Era la începutul anului 1983 când Radio Europa Liberă a transmis eseul meu „Nicu Ceaușescu și ascensiunea comunismului dinastic în România”. Mi-am amintit de el acum două săptămani, pe 1 septembrie, când Nicu ar fi implinit 70 de ani. Suferea de acute complexe. Cei avizati știu ca i se spunea „Degetarianul”. Fugea de penibil, dar penibilul il urmărea necruțător. N-a avut prieteni reali, era inconjurat (se inconjurase) de slugi, de sicofanți si de parteneri de dezmăț.
Îl cunoșteam bine pe „delfin”: fuseserăm colegi de școală și, câțiva ani, de clasă, între 1958 și 1970. Ne-am revăzut sporadic după bacalaureat. Încheiam acel text al meu cu un avertisment-profeție: „Spre deosebire de părinții săi, Nicu Ceaușescu a citit la timp cărți despre împărații romani și știe că nicio gardă pretoriană nu este atât de loială încât să-și riște soarta atunci când Cezarul se prăbușește”.
Citez din memorie, dar acesta era sensul cuvintelor mele. Cred că a citit textul. Nu știu ce va fi gândit atunci ori pe 22 decembrie 1989. Au fost trădați, el și părinții săi, de garda pretoriană. A murit pe 26 septembrie 1996. Cred că îl lăsau complet rece bazaconiile despre „societatea socialistă multilateral dezvoltată”.
Fratele său, Valentin, și sora sa, Zoia, erau și ei lămuriți, ieșiseră din joc. Pe ultima sută de metri, Valentin a acceptat să fie „ales” membru supleant al CC al PCR la Congresul al XIV-lea (și ultimul) al PCR. Era în noiembrie 1989, căzuse Zidul Berlinului. Nicu a fost „promovat” ca membru supleant în areopagul partidului, Comitetul Politic Executiv. Revoluția l-a prins pe postul de prim-secretar al Comitetului Județean Sibiu al PCR.
Nicu simula devotament partinic, dar nu-l interesau decât propria-i desfătare, bețiile și orgiile uteciste. N-a lăsat în urmă nimic în afara amintirii unui adolescent întârziat, un playboy al nomenclaturii, o vedetă a unui grotesc spectacol de marionete în mizerie scandând mecanic: „Ceaușescu Junior/Viitor Conducător!”
Din „doctrina Ceaușescu”, Nicu mi-a citat odată maxima favorită a tatălui său: „Să-i tai mâței coada și să o lași să creadă că-i mâță”. Unica sa revoltă a fost acțiunea de divorț intentată în 1985 împotriva Polianei Cristescu, cea aleasă de Cabinetele 1 și 2 să-i fie soție.
Cineva menționa recent amintirile cu iz obscen despre Nicu ale unor Serghei Niculescu-Mizil și Mădălin Voicu. Niciunul nu a fost coleg de școală cu el. Erau camarazi de desfrâu nomenclaturist, nimic mai mult. Uneori, jucau fotbal cu nasturi. În ultimii ani de liceu, Nicu a avut o legătură de iubire reală cu sora lui Serghei, Donca. Ea era cu un an, poate doi, mai mică, elevă la Liceul I.L. Caragiale.
Nicu, elev la actualul liceu Jean Monnet, o aștepta zilnic la terminarea orelor, mergeau pe jos, ținându-se de mână, spre reședința familiei Mizil de pe Șoseaua Kiseleff. Legătura s-a terminat nefericit. Într-un interviu din 1990, Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Politic Executiv din 1965 și până pe 22 decembrie 1989, spunea că într-o zi va examina public legăturile dintre el și Nicolae Ceaușescu, precum și cele dintre copii. Nu a făcut-o. Relațiile dintre „marile familii” comuniste își așteaptă cronicarul…
Versiune actualizata a eseului meu publicat initial pe site-ul postului de radio Europa Libera Moldova.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Nici în 20 de ani nu veți reuși să zugrăviți ce a construit tata!”
***
Nu vad necesitatea unor amintiri despre Nicu. Nici de bine, nici de rau. Vrem sa dovedim ce!? Oare alte progenituri, de ieri, de alaltaieri, de azi, fie Trump, Biden, de aici si de acolo se comporta altfel?
Un articol despre cei cu origini comune, cei care se cunosc din copilărie.
„Despre morti numai de bine”,nu se mai pot supara,nu te mai pot contrazice ,mai ales nu mai pot sa se apere.Nicu Ceausescu a fost un om care s-a dus implinit sau nu,s-a dus si asteapta o reincarnare,judecata Mantuitorului sau locul stabilit tuturor netrebnicilor, slugi fidele ale nevolniciei ori iertarea Judecatorului Suprem la rugamintilor celor ce i-au pastrat amintirea vie ca urmare a unor gesturi de omenie cat timp a fost in viata.”Ceausescu Junior/Viitor Conducator” a izvorat din nemultumirea tanarului Budda roman nemultumit de sordida „Curte nomenclaturista” aciuata langa parintii sai si criticata de Comunistul Parvulescu la ultimul congres ,din zorile ce se intrzareau prin functia partinica de la Sibiu si poate, nu in ultimul rand ,din interviul incognito ce mi l-a luat in septembrie 1989 referitor la starea natiei si ce viitor i se intrevede.Vazandu-l la TV in decembrie al aceluiasi an fatidic,m-am felicitat pentru felul reverentios si optimist al exprimarii parerilor mele despre mersul istoriei asemeni simbolului Coloanei Infinitului a lui Constantin Brancusi.Credinta noastra ortodoxa ne calauzeste in viata cu invatatura respectarii ei prin implinirea celor zece porunci si prin intelegerea ,insusirea si aplicarea povetelor din Biblie. Deci despre morti numai de bine!