Idei principale:
- Rebeliunea lui Prigojin a fost reală, a fost o criză autentică, nu se poate înscena așa ceva.
- Prigojin nu e un idiot, știa că nu poate cuceri Moscova cu cei 3000 de mercenari, câți avea în realitate. Când a constatat că nu i se alătură alte trupe, a înțeles că nu are șanse să câștige.
- Totuși, Putin dispăruse în cursul zilei, zvonurile erau că președintele s-ar fi ascuns în buncărul de la Valdai. Nu doar avionul președintelui a părăsit Moscova, ci și al primului ministru, al altor miniștri.
- Prigojin, fără să apară pe televizoarele controlate de Kremlin, doar folosind rețeaua de canale Telegram și portalurile de știri, a ajuns al doilea la încredere și notorietate, după Putin. Iar faptul că marșul s-a numit marș spravedlivosti, adică al dreptății, pare o declarație politică foarte puternică.
- Ce aliați ar fi putut avea Prigojin? Generalul Mihail Mizințev pe care Șoigu îl trăsese pe linie moartă, dar care se bucură de un mare prestigiu, Serghei Surovikin, „generalul Armaghedon”, Aleksei Diumin, guvernator de Tula, cel ce este considerat nașul Wagner. Există rețele complicate de interese în instituțiile militarizate, care sunt departe de a fi loiale necondiționat lui Putin.
- Greu de spus ce atuuri mai are acum Prigojin. Poate are informații sensibile sau poate contează afacerile din Africa astfel încât să nu poată fi asasinat acum.
- Ce e ciudat e că centrele de recrutare ale Wagner sunt în continuare deschise pe tot teritoriul Rusiei și funcționează în regim normal, conform BBC.
- Principala grijă a lui Putin, după revolta mercenarilor pare să fie câștigarea încrederii militarilor.
- Prigojin a demonstrat că se poate, că nimeni nu-i sare în ajutor lui Putin
– Acum, la o săptămână de la evenimentele din 24 iunie, vă întreb cât a fost dramaturgie si mișcare de scenă și cât a fost realitate în rebeliunea lui Prigojin?
N-am asistat la turnarea unui film la Hollywood și nici la Mosfilm, a fost o răscoală militară, o rebeliune reală. N-a fost teatru, nici pentru Putin, nici pentru Evgheni Prigojin, nici pentru altcineva. A fost o criză autentică. Nu cred că se poate înscena așa ceva. Asta nu înseamnă că nu au existat forțe politice sau grupări din armată și serviciile secrete interesate în apariția acestei crize, pe care au încercat s-o utilizeze în propriul interes. Dacă știau serviciile secrete americane și cele ucrainene de pregătirea revoltei Wagner, cu siguranță informația era și la FSB. Personaje importante, cum este Prigojin, sau generalii apropiați de Wagner, au telefoanele ascultate și sunt ținuți sub strictă supraveghere informativă. Oricum, criza putea să fie prognozată, încă de acum trei săptămâni, atunci când ministrul Serghei Șoigu a cerut formațiunilor de mercenari să încheie contracte cu Ministerul Apărării. Prigojin a refuzat violent. Câteva zile mai târziu, Vladimir Putin, la întâlnirea cu voenkorî, corespondenții militari, a spus că și Wagner trebuie să semneze contractele respective. Peste o zi, Prigojin a spus din nou, NU! De asta dată lui Putin, care până atunci jucase rolul de arbitru în lungul conflict dintre Prigojin și Șoigu. Acum, Prigojin care cu câteva zile înainte anunțase cucerirea Bahmut, singura victorie rusească din ultimele luni, se simțea mai amenințat ca niciodată de Șoigu. Căuta să se salveze pe el și compania militară privată Wagner. Nu avea multe soluții, dat fiind conflictul lui personal cu conducerea ministerului Apărării, cu Șoigu și cu generalul Valeri Gherasimov, șeful Marelui Stat Major. Drumul spre rebeliune militară era deschis. Pretextul a fost bombardarea taberei grupului Wagner, în urma căreia ar fi fost uciși 30 de mercenari. Asta pretinde Prigojin. Înregistrarea video distribuită nu este convingătoare. Vineri, 23 iunie, Prigojin anunță că-i va înlătura pe Șoigu și Gherasimov de la conducerea armatei și cere procuraturii să declanșeze urmărirea acestora. Sâmbătă dimineața mercenarii au ocupat centrul orașului Rostov pe Don, fără ca cineva să tragă un foc de armă. O coloană de 200 de mașini și vehicule militare, cu circa 2-3000 de mercenari a plecat spre Voronej și apoi a avansat spre Moscova. În seara zilei de sâmbătă, coloana ar fi ajuns la intrearea în oraș. Numai că…
– Ce credeți că s-a întâmplat de fapt? Prigojin a renunțat la rebeliune pentru că aliații săi din aparatul de stat al Rusiei sau din oligarhie nu l-au susținut? Sa fie acesta motivul principal?
Greu de răspuns la întrebările dvs. Și nu vreau să speculez prea mult. Mă tem că nici anchetele care se desfășoară acum în Rusia, conduse de FSB, nu vor aduce prea multă lumină. Asistăm la obișnuita operațiune de stabilire a unor responsabili care vor plăti oalele sparte de alții, cum se întâmplă adesea.
Desigur că Prigojin nu e un idiot, nu-și închipuia că va cuceri puterea în Rusia cu trei mii de mercenari, cât avea coloana care s-a îndreptat spre Moscova. Faptul că mercenarii au intrat fără nici o problemă pe teritoriul Rusiei, că au ocupat fără rezistență comandamentul regiunii militare de sud, din Rostov pe Don, de unde este coordonat războiul cu Ucraina, că au ocupat centrul orașului și principalele instituții fără un foc de armă, a făcut ca multă lume să speculeze că a fost un complot. Unii au vorbit chiar de implicarea FSB, cel mai puternic serviciu de securitate din Rusia.
Cred că în Rostov pe Don, în dimineața de sâmbătă, 24 iunie, după discursul televizat al lui Putin și constatarea că nu i se alătură alte trupe, cum probabil i s-a promis, a înțeles că sunt șanse mici să câștige. Poate din aceasta cauză a rămas la Rostov pe Don de unde a purtat negocieri. Pe unele canale Telegram s-a dat informația că Prigojin a încercat de mai multe ori să vorbească cu Putin, însă fără succes. Alte canalele Telegram de pe lângă diverse instituții de la Moscova au relatat, altele doar au insinuat, că Prigojin ar fi purtat discuții și cu alți politicieni, printre care și Aleksei Diumin, fosta gardă de corp a lui Putin, de 7 ani guvernator de Tula, lângă Moscova. Serviciul acestuia de presă a negat categoric, iar Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului a refuzat să comenteze. Varianta oficială este că Lukașenko ar fi mediat între Prigojin și Putin. Marți, 27 iunie, Lukașenko a organizat o conferință de presă în fața generalilor săi povestind lucruri greu de crezut. Nu sunt convins deloc de rolul de mediator atribuit lui Lukașenko.
Chiar sâmbătă seara, când așteptam cu sufletul la gură vestea intrării Wagner în Moscova, Peskov a livrat publicului detaliile privind aranjamentul care a dus la subita decizie a mercenarilor de a se întoarce în cazărmi. Peskov vorbește despre plecarea lui Prigojin în Belarus, intrarea grupării Wagner în subordinea ministerului Apărării. Garantul acestei înțelegeri ar fi însuși președintele Putin, a mai spus Peskov. Au urmat o serie de speculații. Putin dispăruse în cursul zilei, avionul prezidențial IL-96 a fost văzut pe Flightradar24 decolând iar zvonurile erau că președintele s-ar fi ascuns în buncărul de la Valdai. Nu doar avionul președintelui a părăsit Moscova, ci și al primului ministru, al altor miniștri. Până și avionul lui Dmitri Medvedev, campionul luptei pe rețelele sociale împotriva SUA, a ajuns la Baku, în Azerbaidjan. Avioanele altor demnitari au aterizat tocmai la Amman sau în Dubai. Vor reveni la Moscova câteva zile mai târziu.
La scurt timp după ce a fost anunțat suspendarea marșului asupra Moscovei și revenirea în taberele de refacere, mercenarii Wagner, cu Prigojin într-un SUV negru, au părăsit Rostov pe Don în aplauzele mulțimii. Cam așa sperase Putin să fie întâmpinate trupele rusești în Ucraina, la 24 februarie 2022.
Sâmbătă seară, Prigojin a fost văzut pentru ultima oară într-o mașină de teren neagră, care a plecat în trombă din Rostov pe Don, după o ultimă ședință de selfie a locuitorilor de aici cu șeful grupului Wagner. Avionul său a aterizat marți dimineața la 7.40 la Minsk. Câteva ore mai târziu, Lukașenko confirma prezența lui Prigojin la Minsk.
O mică parte a trupelor Wagner s-a aflat cu Prigojin în Rostov pe Don. E vorba de câteva mii de oameni. Cifra de 25.000 mercenari care ar fi participat la operațiune este cu totul exagerată, probabil că Wagner nici nu mai are atât de mulți oameni. Au apus vremurile în care Wagner număra 50-60.000 de oameni.
La marșul spre Moscova ar fi participat, potrivit Reuters, 5000 de oameni, potrivit altor surse rusești independente 1500-2000. Fotografiile și înregistrările video arată un număr de maxim 200 mașini și tehnică militară care se deplasează în coloană. Prigojin a rămas la Rostov pe Don, iar adjunctul lui, Dmitri Utkin, fost ofițer GRU, s-a aflat în fruntea coloanei care trebuia să fie magnetul în jurul căruia să se adune pilitura compusă din alte unități militare.
– Ați spus că Prigojin a avut probabil complici în armată. Pe ce se baza el, pe cine se baza? Erau niște complicități care au făcut posibilă această tentativă de lovitură de stat. Ați spus și dvs că nu e un idiot care să se sinucidă în fața camerelor tv.
Erau destui ofițeri din armată și serviciile secrete solidari cu Prigojin și îmbrățișau mesajele lui violente împotriva ministrului Șoigu și a generalului Gherasimov. La rândul său, Prigojin n-a rămas doar la nivelul înjurăturilor de mamă la adresa lor ci și-a elaborat un mesaj mai sofisticat, desigur populist, în care acuza corupția din armată, nepotismul, selecția proastă a cadrelor din fruntea ministerului, deciziile greșite privind purtarea războiului și a ajuns chiar să conteste narativul oficial al președintelui Putin, afirmând că războiul a fost pornit din cauza dorinței oligarhilor de a jefui Ucraina, că nu e vorba nici de denazificare, nici de drepturile minorității rusești, ci de un război de agresiunea pornit de Rusia. Cireașa de pe tort a fost lauda la adresa armatei ucrainene. Chiar dacă n-are experiență politică iar cariera lui politică s-a sfârșit înainte ca să înceapă, nu uitați că Prigojin, fără să apară pe televizoarele controlate de Kremlin, doar folosind rețeaua de canale Telegram și portalurile de știri, a ajuns al doilea la încredere și notorietate, după Putin. Deci, nu doar generalii și ofițerii frustrați de felul în care era dus războiul din Ucraina îi împărtășeau vederile ci și o parte a publicului din Rusia. Iar faptul că marșul s-a numit marș spravedlivosti, adică al dreptății, mi se pare o declarație politică foarte puternică.
Mă întrebați de complicități. Nici o elită militară nu e monolită. Sunt grupări care se concurează pentru posturile de conducere, pentru acces la resurse. O parte e conducerii ministerului, cea legată prin afaceri și contracte de Șoigu și Gherasimov, e loială acestora. E o grupare mică, destul de contestată, care nu are mare prestigiu. Așa că lui Prigojin i-a fost ușor să găsească la nivelul conducerii ministerului oameni nemulțumiți care să i se alăture.
Pe unii i-a lăudat public. E vorba de generalul Mihail Mizințev, o figură importantă din armată legată de reforma fostului ministrului Serdiukov. Mizințev trebuia să conducă un nou centru de coordonare între arme. Însă, Șoigu avea alte planuri și l-a pus pe linie moartă. La începutul războiului, Mizințev a fost trimis să se ocupe de aprovizionarea armatei, iar în aprilie, adică acum două luni și ceva, a fost dat afară din armată. Așa a ajuns generalul Mizințev la compania privată Wagner. Șoigu nu e militar, iar Gherasimov e un general de paradă, nici unul n-are prestigiul lui Mizințev. În mai multe ocazii, în mod public, Prigojin a spus că Mezințev ar trebui să-i ia locul lui Șoigu.
Iar la comanda Marelui Stat Major, locul lui Gherasimov ar fi trebuit să-l ocupe generalul Serghei Surovikin, despre care unii comentatori spun că ar fi cel mai competent general pe care-l are Rusia pe frontul din Ucraina. Surovikin era tânăr căpitan în august 1991 când în timpul puciului unitatea sa a omorât trei oameni, singurele victime de atunci. După 7 luni de arest și anchetă, Surovikin a fost eliberat și și-a continuat cariera militară. Abia în timpul ministrului Serdiukov, steaua lui Surovikin a început să strălucească pe cerul Armatei. Surovikin a fost pus în fruntea poliției militare, însă noul ministru Șoigu, la presiunea Procuraturii militare, a acceptat limitarea atribuțiilor acesteia. De acolo, Surovikin ajunge în Siria, la comanda operațiunilor armatei ruse. Acolo este remarcat pe Putin și decorat. Tot acolo primește porecla de „generalul Armaghedon” pentru duritatea cu care reprima populația civilă siriană. Dar militarii ruși l-au apreciat pentru că avea grijă de ei. Tot în Siria, Surovikin s-a împrietenit cu Prigojin care se afla acolo cu mercenarii Wagner.
În corpul ofițerilor superiori sunt destui nemulțumiți de Șoigu. Majoritatea acestora s-au bucurat de reformele lui Serdiukov și-i datorează acestuia avansarea în grad. Vă reamintesc că Serdiukov a făcut prima reformă a armatei ruse după 150 de ani, a redus numărul regiunilor militare, a dat afară 80% din colonei și 70% din maiori. Proiectul înființării unei companii de mercenari aparține generalului Nikolai Makarov, fostul șef al Mareului Stat Major General, predecesorul lui Gherasimov. Iar fostul șef al pazei lui Putin, generalul Aleksei Diumin, care a ocupat apoi funcții de conducere în GRU și Ministerul Apărării, iar de 7 ani este guvernator de Tula, este considerat nașul Wagner, pentru că ar fi contribuit în 2014 la consolidarea grupării. Presa controlată de Prigojin vorbea de Diumin ca despre un potențial viitor ministrul al Apărării. Dar Diumin a mai fost menționat și în contextul discuțiilor despre succesorul lui Putin. Candidatura lui ar fi susținută de influenții dar enigmaticii frați Kovalciuk, vechi prieteni cu Putin din cooperativa Ozero, de la Leningrad. Două nume sunt vehiculate în ultimele luni: fiul șefului Consiliului de Securitata Națională, Dmitri Patrușev, ministru al Agriculturii și guvernatorul regiunii Tula, Diumin. Și Patrușev bătrânul, dar și Diumin au jucat roluri importante în stingerea rebeliunii mercenarilor Wagner.
Vă dau toate aceste nume ca să vedeți că rețele complicate de interese sunt în instituțiile militarizate, care sunt departe de a fi loiale necondiționat lui Putin.
Cert este că în susținerea lui Prigojin n-au intervenit nici generalii, nici alți militari nu s-au alăturat marșului asupra Moscovei. Dar nici n-au încercat să-l împiedice. Iar Putin a susținut conducerea ministerului Apărării, pe Șoigu și Gherasimov, în ciuda erorilor comise în campania din Ucraina.
– Cat de învins e Prigojin acum și care sunt atuurile ce i-au mai rămas? Va supraviețui datorită puterii și influenței pe care o exercită în Africa, afacerile sale fiind foarte importante acum pentru Rusia?
N-am un răspuns la aceste întrebări. Destui comentatori spun că Prigojin e un mort viu. Singura lui șansă ar fi ca un alt complot împotriva lui Putin să aibă succes, cât mai repede, înainte ca el să fie eliminat fizic. Deocamdată este la Minsk, în Belarus.
De ce este în viață după ce a fost făcut trădător de către Putin? De ce a fost lăsat să plece în Belarus? Cât mai controlează din rețeaua de peste 500 firme care fac afaceri pe diferite continente, nu doar în Rusia? Dacă pleacă în Africa, va mai controla ceva acolo? După cum vedeți am mult mai multe întrebări decât răspunsuri.
Unii speculează că Prigojin ar avea materiale compromițătoare despre Putin și este riscantă eliminarea lui fizică în acest moment. Se știe în Petersburg că în restaurantele sale Prigojin nu oferea doar de mâncare ci și servicii sexuale și că totul era filmat. La restaurantele lui Prigojin era abonat Putin, acolo ducea delegațiile străine care vizitau Petersburgul. Prigojin ar putea să dețină informații despre afacerile mai vechi sau mai noi ale lui Putin, ale oamenilor din Ozero, adică ale prietenilor săi foarte apropiați.
Cât privește afacerile Wagner de pe alte continente, înțeleg că un viceministru de Externe a plecat la Damasc ca să-l asigure pe liderul sirian că poate conta pe Rusia în continuare, iar liderii africani unde primit și ei asigurări telefonice în același sens.
Ciudată mi se pare altă informație, de vineri, 30 iunie. Potrivit BBC, centrele de recrutare ale Wagner sunt în continuare deschise pe tot teritoriul Rusiei și funcționează în regim normal. Marți, la întâlnirea de la Kremlin cu conducerile Armatei, Internelor, serviciilor secrete, Putin a spus suficient de clar că o parte a mercenarilor vor semna contract cu Armata sau cu alte ministere, și se vor vărsa acolo, alții vor pleca la casele lor, și alții în Belarus.
– Cum vi se pare că iese Putin din această criză? Cât de rațional vi se pare că a acționat? Cum ați evalua situația? Care mai e autoritatea lui Putin în ochii populației?
Putin a demonstrat loialitate față de structurile militarizate, față de conducerile acestora. Militarii au câștigat competiția pentru influență cu civilii. În curând vor fi aprobate legi care să le legifereze statutul de castă privilegiată. Principala grijă a lui Putin, după revolta mercenarilor pare să fie câștigarea încrederii militarilor. I-a primit la Kremlin pe șefii instituțiilor militarizate, le-a mulțumit de mai multe ori pentru că au oprit războiul civil, pentru că au consolidat societatea. Le-a mulțumit pentru “fermitate și bărbăție”, pentru că au înfrânt prin luptă rebeliunea. Totodată, le-a mulțumit și mercenarilor Wagner pentru că luptă în Ucraina. A mulțumit și societății pentru că e consolidată. Marți, 27 iunie, Putin a organizat o ceremonie în Piața Catedralei din Kremlin, cu militari în careu, parcă după o regie din filmele lui Nikita Mihalkov. Și le-a mai mulțumit, încă odată.
Sunt destul de ciudate aceste ieșiri publice, câte trei pe zi, după ce, vreme de mai mulți ani, Putin era foarte scump la vedere, nu primea pe nimeni, iar atunci când o făcea funcționa un ritual. Era nevoie de două săptămâni de carantină pentru a sta câteva minute la zeci de metri de președinte, la capătul unei mese lungi. Vreme de săptămâni, Putin nu se întâlnea cu nimeni.
Activismul neobișnuit al președintelui cred că este un semn de inteligență politică din partea lui. Pur și simplu a înțeles că poziția lui este astăzi, după rebeliunea mercenarilor, mult mai amenințată decât era înainte. Abia acum organizarea unei lovituri de stat poate deveni o opțiune serioasă pentru o partea nemulțumită a elitei. Prigojin a demonstrat că se poate, că nimeni nu-i sare în ajutor lui Putin, că mai toată elita este paralizată de frică sau de nepăsare, așteaptă evoluția lucrurilor, iar cei mai curajoși urcă în avioanele personale și fug în străinătate.
Care ar fi concluziile, acum la cald, după această criză?
Pentru Putin, concluziile sunt dramatice, probabil că a înțeles că are mari probleme, așa cred că se explică schimbarea atitudinii și hiperactivismul din ultimele zile. În ciuda declarațiilor ridicole de mulțumire la adresa armatei și serviciilor secrete, Putin a văzut că nici un fel de instituții militare nu au acționat pentru a respinge atacul rebelilor. Că un grup de câteva mii de soldați organizați, antrenați și înarmați poate traversa teritoriul Rusiei fără ca să-l oprească nimeni. Că nu poate conta pe susținerea elitelor locale, regionale, pe structurile militare și serviciilor secrete. Că nu se poate baza pe susținerea populației, cu toate cotele de încredere anunțate săptămânal de sociologi. Poporul rămâne loial în declarații, fără ca vorbele să se transforme în fapte. Mai mult, în situație de criză populația este total anesteziată, și-a pierdut până și simțul de auto-conservare.
O altă concluzie ar fi că Putin personal demonstrează slăbiciune și lipsă de reacție. Capacitatea lui de a mobiliza populația este redusă. Nu știe să iasă la public ca să explice populației care este poziția sa. Rămâne prizonierul argumentelor și analogiilor istorice, vezi comparația cu 1917, care nu înseamnă nimic pentru o mare parte a publicului. După felul în care a reacționat la criza declanșată de Prigojin a creat impresia că este neajutorat și inadecvat.
Dar cel mai important este faptul că revolta mercenarilor lui Prigojin va servi drept precedent, și arată că organizarea unui atac militar asupra Kremlinului poate fi un succes. Chiar dacă în Rusia nu există o structură similară companiei private Wagner, creată timp de mulți ani pe Prigojin, se vor găsi militari care să proiecteze alte lovituri de stat. Și asta pentru că slăbiciunile puterii au fost atât de evidente, încât au șocat publicul. (Lucian Popescu)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Excelent articol. Va multumesc Domnu Gosu.
Pentru mine concluziile principale sunt:
– Rusia este un stat mafiot și slab.
– Putin este un lider complet inadecvat sfidărilor actuale, un om rămas cu fixația puterii din secolele 19 și 20.
– Putin nu mai poate asigura dezvoltarea Rusiei și nici să obțină statutul de mare putere pentru Rusia.
– Putin deja a pierdut. Și el știe asta.
Problema este alta. Va salva din nou Occidentul Rusia sau, de data asta, o va șterge de pe hartă?
Va salva din nou Occidentul Rusia sau, de data asta, o va șterge de pe hartă?
Acest „din nou mi-e neclar: când a mai salvat Occidentul Rusia? Dacă vă referiți la ajutarea URSS în cel de-al doilea război mondial, situația acum e cu totul alta. Atunci URSS era victimă a agresiunii naziste, azi Rusia este agresorul. Atunci a trebuit ales răul mai mic, acum nu mai există o astfel de dilemă.
Apoi, oferiți doar două soluții: „salvare” sau „ștergerea de pe hartă”. Chiar să nu fie nimic între ele? Chiar credeți că una e mai bună decât cealaltă? De ce?
rusia ar trebui sa se trezeasca inconjurata de un gard (fizic, economic, militar, informational, ideologic, geostrategic, cultural etc.), in spatele caruia regimul putinist sa fie lasat sa-si implineasca destinul, insa numai in ceea ce priveste politica interna. rusia (la fel ca ungaria si austria) trebuie vindecata, definitiv, de nostalgiile imperiale, care pot destabiliza lumea. Ucraina trebuie eliberata de ocupatia ruseasca, reconstruita si integrata in structurile euro-atlantice, politice si militare.
Cat despre bucatarul lui putin si coloneii sai, cel mai probabil au avut, la kremlin, ocazia sa absoarba oarece Cesiu 137 (sau ceva asemanator). Cainii turbati, ce se sfasie intre ei, trebuie doar izolati de restul lumii si lasati sa se sfasie (sau sa se inteleaga, in final). Probabil ca doar FSB -ul ii este loial lui tov. putin, dar ramane de vazut daca este suficient, pe termen mediu si lung.
Marog. Asta doar daca vor gasi un Lider ca Prigojin. Poate din cauza asta nu e lasat nimeni sa se ridice peste/ de Shoigu (omul lui Putin). Cred ca asta e si cheia in care citim nemultumirea latenta din armata rusa care urmeaza sa fie infranta pe toate fronturile din cauza neprofesionalismului ei.
Dar, e posibil ca LukashenKO sa devina un nou Eltin, sau Haosul de dupa Putin-Cezar va fi cat se poate de deplin pana cand se vor ridica noi lideri?
Nenumărate sunt ipotezele făcute pe seama „rebeliunii” ucigașului Prigojin. Cine este individul Prigojin, ce altceva decât un aventurier nebun care a visat sa fie salvator acasă? Greu de presupus de ce „bucătarul” – un slujitor atât de sinistru – a acceptat sa tulbure „liniștea de cadavru” din mortificata și abrutizata întinsoare putinist. Căci, evident, nu a fost doar de capul lui. A înghițit momeala ca pe-o acadea parfumata, nu ca să cu forța hățurile puterii în mână. Este clar că în momentul de față răzvrătitul Prigojin este obligat să țină post din punct de vedere politic. Odiosul satrap Putin l-a lăsat în obscuritate. Nu știm dacă oripilantulului Prigojin ii pare oportun să se pună, iarăși, sub pulpana psihoticul Putin. Va semna acea petiție de o supușenie de câine a Kremlinului, asemeni tuturor celorlalți adulatori, lingăi și servili? Într-adevăr, nu este o atmosfera transparenta între acești asasini odioși, dintre care unul vrea sa fie stăpân autoritar și autocratic și celălalt, prea puțin „servitor”. Cert este că Prigojin – acest bucătar posedat demonic – știe multe despre perversul Putin și nu vrea sa fie tratat ca un lacheu. Dictatorul Roșu – aceasta mumie lividă, orbita de mânie – intuiește amenințarea cu caracter de șantaj. Nu se iubesc, pentru că în multe privințe se aseamănă. Pentru că s-au aliniat printr-o fidelitate infidela și pentru că nu le pasa de viața unor milioane de oameni. Amândoi sunt creaturi cinice și răzbunătoare. Ambii au trecut prin școală banditismului, amândoi sunt vaduviti de orice proces de conștiință in chestiuni de bani, empatie și bun-simț. Și unul și altul aparțin aceluiași tip amoral mafiot. Dar amândoi slujesc, cu aceeași lipsă de scrupule, Imperiul Raului. Amândoi sunt demni de Cartea Ororilor. Putin nu poate învăța rușinea nici agonizand. Orice am spune, Colosul cu picioare de lut e acum murdarit și murdăria ei se vrea somptuoasă. Și Putin vrea că delirul ei să aibă grandoare. Frica strânge în chingi Elita ( Organizația Criminala „V.V.Putin”). Prea bogat le este cazierul. Pe Lucifericul Dictator îl obsedează groaza că va fi ucis la înghesuială. Cel ce, datorita puterii sale brutale, nu trebuie sa se teama de nimeni, cel ce se consideră Argus cu o mie de ochi, se simte strangulat de frica. Și Prigojin se simte încolțit. Nu știm dacă va ajunge să-și desăvârșească opera nemuritoare. Răsplata nu se va lăsa mult așteptată. Putin nu-l mai considera pe Prigojin decât un cadavru supărător, care trebuie îndepărtat.
Intre ELITA si pseudo-elita este o foarte mare DIFERENTA.
Una este o „elita” in procent de 110% posesoare de pseudo-doctorate si care dupa decembrie 1989 au aderat fara rezerve la doctrina Bula.
„Marele analist Bula a fost intrebat care este cea mai buna solutie de dezvoltare econmomica si securitate pentru Romania.
Cel mai bine este declaram razboi Occidentului si pe urma sa ne predam”.
Elita rusa are propriile ambitii de dezvoltare si afirmare mondiala, foste ambitii imperiale si de culoare rosie, nu sunt niste indivizi fara personalitate gata sa se predea si pupe-n cur pentru un pahar de vodca.
este ignorata complet informatia despre confiscarea unui teren imens si a unei insemnate cantitati de bani (3 camioane, probabil peste 100 milioane euro); care in sine putea fi singurul motiv pentru care mercenarii erau dispusi sa isi riste viata
Ne aflam intr-o noua etapa existentialista in care Rusia ameninta nu numai Ucraina dar ameninta intreaga Europa si intreg Occidentul ce pina acum a jucat cartea respectarii legislatiei internationale in mai toate domeniile de referinta .Lucrurile se schimba cu repeziciune .Nevoia ce contine luare rapida a deciziilor (bune sau rele numai istoria ne poate dovedi ) devine factorul de necesitate al momentului .Natiunile ce merg la nivelul deciziei pe mina unor dictatori pot decide instantaneu ceea ce noua , democratiilor lumii ne produce un imens dezavantaj .S-a vazut foarte clar asta in razboiul din Ucraina .Nu putem continua asa .Nu mai putem oferi unei natiuni singulare intreaga forta deciozionala din UE si NATO.Majoritatea trebuie sa decida .La Vilnius multe se vor schimba .Nu putem lasa Turcia sau Ungaria sa decida in locul nostru dupa cum ii taie capul sau dupa cum dictatorii lor aflati la conducere viseaza noaptea .De asta depinde insasi existenta noastra ca state aflate in granitele actuale .Ucraina trebuie primita rapid in UE si trebuie ca NATO sa ii ofere un parcurs de aderare clar afirmat .La fel trebuie facut si cu Rep .Moldova .Vremea jumatatilor de masura s-a terminat .Cine nu doreste sa faca asta sa spuna clar .Avem ac de cojocul lor .Europa trebuie sa se decupleze in integralitatea ei (toate natiunile ) de Rusia ce acum nu mai este o alternativa pentru nimeni .Este momentul ca Germania si Franta „ sa ia taurul de corne ” si sa treacă in alta etapa a dezvoltarii europenilor . Armata Ucrainei deja este una dintre cele mai puternice forte militare ale momentului . Nu ne mai ramine decit sa confirmam acest parcurs .Ultimile evenimente din Rusia ne sunt extrem de favorizante .Disparitia din viata publica ruseasca a unor aventuri ai vorbelor este binevenita .Limitarea puterii sefului de stat din Rusia deasemenea .Rusia are nevoie de un nou dictator dar unul mai vizionar si unul care intelege ceea ce Istoria ne aduce in fata .Poate Soigu sa fie aceasta persoana ? Din ceea ce vedem el este cistigatorul situatiei momentului din Rusia .Daca are abilitatea si priceperea de a se retrage va putea deveni „ interlocutorul” Vinovatii vor fi aratati curind tuturor .„ Bucatarul lui Putin”ataca „ la baioneta ”in Media internationala (mesajele sale sunt preluate de toate posturile de televiziune ) pe cei doi conducatori militari ai armatelor Rusiei si numim pe cei doi mari : Soigu si Gherasimov.
.Prigojin pleca din Bahmut argumentind lipsa de munitie si de aprovizioare a trupelor sale si obturarea accesului la bani , totul culminid cu atacarea mediatica a celor doi mai sus pomeniti .Putin ramine aparent impasibil la cerintele lui Prigojin fapt ce ne arata scoaterea lui Putin din jocul decizional la nivel militar .Soigu preia intreaga forta decizionala .Prigojin ,neavind solutii , dar avind o serie intrega de generali nemultumiti de partea sa (datele Wagner ofera acum si numele persoanelor )este nevoit sa incerce scoaterea lui Putin din „ghearele” lui Soigu si trimite un numar mic de sodati Wagner spre Moscova el pregatindu-si retragerea in caz de nereusita (tradare )cu ajutorul celuilalt prieten al lui Putin- Lukasenko .„Noul Putin ” apare in ipostaze ce erau pina acum imposibil de acceptat .Putin se alatura generalilor si factorilor de decizie (nu il vedem insa pe Medvedev – unde naiba o fi ?)la o masa „tovaraseasca” ba chiar incepe sa faca plimbari prin Daghestan(ce o fi cautat acolo nimenea nu stie) acolo unde se alatura multimii (indiferent cit de mare sau mica este ea ) netinind cont de vechile cutume ce impuneau o imensa distanta fata de mai toata lumea .Unde este Putin si mesele lui atit de lungi ?Unde este Putin cel care nu accepta pe nimeni in jurul lui ? Lukasenko l-a informat pe prietenul comun Prigojin ca actiunea sa nu are sanse de izbinda si ca Soigu ii va spulbera pe cei 5000 de militari trimisi spre Moscova si in consecinta ii asigura acestuia retragerea .Nu l-am auzit inca pe Putin (indiferent despre care Putin vorbim )sa il condamne in clar pe Prigojin .Prigojin nu a fost fraier sa trimita toata trupa Wagner la atac .Cred ca este evident cine conduce acum Rusia chiar daca interfata poate fi chiar Putin sau una dintre sosiile acestuia .
Tre să fii dus cu pluta să crezi că ”Wagner” care a fost creat de GRU cu cadre GRU și bani de la guvern poate să facă o revoluție în Rusia. Prigojin a fost pus la conducere de formă. Doar nu vă închipuiți că angajase și echipase zeci de mii de luptători cu banii lui personali. Și a jucat rolurile care i-au fost încredințat. Ultimul rol: să descopere și atragă pe cei care au vreo problemă cu politica regimului. Și se vede că au căzut în plasă câțiva cu grade mari și probabil mulți alții cu grade mai mici.
Prigojin care a făcut 10 ani de pușcărie de tânăr, este probabil de atunci în solda serviciilor secrete. O unealtă. Dovada că Wagner funcționează în continuare. Niciodată Prigojin nu a zis nimic rău despre Putin. Adică cum face revoluție dar n-are treabă cu dictatorul?
Nu vreau sa va supar si nu cred ca va fac vreun rau daca imi permit o mititica observatie referitoare strict la enuntul din titlul articolului.
1. Frica poate sa „paralizeze”, se stie. Dar nepasarea? N-are cum.
2. Sa-i numesti „cei mai curajosi” pe cei care o iau la fuga e o acrobatie logica demna de Circul Mare din Moscova.
Dacă nu-ți pasă, deși ar trebui, nu acționezi in niciun sens așteptând ceva…, logic. Ca orice alt parazit din natura.
Este fascinant și tulburător interviul cu analistul Armand Goșu, care dezvăluie detalii și perspective profunde asupra evenimentelor recente din Rusia. Este clar că Prigojin nu a fost doar un personaj lipsit de înțelepciune și a înțeles că nu avea resursele necesare pentru a câștiga puterea în Rusia. Totuși, absența lui Putin și zvonurile despre ascunderea sa într-un buncăr adâncesc misterul și ridică întrebări despre dinamica reală a evenimentelor. Faptul că Prigojin a reușit să câștige încrederea populației și să devină o figură influentă în absența sa pe televiziunea controlată de Kremlin este deosebit de semnificativ. Există, fără îndoială, rețele complexe de interese și rivalități în interiorul aparatului militar și al serviciilor secrete, care nu sunt complet loiale lui Putin. Situația actuală este un puzzle greu de descifrat și speculațiile sunt inevitabile. Cu toate acestea, este important să avem în vedere că anchetele în desfășurare vor oferi doar o parte a răspunsurilor și că mulți responsabili vor plăti pentru greșeli comise de alții. În final, acest interviu ne provoacă să ne gândim mai adânc la complexitatea politică și socială din Rusia și să căutăm înțelegerea pe măsură ce evenimentele se desfășoară.
Dom Gosu, abia publicat articol, cred foarte interesant:
https://www.contributors.ro/cealalta-revelatie-a-lui-prigojin/
Care este realitatea rusiei? A spus-o putin : nu va exista o lume fara rusia. Sa va traduc: rusia a facut eforturi extraordinare sa tina pasul cu evolutia tehnologica a lumii. Dar acum s-a ajuns la o limita dincolo de care rusia nu mai poate trece din cauza vitezei prea mari cu care evolueaza lumea. Asta inseamna ca rusia va decade (nu e gluma ca rusii cumpara masini de spalat ca sa scoata micro-controllerele ca sa le puna pe rachete….). Chna poate ajuta rusia sa mentina sub aspect tehnologic dar asta inseamna o mica aminare a caderii iar chinezii au planurile lor. Si putin stie ca nu are solutie sa opreasca decaderea rusiei la binemeritatul loc in lumea a 3-a si din cauza asta continua acest razboi in care nu are nici o sansa de a cistiga dar de asemenea a pierde razboiul este absolut de neacceptat. Si da, nu se va da in laturi de la folosirea armamentului nuclear….. iar submarinele lui nucleare sint intacte….. urit evolueaza civilizatia noastra….si? cum ramine cu prigojin? par ansamblu nici nu conteaza…..