mii exportă în spațiul Mercosur. Sperăm ca numărul lor să crească semnificativ și, prin urmare, multe noi locuri de muncă să fie create. Dar acordul creează și oportunitatea intensificării dialogului comun pe o varietate largă de subiecte: drepturile omului, sustenabilitate – deja pomenită, protecția mediului, schimbările climatice, drepturile lucrătorilor, orice alt subiect va deveni de interes comun.
În particular, Uruguay-ul este deschis acestui acord, chiar dacă este o economie mică, însă este totodată o economie deschisă. Aici aud spunându-se insistent că pentru Uruguay va fi un înainte și un după încheierea acordului de liber schimb cu Uniunea europeană. Entuziasmul este major. Uruguay poate deveni un hub pentru companiile europene pentru piața Mercosur.
Este adevărat că în Uniunea Europeană avem un mecanism instituțional complex, a cărui funcționare îi debusolează pe cei neinițiați. Suntem o uniune de 27 de state, cu 450 de milioane de cetățeni și este firesc ca nu toată lumea să vadă lucrurile în același fel. Din fericire, există o majoritate calificată care a votat în favoarea semnării acordului cu Mercosur. Dacă s-ar fi cerut unanimitatea, recunosc că nu am fi avut acest acord aprobat. După ce acordul se va semna la Asunción formal, se va trece la ratificarea sa și la aprobarea în Parlamentul European, unde din nou va fi nevoie de o majoritate absolută. Dacă acestea se vor întâmpla, atunci acordul comercial interimar – ITA (interim trade agreement), parte a EMPA va intra în vigoare.
În Parlamentul European nu există încă o majoritate absolută certă. Sunt opozanți la stânga, la dreapta eșichierului și chiar și printre centriști. Se cunoaște că mulți fermieri se opun acordului și protestele lor se manifestă în stradă. Se vor ridica obiecții care trebuie adresate, vor fi propuse soluții care vor modifica anumite capitole ale bugetului unional. Se vor impune clauze de salvgardare pentru sectoarele care pot avea dificultăți la intrarea acordului în vigoare. Toate acestea vor lua ceva timp.
Georg Riekeles – Associate Director, European Policy Centre
Acordul UE – Mercosur va trebui aprobat de Parlamentul European, iar votul de aprobare nu este unul asigurat. Totuși, este un moment bun pentru ca acest lucru să se întâmple. Nu vom fi în situația în care în PE să se impună modificări de substanță ale acordului, care să implice o reluare a procesului, ci doar acordarea votului pentru aprobare. Și presimt că va fi pozitiv, deci va fi finalul acestei istorii de negociere care se întinde pe mai bine de 25 de ani.
În perioada de început a aplicării acordului, un rol important, de agregatori, trebuie să-l aibă asociațiile oamenilor de afaceri. Este nevoie de ghiduri destinate bunelor practici pentru conformare și de asemenea este utilă facilitarea creării de parteneriate între oamenii de afaceri din cele două blocuri. Când ești o companie mică nu îți permiți să angajezi nu știu câți avocați care să-ți rezolve problemele comerciale, pe care le poți rezolva asistat de o asociație de profil.
Mai trebuie spus că tarifele vamale, potrivit acordului, nu vor fi eliminate dintr-o dată, ci etapizat, în funcție de diverse sectoare economice. În sectorul auto, de exemplu, perspectiva este de 15 ani. Oportunitățile ce se deschid imediat privesc sectoarele de servicii, investițiile și, desigur, efortul de construcție a infrastructurii necesare pentru convergență și pentru conformarea la regulile de achiziții publice.
Frances Burwell – Frances Burwell – Distinguished Fellow, Europe Center
După 25 de ani și mai bine de negocieri, am motive să cred că totul este clarificat, cel puțin la nivelul echipelor de negociere, care s-au declarat mulțumite de rezultat. De aici înainte, marile provocări țin de managementul așteptărilor investite de cele două blocuri în acord.
Din partea blocului Mercosur, așteptările se referă la o creștere rapidă a economiilor lor după încheierea acordului cu Uniunea Europeană. Doar că în acordurile de liber schimb lucrurile durează, în măsura în care actorii economici înțeleg concret care anume sunt oportunitățile care s-au deschis.
Acest acord oferă mai multe oportunități producătorilor industriali din Uniunea Europeană, care beneficiază de reduceri de tarife la exporturile lor către blocul Mercosur: 35% tariful pentru automobile, dispare; 20% pentru mașini industriale, dispare. Acestea sunt exporturi europene cheie, la care se adaugă produse chimice și farmaceutice etc.
De partea Europei, urmează votul de aprobare în Parlamentul European, care și eu mă aștept să întrunească majoritatea cerută. Totuși, există secțiuni ale economiilor europene care nu sunt mulțumite de prevederile EMPA: mă refer la lobby-ul producătorilor agricoli și de partidele politice de stânga, care insistă pe ideea că piața europeană va fi inundată de produsele agricole din America Latină, care vor concura neloial producția fermierilor locali. Dar prevederile acordului nu oferă această posibilitate.
Totuși, managementul așteptărilor implică o perioadă dificilă: lunile necesare pentru votul în PE, apoi perioada de ratificare în parlamentele naționale și chiar în unele parlamente regionale. Canada, de exemplu, este blocată în procesul de ratificare de mai bine de cinci ani. Acordul UE – Mercosur va intra provizoriu în efectivitate; nu poate fi evitat ca efect probabilitatea de a eroda încrederea la nivel național în prevederile lui pe parcursul procedurilor de ratificare – acesta este motivul pentru care insist pe ideea de management al așteptărilor.
Oricum, dincolo de piedicile ce se vor ridica de-o parte și de alta, este un semnificativ pas înainte în comerțul global, care va crea o piață uriașă de liber schimb între cele două blocuri economice.
Shrunko Rojas – Former Under-Secretary for International Trade of Argentina
Acest acord, cum s-a spus, are o importanță covârșitoare, dar nu pentru că ar produce rezultate imediate în creșterea economiilor și crearea peste noapte a noi locuri de muncă, ci pentru regulile pe care le fixează, pentru predictibilitatea pe care o aduce în schimburile dintre cele două blocuri și pentru perspectiva noilor investiții ce pot fi realizate. Chiar și astăzi 50% din exporturile Mercosur intră pe piața europeană fără taxe. 30% din exportul de bunuri, cum ar fi soia produsă de Brazilia și Argentina, au fixate tarife vamale reduse care în niciun caz nu pot fi considerate bariere de comerț. Cât despre mult discutata carne de vită, care preocupă producătorii europeni, exporturile Mercosur acoperă doar 2% din cererea din Uniunea Europeană – cum ar veni, cât un hamburger pe an de fiecare cetățean european.
Deci, intrarea în vigoare a acordului nu va da peste cap în niciun caz cele două piețe la nivel intern. Provocarea, însă, este ca textul acestui acord chiar să intre în efectivitate de ambele părți, să fie aplicate prevederile sale și să deschidă în mod real oportunitățile vizate la nivel de negociere politică și comercială.
Pentru accesul pe piața Uniunii Europene, de exemplu, conformarea la cerințele și standardele de calitate este de cele mai multe ori mai complicată decât faptul că există un anume tarif vamal: trasabilitate, norme de mediu, etichetare, siguranța produsului și așa mai departe. Mulți potențiali exportatori din spațiul Mercosur vor avea dificultăți de aliniere la aceste cerințe, pentru că nu dispun de infrastructura necesară. Așadar, o provocare structurală semnificativă va fi alinierea organismelor de reglementare ale celor două blocuri comerciale.
UE și Mercosur au modele instituționale și de guvernanță semnificativ diferite. Uniunea Europeană are o structură centralizată, cu reguli predictibile; Mercosur nu dispune de așa ceva: agențiile naționale acționează diferit, interpretează diferit normele. Aplicarea acordului le va ajuta, astfel, să conveargă în norme, practici și interpretări în interiorul Mercosur. Ceea ce ne va lua câțiva ani, cel puțin în perioada de început de aplicare.
AUTONOMIA STRATEGICĂ A EUROPEI, UN PROCES NECESAR, ÎN DINAMICĂ
Referindu-se la EMPA, Marco Zatterin, fost șef al secției de știri economice pentru „La Stampa”, scrie[12]: „Cazul este simplu pentru Uniunea Europeană. În termen de 15 ani, Mercosur va elimina tarifele pentru 91% din exporturile UE, inclusiv taxa actuală de 35% pentru automobile, 27% pentru vin, 28% pentru produse lactate și 35% pentru băuturi spirtoase. (…) Acordul va facilita, de asemenea, un canal preferențial pentru achiziționarea de materii prime rare din America de Sud, cum ar fi grafitul, nichelul și manganul, esențiale pentru accelerarea inovației tehnologice. Așteptați-vă la o reacție picantă din partea Washingtonului. Acordul va face ca emisfera vestică să fie puțin mai puțin «a lor», patru țări dinamice putând în curând să facă comerț cu Europa fără tarife vamale. (…) Reacțiile Chinei sunt în general mai prudente.”
Autonomia strategică a Europei se construiește – la fel ca și dependența post-WW2 de Statele Unite – șlefuindu-se prin cooperare și/sau competiție globală. China și-a construit propriul bloc de influență – BRICS+. Statele Unite din noua eră MAGA + Tech acționează în mod similar, rupând legăturile cu bătrânul continent și concentrându-se pe emisfera vestică și pe proiectele proprii de influență globală, cum este și „Consiliul pentru Pace”, o structură „pe acțiuni” (1 miliard de dolari = un vot național în consiliu) menită să treacă în planul doi Organizația Națiunilor Unite și Consiliul său de Securitate.
Determinarea administrației Donald J. Trump – James D. Vance de a continua pe această cale este foarte clar explicată în scrisoarea adresată prim-ministrului norvegian Jonas Gahr Støre: „… nu mai simt obligația să mă gândesc doar la pace, deși aceasta va fi întotdeauna predominantă, ci pot acum să mă gândesc la ceea ce este bun și potrivit pentru Statele Unite ale Americii”.[13]
Ajunși în acest punct al istoriei, ar trebui să le mulțumim vizionarilor părinți ai Comunității Cărbunelui și Oțelului și să prețuim „Declarația Schuman”, care a făcut posibilă unitatea de astăzi a statelor europene. Autonomia strategică a continentului depinde de reziliența acestei coeziuni, dobândită nu fără dificultăți și care trebuie adâncită într-o perioadă cel puțin la fel de tulbure ca și Războiul Rece.
Uniunii Europene îi vine deocamdată la-ndemână să-și valorifice dimensiunea economică ca pârghie pe calea autonomiei strategice. Modelul unional european este admirat pentru piața sa comună atât în America Latină, cât și în Africa. Spațiul Mercosur vede acordul cu Uniunea Europeană ca pe o excelentă oportunitate de a începe integrarea propriei piețe unice începând cu cele patru state: Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay, beneficiind direct acum de expertiza Bruxellesului. Este ceva ce Casa Albă nu înțelege și cu care Beijingul nu este tocmai confortabil (dar se va adapta).
După acordul cu Mercosur, Uniunea Europeană se pregătește să finalizeze negocierile pentru acordul comercial cu India. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, António Costa, se vor deplasa în India la finele lunii ianuarie ac., pentru a semna acordul cu prim ministrul Indiei, Narendra Modi.
Acordul UE – India este mai puțin cuprinzător decât cel cu Mercosur. În schimb, acordul ar fi cel mai mare al Uniunii de până acum, deschizând accesul la o piață care reprezintă aproximativ 25% din populația lumii. Nu va include însă decât foarte puține produse agricole ale Indiei. În oglindă, protecția alimentelor tradiționale europene, cunoscute ca indicații geografice, este exclusă din prevederile acestui acord – pachetul convenit privind tarifele agricole privilegiază interese defensive de ambele părți.[14]
Celelalte componente ale autonomiei strategice efective europene se construiesc într-o dinamică despre care devenim tot mai mult conștienți. „ReArm Europe” – „Readiness 2030” prinde contur și soluțiile pentru revitalizarea industriei europene de apărare au devenit certitudini. Programul SAFE[15] are deja cunoscute primele opt programe de finanțare aprobate. Comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, a vorbit în cadrul unei conferințe de profil despre înființarea unei forțe militare europene compusă din 100 de mii de militari: „Trebuie să începem să investim banii noștri în așa fel încât să putem lupta ca Europa, și nu ca o simplă colecție de 27 de armate naționale în miniatură”.[16]
Extinderea Uniunii Europene cu statele candidate cunoscute – proces blocat în diverse stadii și din diverse motive -, întărirea politicilor și forțelor destinate protecției frontierelor Uniunii și o politică externă europeană efectivă și eficientă sunt de asemenea dimensiuni ale autonomiei strategice pentru „Insula Europa”.
Important nu este să avansăm peste noapte, ci ca dinamica să fie permanent alimentată de un bilanț pozitiv. Europa noastră – „Insula Europa”, are nevoie de forțe politice cu viziune care să o susțină. Suveranismul, alimentat de extremismul populist de dreapta și extrema stângă egalitaristă a progresului de dragul progresului sunt forțele centrifuge care pot destrăma proiectul din interior, desfăcând continentul în bucăți ce să fie servite drept pradă imperialismului de tip nou care ne asaltează de la est sau de la vest.
Doar un centrism bazat pe valorile fondatoare ale „Declarației Schuman” poate continua proiectul Europei pentru toți cetățenii săi. Un proiect care să conserve valorile moștenirii culturale europene, sursă de inspirație pentru toate națiunile care luptă pentru libertate și echitate în lumea globală de mâine.
[1] https://www.theguardian.com/world/2026/jan/17/greenland-crisis-europe-needs-trump-but-it-also-needs-to-stand-up-to-him
[2] https://www.gmfus.org/find-experts/kristine-berzina
[3] Editura Humanitas, 2025
[4] Editura Trei, 2025
[5] Ibidem, v. pg.113
[6] https://www.whitehouse.gov/wp-content/uploads/2025/12/2025-National-Security-Strategy.pdf
[7] https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/history-eu/1945-59/schuman-declaration-may-1950_ro
[8] https://romanialiterara.com/2026/01/o-analiza-necrutatoare-a-lumii-de-azi/
[9] The EU-Mercosur Partnership Agreement
[10] https://www.atlanticcouncil.org/event/the-future-of-eu-mercosur-trade/?utm_campaign=34323547-2026-Jan-EUR-AALAC-The%20future%20of%20EU-Mercosur%20trade&utm_medium=email&_hsenc=p2ANqtz-9OUr7KBYgBLGiEkmDhRLVOjsB_bE8DMizNLqTDYnXDpDg3GVrTQHg_0O5n_gV54D3nDEZxJk48w91Fd9dMKR99EkXUuWx3P7OtHHhjbOf0eNuVMJQ&_hsmi=398260525&utm_content=398260525&utm_source=hs_email
[11] The EU-Mercosur Partnership Agreement
[12] https://compass.icwa.org/p/eu-strikes-back-at-us-and-china-on
[13] https://hotnews.ro/nu-mai-simt-obligatia-sa-ma-gandesc-doar-la-pace-ultima-amenintare-a-lui-trump-catre-europeni-a-venit-printr-o-scrisoare-2152646
[14] https://www.euractiv.ro/eu-elections-2019/acordul-comercial-ue-india-va-exclude-agricultura-spune-von-der-leyen-77000
[15] Supporting Arms and Fatigue Equipment
[16] https://www.euractiv.ro/news/o-armata-de-100.000-de-soldati-pentru-apararea-uniunii-europene-76987
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
EU ar trebui sa se hotarasca ce vrea:
1 pina mai ieri se spunea sa se consume local pt a economisi codoi, si se spunea ca vaca distruge planeta, acum e mare bucurie ca se importa carne de vaca din Argentina, de peste mari si tari.
2. pina mai ieri se impunea o limita a datoriilor, acum s-a dat drumul la facut datorii cit cuprinde. Programul SAFE si altele nu sunt decit o poarta deschisa inflatiei catastrofale, se cheltuie in veselie bani pe care nu-i are nimeni
Balbaiala europeana, vinduta ca valori morale, va distruge EU. Semnificativ e ca se vorbeste despre acordul Schuman al carbunelui, tocmai acum cind carbunele e vazut ca un diavol.
@neamtu tiganu _ „… e mare bucurie ca se importa carne de vaca din Argentina, de peste mari si tari”
Produsele agricole reprezintă doar o mică parte din schimburile comerciale prevăzute în acordul cu Mercosur.
…Iar producătorii agricoli europeni se bucură de sprijin prin subvenții consistente.
Nimeni nu le-a interzis să crească văcuțe care să le concureze la gust pe cele argentiniene.
De fapt, semnarea acordului în discuție este un pretext la îndemâna agricultorilor, pentru a solicita măsuri de protecție suplimentare.
Or, barierele comerciale – tarifare sau netarifare – conduc inevitabil la creșterea prețurilor și scăderea calității produselor.
Prin urmare, eu, consumatorul, mă bucur de o deschidere a piețelor.
Se pare că Europa a ieșit la „lupta cea mare”, adică la lupta globală pentru resurse și piețe de desfacere. Fiindcă asta înseamnă acordul MERCASUR și începerea în același sens a negocierilor cu India, un bobârnac dat SUA și Chinei. Fiindcă, economic vorbind, puterea economică a Europei este aproximativ egală cu a SUA și Chinei. Europa a ridicat mănușa confruntărilor economice și asta este bine.
Totuși Europa s-a trezit cam târziu după un somn de vreo 80 de ani sub pulpana americană, timp în care a pierdut din puterea militară și tehnologică. Fiindcă, vai, puterea economică trebuie susținută mai mult sau mai puțin direct de o forță tehnologică și militară semnificativă.
SUA a început lupta economică în principal cu Europa și China, principalii concurenți economici. Și amenință nu numai cu taxe, dar amenință și militar, bazându-se și pe superioritatea tehnologică.
Va reuși Europa să revină în concertul marilor puteri? Deocamdată se pare că Europa s-a hotărât să iasă la luptă. Căci, dacă nu luptă, moare.
Ma repet:
SUA au sustinut Europa in timpul Razboiului Rece. Dindu-si seama ca o victorie a comunistilor, aici, ii va afecta si pe ei. Au venit cu un plan economic, pentru a ridica nivelul de trai si a indeparta masele de himera comunista si cu NATO ca bloc militar, ce se opune activ comunismului.
Acum, cand comunismul a cazut, Europa a evoluat si a fost sustiuta de americani sa fuzioneze, ca un punt de avangarda in politica de globalizare, care avantaja lumea afacerilor. Inclusiv din SUA.
Din pacate, au fost facute multe greseli. Aceste greseli au iritat opinia publica, care a schimbat de drum si a votat opozantii globalismului. Deci, UE nu mai este de folos noii administratii a SUA. Cat se va mentine la putere… Si in nebunia lor, cred ca opozitia la globalism este imperialismul continental. Si s-au hotarit sa imparta lumea. Ca Spania si Portugalia in Evul Mediu.
Numai ca aici incep problemele: Rusia nu se poate impaca cu Europa; SUA nu se impaca cu China; Rusia si China sunt si prieteni si adversari; idem Rusia si SUA.
In loc de pace si afaceri reciproc avantajase, politica noii admnistratii aduce doar razboi si confruntare. In dispretul dreptului international,
Trump si Putin ar trebui deferiti unui tribunal international, ca promotori ai razboiului. Nebunia lui Trump nu este, nici pe departe, politica de dreapta (democrata). Multi republicani nu se mai simt reprezentati de el.
PSD? Un partid cameleonic, care a facut politica Soros pina mai an, si acum scuipa pe politica sortos (adica pe ei), numindu-se prieteni ai lui Trump. Care e de dreapta.(?!!!) Dar ei sunt in Internationala Socialista….. Si si-au trecut in documentele de partid traditionalismul, religia etc. Nu stiu ca astea nu merg cu feminismul? Sau tanti Volguta a plagiat doctoratul, nu prea stie teorie? (Mde, dar nici o problema, nu-i singura, pe acolo, pe la ei.)
Sunt ingrijorati de soarta fermierului roman? Dar au creat fermierul roman? Avem numai mosii, latifundii. Stapinite fie de un singur proprietar, ce a cumparat (citeste FURAT) pamintul pe 2 lei, fie lucrate de arendasi lacomi, care nu investesc in pamintuil altora, cu o arenda ridicola (banditesca, detinuta cu ajutoruil tuturor partidelor si Secu, sau urmasilor lor). Prin urmare, PSD se da de ceasul mortii pentru mosieri si arendasi (fosti….) nu de dragul fermierilor. Asa cum torpileaza reforma de dragul specialilor (magistrati sau nu).
Parerea mea, inca de la inceput, a fost ca PSD este o piatra de moara in coalitie si va face tot ce poate pentru a frina reforma. Nu m-am inselat. Cine ne obliga sa tinem ……… astia la guvernare? Mai vor si sefia SRI, SIE etc.
Desi politica lor le-a adus o scadere de voturi (vezi alegerile de la capitala), tot cu ifose si pretentii sunt. („Si capra raioasa e cu coada pe sus.”)
Poate ca electoratul a inceput sa inteleaca cine sunt , de fapt, pesedeii si pesedistele.
Groenlanda e o nonproblema. Pe cine intereseaza? Daca le da Trump eschimosilor niste dolarei isi vind si focile.
Europa face din asta o problema, in loc sa se ocupe cu adevarat de ce e important! Vechea tactica, arunci fumigene sa zica lumea ca ce bun esti tu si ce chestii tari, deee… ai principii!
Europa e viitorul Europei. Vreo 1500 de ani ne-am tot măcelărit cu justificarea de a reface Imperiul Roman. Dar nu ne-a trecut prin cap să refacem Imperiul Roman împreună, nu fiecare împotriva tuturor celorlalți. De altfel, mai e un aspect: dacă Europa e un așa proiect de doi lei, de ce SUA și Rusia vor numaidecât s-o vadă spartă? Întrebări care-și poartă răspunsul cu ele, da.
Acordul comercial UE – Mercosur va fi trimis la Curtea de Justiție a UE (CJUE) pentru obținerea unui aviz, a decis miercuri Parlamentul European, într-o ședință de plen la Strasbourg. Voturile europarlamentarilor au fost 334 în favoarea trimiterii la CJUE, respectiv 324 împotrivă. Alți 11 europarlamentari s-au abținut.
Contestația juridică a fost depusă de un grup de 144 de europarlamentari, compus din toate membri ai tuturor partidelor. Aceștia solicită Curții să decidă dacă acordul poate fi aplicat înainte de ratificarea completă de către toate statele membre, dacă el este conform tratatelor UE și dacă unele prevederi limitează sau nu competențele Uniunii Europene privind politicile de mediu și sănătate publică.
Dacă avizul Curții este negativ, acordul nu poate intra în vigoare decât dacă este modificat.
Până se pronunță CJUE, Parlamentul European este nevoit să amâne ratificarea acestui acord, ce ar fi trebuit să aibă loc în perioada aprilie-mai 2026.
Cred ca ar trebui si un articl pentru discursul lui Trump de la Davos
Cred că s-au scris deja destule.
În fond a fost un discurs vulcanic, care face încă titluri în mass media și alimentează copios social media, dar care a fost urmat de o repliere evidentă pe poziții dinainte stabilite ale King Trump.
Va trebui să ne obișnuim cu stridențele narcisiste ale bătrânului Donald J. Trump, iar pentru a înțelege calea Americii MAGA, să fim mai bine atenți la consilieri și la unii miniștri ai guvernului Trump, precum și la liderii politici și religioși ai MAGA.
Mare articol despre Mercosur. Păcat că acordul va fi blocat de Parlamentul European. Nu de Trump