Introducere
Care este cea mai bună estimare a populației, la nivel de localitate, în România, cea de jure (prin domiciliu stabil) sau de facto (prin rezidență obișnuită)? Demografii au răspuns deja, prin marcare de avantaje sau dezavantaje ale evaluării populației în termeni de domiciliu sau rezidență (Ioniță&Șerban 2015, Ghețău, 2018). Reluăm problema dintr-o perspectivă frecvent ignorată, cea a condiționărilor sociale, economice și de localizare care duc la declinul demografic în unele dintre comune sau la creștere demografică, în alte cazuri. Mai mult, decât într-un material anterior publicat (Sandu 2025), vom pune, aici, accentul pe aspectele regionale ale dinamicii demografice. Sub aspect regional vom avea în vedere atât regiuni cu limite și funcții precis determinate, precum regiunile de dezvoltare (NUTS 2), cât și regiuni cu limite difuze precum regiunile de atractvitate urbană (Ionescu-Heroiu al. 2013). În plus, pentru o mai bună specificare a modelului de regresie considerăm zece în loc de numai șapte predictori ai ratei de creștere/descreștere a populației locale. Vom vedea dacă relațiile de determinare a declinului demografic rural în comune se modifică prin simpla îmbogățire a modelului de predicție folosit trecând de la șapte la zece predictori pentru aceeași variabilă dependentă.
Abordarea strict descriptivă, pe care o prezentăm, într-o primă secțiune, se referă la rata medie de creștere a populației rezidente, la nivel de comună, pe regiuni de dezvoltare, în perioada 2011-2021, între ultimele două recensăminte din România. Ulterior, în secțiunea explicativă a materialului, vom trece la predicția ratelor de creștere a populației rezidente în comune, funcție de indicatori de localizare a comunelor în cadrul regiunilor, în raport cu orașele apropiate și marginile de județ, tinând sub control factori de la nivelul populației din comună, inclusiv factori de emigrare și spor natural, nefolosiți în abordări anterioare. În ultima secțiune, înainte de concluzii și propuneri, vom prezenta, pe scurt, predicția dinamicilor de populație rezidentă pe comune, în cadrul fiecăreia dintre cele opt regiuni de dezvoltare existente. Regiunile respective nu au, din păcate, statut administrativ, dar ele contează prin combinația pe care o promovează între (sub)regiuni istorice și regiuni urbane.
Abordare descriptivă
Declinul populației la nivel de comună a fost, în perioada intercensitară 2011-2021, maxim, în regiunile sudice ale țării Sud-Vest, Sud-Muntenia și Dunărea de Jos (Tabelul 1). Creșterea maximă de populație rurală s-a înregistrat în regiunea București-Ilfov. O situație relativ constantă, de stabilitate a populației rezidente s-a menținut în regiunile din Transilvania (în sens larg) și în Moldova de Nord și Centrală (regiunea 1).
De ce este așa? Probabil pentru că în regiunile sudice (exceptând Bucureti-Ilfov care include orașul capitală) este cel mai redus nivel de dezvoltare locală a comunelor (rezultate neprezentate aici) și pentru că rata natalității avea, în 2021, spre exemplu, cel mai ridicat nivel în regiunea 1 (vezi tabelul POP202A, în TEMPO INS). Or, atât dezvoltarea local-regională, cât și mișcarea naturală a populației joacă un rol important în determinarea dinamicii de populație, după cum vom vedea într-o altă secțiune a materialului.
Table 1. Rates of population increase/decrease in communes 2021/2011 (%)
Trecem, în continuare, la un prim nivel al abordării explicative.
Regiunile urbane în dinamica populației rurale
Regiunile urbane din care fac parte și comunele au limite difuze, fiind date de atractivitatea cumulată pe care o exercită orașele foarte mari, mari, medii sau mici, această atractivitate exercitându-se cumulativ. Indicele pe care l-am propus de atractivitate urbană (index of urban rural connectedness, IURCON) ia în considerație nivelul de mărime a orașului apropiat de comună și distanța până la acel oraș (Ionescu-Heroiu et al. 2013, p.247). Constatarea pe care prezenta analiză o pune în evidență este că plasarea comunei mai aproape de orașele foarte mari sau mari, la începutul perioadei de referință (2011-2021), sporește probabilitatea ca respectiva comună să aibă o mai mare creștere demografică în perioada de referință. Este valabilă și formula complementară prin care datele susțin că declinul demografic are o mai mare probabilitate pentru comunele amplasate marginal, în raport cu orașele mari (vezi ultimele două coloane din Tabelul 2). Sensul acestei relații este relevat de o analiză mai veche , care pune în evidență impactul pozitiv al conectivității urbane asupra dezvoltării comunelor ( Ionescu-Heroiu et al. 2013, p.247). Strict, în acceași logică a atractivității urbane, se înscrie și impactul pozitiv al mărimii orașului apropiat asupra dinamcii demografice a comunelor (Tabelul 2). Apropiate ca semnificație sunt și efectele altor factori de localizare a comunei în cadrul județului: cu cât acestea sunt mai depărtate de drumuri europene și mai apropiate de marginea de județ, cu atât declinul lor demografic tinde să fie mai mare, toți ceilalți factori fiind egali (caeteris paribus).
Tot un factor de context spațial, diferit, însă, de atractivitatea urbană, este cel legat de ponderea populației în satul centru de comună din total populație comună, la începutul perioadei de referință (2011-2021). Declinul demografic urban este mai mare în comunele care au o pondere mai mare de populație în satele periferice, cele pe teritoriul cărora nu se află sediul primăriei. Factorul respectiv este, prioritar, de factură administrativă. Relația anterior menționată relevă faptul că depopularea rurală se produce nu numai sub impactul factorilor asociați cu plasarea comunei în cadrul regiunilor urbane ci și în relație cu segmentarea internă a nivelului de viață la nivelul comunei. În perioada intercensitară analizată, declinul demografic al comunei a fost mai mare în comunele care aveau, la începutul perioadei de referință, o pondere mai mere de populație în satele periferice, relativ neglijate sub aspectul infrastructurii de către administrația comunei respective.
Nu numai factorii de localizare a comunei sau de segmentare rezidențială între sate centrale și sate periferice, în cadrul comunei, contează. Comunele cu declin demografic puternic tind să aibă un nivel de dezvoltare redus dar și un spor natural (nașteri minus decese, la 1000 locuitori) redus la începutul perioadei de referință.
Situația anterior prezentată se referă la toate comunele țării pentru care am dispus de date de analiză (2496 din 2859 de comune existente în 2021), folosind ca variabilă dependentă dinamica populației rezidente în comună. Menționam, însă, la începutul materialului, că există și o populație de jure, care numără locuitorii sub aspectul domiciliului lor stabil, fie că sunt plecați cu rezidența obișnuită în altă țară sau în altă localitate din țară. Dacă vom folosi, însă, această populație după domiciliu, rezultatele analizei de regresie, cu aceiași predictori ca și în Tabelul 2, sunt diferite.
Principala diferență rezidă în faptul că atractivitatea urbană (IURCON) nu mai contează în explicarea/predicția dinamicii demografice a comunelor, dacă aceasta din urmă este exprimată prin raportare la populația după domiciliu. Diferența este departe de a fi minoră. Ea arată clar că măsurarea dinamicii demografice a comunei prin raportul între populația cu domciliul la sfârșitul perioadei de referință /populația cu domiciliul stabil în localitate, de la începutul perioadei de referință, exprimat procentual, nu mai apare ca fiind dependentă, semnificativ, de atractivitatea urbană a comunei. Regresia multiplă este calculată pe majoritatea comunelor din România, nu pe un eșantion. Această majoritate poate fi considerată, însă, ca fiind de luat în seamă într-o ecuație de regresie multiplă de tip geografic.
Rezultă de aici necesitatea de a avea date asupra dinamicii demografice a comunelor și în termeni de populație rezidentă pentru a putea pune un diagnostic corect asupra evoluției demografice a comunelor, în special în societățile de emigrare, precum România. A folosi, în astfel de cazuri, numai populația cu domiciliul în localitate, poate duce la distorsiuni semnificative în diagnosticarea dinamicii demografice a comunelor. La rândul său, un diagnostic parțial corect/deficitar poate duce la politici socio-demografice cu slabă fundamentare analitică.
Surprinzător este faptul că plecările în străinătate, pe termen scurt sau lung (rata de emigrare), nu au un impact semnificativ asupra ratei de (des)creștere a populației la nivel local (vezi tabelul 1, ultimele două coloane). Explicația ar putea fi legată de o slabă specificare a modelului de regresie, predictorul adecvat fiind unul care să includă și componente legate de migrația internă. Un astfel de predictor este legat mai mult de atractivitatea demografică a localității decât de rata de emigrare. Am calculat un indice de atractivitate demografică (INAD) a localității ca raport între populația rezidență și cea cu domiciliu la nivel de UAT (Sandu, 2023).
Cu cât indicele respectiv are o valoare mai mare, cu atât sosirile pentru rezidență în localitate (prin imigrare din țară, prin imigrare din străinătate) sunt mai mari în raport cu emigrările. Desigur, într-un astfel de raport contează și sporul natural dar, foarte probabil, migrația de orice fel, internă sau externă, contează în primul rând. În consecință, pentru sensitivitatea modelului (Treiman 2014), am înlocuit în modelul de regresie pe total comune, rata de emigrare cu INAD2011. Consecința (neprezentată aici în detaliu) este cea așteptată. Toți predictorii continută să apară ca semnificativi din punct de vedere statistic, dar și INAD2011 apare ca fiind cu un impact pozitiv și semnificativ asupra dinamicii demografice a localității: cu cît localitatea a avut o atractivitate demografică mai mare, la începutul perioadei de referință, în 2011, cu atât sporul de populație tinde să fie mai mare în decursul perioadei de referință (2011-2021) pentru toate comunele. Nu știm dacă efectul respectiv se produce din cauza sosirilor sporite în localitate sau datorită emigrărilor reduse, sau unei combinări dintre acești factori, însă constatăm că efectul INAD este pozitiv și semnificativ asupra ratei de creștere a populației locale.
Analizele de dinamică demografică rurală, numai la nivel de total comune nu sunt suficiente. Identificarea factorilor specifici în influențarea dinamicii demografice a comunelor pe regiuni de dezvoltare poate contribui la specificarea politicilor de dezvoltare rurală, pe astfel de regiuni. Este ceea ce vom face în secțiunea care urmează.
Factori de creștere/declin demografic pe regiuni de dezvoltare
Datele din Tabelul 1, spre exemplu, indicau faptul că cel mai mare declin demografic în perioada intercensitară 2011-2021 a avut loc în regiunea Sud-Vest (Oltenia). În cadrul politicilor de promovare a creșterii demografice la nivelul comunelor din această regiune ar putea conta și sugestii derivate din analiza de regresie (Tabelul 2). De ce, spre exemplu, numai în comunele din Oltenia a contat mărimea demografică a comunei, la începutul perioadei de referință, pentru favorizarea declinului de populație? Nu știm. Să fie un gen de sugestie, rezultată din analiză, în sensul măririi concentrării teritoriale a comunelor pentru a spori și creșterea lor demografică?
Singurul criteriu care apare ca fiind o condiționare de sens pozitiv pentru creșterea demografică în toate regiunle este rata sporului natural. Cu cât aceasta a fost mai mare, în sensul de mai multe nașteri decât decese, cu atât probabilitatea de a înregistra un spor demografic mai mare a fost mai ridicată. Implicația practică este că starea de sănătate a populației și încurajarea sporită a natalității contează foarte mult.
Analizele schițate de tabelul 2 indică factorii care ar putea accelera, în primul rând, creșterea demografică a comunelor. În regiunea 1, din regiunea isorică a Moldovei, analiza sugerează că în setul măsurilor de accelerare a creșterii demografice rurale ar conta, în primul rînd, măsurile orientate spre reducerea sărăciei în genere, a celei favorizate mai ales de localizarea unor comune sărace la margine de județ, cu infrastructură slab dezvoltată. Efecte de creștere demografică rapidă par a se obține în Dunărea de Jos și în regiunea Nord-Vest, în special prin sporirea conectivității urbane a comunelor. Cum anume, ar fi de stabilit prin discuți aplicate de dezvoltare regională.
Table 2. Predicting the variation of population in communes, by development regions of Romania, 2011-2021
Concluzii și implicații pentru politici socio-demografice
Depopularea unor comune din România poate fi mai bine diagnosticată prin raportare la populația rezidentă decât prin raportare la populația cu domiciliul în localitate. În plus, trecerea de la simple descrieri de evoluție demografică, la identificarea relațiilor semnificative, statistic și teoretic, între dinamica demografică a comunelor și factorii care o condiționează, poate fi extrem de utilă pentru politicile publice în domeniu, în special pentru societățile de emigrare precum societatea românească.
Argumentarea acestui punct de vedere este prezentată, pe scurt, aici, folosind date la nivel de comună pentru ultima perioadă intercensitară din țară, 2011-2021.
Analiza la nivel național, pentru toate comunelor pentru care am dispus de date, susține acest punct de vedere. Avantajul major al unei astfel de analize multivariate este că permite identificarea efectelor specifice ale mai multor factori asupra dinamicii demografice a comunelor. Ceea ce am denumt „efecte specifice” se referă la efecte care apar ca fiind interpretabile teoretic și pot fi măsurate statistic prin ținerea sub control (la nivel constant) a altor factori. Am apelat aici la mai mulți factori explicativi decât în materialul anterior (Sandu 2025).
Una dintre concluziile majore ale analizei este că accesibilitatea urbană a comunelor este un factor esențial de dezvoltare și, implicit, de evoluție demografică. Declinul demografic al unor comune, calculat prin raportare la populația rezidentă, s-a produs în România în special acolo unde comunele sunt localizate la distanță mare față de orașele foarte mari (la scara României), sau mari. Nu este însă suficient ca o comună să fie apropiată de orașele mari pentru a fi dezvoltată, ci este necesar ca aceasta să aibă o rată mare de ocupare în sectoare neagricole și o bună infrastructură de comunicare.
In dinamica demografică a comunelor contează nu numai amplasarea lor în raport cu orașele ci și politicile de dezvoltare locale care au dus, majoritar, la accentuarea decalajului de nivel de viață între satele-centru de comună și cele periferice, pe teritoriul cărora nu se află o primărie, cu tot ceea ce înseamnă aceasta. Cum reduci decalajul de nivel de viață între centrul de comună și satele periferice este o altă problemă care trebuie discutată și soluționată de oamenii locului, dar și prin învățare de la alte localități din țară sau din străinătate.
Analiza pe total comune indică direcțiile majore de acțiune în domeniu pentru a reduce depopularea și a spori creșterea demografică. Nuanțarea sau specificarea unor astfel de direcții de acțiune se poate face și prin identificarea relațiilor speciale între dinamica demografică a comunelor și factorii care o condiționează pe regiuni de dezvoltare (vezi tabelul 2 din material). Regiunile de dezvoltare (NUTS 2) actuale sunt un numitor comun între regiunile istorice și regiunile marilor orașe sau conurbații din Rommânia. Ele, sau formațiuni regionale care le aproximează, pot deveni mai eficiente, dacă vor câștiga statut adminstrativ, reducând numărul foarte mare al județelor actuale (NUTS 3).
Disponibilitatea publică – an de an, sau la intervale multianuale cu cât mai puțini ani – a unor date similare cu cele folosite aici, pentru fiecare dintre comunele din România, ar putea fi de folos politicilor publice în domeniu. Ideea că se pot face politici publice bune cu date slabe nu folosește nimănui.
Rămâne de diagnosticat și relația inversă dintre dinamica demografică de creștere sau scădere a populației șu dezvoltarea unor unități teritoriale cu grad mai mare de concentrare demografică și administrație locală mai eficientă. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară (ADI) și grupurile de acțiune locală (GAL) pot deveni nuclee de stimulare a cooperării locale pentru dezvoltarea corelată a așezărilor umane.
Referințe bibliografice
Ioniță, A. C., & Șerban, R. M. (2015). Concepte metodologice privind populatia. Romanian Statistical Review Supplement, 63(12), 9-16.
Ghețău, V. (2018).Declinul demografic și componentele sale. Dimensiuni teritoriale ale depopulării României. Privire de ansamblu asupra declinului și depopulării în ultimii 30 de ani. Academica nr.9.
Ionescu-Heroiu, M., Burduja, S., Sandu, D., Cojocaru, Ș., Blankespoor, B., Iorga, E., … & Mundial, B. (Eds.). (2013). Competitive cities: Reshaping the economic geography of Romania. World Bank.
Sandu, D. (2023). Local Demographic Attractiveness in the COVID-19 Pandemic, in an Emigration Society. Romanian Journal of Population Studies, 17(2), 87-106. Pentru o forma anterioara a acestui articol vezi aici
Sandu, D. (2025). De unde vine declinul populației comunelor din România ? Contributors.ro 23.09.
Treiman, D. J. (2014). Quantitative data analysis: Doing social research to test ideas. John Wiley & Sons.
[1] Prezentul material este o continuare a celui pe care l-am publicat anterior, în Sandu, D. (2025). Articolul este propus, în formă ușor modificată, în engleză, pentru publicare într-o revistă de specilitate.
Satul românesc a dat tot ce a avut pentru modernizarea României. La rândul ei, această modernizare nu a dat nimic satului, cu excepția unor mecanizări aduse doar pentru a face jaful mai eficient . Modernizarea nu a mai ajuns și pentru sat, căci asfaltul și curentul electric au însemnat deja prea multă bunăvoință din partea domnilor de la oraș pentru un sat care, odată pustiit de vitalitate, nu mai avea nimic de oferit. Am construit o Românie omorând-o pe alta. În mintea săteanului ideea asocierii a fost anatemizată prin calamitatea comunismului, iar globalizarea pentru sat a însemnat jocul de sumă nulă dintre profitul unora și excluderea altora. Satul nu mai este o identitate culturală vie, ci un faliment contabil. Satul e în comă. Istoria se va răzbuna, căci vitalitatea României nu va veni niciodată de la oraș, iar fără sat această vitalitate nu va mai veni deloc.
Mult adevar ati scris. In alte tari europene se incearca revitalizarea satelor. La noi, premierul Bolojan taie banii pt fose septice, canalizare, alte lucrari edilitare. Noaptea mintii!!!
Asfaltul la sat a fost intotdeauna o mamaliga neagra . De vreo 15 ani si la oras asfaltul a fost inlocuit cu mamaliga neagra . Identic a ramas pretul pe kilometru ( de astfel de mamaliga ) . Asta pentru ca sa curga banii in buzunarele cui trebuie si zeciuiala la partidul care trebuie . Aproape peste tot in tara lucrarile pe domeniul public reprezinta o bataie de joc din punct de vedere al respectarii normelor ( inclusiv a bunului simt ) .
Declinul demografic poate fi combatut prin stoparea coruptiei din institutiile bugetare publice . Pentru inceput . Numai needucatii concep prunci de dragul banilor aruncati cu marinimie de guvern si/sau primarii .
Satul a fost exploatat la maximum in comunism pentru industrializarea forțata a orașelor. A fost un feudalism prelungit. Acum n-a mai rămas mare lucru de luat de la tara, nici măcar mana de lucru.
Ba da, au fost instalate parcanele, un alt mijloc de transfer de spoliere a satelor.
O explicație este căderea puterii de convingere a conducătorilor, asupra faptului că încă este bine sa rămânem în țară, și nu în străinătate… La muncă, pentru un bănuț…
Un rezumat/comentariu al materialului, din perspectiva sociologiei publice, găsiți la https://www.linkedin.com/feed/update/urn:li:activity:7381646089717800960/
Felicitari pentru tema abordata si acuratetea si complexitatea analizei! E nevoie de luciditate in rezolvarea acestei probleme si cu cat intelegem si documentam mai clar factorii de influenta, cu atat cresc sansele sa fie gasite solutii eficiente. Astfel de materiale ar trebui sa ajunga nu numai la ‘ comunirtatea academica’ ci si la ‘ factorii de decizie’ si la publicul nespecialist. In acest scop, poate ar fi de folos ‘traducerea’ in termeni simpli a materialului si difuzarea lui si prin canale care au succes la cele doua categorii de audiente ( oameni politici/factori de decizie) si publicul nespecialist). Ar fi de-a dreptul pacat ca astfel de informatii sa ramana nunai intre ‘ cunoscatori’. Problema zonei rurale ne priveste pe toti, chiar daca multi nu realizeaza. Nu e vorba numai de ‘binele’ celor care locuiesc si traiesc in mediul rural, ci si a celor de la orase. Sate si comune mai dezvoltate si atragatoare pentru trai ar insemna printre altele o scadere a alomeratiei si orase cu tot ce implica acest lucru ( ex. trafic mai putin aglomerat, poluare mai scazuta, calitate crescuta a serviciilor – ex. mai putina aglomeratie in transportul public sau la medic sau primarie etc). Macar din astfel de considerente ‘orasenii’ ar trebui sa fie ceva mai preocupati de dezvoltarea zonelor rurale. In concluzie, pe langa felicitarile adresate autorului, imi exprim speranta ca acest material si altele relevante vor ajunge, intr-o forma accesibila ca si continut si formulare, la un public cat mai numeros si diversificat.
Am sperante sperante simlare cu ale dumneavoastra si ale multora dintre cititorii/evaluatorii acestui material. Unde sunt consilierii-interfata intre comunitatea academica si decidentii din administratie sau politica? Da, traducerea in limbaj si mai simplu a unui astfel de material ar fi utila. Tot astept reformele care sa fie bazate pe cuoasterea celor care stiu si pot. Dar…
„Unde sunt consilierii-interfata intre comunitatea academica si decidentii din administratie sau politica? Da, traducerea in limbaj si mai simplu a unui astfel de material ar fi utila.”
Cu tot respectul pentru munca Dvs. si acest ultim articol de aici, intrebarea de mai sus ar trebui adresata si urmarita eficacitatea raspunsului Directiei de Comunicare din INSSE, in primul rand.
„Organizarea de conferinţe de presă, simpozioane, mese rotunde, precum şi întâlniri
formale şi informale cu stakeholderii din domeniile aflate în legătură cu statistica;
Colaborarea cu alte compartimente de comunicare din instituţiile publice;”
https://insse.ro/cms/files/legislatie/programe%20si%20strategii/2018/Strategia_de_comunicare_INS_2018_modificat_2B.pdf
In al 2-lea rand, ce va opreste pe Dvs. sa comunicati direct? cu
https://www.presidency.ro/ro/administratia-prezidentiala/departamente/departamentul-relatii-cu-autoritatile-publice-si-societatea-civila
In Romania, din 1945 și pina azi NU A EXISTAT o politică de reducere a diferenței sat oraș. ( cum e in vest unde trec românii fara să aibă habar că orășelul respectiv în realitate e o comună).
Că urmare :
– nu exista industrie privată in rular. ( in satul unde locuiesc eu exista a doua fabrica de bucătării din Italia. Exportă peste tot și are 450 angajați. Plus alte
sute care colaborează zilnic )
In Ro lipsește masiv apa potabila ( certificata ) și canalizarea cu statie de depurate.
Comuna unde locuiesc ( Italia) are 3 sate. Basca 9.000 locuitori de toți.
Fiecare cu industrie și servicii.
Cât timp politica românească e bazată pe depredare, ( vezi unde e datoria publică ce nu a rezolvat nimic ) nici o șansă să crească numărul nașterilor sau să menții tinerii la sat.
Practic suntem o republică primitivă.