Urmariti o discutie cu Constanta Vintila-Ghitulescu despre esecul aparent al proiectelor modernitatii, despre rolul fundamental al Bisericii Ortodoxe in modernizare, despre fanti, boieri, ciocoi, barfa, „gura satului” si despre … caini vagabonzi. Cum stateau lucrurile pe la 1800…
„Evgheniti, ciocoi, mojici” este noua carte a Constantei Vintila-Ghitulescu, aparuta acum doua saptamani la Editura Humanitas. Este un volum de istoria mentalitatilor, dedicat inceputului modernizarii la romani. Cercetarea istorica este plasata intre anii 1750-1860, intr-o perioada de timp ce are in centru aparitia Regulamentelor Organice in Tarile Romane.
Cei ce au citit celelalte carti ale autoarei stiu la ceea ce sa se astepte, un tablou vast al mentalitatilor existente in diferite categorii sociale si al vietii cotidiene, provenit din surse pana acum necercetate, cu mici povestiri relevante in care deseori se strecoara lucruri prea-omenesti si umor.
Intalnirea cu proiectele modernitatatii nu prea pica bine nimanui, nici marilor boieri („evghenitii” – „cei nascuti bine”), nici boiernasilor, targovetilor, taranilor sau „mujicilor”. Intreaga carte este povestea unui metabolism greoi al schimbarilor, a unor aproape imposibile asimilari ale modernului de catre diferitele categorii sociale. Nu intamplator, concluzia volumului este un citat din Constantin A. Rosetti, boier liberal radical, care descrie perioada prin cuvintele: „timpi nenorociti de invalmaseala in care totul se sfarseste si nimic n-a inceput inca”.
Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești (1750-1860)
CONSTANŢA VINTILĂ-GHIŢULESCU este doctor în istorie şi civilizaţie la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris. Cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Profesor asociat la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti. Colaborator la săptămânalul de cultură Dilema Veche.
Scrieri:
În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea (Humanitas, 2004). Cartea a primit mai multe premii: premiul de debut „Prometeus” al revistei România Literară (2004), premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române, premiul Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă şi Artă a Academiei Române (2005), premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (2005);
Focul amorului: despre dragoste şi sexualitate în societatea românească (1750-1830) (Humanitas, 2006, 2012), tradusă în germană cu titlul Liebesglut: Liebe und Sexualität in der rumänischen Gesellschaft 1750-1830, Frank&Timme, Berlin (2011); Evgheniţii (Humanitas, 2006).
Coordonator al următoarelor volume: From Traditional Attire to Modern Dress: Modes of Identification, Modes of Recognition in the Balkans (XVIth-XXth Centuries), Cambridge Scholars Publishing, 2011; Le corps et ses hypostases en Europe et dans la société roumaine du Moyen Âge à l’époque contemporaine, alături de Alexandru-Florin Platon, NEC, 2010; Social Behaviour and Family Strategies in the Balkans (16th-20th Centuries) /Comportements sociaux et stratégies familiales dans les Balkans (XVIe-XXe siècles), alături de Ionela Băluţă, Mihai-Răzvan Ungureanu, NEC, 2008; Spectacolul public între tradiţie şi modernitate: sărbători, ceremonialuri, pelerinaje şi suplicii (secolele XIV-XIX), alături de Mária Pakucs Willcocks, Institutul Cultural Român, 2007; Les bonnes et les mauvaises moeurs dans la société roumaine d’hier et d’aujourd’hui, EDR, NEC, Bucureşti, 2005, alături de Ionela Băluţă.
Cartile dvs de istorie sunt excelente, o mostra de lucru serios si inchegat si, in acelasi timp, ele sunt scrise cu maestria unui literat.
V-as intreba insa, oare nu exista prea multa preocupare pentru o istorie a mentalitatilor in detrimentul unei istorii a institutiilor, de exemplu?
Ce tip de istorie vi se pare ca lipseste cel mai mult astazi in randul scrierilor istoricilor din Romania?
Nu sunt istoric, dar urmaresc cu interes ce scriu istoricii romani pentru ca istoria mi se pare a fi stiinta umanista cea mai bine reprezentata in Romania ultimeleor decenii.
Cu respect.
Intr-adevar, o istorie a institutiilor este mai mult decat necesara. O astfel de istorie ar explica mlte din tarele societatii noastre de astazi, dar vom mai avea de asteptat. Probabil ca dupa ce va trece moda istoriei foarte recente ne vom apleca si asupra trecutului.
Cred insa ca nici istoria sociala nu este inca suficiet reprezentata si suficient cercetata.
Rasfoind cartea am ramas cu o intrebare care mi se pare esentiala si careia nu i-am gasit un raspuns transant (poate nici nu exista un astfel de raspuns) in capitolele cartii. Cine erau defapt cei voiau reforme, agentii modernitatii? Nu ma refer la personaje sau la grupuri, ci la categorii sociale. Exista oare astfel de categorii?
Reformatorii societatii romanesti de ieri erau boierii. Mai precis, tanara generatii de evgheniti, nascuta in preajma lui 1800, cu posibilitatea de a calatori si a studia la Paris, Viena sau Berlin. Aceasta elita educata prin contactul cu alte civilizatii propune un proiect care sa schimbe societatea romaneasca. Li se alatura mica boierime, si ea dornica sa parvina la slujbele din aparatul de Stat „modern” ce se construia acum…
Noi am fost dresaţi să credem că schimbările de natură socială sunt iniţiate de clasele inferioare, fiindcă aşa dicta unu’ bărbos pe nume Marx :)
De fapt, începând cu revoluţionarii francezi şi trecând prin paşoptişti, „boierii” de toate rangurile (născuţi boieri sau ridicaţi dintre burghezi) au fost cei care au mizat pe progres.
Un oarecare Orwell spunea şi el prin 1937 „the working classes are generally more conservative than the bourgeoisie” :P
Burghezia primei noastre modernitati are de asteptat. Ea se constituie acum din mica boierime in cautare de „ifos” si slujbe, dar cu contributia indispensabila a strainilor veniti din diferite colturi ale Europei. Acesti straini isi vor ridica afaceri la Iasi sau Bucuresti, la Craiova sau Barlad, oferind un model elitei locale, naturalizandu-se si participand, chiar de la Prima generatie, la treburile politice ale tarii. Unii dintre ei se vor adapta atat de bine ca vor deveni parte a protipendadei: Stefan Belu este unul dintre acesti straini.
Cat despre boierii autohtoni, chiar daca se vor implica in afaceri productive, manufacturi sau comert cu vite sau grane (ceea ce faceau, de altminteri, si marii boieri) nu vor investi in educatie, de pilda, sau in alte afaceri, ci vor dori cu orice pret sa investeasca in reprezentare: haine, trasuri, palarii, case mari la sosea. Cu alte cuvinte, vizibilitatea si aparentele vor fi mai atragatoare, decat dezvoltarea unui „spirit capitalist”. Risipindu-si averea in cautarea protipendadei.
V-ati gandit vreodata sa scrieti o astfel de istorie pentru o perioada ca 1950 -1980? Cum se adapteaza taranii la CAP si cum se impune discursul comunist in vietile oamenilor, noile relatii intre oameni, frica de securitate, adaptarea la PCR a slujbasilor.
Mahalaua (sau enoria) se „ridica”, de regula, in jurul unei biserici, luand numele de la ctitorii acestui lacas. De aici mahalaua Cretulescu, de pilda, organizata in jurul bisericii construite de familia boierilor Cretulescu, in frunte cu Iordache Cretulescu, marele vornic de Targoviste. La inceputul epocii moderne, ea nu are sensul negativ de astazi. Pe masura ce orasul creste si se extinde, mahalaua se transforma, primind sensuri atat de diferite si negative. Comunitatea trecutului are problemele ei pe care si le rezolva prin autocontrol. „Gura lumii” este mijlocul cel mai la indemana pentru a impune ordinea.
Nelocuind in Romania nu am avut (inca) ocazia sa citesc cartea, dar tema modernitatii romanesti ma intereseaza si de aceea as dori sa intreb: In opinia dvs, ce impact a avut si are Biserica Ortodoxa Romana in franarea modernizarii Romaniei?
Biserica Ortodoxa este parte a procesului de modernizare care incepe acum. Prin Regulamentele Organice, ea primeste misiunea educativa si misiunea sociala. Cu alte cuvinte, ar trebui sa se ocupe de scoala si saraci. Preotii sunt priviti de gazetele timpului ca adevarati „apostoli” ai schimbarii. Dar, alesi fara de voia lor sa schimbe ceea ce nici eu nu vroiau sau nu stiau cum sa schimbe, fara prea multe resurse vor esua. In plus, continutul educatiei pune adevarate probleme. In Gazeta Predicatorul Ecleziastic se regasesc doua intrebari nelinistitoare pentru viitorul Bisericii: oare femeile ar trebui sa invete carte? Oare limbile straine nu sunt daunatoare pentru mintile crestinilor nostri? Sunt temeri cat se poate de reale pentru concurenta facuta acum de literatura venita de peste tot, citita in franceza, de cele mai multe ori, fara cenzura, fara intermediari.
Cred ca aceste intrebari spun multe despre contributia Bisericii la procesul de modernizare.
Romanii dintotdeauna au fost refractari la orice modernizare. Acest lucru se vede si azi. Poate asa suntem noi. Daca e vorba sa spunem cat de bune sunt NATO si UE suntem primii, daca e vorba sa facem ceva pentru a ne integra lumii europene, dam din colt in colt.
Serios vorbind, ce rol credeti ca a jucat ideea de natiune in mentalul romanilor inainte de 1848? Cum se raportau paturile sociale la aceasta idee?
„Oare n’am putea sa fim si noi ca natiile cele civilizate ale Europei?” se intreaba unul dintre contemporanii vremii. Elita doreste „integrarea” in Europa acelor vremuri. Dar, taranii, marea masa a populatiei, nu gandeau atat de departe. Si nici nu aveau cum sa gandeasca la Europa sau la un alt sistem alternativ de guvernare, dat fiind ca analfabetsimul atingea 99% din populatie.
Or, pentru aceasta elita, cea care va face si unirea de la 1859, acest element este foarte important. Sa ne amintim ca acum Nicolae Balceasca scrie „Mihai Viteazul”, o istorie pe care ne chinuim acum sa o demitizam, dar foarte importanta pentru spiritul revolutionar de la 1848.
Multumesc,
Nu am citit cartea insa inteleg ca ea se ocupa de „istoria mentalitatilor, inceputul modernizarii la romani”. Atunci cand va referiti la „romani”, va referiti la toate cele trei provincii istorice? Se poate vorbi despre „un tablou al mentalitatilor existente in diferite categorii sociale si al vietii cotidiene” comun? Exista astazi o mentalitate comuna in Transilvania, Muntenia, Moldova, care are radacini in perioada descrisa de dvs.?
Analiza mea are in vedere Moldova si Tara Romaneasca. Transilvania este cu totul diferita. Pentru cele doua provincii, „modernizate” prin intermediul acelorasi „legi”, cunoscute sub numele de Regulamentele Organice, se pot regasi trasaturi comune, reactii comune la acelasi tip de reguli propuse.
Bacsisul cred ca ne uneste pe toti. Si ne vine de undeva de departe…
Am citit cartea, sunt student la istorie. M-a impresionat aparatul bibliografic si fondul de arhive folosit. Cat timp si cu ce eforturi ati adunat si compus totul?
De mai bine de 13 ani adun materiale din diferite fonduri de arhive. Practic, Arhivele noastre sunt foarte putin folosite, dar ele contin informatii extraordinare. Cred ca pasiunea este mai importanta decat efortul depus, deloc de neglijat. Dar, imaginile, scenele, detalii dezvaluite despre trecut sunt atat de vii si impresionante ca merita „coborat” in infernul Arhivelor.
Am citit „În şalvari şi cu işlic…”, ceea ce m-a determinat sa cumpar si „Evgheniti, ciocoi, mojici”. Ceea ce imi place la cartile dvs. este ca analizeaza si pretuiesc aspectele societatii din trecut, fara sa aiba o abordare calitativa de genul: „lume inapoiata, primitiva etc.” Aceasta deosebeste lucrarile dvs. de unele precum cele ale d-lui Boia, prea patimase in demolarea oricarui aspect pozitiv al lumii de dinainte de 1848.
Eu cred ca, citind aceste carti, cititorul roman poate iesi din cadrele mentale formate de un snobism prooccidental, care neaga orice valoare lumii romanesti pre-moderne. Se poate observa ca unele semne de modernizare s-au dat chiar la sfarsitul sec. al XVIII-lea, prin legiuiri ale domnitorilor fanarioti si prin dezvoltari juridice inovatoare. Mi-a placut, de exemplu, ca femeile aveau in Tara Romaneasca mai multe drepturi in justitie decat in Occident, ceea ce contrazice prejudecata inapoierii pe toate planurile a romanilor.
As spune ca metoda dvs. se incadreaza in curentul contemporan al continuatorilor Scolii de la Annales, care isi propun sa analizeze mai degraba evolutia mentalitatilor si a moravurilor, decat evenimentele politice majore. Astept sa-mi confirmati sau sa-mi infirmati aceasta impresie.
Multumesc.
Va pot confirma influenta Scolii de la Annales asupra scriiturii mele, dat fiind ca am lucrat cu unii dintre reprezentantii acestui curent: Arlette Farge, Christiane Klapisch-Zuber, Simona Cerutti, Roger Chartier.
Intr-adevar, eu incerc sa fac o istorie sociala, centrata pe analiza comportamentelor si moravurile care transcend politicul.
Îmi pare rău că am ratat această discuţie în direct.
Sunt cititor al Dilemei Vechi de la primele numere când se chema pur şi simplu Dilema.
Articolele/textele Doamnei Constanţa Vintilă-Ghiţulescu sunt pentru mine „desertul lecturii săptămânalului”. Nu ştiu dacă aceste rânduri vor mai ajunge sub ochii celei care a stat sub focul întrebărilor, uneori nedelicate, dar vreau să o încredinţez că dintre noii istorici o consider printre cei 2-3 credibili, capabili să desfiinţeze manipulările în care am fost crescut.Ardelean fiind şi trăindu-mi viaţa în Szatmar Nemethy, actualmente inclus în Maramureş poate va reuşi să formezte un colectiv ori să motiveze un cercetător care să facă o paralelă între epoca 1700-1900 în Transilvania, Banat, Crişana şi Ţările Române, aceasta deoarece cred că cea ce facem astăzi este rezultatul educaţiei pe care am primit-o. Nu ştiu cât vă este „podul plin de mulţumiri” dar sper să primiţi şi gândurile mele cele mai bune, şi a celor cu care vă comentez cele publicate. Pace şi Bine !
Multumesc foarte mult de cuvintele frumoase.
Impreuna cu Silvia Marton coordonez un grup de cercetare (GRiPs) care se reuneste gratie Colegiului Noua Europa, in fiecare luna. Anual avem un atelier national (sau international, in functie de resursele financiare si academice de care dispunem). Incercam sa adunam si sa incurajam cercetatori din diferite centre universitare sau academice care se ocupa de istoria sociala si politica a secolelor XVIII-XIX.
Incurajarea studiilor de istorie locala mi se pare esential pentru intelegerea raporturilor dintre centru si periferie. Dan Iacob (Sibiu), Andi Mihalache (Iasi), Nicolae Mihai (Craiova), Mihai Chiper (Iasi), Constantin Barbulescu (Cluj), Ramona Caramelea (Bucuresti), Nicoleta Roman (Bucuresti), Andrei Sora (Bucuresti), Bogdan Popa (Bucuresti) sunt doar cativa dintre membri acestui grup implicati in cercetarea unor teme ca: educatia, comportamente si onoare, sfera publica, igiena si discurs medical, institutii, copilaria, alimentatia, viata urbana etc.
Tema propusa de dvs este foarte interesanta. Sper sa prindem „radacini” astfel incat unul dintre membrii grupului (sau cineva din Ardeal) sa se implice in atare cercetare destul de dificila, dat fiind imensitatea documentelor ce ar trebui parcurse.
„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
„Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. Cumpara cartea
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cartile dvs de istorie sunt excelente, o mostra de lucru serios si inchegat si, in acelasi timp, ele sunt scrise cu maestria unui literat.
V-as intreba insa, oare nu exista prea multa preocupare pentru o istorie a mentalitatilor in detrimentul unei istorii a institutiilor, de exemplu?
Ce tip de istorie vi se pare ca lipseste cel mai mult astazi in randul scrierilor istoricilor din Romania?
Nu sunt istoric, dar urmaresc cu interes ce scriu istoricii romani pentru ca istoria mi se pare a fi stiinta umanista cea mai bine reprezentata in Romania ultimeleor decenii.
Cu respect.
Buna Ziua!
Intr-adevar, o istorie a institutiilor este mai mult decat necesara. O astfel de istorie ar explica mlte din tarele societatii noastre de astazi, dar vom mai avea de asteptat. Probabil ca dupa ce va trece moda istoriei foarte recente ne vom apleca si asupra trecutului.
Cred insa ca nici istoria sociala nu este inca suficiet reprezentata si suficient cercetata.
Ganduri bune,
CVG
Rasfoind cartea am ramas cu o intrebare care mi se pare esentiala si careia nu i-am gasit un raspuns transant (poate nici nu exista un astfel de raspuns) in capitolele cartii. Cine erau defapt cei voiau reforme, agentii modernitatii? Nu ma refer la personaje sau la grupuri, ci la categorii sociale. Exista oare astfel de categorii?
Buna Ziua!
Reformatorii societatii romanesti de ieri erau boierii. Mai precis, tanara generatii de evgheniti, nascuta in preajma lui 1800, cu posibilitatea de a calatori si a studia la Paris, Viena sau Berlin. Aceasta elita educata prin contactul cu alte civilizatii propune un proiect care sa schimbe societatea romaneasca. Li se alatura mica boierime, si ea dornica sa parvina la slujbele din aparatul de Stat „modern” ce se construia acum…
Lectura placuta!
Constanta Vintila-Ghitulescu
Noi am fost dresaţi să credem că schimbările de natură socială sunt iniţiate de clasele inferioare, fiindcă aşa dicta unu’ bărbos pe nume Marx :)
De fapt, începând cu revoluţionarii francezi şi trecând prin paşoptişti, „boierii” de toate rangurile (născuţi boieri sau ridicaţi dintre burghezi) au fost cei care au mizat pe progres.
Un oarecare Orwell spunea şi el prin 1937 „the working classes are generally more conservative than the bourgeoisie” :P
@ Bepo Exista un raspuns la intrebarea dvs la inceputul si in finalul cartii.
As relua intrebarea altfel, de unde a aparut „burghezia” in acea perioada?
Buna Ziua!
Burghezia primei noastre modernitati are de asteptat. Ea se constituie acum din mica boierime in cautare de „ifos” si slujbe, dar cu contributia indispensabila a strainilor veniti din diferite colturi ale Europei. Acesti straini isi vor ridica afaceri la Iasi sau Bucuresti, la Craiova sau Barlad, oferind un model elitei locale, naturalizandu-se si participand, chiar de la Prima generatie, la treburile politice ale tarii. Unii dintre ei se vor adapta atat de bine ca vor deveni parte a protipendadei: Stefan Belu este unul dintre acesti straini.
Cat despre boierii autohtoni, chiar daca se vor implica in afaceri productive, manufacturi sau comert cu vite sau grane (ceea ce faceau, de altminteri, si marii boieri) nu vor investi in educatie, de pilda, sau in alte afaceri, ci vor dori cu orice pret sa investeasca in reprezentare: haine, trasuri, palarii, case mari la sosea. Cu alte cuvinte, vizibilitatea si aparentele vor fi mai atragatoare, decat dezvoltarea unui „spirit capitalist”. Risipindu-si averea in cautarea protipendadei.
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu
V-ati gandit vreodata sa scrieti o astfel de istorie pentru o perioada ca 1950 -1980? Cum se adapteaza taranii la CAP si cum se impune discursul comunist in vietile oamenilor, noile relatii intre oameni, frica de securitate, adaptarea la PCR a slujbasilor.
Buna Ziua!
Nu m-am gandit, desi subiectul este foarte interesant.
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu
Cum ati descrie nasterea mahalalei bucurestene? Oare isi merita pe de-a-ntregul renumele prost pe care il are?
Buna Ziua!
Mahalaua (sau enoria) se „ridica”, de regula, in jurul unei biserici, luand numele de la ctitorii acestui lacas. De aici mahalaua Cretulescu, de pilda, organizata in jurul bisericii construite de familia boierilor Cretulescu, in frunte cu Iordache Cretulescu, marele vornic de Targoviste. La inceputul epocii moderne, ea nu are sensul negativ de astazi. Pe masura ce orasul creste si se extinde, mahalaua se transforma, primind sensuri atat de diferite si negative. Comunitatea trecutului are problemele ei pe care si le rezolva prin autocontrol. „Gura lumii” este mijlocul cel mai la indemana pentru a impune ordinea.
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu
Buna ziua,
Nelocuind in Romania nu am avut (inca) ocazia sa citesc cartea, dar tema modernitatii romanesti ma intereseaza si de aceea as dori sa intreb: In opinia dvs, ce impact a avut si are Biserica Ortodoxa Romana in franarea modernizarii Romaniei?
Multumesc frumos!
O zi buna,
Anca Dragu
Buna Ziua!
Biserica Ortodoxa este parte a procesului de modernizare care incepe acum. Prin Regulamentele Organice, ea primeste misiunea educativa si misiunea sociala. Cu alte cuvinte, ar trebui sa se ocupe de scoala si saraci. Preotii sunt priviti de gazetele timpului ca adevarati „apostoli” ai schimbarii. Dar, alesi fara de voia lor sa schimbe ceea ce nici eu nu vroiau sau nu stiau cum sa schimbe, fara prea multe resurse vor esua. In plus, continutul educatiei pune adevarate probleme. In Gazeta Predicatorul Ecleziastic se regasesc doua intrebari nelinistitoare pentru viitorul Bisericii: oare femeile ar trebui sa invete carte? Oare limbile straine nu sunt daunatoare pentru mintile crestinilor nostri? Sunt temeri cat se poate de reale pentru concurenta facuta acum de literatura venita de peste tot, citita in franceza, de cele mai multe ori, fara cenzura, fara intermediari.
Cred ca aceste intrebari spun multe despre contributia Bisericii la procesul de modernizare.
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu
Romanii dintotdeauna au fost refractari la orice modernizare. Acest lucru se vede si azi. Poate asa suntem noi. Daca e vorba sa spunem cat de bune sunt NATO si UE suntem primii, daca e vorba sa facem ceva pentru a ne integra lumii europene, dam din colt in colt.
Serios vorbind, ce rol credeti ca a jucat ideea de natiune in mentalul romanilor inainte de 1848? Cum se raportau paturile sociale la aceasta idee?
Buna Ziua!
„Oare n’am putea sa fim si noi ca natiile cele civilizate ale Europei?” se intreaba unul dintre contemporanii vremii. Elita doreste „integrarea” in Europa acelor vremuri. Dar, taranii, marea masa a populatiei, nu gandeau atat de departe. Si nici nu aveau cum sa gandeasca la Europa sau la un alt sistem alternativ de guvernare, dat fiind ca analfabetsimul atingea 99% din populatie.
Or, pentru aceasta elita, cea care va face si unirea de la 1859, acest element este foarte important. Sa ne amintim ca acum Nicolae Balceasca scrie „Mihai Viteazul”, o istorie pe care ne chinuim acum sa o demitizam, dar foarte importanta pentru spiritul revolutionar de la 1848.
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu
Nu am citit cartea insa inteleg ca ea se ocupa de „istoria mentalitatilor, inceputul modernizarii la romani”. Atunci cand va referiti la „romani”, va referiti la toate cele trei provincii istorice? Se poate vorbi despre „un tablou al mentalitatilor existente in diferite categorii sociale si al vietii cotidiene” comun? Exista astazi o mentalitate comuna in Transilvania, Muntenia, Moldova, care are radacini in perioada descrisa de dvs.?
Buna Ziua!
Analiza mea are in vedere Moldova si Tara Romaneasca. Transilvania este cu totul diferita. Pentru cele doua provincii, „modernizate” prin intermediul acelorasi „legi”, cunoscute sub numele de Regulamentele Organice, se pot regasi trasaturi comune, reactii comune la acelasi tip de reguli propuse.
Bacsisul cred ca ne uneste pe toti. Si ne vine de undeva de departe…
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu
Cum simtiti modernitatile, trecuta si cea de azi, ca asemanari? Exista similitudini?
Am citit cartea, sunt student la istorie. M-a impresionat aparatul bibliografic si fondul de arhive folosit. Cat timp si cu ce eforturi ati adunat si compus totul?
Buna Ziua!
De mai bine de 13 ani adun materiale din diferite fonduri de arhive. Practic, Arhivele noastre sunt foarte putin folosite, dar ele contin informatii extraordinare. Cred ca pasiunea este mai importanta decat efortul depus, deloc de neglijat. Dar, imaginile, scenele, detalii dezvaluite despre trecut sunt atat de vii si impresionante ca merita „coborat” in infernul Arhivelor.
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu
Am citit „În şalvari şi cu işlic…”, ceea ce m-a determinat sa cumpar si „Evgheniti, ciocoi, mojici”. Ceea ce imi place la cartile dvs. este ca analizeaza si pretuiesc aspectele societatii din trecut, fara sa aiba o abordare calitativa de genul: „lume inapoiata, primitiva etc.” Aceasta deosebeste lucrarile dvs. de unele precum cele ale d-lui Boia, prea patimase in demolarea oricarui aspect pozitiv al lumii de dinainte de 1848.
Eu cred ca, citind aceste carti, cititorul roman poate iesi din cadrele mentale formate de un snobism prooccidental, care neaga orice valoare lumii romanesti pre-moderne. Se poate observa ca unele semne de modernizare s-au dat chiar la sfarsitul sec. al XVIII-lea, prin legiuiri ale domnitorilor fanarioti si prin dezvoltari juridice inovatoare. Mi-a placut, de exemplu, ca femeile aveau in Tara Romaneasca mai multe drepturi in justitie decat in Occident, ceea ce contrazice prejudecata inapoierii pe toate planurile a romanilor.
As spune ca metoda dvs. se incadreaza in curentul contemporan al continuatorilor Scolii de la Annales, care isi propun sa analizeze mai degraba evolutia mentalitatilor si a moravurilor, decat evenimentele politice majore. Astept sa-mi confirmati sau sa-mi infirmati aceasta impresie.
Multumesc.
Buna Ziua!
Va pot confirma influenta Scolii de la Annales asupra scriiturii mele, dat fiind ca am lucrat cu unii dintre reprezentantii acestui curent: Arlette Farge, Christiane Klapisch-Zuber, Simona Cerutti, Roger Chartier.
Intr-adevar, eu incerc sa fac o istorie sociala, centrata pe analiza comportamentelor si moravurile care transcend politicul.
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu
Îmi pare rău că am ratat această discuţie în direct.
Sunt cititor al Dilemei Vechi de la primele numere când se chema pur şi simplu Dilema.
Articolele/textele Doamnei Constanţa Vintilă-Ghiţulescu sunt pentru mine „desertul lecturii săptămânalului”. Nu ştiu dacă aceste rânduri vor mai ajunge sub ochii celei care a stat sub focul întrebărilor, uneori nedelicate, dar vreau să o încredinţez că dintre noii istorici o consider printre cei 2-3 credibili, capabili să desfiinţeze manipulările în care am fost crescut.Ardelean fiind şi trăindu-mi viaţa în Szatmar Nemethy, actualmente inclus în Maramureş poate va reuşi să formezte un colectiv ori să motiveze un cercetător care să facă o paralelă între epoca 1700-1900 în Transilvania, Banat, Crişana şi Ţările Române, aceasta deoarece cred că cea ce facem astăzi este rezultatul educaţiei pe care am primit-o. Nu ştiu cât vă este „podul plin de mulţumiri” dar sper să primiţi şi gândurile mele cele mai bune, şi a celor cu care vă comentez cele publicate. Pace şi Bine !
Buna Ziua!
Multumesc foarte mult de cuvintele frumoase.
Impreuna cu Silvia Marton coordonez un grup de cercetare (GRiPs) care se reuneste gratie Colegiului Noua Europa, in fiecare luna. Anual avem un atelier national (sau international, in functie de resursele financiare si academice de care dispunem). Incercam sa adunam si sa incurajam cercetatori din diferite centre universitare sau academice care se ocupa de istoria sociala si politica a secolelor XVIII-XIX.
Incurajarea studiilor de istorie locala mi se pare esential pentru intelegerea raporturilor dintre centru si periferie. Dan Iacob (Sibiu), Andi Mihalache (Iasi), Nicolae Mihai (Craiova), Mihai Chiper (Iasi), Constantin Barbulescu (Cluj), Ramona Caramelea (Bucuresti), Nicoleta Roman (Bucuresti), Andrei Sora (Bucuresti), Bogdan Popa (Bucuresti) sunt doar cativa dintre membri acestui grup implicati in cercetarea unor teme ca: educatia, comportamente si onoare, sfera publica, igiena si discurs medical, institutii, copilaria, alimentatia, viata urbana etc.
Tema propusa de dvs este foarte interesanta. Sper sa prindem „radacini” astfel incat unul dintre membrii grupului (sau cineva din Ardeal) sa se implice in atare cercetare destul de dificila, dat fiind imensitatea documentelor ce ar trebui parcurse.
Multumesc,
Constanta Vintila-Ghitulescu