luni, ianuarie 18, 2021

Interviu cu Therese Pearce Laanela (International IDEA): Votul în străinătate nu este doar o problemă tehnică, este o discuție despre societate

Therese Pearce Laanela este șefa departamentului electoral de la International Idea. Are o experiență îndelungată în domeniul electoral, de peste 20 de ani și este membru fondator la IDEA. A lucrat și la UNDP sau IFES, a fost director adjunct pentru programul de democratizare la Centrul Carter și a fost implicată în dezvoltarea de publicații, baze de date, rețele și curricule de training pentru administrația electorală, incluzând  ACE Electoral Knowledge Network sau cursurile BRIDGE.

Aveți o experiență vastă în domeniul electoral și ați lucrat în multe țări. Cum poate o țară să găsească soluțiile potrivite pentru votul în străinătate? Să presupunem că avem cazul României, când oamenii nu pot vota în mod corespunzător și trebuie să stea la cozi uriașe. Și cum ne asigurăm că toți cei interesați sunt implicați în discuții?

Există câteva aspecte diferite. Există aspectul tehnic referitor la exprimarea voturilor de către alegători. Și există discuția despre cum să obținem un consens cu privire la calea cea bună. Acestea sunt două întrebări diferite. Să începem cu opțiunile disponibile și cu avantajele și dezavantajele fiecăreia.

Avantajul votului în ambasade sau în alte tipuri de secții de votare temporare organizate în străinătate este mediul sigur în care puteți organiza practic același tip de proceduri pe care le ai în mod normal într-o secție de votare; și acestea sunt deosebit de importante pentru asigurarea securității votului. Bineînțeles, problema este că „în străinătate” poate înseamna foarte multe. Timpul de călătorie poate fi diferit și, prin urmare, poate exista o inegalitate cu privire la accesul la vot. Acest lucru este deseori rezolvat prin alte mijloace, prin poștă sau prin Internet.

Avantajul este că elimină problema distanței. Dezavantajul este secretul votului sau capacitatea de a ști cine este cine. Nici una dintre aceste opțiuni nu este prescrisă de standardele internaționale, iar țările optează pentru diferite opțiuni, din diferite motive. Când vine vorba de a decide ce tip este cel mai bun, alte considerații trebuie luate în calcul. De aceea, trebuie să ne facem griji înainte de a lua o decizie, nu pe parcurs.

Pot fi banii un motiv pentru a alege o strategie?

Desigur că pot fi. Există o tendință la nivel mondial să ne orientăm spre opțiuni mai flexibile pentru a ajunge la alegători acolo unde sunt. Acest lucru se datorează faptului că identitățile se schimbă. Ideea că o persoană votează aproape de locul în care trăiește dispare. Alegătorii merg în străinătate, pot lucra în diverse țări sau orașe, iar studenții se află în locuri diferite. Și există multe motive pentru care cetățenii nu sunt acolo unde sunt înregistrați, unde este reședința lor. Autoritățile electorale trebuie să își actualizeze metodologiile în funcție de populație.

Dar există câteva considerente care trebuie luate în calcul. Unul dintre ele este costul. Cele mai multe tipuri de opțiuni pe care le oferim în străinătate, inclusiv vot prin poștă, în avans și altele, reprezintă costuri suplimentare. Și când deschidem această opțiune, costurile sunt greu de închis din nou. Și în fiecare caz trebuie să îți asumi că pot vota toți alegătorii în secțiile de votare; la fel trebuie plănuit și pentru celelalte metode. Nu cred că putem renunța la costuri ca parte a conversației pe care trebuie să o purtăm în societate. Nu înseamnă că nu trebuie să plătești, dar trebuie să fii conștient de asta.

Aceasta înseamnă că trebuie să gândim strategic, pe termen lung, nu doar pentru alegerile viitoare

Ai dreptate. Iată de ce acest lucru nu este doar o problemă tehnică, este o problemă a societății. Iată un exemplu. În Capul Verde, costul pe alegător este estimat la 16 dolari,  foarte ridicat dacă se compară cu India, unde costul este de un dolar sau chiar mai puțin. Dar, în primul caz, ei au hotărât că granițele lor nu sunt geografice, se consideră a fi cetățeni dincolo de granițe. Aceasta este o prioritate și de aceea poate costa atât de mult. Mai mult, ilustrează că trebuie să existe o conversație despre cine suntem ca societate. Cetățenii care plătesc impozite ar trebui să aibă un cuvânt și ar trebui să facă parte din această discuție – ideea de a nu exista impozitare fără reprezentare. Problema identității naționale face parte din acea discuție despre cui ar trebui să i se permită să voteze.

Și există dimensiunea politică. Nu poți exclude asta. Orice fel de includere sau excludere a cetățenilor în lista celor care votează are implicații politice. De aceea, aceste discuții pot fi foarte contradictorii. Parlamentele ar trebui să ia aceste decizii, deoarece în final ele creează legea. Dar ceea ce am observat este că atunci când aceste decizii sunt luate pe motive politice pe termen scurt – de exemplu incluzând sau excluzând un grup care votează în diaspora – dinamica se poate schimba într-un timp scurt. Este foarte important să încurajăm politicienii să gândească nu numai pe termen scurt, pentru următoarele alegeri, ci pentru societate, pe termen lung.

În ceea ce privește aspectele tehnice, în afară de costuri, extinderea votului în afara secțiilor de votare introduce anumite vulnerabilități și trebuie să le recunoaștem. Este posibil ca personalul să nu aibă pregătirea sau experiența omologilor din țară. De asemenea, registrul alegătorilor tinde să fie o complicație în diaspora.

Cred că este important să luăm în considerare și motivele politice, sociale și economice, nu doar cele pur tehnice. Deci nu este vorba numai de partea tehnică, ci și despre a permite cât mai multor alegători să voteze

Aș spune că discuția privind înregistrarea nu exclude implicarea politică a cetățenilor. Primul pas este stabilirea criteriilor legale, adică cine este electoratul. Și aceasta este o conversație care ar trebui să includă toate aspectele la care te-ai referit: grupurile marginalizate și alții. Și ar trebui să se implice cât mai mulți cetățeni, partide politice, societate civilă etc.

Odată ce ați stabilit cui îi este legal permis să voteze, atunci este important să vă asigurați că toți acești oameni pot să voteze și să știu cum să facă acest lucru. Discutăm despre educația alegătorilor, dar și despre asigurarea mijloacelor tehnice pentru a putea face acest lucru posibil, în actualele secții de votare sau prin alte mijloace extinse. În acele cazuri în care îl extindem – și acesta include și votul în țară – este important să știm că există vulnerabilități de fiecare dată când adaugăm opțiuni de vot. Nu spun să nu facem asta, ci să ne pregătim în mod adecvat pentru a reduce și combate aceste riscuri.

În primul rând, ceva poate fi greșit: cu cât implicați mai multe persoane care nu sunt implicate în mod normal în alegeri, ceva poate merge prost. Poate fi vorba de o greșeală simplă. Sau dacă includeți Poșta pentru votul prin corespondență, adaugați la proces o autoritate care nu este familiarizată cu acest tip de proceduri. Dar, în același timp, există și percepția că ceva nu este în regulă. Și votul în afara țării poate fi predispus la acest lucru. Problema care a fost observată și rostogolită poate face sau nu o diferență cu privire la rezultate. Dar există percepția că a existat o manipulare, ceea ce poate pune în pericol tot procesul. Este o chestiune de încredere.

Cum construiești încrederea în instituții?

Spuneam că ceva poate merge prost sau există doar impresia că merge prost, fapt legat de încredere în proces și instituții. Există mai multe mijloace pentru a construi încrederea. În primul rând, este prin implementare corectă, prin simpla confirmare că autoritatea electorală organizează corect alegerile în mod repetat. Și dacă oamenii văd că alegerile se organizează competent, poate crește nivelul de încredere.

Al doilea aspect al construirii încrederii este relațional. Și acest lucru nu poate fi ignorat. Nu numai că trebuie să se descurce bine, ci trebuie să comunice cu adevărat și să consulte partidele politice, partenerii,  grupurile care reprezintă persoanele marginalizate. Această muncă trebuie luată în serios, în mod continuu, în elaborarea procesului de votare, în planificarea acțiunilor viitoare, în evaluările ulterioare – cum a mers – ascultând păreri și arătând că preocupările contributorilor sunt luate în serios pentru organizarea alegerilor viitoare.

Care este opinia dvs. privind introducerea votării în avans pentru alegerile din străinătate? De ce este o idee bună și ce ar putea merge prost?

Pot să înțeleg de ce este necesar ca votul să aibă loc în mai multe zile. Ambasadele devin secții de votare, dar, în loc să fie la câțiva kilometri distanță, ca o secție de votare normală din România, circumscripția dvs. este mult mai mare. Deci, opțiunile de a exprima voturile trebuie extinse. Aș spune că un lucru important este atenția la posibilitatea alegătorilor de a vota. Dar acest lucru trebuie să fie echilibrat în raport cu securitatea și orice fel de extindere aduce o problemă de securitate – securizarea materialelor, vulnerabilitățile care pot apărea -, iar vigilența este importantă.

Și, cel mai important, trebuie ascultate vocile tuturor, înainte de a introduce ceva. Este nevoie de trei cicluri electorale pentru a introduce complet o reformă mare. Reformele mici, lucruri pe care le puteți schimba rapid, se pot face de la un ciclu la altul. Dar pentru o reformă mare, mai ales una controversată, trebuie să vă asigurați că există o acceptare socială. Nu trebuie să marginalizați pe nimeni. Deoarece problema percepției devine o problemă mai mare decât livrarea reală.

Primul ciclu electoral este pentru a vedea ce se poate face cu problemele actuale, de a discuta, de a aduce mulți oameni în dezbatere  și de a ajunge la un fel de consens asupra opțiunilor. Al doilea ciclu se referă la testarea achizițiilor publice, la fezabilitatea tehnică, la finalizarea legislației și a formării funcționarilor electorali. Și ultimul ciclu este de testare, inclusiv backup, pentru că lucrurile pot merge prost. Și știu că din punct de vedere politic nu este întotdeauna posibil să faci acest lucru la modul ideal, dar dacă forțezi lucrurile să se întâmple foarte repede, pot merge prost.

Interviul original, în limba engleză poate fi citit pe www.expertforum.ro.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Estonia a rezolvat în timp record accesul locuitorilor la internet. Aproape toate contactele cu administrația publică se fac online. Votul la fel.

    …“…Este nevoie de trei cicluri electorale pentru a introduce complet o reformă mare. Reformele mici, lucruri pe care le puteți schimba rapid, se pot face de la un ciclu la altul….”…..

    Era digitală e altceva decât teorii, teze … textul amintește de generația „ședințe”…. decalajul „istoric” față de vest ….

    Votul prin corespondență e standard european, nu trebuie inventat, trebuie aplicat.

    Pupat toți ora 17 piața endependent
    I.L. Caragiale azi

  2. Daca era asa simplu, nu mai aveam discutia asta. Si mai cititi o data articolul, cred ca primiti raspunsuri la comentariile dvs chiar aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Septimius Parvu
Septimius Parvu
​​Septimius​ Pârvu​ este expert în bună guvernare și procese electorale​ în cadrul Expert Forum​. Are o experiență de peste ​nouă ani în coordonarea proiectelor ​legate de cetățenie activă, educație, monitorizarea alegerilor​ și clientelism politic​. Este trainer experimentat și coordonează de ​șase ani Școala pentru Democrație, un ​program dedicat tinerilor​ activisti civici​ și profesorilor ​din Romania și Republica Moldova. Începând cu 2009 a participat ca expert sau a coordonat mai multe campanii de monitorizare a ​alegerilor din România și la nivel internațional. În​tre​ 2012 și 2016 a coordonat 7 campanii de observare a alegerilor, la care au participat mai mult de 4000 de observatori interni. Septimius are experiență electorală internațională în țări precum Republica Moldova sau Muntenegru​. În 2015 a observat utilizarea votului prin Internet în Estonia. Septimius ​analizează clientelismul politic, finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale și a publicat un număr important de rapoarte cu privire la aceste teme, precum și o platformă interactivă care ilustrează rezultatele. Septimius a absolvit un master în Politică Europeană și Românească la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.