Intrarea Coreei de Nord în războiul ruso-ucrainean subminează și mai mult ordinea nucleară internațională

AUTORI: William Alberque și Andreas Umland

Un aspect deosebit de scandalos al războiului ruso-ucrainean a fost, încă de la începutul acestuia în februarie 2014, dimensiunea sa nucleară. Comportamentul nu numai al Moscovei și Kievului, ci și al tuturor celorlalte părți din acest război este condiționat de posesia de către Rusia și neposesia de către Ucraina a armelor atomice. Rusia are cel mai mare arsenal de focoase nucleare din lume, în timp ce Ucraina nu are niciunul.

Moscova nu s-a sfiit, în ultimii zece ani, să reamintească lumii în mod repetat puterea sa atomică distructivă. În noiembrie 2024, Kremlinul a modificat public doctrina militară a Federației Ruse și a coborât pragul Moscovei pentru utilizarea armelor nucleare. În schimb, Kievul, care a renunțat la focoasele atomice sovietice moștenite în 1994 pentru a adera la Tratatul de neproliferare nucleară (TNP) ca stat fără arme nucleare, continuă să nu aibă niciun fel de arme de distrugere în masă cu care să răspundă amenințărilor și provocărilor tot mai grave ale Kremlinului.

În mod ciudat, această situație incongruentă este legitimată, susținută și protejată de dreptul internațional. Pe de o parte, TNP permite Rusiei, ca stat oficial dotat cu arme nucleare, să construiască și să achiziționeze arme atomice. Pe de altă parte, TNP interzice în mod explicit Ucrainei, în calitate de stat oficial fără arme nucleare, să facă același lucru. În plus, aliații non-nucleari ai Ucrainei – de la Canada, în vest, la Japonia, în est – sunt obligați în mod similar, prin tratatul de neproliferare, să își mențină statutul de puteri militare convenționale în sprijinirea Ucrainei.

După ce a zdruncinat deja ordinea nucleară internațională în mai multe moduri prin expansiunile sale teritoriale oficiale și neoficiale în Moldova, Georgia și Ucraina, Moscova subminează, de asemenea, atât logica regimului de neproliferare și cât și litera TNP prin poziția sa nucleară. În preambul, TNP prevede faptul că „în relațiile lor internaționale, statele trebuie să se abțină de la amenințarea sau utilizarea forței împotriva integrității teritoriale sau independenței politice a oricărui stat”. În special, utilizarea sau amenințarea cu utilizarea de către un stat care deține arme nucleare împotriva unui stat care nu deține arme nucleare și care își respectă obligațiile în temeiul TNP este inadmisibilă.

Efectele participării Coreei de Nord la războiul ruso-ucrainean

Logica neproliferării nucleare este acum atacată și de intrarea Coreei de Nord în războiul ruso-ucrainean. După ce anterior a sprijinit deja puternic războiul Rusiei cu echipamente militare și muniție, Pyongyang și-a extins colaborarea cu Moscova în toamna anului 2024, începând să trimită trupe regulate nord-coreene pentru a lupta împotriva Ucrainei. Se pare că unele dintre unitățile militare din Coreea de Nord s-au angajat deja în lupte directe împotriva forțelor ucrainene și au început să aibă pierderi semnificative. Implicarea Coreei de Nord în acest conflict continuă să extindă domeniul de aplicare și amploarea războiului într-o conflagrație globală.

Coreea de Nord a părăsit TNP în 2003, cu mult înainte de începerea implicării sale crescânde într-un război european. De la ieșirea sa oficială din tratat, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, Pyongyang nu a mai fost legat de normele TNP. Coreea de Nord s-a simțit liberă să își construiască, precum și să își testeze armamentul fără restricții, în ciuda faptului că a încălcat tratatul în timp ce era membru, cu consecințe minime. Coreea de Nord este în prezent unul dintre cele patru state cu arme nucleare din lume, care nu sunt parte la tratatul de neproliferare (celelalte trei fiind India, Pakistan și Israel).

Schimbarea statutului Pyongyangului în ordinea nucleară internațională prin ieșirea din TNP este importantă în evaluarea efectelor pe care le are participarea Coreei de Nord, cu mii de soldați, din noiembrie 2024, asupra Tratatului. Nici declanșarea războiului de către Moscova în 2014 și escaladarea acestuia în 2022, nici intrarea deplină a Phenianului în război nu au diminuat restricția absolută decurgând din TNP asupra Ucrainei de a obține beneficiile descurajării nucleare împotriva Rusiei. Respectarea conștiincioasă a TNP dezavantajează acum Ucraina nu numai față de unul, ci și față de doi posesori de arme atomice – Rusia, în calitate de stat oficial dotat cu arme nucleare, și Coreea de Nord, în calitate de stat dotat cu arme nucleare, care nu face parte din TNP.

Această situație nouă face ca rolul geopolitic al tratatului să fie și mai paradoxal decât a fost cazul în timpul fazei pur bilaterale a războiului ruso-ucrainean din 2014 până în 2023. Punerea în aplicare a TNP de către Ucraina și aliații săi non-nucleari pare de două ori dezavantajoasă: aceasta nu numai că le pune în pericol față de Rusia, unul dintre statele semnatare ale tratatului, ci le și reduce raza de acțiune în legătură cu războiul purtat de Coreea de Nord împotriva Ucrainei. Astfel, Ucraina este amenințată de state cu arme nucleare cu două statute juridice diferite, fără nicio cale de atac în contextul TNP pentru a aborda această situație incredibilă și fără precedent.

Întrucât soldații nord-coreeni participă acum la un război european, Kievul și prietenii săi europeni ar fi îndreptățiți să ia în considerare o acțiune militară directă împotriva Coreei de Nord. Cu toate acestea, spre deosebire de adversarul lor din Asia de Est, Ucraina și majoritatea aliaților săi din Europa și din alte părți ale lumii sunt state fără arme nucleare cărora TNP le interzice să dețină arme atomice și, prin urmare, sunt deosebit de supuse amenințărilor nucleare din partea Coreei de Nord. Ucraina și alte țări europene nenucleare sunt puternic afectate de participarea Coreei de Nord la războiul expansionist al Rusiei. Cu toate acestea, în calitate de state fără arme nucleare, acestea sunt limitate în acțiunile lor de capacitatea Pyongyangului de a descuraja orice atac asupra teritoriului nord-coreean prin represalii nucleare.

Încălcarea și absența Coreei de Nord din regimul de neproliferare îi oferă libertate de acțiune internațională. În schimb, respectarea TNP de către Ucraina îi limitează capacitatea de a se apăra împotriva Rusiei și Coreei de Nord, astfel cum permite articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite. Prin urmare, în mod curios, TNP pare să faciliteze războiul internațional, precum și extinderea sa transcontinentală, și să permită sau, cel puțin, să nu inhibe expansiunea teritorială, precum și poziția nucleară. Dr. Jekyll a devenit Mr. Hyde.

În plus, noul parteneriat al Coreei de Nord cu Rusia, în legătură cu războiul ruso-ucrainean, se referă și la alte obligații ale Moscovei, în temeiul TNP. În iunie 2024, Vladimir Putin și Kim Jong Un au semnat un așa-numit Tratat cuprinzător de parteneriat strategic, care a intrat în vigoare la începutul lunii decembrie 2024. Tratatul include promisiunea de a se apăra reciproc în caz de atac armat, iar Rusia promite să protejeze Coreea de Nord de sancțiuni „extrateritoriale”.

Institutul pentru Studiul Războiului a conturat, la 1 noiembrie 2024, situația neclară care a apărut, în felul următor: „Deși acordul [pe care Putin și Kim l-au semnat la 19 iunie 2024] nu stipulează că Rusia va ajuta Coreea de Nord să dezvolte rachete sau arme nucleare, Rusia și-a abandonat opoziția din trecut față de programul nuclear al Coreei de Nord. Rusia a opus dreptul de veto unei rezoluții a ONU de înăsprire a sancțiunilor împotriva Coreei de Nord în 2022 și unei alte rezoluții a ONU de prelungire a mandatului Comitetului ONU de monitorizare a sancțiunilor împotriva Coreei de Nord în 2024, punând astfel capăt efectiv monitorizării respectării sancțiunilor ONU. […] Respingerea de către ministrul rus de externe Lavrov a denuclearizării Coreei de Nord ca fiind o „problemă închisă” este emblematică pentru schimbarea de atitudine a Rusiei din 2022, care ar putea conduce la o disponibilitate de a sprijini direct programul nuclear al Pyongyangului.”

Deși este oficial un stat dotat cu arme nucleare, Rusia nu mai susține sancțiunile împotriva Coreei de Nord pentru comportamentul său, în special pentru dezvoltarea de arme atomice în afara TNP. În schimb, Rusia sprijină indirect și, poate, chiar direct ambițiile nucleare ale Phenianului.

Concluzii

Regimul de neproliferare nucleară a luat naștere odată cu intrarea în vigoare a TNP în 1970. De atunci, acesta își trage legitimitatea din faptul că este un acord cuprinzător care contribuie la prevenirea războiului nuclear, precum și la prevenirea utilizării sau a amenințării cu utilizarea armelor nucleare împotriva statelor care nu dețin arme nucleare. Cu toate acestea, astăzi, el generează efecte destul de diferite. În loc să promoveze pacea internațională, Tratatul a ajutat de fapt Rusia să pună în aplicare politici expansioniste împotriva Ucrainei – un stat care a eliminat armele nucleare moștenite de la URSS pentru a adera la TNP și a se conforma acestuia.

În prezent, efectele corozive ale războiului Rusiei împotriva Ucrainei asupra ordinii globale de securitate sunt agravate și mai mult de implicarea crescândă în războiul ruso-ucrainean a Coreei de Nord, un stat dotat cu arme nucleare din afara TNP. Pentru a menține și a consolida regimul de neproliferare, toate statele semnatare ale TNP ar trebui să sprijine fără echivoc Ucraina. Acest sprijin ar trebui să includă sprijin militar sau nemilitar care să permită Kievului să obțină o victorie convingătoare pe câmpul de luptă, să-și elibereze teritoriile ocupate în prezent în mod ilegal de Rusia și să încheie războiul cu o pace justă.