Pentru a gândi complexitatea prezentă a omenirii confruntate fără încetare cu noi probleme sociale, economice, filozofice, existențiale, de mediu etc., pentru a face să avanseze înțelegerea lumii, a forțelor care o fac să se miște, pentru a permite apariția unor noi răspunsuri relevante la provocările care i se propun omului, pentru a-și confrunta gândirea cu lumea reală fără a sucomba în jonglerii abstracte cu ideile, pentru a se implica, pentru a vorbi, pentru se prezenta, intelectualul trebuie să depășească astăzi – în plus față de ieri – gălăgia infernală a infobezității și Internetului, huruitul general al digitalizării și vacarmul babilonian al noilor tehnologii și rețele de comunicare. Pe fundalul acesta al hipermediatizării rapide a societăților și vieții cotidiene, intelectualul creștin se distinge, poate, de intelectualul umanist ateu, de exemplu, nu prin ceea ce determină inteligența lumii intelectualului, ci printr-o dimensiune suplimentară sau printr-o contribuție specifică caracterizată de responsabilitatea creștină față de ceilalți și față de sine însuși. Uneori expresie, alteori reprezentare a negocierii alegerii între a fi intelectual și a fi creștin, intelectualul creștin este perceput în cazul acesta ca o garanție a libertății de conștiință. În același timp, nu trebuie uitat faptul că intelectualul creștin se sprijină pe fundația crezului creștin care face ilizibilă distincția între a fi creștin și o funcție intelectuală care i-ar permite să exprime această distincție. Se naște, astfel, presupoziția absenței libertății de conștiință în exercițiul său intelectual fie și numai ca rezultat al unei îngrădiri în interpretarea creștinismului. Deosebirea ireductibilă dintre intelectualul creștin și intelectualul „pur și simplu” se limitează, astfel, am putea spune, la relația sa cu lumea.
Intelectualul creștin este o ființă de frontieră în mijlocul lumii. El este o „ființă în lume” și o „ființă în Dumnezeu”. Funcția sa este să producă în actualitatea pe care o trăiește, o conștiință istorică. Prin intelectualitate, el are capacitatea de a citi realitatea din spatele lumii sensibile, de a sonda articulațiile între idei și a le pune în perspectivă, de a fi sensibil la întrebările și viețile contemporanilor săi. Intelectualul creștin are o datorie față de societate, în afara sferei creștine. Intelectualul creștin trebuie să fie implicat în mod concret în actualitatea seculară, să existe efectiv în sfera antireligioasă, să beneficieze nu numai de cunoașterea empirică, dar și de recunoașterea reflexivă a lumilor anticlericale și antiintelectuale. El este acceptat, asociat și ascultat ca actor legitim al societății laice în dispozitivele sale de educație sau dezbatere publică. Pe de altă parte, intelectualul creștin este marcat de referința evanghelică și deschis către transcendență în selectarea valorilor care rezistă fluxului de evenimente actuale fără a se lăsa copleșit de „certitudini”. Din acest punct de vedere, el are un rol de trezire critică în cadrul bisericii însăși justificat prin onestitatea impusă de obligația morală a statutului său de a respecta rigoarea și acuratețea analizelor din discursul personal în raport cu realitățile științifice, artistice, politice, economice. Intelectualul creștin întreține dezbaterea intra eclezială în ceea ce privește structurile și funcționarea instituției, locul laicilor și al femeii, sancționarea clericilor, hrănirea și actualizarea practicii sacramentale, promovarea pluralismului etc. Prin urmare, intelectualul creștin are ontologic o poziție precară în economia sensului comun al societății în care intervine cu o abordare atât personală, cât și înrădăcinată într-o comunitate de credință instituționalizată înscrisă în sintagme de genul „intelectualul creștin ortodox”, „intelectualul creștin catolic”, „intelectualul creștin protestant”, „intelectualul creștin evanghelic”.
Ființă a medierii, interfață între a priori și empiric, intelectualului creștin se impune în construcția opiniei publice ca un agent activ care stăpânește mânuirea publică a instrumentelor simbolice, precum și a dispozitivelor raționale necesare pentru a-și îndeplini misiunea civică de medium care unifică și separă în același timp estetizarea politicului și comunicarea politicului. Într-o societate unde democrația devine dușman al secretului și pretinde răspunsuri imediate la toate întrebările sau problemele sale în numele transparenței, intelectualului creștin îi revine, deci, sarcina să reamintească lumii că doar obscuritatea este previzibilă în confruntările noastre cu misterul. În postură de martor și trecător, intelectualul creștin intervine în dezbaterile politice cu eficacitatea simbolică a unei prezențe care se impune fără a fi nici agresivă și nici intruzivă. El se face purtătorul de cuvânt al unei majorități tăcute și neconsultate cu riscul imens de a juca un rol critic vis-à-vis de exercițiul în curs al puterii, dar refuză să fie întrupare politică.
Desigur, dacă lumea întreagă ar fi creștină, atunci ființa intelectualului creștin nu ar avea sens. Intelectualul ar fi prin definiție creștin. Dar lumea nu este în totalitate creștină. Prin urmare, sensul ființei intelectualului creștin se construiește, totuși, politic din ceea ce se revendică universal și cea ce se impune istoric. El îmbogățește spațiul public cu legitimitatea funcțională a compromisului și a confuziei pragmatice între adevărul profan și adevărul sacru, obligând astfel actorii nu neapărat să creadă în existența unui adevăr absolut, ci să recunoască ipoteza că, dacă acest adevăr există, atunci el nu poate să fie nici posedat de oameni, nici comunicat altfel decât pe căi și prin mijloace care depășesc raționalitatea umană. Referința definitorie prioritară a intelectualului creștin nu este, deci, adevărul, ci probitatea. Într-un context electoral, de exemplu, preocuparea intelectualului creștin este de a observa cum recunoașterea egală a responsabilității tuturor cetățenilor rezistă selecției sistemelor electorale pentru a permite participarea activă și eligibilitatea fiecărui cetățean, de a pune în evidență felul în care exercițiul democrației este imun sau nu instrumentalizării sale de către partidele politice, de a alerta cu privire la parazitarea dezbaterilor publice prin logici și interese mediatice…
Înrădăcinată în tradiția primului intelectual creștin Saul din Tars devenit Pavel, ființa intelectualului creștin din secolul al XXI-lea relaționează cu politicul recunoscându-l nu ca o putere orientată spre sine însăși, care promulgă reguli pentru sine însăși, ci ca pe o putere care se exercită mereu în slujba a ceva, a unei idei de demnitate umană, a unei nevoi de dreptate socială, a binelui unui popor sau al umanității. Ființa intelectualului creștin contemporan rezistă ontologic anarhiei, dar nu se opune schimbărilor, revoluțiilor sau reformelor. Distanța care o separă de conservatorism este un spațiu unde exercitarea puterii politice ca dar providențial slujește organizarea și funcționarea vieții comune în cetate. Ființa intelectualului creștin oglindită politic în corpul social gândește imaginea universalității recunoașterii reciproce.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un model al intelectualului crestin banuiec ca domnul profesor l-a cunoscut in persoana Parintelui profesor medic Jean Boboc, la Paris. O lumina a orthodoxiei vremurilor actuale, o pilda a demnitatii si curajului .
Din pacate, sute de intelectuali crestini romani au devenit sau martiri prin suferintele indurate in temnitele comuniste sau au gasit o forma de exprimare a excelentei educatiei, talentului si harului, departe de țara.
Zestrea acestui tip uman se dovedeste in continuare bogata. Dovada o dau tinerii carturari teologi din diaspora, pictorii zugravi ai Catedralei Mantuirii, pedagogii dialogului inter-crestin precum Episcolul Macarie al Europei de Nord. Toti acestia, traversand alte dificultati decat cele din vremea prigoanei comuniste contribuie la transmiterea valorilor intelectuale si morale ale unor Vasile Voiculescu, Ioan Alexandru, Razvan Codrescu, Olga Greceanu, Andrei Scrima..
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_preo%C8%9Bi_victime_ale_regimului_comunist_din_Rom%C3%A2nia
Din pacaste, noi nu avem intelectuali crestini.
Marea majoritate a fost educata in spiritul ateist. Atit cei in varsta cat si cei tineri.
Dintre cei care isi afiseaza credinta, multi o fac de forma sau din interes. Nu respecta Decalogul si nu le pasa, cu adevarat, de credinta.
Poate de acum incolo sa se ridice adevarati intelectuali credinciosi.
Interesant. Am senzația ca articolul poate fi definit ca o pledoarie pentru intelectualitatea creștină.
In mod cert nu exista nici o contradicție in a fi intelectual si religios, intre a fi erudit si religios, in mod special in cazul creștinismului, dimpotrivă. Exista însă domenii ale cunoașterii in care creștinismul din fundamentul construcției intelectului este, ca sa folosesc un eufemism, pus la încercare.
Îmi este greu sa cred ca un biolog, un fizician, un istoric, un chimist, poate păstra obiectivitatea necesara științei , mai ales științei de frontiera, daca continua sa accepte fundamentele creaționismului inclus in religia creștină. Creaționismul este punctul slab al religiei creștine in raport cu știința moderna. Probabil, înțelepții bisericii vor reuși sa împace doctrina religioasa cu știința, intr-un mod comparabil cu acceptarea ideii ca pământul este rotund acum câteva secole, si sa păstreze fundamentele ideatice ale religiei solide.
Tind sa cred ca creștinismul este fundamental pozitiv pentru societate, mai ales pentru o societate care are severa nevoie de un compas moral cum este cea românească.
@Braduț-Vasile Boloș – ”Creaționismul este punctul slab al religiei creștine in raport cu știința moderna.”
Creaționismul nu trebuie interpretat ad litteram, oricine a terminat un liceu ar trebui să înțeleagă asta. Divinitatea nu e o ființă: divinitatea nu bea, nu mănâncă și mai ales nu doarme 😀
Pentru oamenii simpli de la țară, adesea analfabeți, divinitatea ajunge personificată: Dumnezeu vede tot și știe tot, dar ăsta e doar un mod de a explica pe înțelesul acelor oameni simpli că toate faptele au consecințe. Chiar și faptele ascunse, neaduse la cunoștința altora. Însă în multe situații abstracte, ”Dumnezeu” ajunge folosit de oamenii simpli ca un alt nume pentru conștiință. Pentru că tocmai lipsa capacității de abstractizare îi face pe oamenii simpli să fie simpli.
Știți ce este conștiința, o puteți defini, puteți demonstra dincolo de orice dubiu existența ei? Presupun că nu și mai presupun că totuși folosiți uneori termenul. Odată ce a apărut conceptul de conștiință, sigur că el a putut fi separat de divinitate, iar ideologiile anti-creștine au putut nega existența divinității, păstrând doar noțiunea de conștiință. Pe care nici măcar comuniștii nu o negau, chiar dacă o numeau ”conștiința socialistă”.
Revenind la creaționism, legile și corelațiile necunoscute ale Universului au creat tot ce există astăzi, începând de la galaxie și sistemul solar, până la celula vie și evoluția organismelor vii. Care e problema dacă omul simplu spune că divinitatea le-a creat pe toate? Divinitatea exact asta reprezintă, un nume generic pentru legile și corelațiile necunoscute ale Universului. Dacă orice trib din pădurea amazoniană care se închină la copaci și la pietre (academic se numesc religii animiste) înțelege lucrurile astea, atunci și ”un biolog, un fizician, un istoric, un chimist, poate păstra obiectivitatea necesara științei , mai ales științei de frontiera” ar trebui să înțeleagă asta.
Tocmai la nivelul ”științei de frontieră” oamenii cu-adevărat inteligenți încep să înțeleagă că există și vor exista mereu lucruri mai presus de știința, de cunoștința și de voința omului. Exact ceea ce triburile din pădurea amazoniană înțeleg și ele, deși se află la nivelul din neolitic. Exact ceea ce oamenii simpli de la țară, adesea analfabeți, înțeleg și ei, chiar dacă nu sunt capabili să și explice. Cu asta se ocupă divinitatea, cu lucrurile aflate mai presus de știința, de cunoștința și de voința omului. Iar Dumnezeu nu e decât numele divinității din creștinism.
Probabil o interpretare figurativa, metaforica a creației este un început bun. Dar sunteți conștient ca exista un curent serios care consideră Biblia, inclusiv Vechiul Testament, adevăr istoric si resping orice dovezi empirice care contrazic ceea ce ei considera ca fiind singurul adevăr.
O mare parte din Vechiul Testament chiar este istorie, însă este istoria (și preistoria) poporului evreu, n-avem noi nicio treabă cu asta.
Când a apărut creștinismul, a apărut într-o societate existentă, pentru creștini era normal să preia Vechiul Testament ”as is”, pentru că asta era istoria poporului lor. Nu se puteau dezice de ea, la fel cum noi astăzi nu ne putem dezice de Ștefan cel Mare. Însă asta nu înseamnă că trăim după uzanțele de pe vremea lui Ștefan cel Mare și nici ca alții să ne acuze că am avea apucăturile lui Ștefan cel Mare 😀
Ulterior, creștinismul s-a răspândit în toată Europa, care avea propria ei istorie, dar nicio societate europeană nu trăiește astăzi după preceptele din Vechiul Testament.
Nu e vorba de oamenii simpli de la tara aici, e vorba ca insasi intelectualii crestini au aceeasi conceptie despre divinitate ca persoana, niciunul dintre ei nu o concepe ca pe o constiinta. Constiinta insemnand ce? Constiinta idealismului subiectiv? A celui obiectiv? Constiinta de clasa? Constiinta e un concept filosofic destul de vag iar apologetii crestinismului din prezent nu vad in niciun caz divinitatea ca pe un alt nume pentru constiinta ci o concep ca pe o fiinta cu toate calitatile mentionate in Biblie.
Astea cu divinitatea ca si constiinta si diferite interpretari psihologiste ale Bibliei le face Peterson in prezent. Nu zic ca-i rau ce face, zic doar ca intelectualul crestin vede astfel de interpretari ca eretice. Creationismul stiintific este predat si dezbatut, iar dupa sustinatorii lui, intelectuali si apologeti crestini de prim rang ca profesorul Lennox de la Oxford, Biblia este inspirata iar Dumnezeu e o persoana reala, nu o constiinta misterioasa pe undeva. Asa concepe intelectualul crestin divinitatea, nu psihologist. A nu se confunda cu intelectualul atras de aspectele culturale ale crestinismului, intelectual care poate fi ateu sau agnostic, ca si Peterson, dar el nu e un intelectual crestin ci un intelectual atras de mostenirea culturala a crestinismului.
Cred ca termenul „creationism stiintific”, folosit cu referire la John Lennox, este prost ales, fiind usor de confundat cu „creation science”. John Lennox reprezinta ceea ce s-ar putea numi „oameni de stiinta care cred in creatie”, fara a intelege „young earth creationism”. Prin contrast, creationismul stiintific este o teorie ce incearca sa vina cu argumente stiintifice in favoarea „young earth creationism”
Precizarea este binevenita, de acord ca profesorul Lennox nu are nicio treaba cu „young earth creationism”. Le-am pus pe ambele sub aceeasi denumire fara a mai specifica ca exista si young earth creationism, care e o eroare.
”Creaționismul este punctul slab al religiei creștine in raport cu știința moderna.”
Crestinismul se raporteaza ( daca pot spune astfel ) la Iisus Hristos , nu la stiinta moderna . Poate ne puteti explica sintetic afirmatia reprodusa mai sus .
Creaționismul se bazează pe prima parte a Bibliei, ”Vechiul testament” intitulata ”Geneza”. Capitolul ”Geneza” din Biblie este in contradicție cu știința moderna.
Vechiul Testament nu reprezintă cuvântul lui Iisus Hristos, @Adrian Popescu are dreptate în chestiunea asta. Creștinismul nu există decât de la Iisus încoace. Textul din Geneză are probabil vreo 3.000 de ani, dacă nu și mai mult.
Si o parte din Psalmi sunt practic identici cu unele Gatha zorooastriene. Cat despre Iov..
Nu domnule Bradut-Vasile Bolos , exprimarea corecta este urmatoarea : ,, stiinta moderna este in contradictie cu capitolul Geneza ”. Pentru ca inainte de stiinta asta ( moderna sau nemodrena ) a fost Cuvintul iar Cuvintul se afla in Sfinta Scriptura . In fond daca Geneza este parte a unui intreg ( anume Sfinta Scriptura ) stiinta este in contradictie cu intregul ( Sfinta Scriptura ) . Dumnezeu este Treime ( probabil asta nu intelege stiinta ; adica mintea fizicienilor , chimistilor , matematicienilor , …..) si nu poate fi separata . Nici Sfinta Scriptura nu poate fi separata . Originea ei este aceeasi pentru toate ,,capitolele ”. Daca va loviti cu ciocanul in deget este vatamat degetul nu intregul corp , desi degetul este parte a intregului . Sigur ca tot corpul participa si se resimte . Tocmai de aceea spune Mintuitorul Hristos : ,, Nimeni nu vine la Tatal decit prin mine ” Intelegeti ? ,,Nu vine la Tatal” adica Hristos este deja acolo . Nu spune ,, nu se duce ” caci astfel am putea intelege ca Hristos nu este acolo , parte a Dumnezeirii .
,,Toate sint ingaduite dar nu toate sint de folos ” Nu toate sint de folos pentru cel care merge pe Calea indumnezeirii . Adica nu sint de folos la mintuire . Nu e de nici un folos alcoolul , fumatul ( mai nou vapatul ) , consumul de droguri , imbuibarea pintecelui ( adica mai mult decit este necesar ) , hranirea trupului cu tot felul de sofisticatenii produse pe cale sintetica , …. Nici lucrul ( nu munca , deoarece omul daca este chip Dumnezeiesc nu trebuie sa munceasca ci sa lucreze ( ,, „Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez. ” ) Munca este pentru animale sau masinarii . ,, Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pina seara ” .
Domnule Vasile ( ma adresez astfel pentru ca imi este mai drag acest nume de botez ) Sfinat Scriptura este indreptarul firesc al vietii omului . Restul sint rataciri , aflari in treaba .
Aveți o superba siguranța de sine. Adevărul dumneavoastră este impermeabilizat de credință fără un tremur de nesiguranță. Fascinant fel de a fi, spun asta cu invidie. Ca un iubitor de știință ce mă aflu, trebuie sa recunosc ca nu exista in știință nici o certitudine care sa se compare cu credința.
Pe undeva, cei ca mine, suntem mereu nefericiți, pentru ca si cele mai superbe si mai promițătoare idei ale oamenilor de știință se pot din păcate dovedi greșite, din motive triviale cum ar fi dovezile contrare, sau imposibilitatea de a le dovedi adevărate.
Ce frumos si reconfortant trebuie să fie să știi totul fără urmă de îndoială.
Contradicția dintre știință și Biblie este aparentă.
Știința modernă s-a format în mare parte în Europa creștină, în mod special cea protestantă.
Majoritatea savanților care au pus bazele științelor moderne au fost creștini practicanți. Vezi Newton, Boyle, Kepler, Pascal și mulți alții.
Mari savanți actuali sunt creștini: Francis Collins (coordonatorul Proiectului Genomului Uman), Donald Knuth (părintele algoritmicii) etc.
Contradicția este mai mult sau mai puțin problematică, abordarea este fundamental diferita.
Credința presupune sa ignori orice ar putea sa te abată de la convingerile pe care le propovăduiește. Știința presupune să accepți numai ceea ce poate fi dovedit în mod repetabil, De aici apare un inevitabil conflict intern intre a fi un om al științei si un om al credinței. Unii pot să împace aceste mentalități diametral opuse, alții nu.
@Brăduț Boloș – ”Creaționismul se bazează pe prima parte a Bibliei, ”Vechiul testament” intitulata ”Geneza”.
Vechiul Testament e compus din 39 de ”cărți”, având 929 de capitole. Geneza e doar una din acele ”cărți”, face parte din cele 5 cărți ale lui Moise. Cele 5 cărți ale lui Moise formează Tora, la evrei, iar creștinii le-au preluat in corpore.
Vechiul Testament mai conține o mulțime de alte lucruri:
https://en.wikipedia.org/wiki/Chapters_and_verses_of_the_Bible
Cu referire la comentariul Bradut Bolos 19/12/2023 At 11:56
Pentru mine Vesnicia este opusa vremelniciei . Iar repetabilitatea despre care vorbiti este caracteristica vremelniciei . In Vesnicie cred ( cu sensul de credinta si nu de indoiala ) ca nu exista repetabilitate . M-as bucura sa va pot defini Vesnicia dar sint incapabil sa fac acest lucru .
,, Mintea se adapteaza treptat la subiecte cu care este hranita . fiind absorbita de lucrurile pe care e obisnuita sa le indrageasca si sa le respecte . Omul nu se va ridica niciodata mai presus de idealul lui de puritate , bunatate sau adevar . Daca eul este standardul lui cel mai inalt , niciodata nu va ajunge la ceva mai nobil . ci mai degraba se va scufunda din ce in ce mai mult . Numai harul lui Dumnezeu are putere sa-l inalte pe om . Lasat singur , directia lui este inevitabil in jos . ” Citat din ,,Tragedia veacurilor , capitolul 34 ,,Spiritismul ” pagina 457 .
Mintea trebuie sa fie ocupata cit mai mult posibil cu rugacinea ( rugaciunea mintii – cred ca multora le este cunoscuta ) . Abia cind mintea va cobori in suflet ( cum spun Sfintii Parinti din Pateric ) omul va putea urca pe ,,ordonata ” ( de care am pomenit intr-un comentariu mai jos ) .
As mai adauga faptul ca pentru omul mindru / orgolios eul este standardul, pentru omul smerit Iisus Hristos este standardul . Iar Hristos spune ca cel ce se va smeri se va inalta ( adica va primi har ) . Cartea pomenita mai sus are meandrele ei specifice zbaterii autorului . Dar un crestin botezat , catehizat si care se marturiseste constant unui duhovnic imbunatatit poate sa deosebeasca lumina si intunericul si din aceasta carte .
Într-o viață de 100 de ani e o șansă de a vedea o eclipsă totală de soare de aproximativ 0,33%. Într-o ”veșnicie” poate observa o infinitate de eclipse. Repetabilitatea este mult mai concretă într-un context a unei conștiințe infinite în timp. Ceea ce pentru o existență infinită poate fi nou și nemaivăzut este banal pentru ”veșnicie”.
”Credința presupune sa ignori orice ar putea sa te abată de la convingerile pe care le propovăduiește”
Exact aici apare problema: convingerile sunt omenești, fiecare om pornește de la zero și își formează convingerile pe parcursul vieții.
De exemplu: gravitația nu contrazice nimic din Biblie. Însă faptul că Newton a descoperit gravitația a însemnat ca o mulțime de oameni să-și schimbe convingerile. Abia generațiile următoare au crescut având cunoștință despre gravitație, nu cei de pe vremea lui Newton. Ei nu-și mai puteau schimba convingerile.
Exact la fel e acum cu evoluția. Generațiile viitoare de creștini se vor obișnui cu ideea, creștinismul nu contrazice teoria evoluției, dar primii care trebuie să înțeleagă asta sunt preoții / teologii. Nu sunt mari șanse cu cei actuali, abia generațiile viitoare de preoți / teologi vor crește acceptând că evoluția există și că nu contrazice Biblia.
”Știința presupune să accepți numai ceea ce poate fi dovedit în mod repetabil”
Și aici apare o mare problemă: unii își fac religie din știință. Există chiar o religie numită scientism.
În lumea reală există o mulțime de lucruri pe care știința nu le-a studiat, deși ele există. Descoperirile noi sunt foarte greu acceptate, ba chiar adesea respinse, chiar de oamenii din acel domeniu. Ei nu-și mai pot schimba convingerile și abia generațiile următoare vor accepta noile idei. Așa a fost cu deriva continentelor și cu multe altele. ȘI acum avem două teorii concurente în privința zborului: s-ar părea că planoarele zboară după o lege a fizicii, iar avioanele de luptă supersonice zboară după o altă lege a fizicii 😀
Nu cumva problema reală constă în modul cum înțelegem noi acele legi ale fizicii? Legile fizicii există în natură, Biblia n-are nimic împotriva zborului, dar asta nu înseamnă că noi am înțeles pe deplin zborul. Știința nu e bătută în cuie, iar oamenii de știință sunt primii care trebuie să înțeleagă asta. Însă unii dintre ei sunt niște impostori, de asta își fac religie din știință.
Pe de altă parte, știința a fost confiscată adesea ideologic, iar publicul larg nu are acces ldecât la informațiile științifice a căror difuzare este permisă de ideologia regimului aflat la putere. Ne place nouă să dăm ca exemplu Iranul și Coreea de Nord, dar și Europa e plină de cazuri de informație științifică ascunsă publicului larg sau chiar combătută în discursul public.
Constiinta este glasul lui Dumnezeu in om . Pentru a auzi acest glas trebuie indepartat zgomotul de fond . De exemplu zumzaiala alergaturii zilnice ( cu trupul si cu gindul ) dupa cele ale burtii / trupului / viscerelor . Mai greu de realizat pentru cei ce se considera proprii lor stapini ( autonomi ) . Dar nu imposibil . Mai putin academic spus , daca vreau sa vad albul pielii trebuie sa dau rapanul jos .
Prefixul con se treduce prin ” impreuna” , deci constiinta are sensul de acel Ceva superior, indefinibil, inefabil si con-substantial cu stiinta( cunoasterea umana).
Functia de consubstantialitate da constiintei interesantul rol de Judecator si Arbitru in acelasi timp.
Cred ca aceasta este o emanatie a Duhului Sfant care in ebraica este exprimat printr-un substantiv de genul feminin, Ruah.
Constiinta este caracteristica omului . Eu inteleg constiinta – omul impreuna- lucrator cu Dumnezeu . Cind omul se leapada de constiinta ( o ignora , ignora glasul lui Dumnezeu ) se aseamana animalelor . Ca sa fiu malitios ; omul cind se leapada de constiinta sa nu mai stea pe doua picioare ci pe patru .
”Constiinta este caracteristica omului”
Așa ne place nouă să credem. În realitate, manifestările conștiinței pot fi observate și la alte specii: delfini, cai, câini (cel puțin la cei ciobănești) etc. Transmiterea cunoștințelor în cadrul grupului, atât în cadrul aceleiași generații, cât și la nivel inter-generațional, iarăși se poate observa și la alte specii.
Singura diferență pare să fie aceea că oamenii pot discuta rațional problema conștiinței, deci la om e vorba în plus de o capacitate de abstractizare pe care alte specii n-o au. Oamenii scriu și desenează, asta e cea mai bună ilustrare a capacității de abstractizare, care nu există la alte specii.
Exact așa apare conceptul de divinitate, tocmai datorită capacității de abstractizare de care dispune omul.
Mister Harald:”Tocmai la nivelul ”științei de frontieră” oamenii cu-adevărat inteligenți încep să înțeleagă că există și vor exista mereu lucruri mai presus de știința, de cunoștința și de voința omului. Exact ceea ce triburile din pădurea amazoniană înțeleg și ele, deși se află la nivelul din neolitic. Exact ceea ce oamenii simpli de la țară, adesea analfabeți, înțeleg și ei, chiar dacă nu sunt capabili să și explice. Cu asta se ocupă divinitatea, cu lucrurile aflate mai presus de știința, de cunoștința și de voința omului. Iar Dumnezeu nu e decât numele divinității din creștinism.”.
Ceea ce NU ai inteles d-ta e ca eu, nefiind ateu NU contest posibiltiatea existentei unei divinitati,CONTEST ins chimb MONOPOLUL iudeo-crestinismului asupra lui D-zeu ca si monopolul acestei religii asupra eticii.
TOCMAI multi dintre oamenii aia inteligenti la care te referi isi pun nistre ntrebari si isi dau seama ca raspunsurile oferite (fie de iudeo-crestinism,fie de islam sau de hinduismul general accceptat pt. ca in India exista si alte scoli de spiritualitate/religie -in primul rind budismul-care contesta monopolul hinduismului oficial sa-i zicem asa) NU rezoneaza cu ceeea ce observa in realitatea imediata dar si in cea mai greu sesizabila si accesibila mintilor mai..patrunzatoare.Pt. mine gnosticismul sau ma rog crestinismul gnostic makes more sense decit iudeo-crestinismul oficial tocmai datorita paralelelor cu budismul si cu unele dintre religiile de mistere antice grecesti pre crestine.Da cum spuneam PT. MINE si oricine ar incerca sa ma convinga de contrariul si-ar pierde vremea.(deci din punctul asta de vedere sint cam fanatic si apropo de taina evlaviei din moment ce multor intelectuali iudeo-crestini le lipseste aceasta evlavie atunci cind vor sa-si impuna convingerile eu fiind cu atit mai putin sint dispus sa le accept).
Dupa cum d-ta ai propria interpetare asupra miturilor fundamentale ale iudeo-crestinismului in privinta lui Adam si Eva, a pacatului originar, interpretare despre care ti-am spus ca, virgula,contrazice dogmele esentiale dat fiind ca in catolicism, ortodoxie si toate formele de protestantism(adica urmasii iudeo-crestinsimului niceean din sec. IV-V) aceste povesti sint luate ad literam dupa cum a subliniat domnul B Bolos.Asa ca mie de ex. imi vine greu sa cred in lipsa unor dovezi zdrobitoare ca aceste povesti sint 100% adevarate.
Mister Harald:”Iar Dumnezeu nu e decât numele divinității din creștinism.”.hmmm…ar fi bine sa se multumeasca doar cu asta.. Dar apropo, mai corect numele divinitatii din iudeo-crestinism ca si din iudaism este de fapt YHWH care s-ar traduce din cite tin minte asa:”eu sint cel ce sint”; deci FARA nume despre care gnosticii argumenteaza ca NU ar fi D-zeul cel adevarat 100%.Iar asa zisele dovezi pro NU m-au convins si nici NU o sa ma convinga vreodata.
depinde de ce sens acordati cuvântului religie… the etymological Latin root religio was understood as an individual virtue of worship in mundane contexts; never as doctrine, practice, or actual source of knowledge.
Stiinta se ocupa cu realitatea empirica iar obiectul religiei este transcendentul. Stiinta opereaza cu o anumita metoda iar religia cu altele. Cele doua nu se afla in niciun conflict, conflictul apare atunci cand stiinta si religia nu isi inteleg obiectul. Sunt destui fizicieni si biologi si matematicieni crestini a caror credinta nu e pusa la incercare, am mentionat un nume cunoscut intr-un alt comentariu.
Știința este utila viețuirii pe pămînt . Este utila trupului . Planul ei este orizontal . Religia ( că manifestare a credinței în Dumnezeu este verticala . Este scara pe care putem urca la Dumnezeu , Cel ce a creat totul . Una este abscisa și cealaltă ordonata . Viața omului este curba intre aceste doua coordonate . In opinia mea ordonata este ( viața lui ) Iisus Hristos . Abscisa este întunericul sufletului .
Este un raspuns tipic pentru ateistii contemporani. Nu va acuz.
Dar problemele ridicate de dvs., sunt limitate. Creatia naturii/omului, evolutia speciilor. Cateva probleme pe care oamenii de stiinta cred ca le-au rezolvat.
Totusi, legile astea, specifice (matematica, fizica, chimie, naturale, economice, LOGICA) oare cum au aparut?
Cum se zicea? „La inceput a fost cuvintul si cuvintul era Dumnezeu”
Deci, daca in haosul initial a aparut ordinea legilor specifice, este firesc ca, dupa aceea, cosmosul si biosfera Terrei sa evolueze conform legilor depistate de oamenii de stiinta. Bine, mai e problema cu „particula lui Dumnezeu”, ma rog.
Deocamdata, oamenii de stiinta nu fac decat sa descopere legile ce actioneaza independet de vointa omului, printr-o ordine logica universala.
Nu este greu sa raspundem cine a creat Terra, omul etc. Dar cine a creat sistemul de legi specifice? Cine a ordonat materia si transformat haosul initial?
Va limitati la intrebari despre cum actioneaza legile si ce zice Biblia despre ele.
Biblia a fost interpretata diferit, de oameni ce duceau dupa ei capacitatea cognitiva si morala a societatii lor.
In ziua de azi, interpretarea Bibliei este mult mai nuantata. Este adevarat, exista habotnici care nu vor sa iasa din litera Bibliei. Dar ei nu sunt Dumnezeu si nici eterni.
Provocarea vietii moderne nu mai este ateismul, ci diferitele viziuni asupra Bibliei.
Dar nu poti sa discuti despre acest lucru, daca nu crezi. Daca respingi ad initiam existenta unei forte transcedentale. Cum arata si se denumeste, este alta poveste. Intii, trebuie sa recunosti existenta ei. Nu pentru a o venera, nu asta iti cere, ci pentru a tine cont de directiile de forta imprimate naturii si societatii.
Lasati acuzele de tip Leo Taxil. Sunt depasite.
„Provocarea vietii moderne nu mai este ateismul, ci diferitele viziuni asupra Bibliei.
Dar nu poti sa discuti despre acest lucru, daca nu crezi.”
Pai provocarea asta a existat inca de la inceputuile crestinismului TOCMAI asta cam scapa multor intelectuali crestini contemporani: faptul ca in primele trei secole de crestinism NU a existat o bliblie unitara la care sa se raporteze toti credinciosii.Disputele hristologice(esentiale) ca si altele au incins si divizat comunitatile crestine ale primelor secole si tot asa multi intelectuali crestini uita sau simplu ignora(selectia observationala adica luam doar ce ne place, ce ne convine si ignoram sistematic sau bagam sub pres lucruri care nu se potrivesc cu propria versiune) faptul ca o unitate (destul de fragila dupa cum a dovedit istoria) a crestinismului a inceput sa se forjeze datorita vointei politice a imparatului Constantin cel Mare cel datorita caruia crestinismul devenea legal in Imperiu odata cu primul conciliu de la Niceea si cu cele care au urmat.SI NU cred ca impunerea acestei unitati e rezultatul vointei divine sub inspiratia Sf.Duh.
In esenta, atit Eliade cit si IP Culianu ca si cercetatori contemporani au dovedit faptul ca inca din primul secol crestinismul NU a avut un caracter unitar,au existat diverse grupari, diverse versiuni ale evangheliilor considerate si astazi (odata cu redescoperirea lor) ca fiind eretice,continind chiar idei contrarii celor sinoptice.Intebarea care iarasi TREBUIE pusa (Nu numai decit cei care cred, si cei care nu cred au-cu atit mai mult- dreptul sa intrebe) CINE si CUM a avut dreptul sa decida si sa impuna CARE versiuni sint cele ortodoxe si CARE sint eretice si DE CE?!Sfintul Duh i-a indrumat sau „invingatorul scrie istoria si are intotdeauna dreptate”?!
Dupa cum si importanta Vechiului Testament-ca si colectie de documente scrise sub inspiratie divina- a fost contestata de GNOSTICI cea mai interesanta si cea mai originala grupare crestina pt. mine.Pe de alta parte tot intelectualul crestin contemporan uita sau ignora constient sau nu caracterul sincretist/sincretic al iudeo-crestinismului inclusiv faptul ca mituri/povesti din Cartea genezei cum e cel al potopului sint mult mai vechi fiind practic furate(deh, intr-o veme cind nu se punea problema plagiatului) ele existind in culturi si religii mult mai vechi decit iudaismul cum au fost cea akkadiana si cea sumeriana.
Pe de alta pate se inchid ochii asupra uneia dintre cele mai spinoase probleme, cauza primara a antisemitismului fie el medieval, modern sau contemporan.DE CE Iiisus a fost practic refuzat ca Mesia de catre propriul lui popor, gruparile crestine si iudeo-crestine devenind marginale si chiar persecutate ?! One milion dollars question despre care care s-a scris atit de mult si tot degeaba.Pt. ca fiecare crede pina la urma ce vrea si ce-i place.
Cit despre disputele hristologice-cele care au dat cea mai mare bataie de cap in istoria crestinismului: maj. intelectualilor crestini contemporani neaga sau refuza sa accepte importanta faptului ca misterul persoanei lui Iisus implica iarasi ceva sincrestism si exista niste paralele cu religiile de mistere grecesti precestine cu mult mai vechi decit crestinismul,cu zoroastrianismul persan antic si respectiv cu doctrina avatarelor din hinduism.In doctrina avatarelor zeii,la momente de rastriste pt. umanitate se incarneaza sub forma umana pt. a ajuta si ghida umanitatea (Krishna,ca avatar al lui Vishnu).Chiar daca astazi persoana lui Iisus e rezultatul impunerii dogmelor niceene totusi exista destui care isi pun intrebari dincolo de dogmele impuse.
Pe de alta parte indiferent de cit de solide au fost de-a lungul secolelor dogmele iudeo-crestinismului niceean crestinatatea ramine si astazi puternic divizata.
Sa nu mai vorbesc de iudaismul ezoteric in care problema creatiei si a intrebarilor inerente ei e cica rezolvata int-un cu totul alt mod decit dogmele iudeo-crestinismului (Adam si Eva, Pacatul Originar care evident atit in catolicism cit si in ortodoxie sau protestantism sint luate ad literam;in rest,dupa cum ati scris d-voastra se pot propune n variante de interpretare simbolica a acestora, problema ramine:CINE si DE CE ar avea autoritatea suprema sa le impuna ca fiind cele 100% valabile?!).
Slava Domnului ca cenzura transcedentala functioneaza!
Fericiti cei care nu incearca sa striveasca corola de minuni a lumii si dupa ce au batut la portile cunoasterii, vor cerceta doar atat cat li-se va permite.
Prefixul con se treduce prin ” impreuna” , deci constiinta are sensul de acel Ceva superior, indefinibil, inefabil si con-substantial cu stiinta( cunoasterea umana).
Functia de consubstantialitate da constiintei interesantul rol de Judecator si Arbitru in acelasi timp.
Cred ca aceasta este o emanatie a Duhului Sfant care in ebraica este exprimat printr-un substantiv de genul feminin, Ruah.
Nu doctrina religioasa ci dogma religioasa .
Solicitarea de a impaca dogma crestina cu stiinta este nefireasca pentru ca ele nu trebuie impacate . Cine solicita asa ceva este un neimpacat cu credinta in Iisus Hristos . Se indoaie adica de existenta Lui . Si am observat pina acum ca cei ce se indoiesc cel mai putin sint cei cu putina stiinta lumeasca .
Acceptarea ideii ca pamantul este rotund nu s-a facut acum cateva secole, ci acum cateva milenii, in antichitatea greaca. Mitul ideii pamantului plat a fost creat in iluminism pentru a servi propagandei antireligioase. Ma mir ca inca exista intre „noii atei”, cu pretentii de rigoare stiintifica, unii care inca ii mai cad in plasa. Partea buna este ca acest fenomen, al „noului ateism”, e cam pe duca.
Creationism este un termen ambiguu, cred ca ales in mod deliberat pentru a pune intr- o lumina proasta intreaga religie crestina prin asociere cu young earth creationism.
Este o mare diferenta intre a crede ca Dumnezeu a creat lumea, o dogma crestina a conciliului de la Niceea, si a crede ca a facut-o in sase zile calendaristice acum sase mii de ani – o forma extrema a crestinismului evangelic modern. Biblia nu zice explicit cand s-a intamplat crearea lumii. Cei sase mii de ani sunt o socoteala dubioasa bazata pe genealogii biblice, facuta in epoca moderna de un episcop irlandez. Cat despre cele sapte zile, cercetatorii bibliei ebaice dezbat semantica acelor zile ale creatie. Deci pentru a crea o presupusa contradictie religie-stiinta, ateii trebuie sa reduca crestinismul la formele lui cele mai extreme si marginale.
Problema a fost că acel episcop irlandez și-a văzut ”opera” atașată la Biblia regelui James. O mulțime de oameni de bună credință au luat acea cronologie de bună, fiindcă era în Biblia tipărită. Dar acel episcop a adăugat pur și simplu la Biblie, exact cum unii judecători de azi adaugă la lege.
Problema este uneori întâlnită și în România, judecătorii nu se rezumă strict la textul de lege, așa cum ar trebui. Au fost unele cazuri judecate după cum a crezut ”onorata instanță” că ar trebui să fie prevăzut în lege, nu după cum era efectiv prevăzut în lege.
Exact asta s-a întâmplat cu episcopul irlandez: deși în Biblie nu scrie nimic despre vechimea Pământului în ani, episcopul a redactat o cronologie după mintea lui (deși asta însemna evident a comite păcatul trufiei) și acea cronologie a ajuns tipărită și atașată la Biblie, ca și cum ar fi făcut parte din textele canonice.
O abordare intelectualistă a noțiunii de intelectual creștin, ca un fel de teorie incipientă nu în sens patristic, ci modern. Cu toate acestea, chiar și o abordare de acest fel poate funcționa ca icoană culturală a căutării adevărului dacă cine o privește este creștin. Găsirea lui e pe altă cale.
La acest intelectual om de stiinta, theolg crestin contemporan pana mai ieri faceam referire.https://fr.m.wikipedia.org/wiki/Jean_Boboc
Nu exita incompatibilitati intre oamenii de stiinta si credința crestina insa , disponibilitatea spirituala este conditia pentru a fi intelectual crestin .
Cat despre tinuta morala a acestuia, cred ca decurge din asumarea Poruncilor transmise prin Fericiri.
Domnule profesor, vă rog frumos, re-citiți-l, recitiți și citiți-l din nou pe Voltaire… Veți găsi în el toate răspunsurile, inclusiv replica mea de acum…
Intelectual creștin? Deja pare un oximoron. Intelectual, prin definiție, e omul cu intelect care gândește și a existat înainte de Ghilgameș, încă de pe vremea omului din peșteră care se proiecta în ”rupestrele” sale, în acele desene de bizoni care sunt, cu siguranță, și chipul său. Acele rupestre mă fascinează și astăzi. ADN-ul meu e și din acele desene sălbatice și nu mă dezic.
Dumnezeu, un intelectual și el fără îndoială de vreme ce își făcea probleme cum ar putea dăinui fără creația sa, omul! Oare ar fi putut rezista ca intelectual fără a se îndoi sine? Oare nu de asta își va crea ”fanii”, adică credincioșii, din lut și alte materiale aflate la îndemână? E așa de omenește să te îndoiești de tine însuți și să-i cauți pe cei care cred în tine în afara ta.
Dumnezeu există liber și fără mine?! Dumnezeu mă ajută să justific existența Universului, dar mă pot și lipsi de el; îmi dau seama că Universul poate exista cu și fără el, adică e… facultativ, nu obligatoriu! De aceea respect credința celui care îmi respectă necredința!
Dar descopăr că Dumnezeu nu poate exista fără mine, umilul credincios și, sigur, va muri odată cu mine, smeritul lui slujitor, de n-a murit cu Nietzsche. Dumnezeu, tatăl meu, ori mă ia de fiu cu adevărat, chiar dacă cred sau nu cred în el, ori nu există. Și, ca să ne înțelegem, la început a fost Cuvântul – …ca referință evanghelică. Acesta e Dumnezeul meu, cuvântul în orice limbă.
Și sunt un intelectual creștin pe atât pe cât Dumnezeu acceptă să fie egalul meu, nu supusul, nu superiorul. În rest e impostură și ipocrizie. Cu siguranță că Dumnezeu poate crea, din lut sau din orice alt material crede el, un sfânt, un martir, un arhitect, un artist, căci Dumnezeu poate face oameni din nimicul ce nu am fost, dar nu va putea crea, nu va ridica niciodată, cu mâna lui, o catedrală, nu va picta o icoană, dar mă poate naște pe mine – omul, un imbecil de rând sau un geniu care să-l preaslăvească; poate face un creștin sau un ateu care să-l batjocorească… Omul – cu dramele lui prin care e silit de viață să se ia de piept cu toți Dumnezeii…
Saul, corturarul acela rătăcit de care se plânge Isus, care-i învață pe alții să creadă înainte de a fi cu totul supusul credinței, care dă reguli unor oameni și comunități neștiute de el… În epoca în care SMS-ul e la putere, epistolele sale epuizează orice răbdare.
Da, Biblia e o literatură minunată, mulți încă citind-o literal și nu ca o capodoperă a prozei, ca pe o splendidă operă de artă…
Domnule profesor, gândiți ca un intelectual școlit și smerit cu frică în Dumnezeu, cu frică de tatăl lui, care nu se sperie că va trebui, în experiența scurtă a vieții lui, să trăiască experiența și patimile lui Isus, fiul său. Eu, un condamnat la viață, nu am această smerenie… Sunt convins că Dumnezeu poate exista și fără spaima mea și fără Biserică și fără armata de clerici; îi ajunge cât există în Sinele meu.
Îngăduitor, ca un intelectual care îl poartă pe Dumnezeu în Sinele său, ca chip și asemănare, sunt bastardul (ca Isus) ajuns în viața asta și care nu crede în Viața de Apoi, nu crede în mântuire dar rămân un adept al acelui fiu al casei împărătești din ”Tinerețe fără bătrânețe…” care a refuzat să se nască dacă nu îi este promisă ”…viața fără de moarte”. Și, da, i se promite viața fără de moarte… Drama asta este băsmuită, mi se pare, dinainte de apariția lui Dumnezeu… Și cine putea să-i refuze unui copil nenăscut tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte? Ce Dumnezeu hain să fie acela care refuză celor nenăscuți viața fără de moarte… Încă mai aștept ca Tatăl să-și țină cuvântul care mi l-a spus la nașterea mea…
Prin conștiința de sine, sunt ființă în Dumnezeu pe cât și Dumnezeu ființează în mine, ca tată în fiul ce-i sunt.
Ca moștenitor al lui, ca mâine, voi fi eu Demiurgul în locul tatălui meu și acesta e și motivul pentru care-mi risipesc veșnicia în clipa zilei… Și eu trăiesc într-o actualitate (realitate) seculară pentru că e logică și coerentă, ceea ce Dumnezeu își permite să ignore sau să o urce la un nivel inaccesibil mie.
Asta cu frontiera în mijlocul lumii mi-a plăcut; îmi dă curajul să vă-ncerc și eu cu aporiile mele! Strict geometric, sunt la frontieră cu cerul doar, și acesta cu C mare!
Ca orice ființă conștientă că nu-și ajunge sieși, am relații cu transcendentul… A, nici mie transcendentul nu-mi răspunde!
Domnule profesor, mă faceți să surâd, și asta pentru că înțeleg destul ca să nu râd. Dumnezeu ne vrea slava, smerenia și credința fără limite că altfel nu ne duce în țara promisă, așa cum i-a promis naivului Moise, de n-o fi fost și acesta un trickster, cum mai cred unii. Mi-am făcut viața aici, pe pământ, nu în credința aceluiași Dumnezeu, ba, cât am putut, mi-am făcut o cireadă de viței de aur (și conturi în bănci) cu promisiunea ipocrită că jertfesc pe altarul Catedralei mântuirii neamului nostru de creștini – praf și pulbere în ochii veșniciei.
Să mă-ntrebați, mi-l închipui pe Dumnezeu asemenea mie, adică privind pe Google Maps spectacolul lumii dependent de internet. Pe scurt, ca intelectual, pe Dumnezeul meu mi-l pot lua ca partener în spectacolul Apocalipsei pe care o trăim deja, dar un partener care nu va scăpa nici el din dezastru ce ni l-a adus. Altfel, rămân credincios tuturor dumnezeilor, eu, bastardul tuturor familiilor regale, fiul care, după vechea expresie, și-a creat tatăl.
Dacă nu suportați acest text ca sincera spovedanie a unui credincios, luați-l ca pe un pamflet păgân!
Treaba omului este sa se indoiasca de sine . Omul care studiaza indoiala se Sine a lui Dumnezeu ( ?) se afla in treaba .
Am acea smerenie care-mi permite să mă îndoiesc de mine dar și să-mi închipui că și Dumnezeu are îndoieli asupra operei lui. Când văd ce este în jurul meu și toate acestea trec drept opera lui Dumnezeu (a unei divinități bune/rele) pot să-mi închipui că acel Dumnezeu, lucid și conștient de sine, are îndoieli și asupra sa și cu privire la ce i-a ieșit din mâini! De astfel, pe riscul meu, ”mă aflu în treabă” și pot gândi orice despre tatăl meu. Nu-i așa?
,,Opera ” lui Dumnezeu este cea descrisa la Facere . Tot ceea ce a urmat este rezultatul caderii primilor oameni in pacat . Tot ce a urmat este rezultatul libertatii ce i-a fost data omului de catre Dumnezeu . Iar pentru ceea ce a urmat nu Il putem invinui pe Dumnezeu ci pe om ( pe fiecare de atunci si pina astazi ) pentru ca nu a mers pe Calea descrisa de Dumnezeu in Sfinta Scriptura . In opinia mea Dumnezeu a incercat sa sa schimbe drumul depravat si decadent pe care incepuse omenirea sa umble prin dovada nemasuratei Sale iubiri ; mai concret prin intruparea Unicului Sau Fiu care a deschis Calea omului catre indumnezeire . ,,Eu sint Calea , Adevarul si Viata ” ( viata vesnica adica nu cea trupeasca ) . ,, Fiti dara desavirsiti precum Tatal vostru din ceruri este ” . Avem vocatie la mintuire , prin urmare . Noi ignoram acestea …..Sint prea ,,dulci ” : placerea trupeasca , tilharia , minciuna , fariseismul , …..
Amin!
Voltaire a „profetizat” in 1776 ca in 100 de ani Biblia va disparea…
A cauta adevarul pare o imensa pierdere de vreme .Fiecare Religie propovaduieste propriul ei adevar si fiecare individ face exact acelasi lucru .Faptul ca uneori teoriile sau adevarul se pot suprapune nu exclude lipsa de universalitate a ceea ce numim adevar .Intelectualul crestin sau formularea acestui presupus adevar nu reprezinta decit partialitatea .Posibilitatea de a fi crestin este universala dar posibilitatea de a fi intelectual este doar permisiv individuala .
Aflarea Adevarului este la indemina oricui . Chiar si la indemina celor ce nu stiu / nu pot sa citeasca . Pentru ca lor le pot citi Sfinta Evanghelie cei ce stiu (si vor )sa (le )citeasca .
Iisus Hristos le cerea contemporanilor sa traiasca in primul rand in respectarea Adevarului imediat, firesc conditiei umane iar noi, eterni cotemporani ai contemporanilor Sai ne poticnim din momentul in care am avut, vezi Doamne ,revelatia faptului ca ar exista doua feluri de Adevar, in neputintile lui Saul aspirand la conditia de Pavel.
Ce se intampla pe 18 Decembrie 1989?
Traiam in vazul intregii lumi un grav moment in care o tragica minciuna istorica era inlocuita cu o alta tragica minciuna , milioane de Adevaruri personale impiedicand prin relativizare , afirmarea Adevarului Absolut.
Si s-a ajuns aici :https://europeanjournalists.org/blog/2023/11/07/romania-dismay-at-the-closure-of-investigation-into-smear-campaign-against-journalist-emilia-sercan/
:https://youtu.be/v2X7KlxnT_c?si=jsb37IStkVeJNn61
Impostura intelectualilor fabricati in ” scolile de partid” confirmati post lovitura de Stat prin diplome universitare si titluri de ” doctori” capatate gratie epoletilor, cu alte cuvinte a unor ” intelectuali” fara frica de Dumnezeu si ruşine de oameni a creat o specie de care nu putem face abstractie.
Nu cunosc tot parcursul profesional al doamnei Emilia Sercan dar ceva, ceva imi spune ca este un intelectual cu profil crestin.
Poate ca in sprijinul jurnalistei, postul national de televiziune ar trebui sa proiecteze filmul german :”Viata altora” Das Leben der Anderen , recomandabil spre vizionare si Domnului Presedinte Iohannis.
În calitate de ateu puțin școlit, privesc articolul de aici și destule comentarii precum un copil oarecare la hainele împăratului.
”ateu puțin școlit”
Aici se află rădăcina tuturor problemelor 😀
Școala e una, iar capacitatea de înțelegere e alta.
…și eu sunt ateu – ateu ortodox! Darwin s-a-nțeles cu Dumnezeu și au căzut de acord că numai ateii se trag din maimuță și din celelalte animale, așa cum demonstrează filogeneza…
@ Harald 26/12/2023 At 21:34
Dumneavoastra puteti sa credeti ca intunericul este lumina …. Eu ( ca de altfel toti cei de linga dumneavoastra ) am datoria morala sa va ajut sa intelegeti ca una e una si doua sint mai mult decit una . Daca nu vreti …. Dumnezeu sa va aibe in paza Sa . Nu ma pot substitui ….constiintei dumneavoastra .
”am datoria morala sa va ajut sa intelegeti ca (…)”
Nu există ”datoria morală” de a educa un alt adult pe un forum. Propaganda religioasă nu e cu nimic mai bună decât propaganda ateistă. A învăța un alt adult cum se gândească e propagandă. Ca regulă generală, activiștii se află în misiune trimiși de șefii lor. La ortodocși se numește ”ascultare” genul ăsta de misiune. Does ring a bell? 😀
Eu nu incerc sa va educ . Nu consider ca am astfel de calitate .
Nu mai adaugati aceste doua cuvinte ; ,,propaganda” si ,,religioasa” . Propaganda nu poate fi religioasa . Ea poate fi ( probabil ) politica . Termenul religios este catehizare . Eu nu incerc sa fac nici acest lucru caci nu am pregatirea necesara . Dar pot sa vorbesc despre Iisus Hristos . Atunci cind nu tac . ,, Tacerea este de aur , a vorbi despre Dumnezeu este de argint , restul e desertaciune ” . Cind doi oameni vorbesc despre Dumnezeu vreau sa cred ca nu mintile lor se apropie ci sufletele . Intelegeti ? Cu ratiunea il tot cauta pe Dumnezeu cercetatorii , savantii , … Si dupa c cheltuie bani de ordinul miliardelor ( nu din ai lor ci din ai acelora care trudesc sa produca valoare adaugata ) descopera ca sint limitati in gindire ca stiinta lor e limitata . Iata un exemplu : https://www.g4media.ro/ce-este-marele-inel-astronomii-au-descoperit-o-megastructura-cosmica-ale-carei-proportii-sfideaza-teoriile-existente-despre-univers.html
Ma confundati . Nu am sef de nici un fel . Lumeste lucrez pe cont propriu . Iar duhovniceste ,,seful ” meu este Iisus Hristos . Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit un duhovnic pentru sufletul meu acum 25 de ani . Un indrumator care m-a ajutat sa ies din marasmul trecator al vietii asteia si sa pot intelege rostul vietuirii pe pamint . Daca nu puteti accepta opinii , sugestii , …. nu va enervati . Incercati sa va lepadati de orgoliu . Apoi sa intelegeti ( ca savantii din articolul link-ului de mai sus ) ca dincolo de limitele pe care ni le impunem singuri este Dumnezeu , nelimitat . Dumnezeu sa va binecuvinteze .
@ Bradut Bolos 27/12/2023 At 14:15
Pentru mine singura probabilitate importanta este intilnirea cu Dumnezeu in vesnicie . Si aceasta nu va fi repetabila ci unica .
Comentariul dumneavoastra este impersonal , lipseste persoana . Mintea dumneavoastra este plina numai si numai de cifre de calcule . Ma intreb cam ce ar putea fi prin sufletul dumneavoastra .
Va doresc sa aflati si sa va aflati in ,,banalitatea ” vesniciei lui Dumnezeu .