joi, mai 19, 2022

Între pro și contra în vaccinarea antiCOVID-19: persoane, țări, regiuni

Întrebările[1]

De ce unii oameni s-au vaccinat antiCOVID-19 (C19) sau au planificat acțiunea în curând, cândva în cursul anului, mai târziu sau niciodată? Este un gen de continuum motivațional între foarte curând și niciodată? Diferă motivațiile de la loc la loc? Și dacă da, cât de mult și cum? Întrebări de acest gen ar merita să fie asumate, pentru că numai din compararea răspunsurilor date în contexte diferite am putea, foarte probabil, avansa în înțelegerea temei.

Condiționările social-culturale în vaccinarea împotriva C19 au fost abordate prin studii de caz la nivel național (Cerda&Garcia 2021) sau prin compararea situațiilor dintre țări vecine sau asemănătoare prin profilul lor cultural (Wollast et al. 2021, Trent et al. 2021). Vom extinde o astfel de abordare la 24 de societăți din Uniunea Europeană, folosind datele unui sondaj de tip Flash Eurobarometer, din perspectiva teoriei comportamentului planificat (Wolff 2021, Wollast et al. 2021). În linia abordării standard, practicile de vaccinare sunt bine aproximate prin intenții, iar acestea derivă din atitudine, presiunea celuilalt semnificativ și din controlul perceput al comportamentului vizat (Ajzen 2011). În acest gen de abordare problema esențială este legată de buna specificare a modelului de predicție. Modelul teoriei comportamentului planificat este unul de tip universalist, în care contextul este estompat. În plus, intenția de acțiune tinde să devină o variabilă intermediară unică prin care acționează toți ceilalți factori asupra comportamentului. Nevoia de standardizare a factorilor de context este accentuată în special în cercetările comparative pe unități spațiale diferite (țări, regiuni, comunități).

Analiza de față susține o variantă de teorie extinsă în domeniu pentru a include și rolul contextului de loc-timp și spațiu social în determinarea comportamentelor de vaccinare împotriva C19. Evidențierea unor astfel de contexte la nivelul unităților teritoriale comparate poate duce la întrebări și ipoteze legate de alți factori care condiționează comportamentele planificate. Ca orice contextualizare poate favoriza și fundamentarea unor politici în domeniul de referință (Gaston 2017).

Datele pe care le folosim în această analiză provin din Flesh Eurobarometer 494, realizat în mai 2021, în țările Uniunii Europene. Principala variabilă dependentă, în concordanță cu premisele de contextualizare menționate, nu este intenția de vaccinare ci comportamentul de vaccinare în care se includ și tipurile de intenții de vaccinare dar și posibila vaccinare anti-C19 în perioada anterioară momentului de sondaj. Altfel spus, variabila dependentă în analiză include comportament trecut și intenții de viitor într-o singură variabilă de tip calitativ. În acest fel vor putea fi determinate influențe specifice ale diferiților factori luați în considerație asupra unor comportamente de vaccinare realizate sau planificate.

În secțiunea următoare introducem datele de sondaj pe care le folosim și modelul de analiză. Ulterior prezentăm rezultatele analizei și, în final, concluziile.

Date și model teoretic

Datele pe care le folosim pentru înțelegerea intențiilor și comportamentelor de vaccinare provin din Flash Eurobarometer 494, realizat în mai 2021 în țările Uniunii Europene. Am folosit varianta ponderată pentru toate cele 27 de țări, cu eliminarea subeșantioanelor foarte mici, pentru Luxemburg, Malta, Estonia și Cipru (25912 persoane de vârstă adultă) pentru a asigura o mai mare stabilitate a rezultatelor de calcul la nivel de țară.

Modelul de analiză pe care îl folosim operează cu orientarea vaccinării anti C19 atât ca variabilă ordinală cât și nominală. În varianta ordinală am considerat că orientarea minimă provaccinare este la cei care declară că nu se vor vaccina niciodată pentru a preveni această boală (scor 1) iar scorul pentru orientarea maximală este de 6, acordat celor care s-au vaccinat deja. Valorile intermediare sunt exprimate în termeni de mai târziu (2), nu știu (3), cândva în 2021 (4), curând (5). În felul acesta, între intenția de vaccinare niciodată și m-am vaccinat deja apare o polaritate. În măsurarea de tip nominal, cele șase valori sunt numai diferite , nu și ordonate între ele.

Prima ipoteză (H1) care structurează modelul teoretic cu care lucrăm susține, în linia teoriei comportamentului planificat, că orientarea provaccinareanti-C19 este cu atât mai intensă cu cât atitudinea provaccinare anti-C19 este mai puternică (Figura 1).

Figure 1. The theoretical model of predicting vaccination behaviours against C19

Indicele de orientare  în  provaccinare împotriva-C19 (IPVO) este construit ca scor factorial (înmulțit cu 100), din trei indicatori referitori la acordul persoanei intervievate cu formulări care susțin că vaccinarea anti-C19 este o datorie civică, are mai multe avantaje decât dezavantaje și că vaccinarea în genere a contribuit la dispariția multor boli (Sandu, 2021). Pentru a măsura percepția celuilalt semnificativ în materie de vaccinare anti-C19 am folosit doi indici de încredere. Primul dintre aceștia este construit ca scor factorial din indicatori referitori la încrederea în guvern, autoritățile locale și în autoritățile sanitare ca surse de informare despre vaccinarea anti-C19. Cel de-al doilea este referitor la încrederea în rețelele online folosite ca sursă de informare despre vaccinarea anti-C19. În concordanță cu cercetări anterioare (Thornton 2022), ipoteza H2 susține că încrederea sporită în instituții ale administrației publice favorizează vaccinarea anti-C19 iar prin ipoteza H3 se susține așteptarea ca încrederea sporită în informațiile de pe rețele de socializare să favorizeze comportamentele de refuz sau ezitare în vaccinarea anti-C19 (Wang&Liu 2021).

Cea de-a patra ipoteză H4 afirmă o probabilitate sporită de vaccinare/intenție de vaccinare anti-C19 pentru persoanele care au mai fost vaccinate cel puțin o dată ca adult pentru a preveni o altă boală (Sandu 2021). Altfel formulată, ipoteza susține că probabilitatea sporită de vaccinare anti-C19 este mai mare pentru cei care au deja obișnuința personală de a fi vaccinați ca adulți.

In fine, în linie cu alte cercetări anterioare la nivel european (Sandu 2021) centrate asupra atitudinii față de vaccinarea anti-C19, este de așteptat ca intențiile și comportamentele de vaccinare în raport cu aceeași infecție să aibă o probabilitate mai mare de manifestare în localitățile urbane și în societățile din vechile state membre ale Uniunii Europene (H5).

Prezentăm, în continuare, rezultate ale analizei sub aspect descriptiv și explicativ. În partea strict descriptivă prezentăm modul de grupare a țărilor sub aspectul modelelor de comportament trecut-intenții de vaccinare împotriva C19. Similitudinile care apar între populațiile din diferite țări permit identificarea unor criterii, favorizează atitudini și comportamente similare în domeniul de analiză. După identificarea distribuțiilor de frecvențe pentru cele șase valori ale principalei variabile de analiză referitoare la comportamentele în vaccinarea anti-C19 trecem la gruparea țărilor sub aspectul similitudinilor dintre ele, funcție de respectivele modele comportamentale dominante. Ulterior, analiza revine la nivel individual pentru a distinge modele de predicție a comportamentelor/intențiilor de vaccinare.

Modele naționale de raportare la vaccinarea C19

Cele 23 de societăți care rămân în analiză după renunțarea la cele pentru care eșantioanele sunt foarte mici, în sondaj, sunt departe de a fi unice sub aspectul comportamentelor de vaccinare anti-C19. O primă diferențiere care apare foarte clar este cea între vechile și noile state membre ale UE (Figura 1). Cu excepția Greciei, populația din toate celelalte țări ale vechii Uniuni Europene este orientată majoritar în favoarea vaccinării anti-C19 în mai mare măsură decât cea din noile state membre ale Uniunii. Pentru ambele grupări se constată că orientarea provaccinare era mai mare în marile orașe, comparativ cu cea din comunitățile rurale. În marile orașe din UE, spre exemplu, indicele orientării dominante provaccinareera, cu datele sondajului din mai 2021, de 71%. Pentru comunitățile rurale din Uniune, orientarea dominantă provaccinare era de 66%. Pentru toate țările din Europa Centrală și de Est indicii respectivi erau mai mici decât media pe UE. Statele din Vechea Uniune aveau indicii respectivi mai mari decât media menționată, cu excepția Greciei. În ansamblu, datele din Graficul 1 confirmă ipoteza 5. Numai în cazul Belgiei și Slovaciei se înregistrează situații diferite de trendul european în sensul că la nivelul acestor țări, indicele orientării provaccinare anti-C19 este mai mare în rural decât în urban.

Figure 1. The dominant orientation on anti-C19 vaccination by rural and urban areas in EU countries (%)

Data source: Flash Eurobarometer 494. The figures in the diagram represent the index of dominant orientation on C19 vaccination=(% positive orientation- % negative orientation)* (100-DK)/100. The positive orientation sums up those that are vaccinated or intend to do it soon or sometime in 2021. The negative orientation is given by those that said that they will never vaccinate or will do it an indefinite later. DK – non-answers. Urban here means living in large cities and rurakl is the category including villagers and dwellers of towns. For example the index of dominant orientation on C19 vaccination in urban areas of Spain is 92%, ten percentage points larger than in rural areas. Countries with very small samples (Malta, Cyprus, Estonia, Luxembourg) were not included in the analysis. Th eindex of dominant orientation on C19 vaccination for riral Bulgaria is -3.

Un al doilea nivel de diferențiere poate fi identificat la nivel de clustere de țări (Figura 2). Graficul permite identificarea a trei nuclee de similitudine, în sensul de grupări de țări cu maximă similaritate între profilurile comportamentale de vaccinare anti-C19, evaluate sub aspectul intențiilor și comportamentelor din trecut: Bulgaria-Slovacia, Danemarca-Portugalia și Irlanda-Suedia-Olanda-Spania. Cea mai mare grupare, ca număr de țări, este cea formată din Irlanda-Suedia-Olanda-Spania. În jurul acestui nucleu de similitudine gravitează și Italia. Împreună, cele cinci țări înregistrau, la mijlocul anului 2021, gruparea europeană cu cele mai puternice intenții de vaccinare rapidă anti-C19 (Tabel 2). Trei dintre cele cinci țări fac parte din Nordul-Global dezvoltat (Irlanda-Suedia-Olanda), iar două, Spania și Italia sunt în zona sudică a continentului. Reținem, deocamdată, și informația referitoare la posibila relevanță a proximității teritoriale între unele dintre țările care compun gruparea.

Datele din Graficul 2 și cele din Tabelul 1 permit evidențierea faptului că majoritatea țărilor din vechea Uniune Europeană aparțin grupărilor pro-vaccinare, în intenție și comportament. La gruparea menționată a celor cinci țări se adaugă și grupările de similitudine Belgia-Germania și Danemarca-Finlanda-Portugalia. Singurele țări analizate care fac parte din vechile state membre ale UE dar nu manifestă o similitudine puternică față de modelul respectiv sunt Austria, Franța și Grecia. Austria și Franța sunt mai apropiate sub aspectul modelului comportamental-atitudinal de vaccinare anti-C19 de țările din Estul și Centrul UE, de Ungaria, în special. Grecia, la rândul ei, are un profil comportamental mai apropiat de Bulgaria-Croația-Slovacia decât de cel al țărilor din vechea Uniune Europeană. Deocamdată notăm, la nivel descriptiv, iarăși, o confirmare a ipotezei H5 care formula așteptarea ca intențiile și comportamente provaccinareanti-C19 să fie mult mai puternice în vechea, comparativ cu noua Uniune Europeană.

Figure 2. Dendrogram of similarities among European countries by intentions and practices of vaccination against C19

Data source: Eurobarometer 494.Hierarchical cluster analysis, furthest neighbour, Pearson correlations as measures of similarity. Profile of each country determined by the share of the country respondents to the question on practices and intention of vaccination against C19: vaccinated already, as soon as possible, later on in 2021, undecided, later, never. Countries with very small samples (Malta, Cyprus, Estonia, Luxembourg) were not included in the analysis. The six clustering variables are standardised with z scores. The vertical line in the diagram is a marker of the most homogeneous clusters of similarity.

Desigur, cele 10 grupări de țări generate prin analiză cluster sunt cu limite difuze. În acest stadiu al analizei nu este clar dacă acestea diferă între ele datorită compozițiilor lor socio-demografice pe care le au sau în legătură cu anumite caracteristici culturale sau economice. Vom avea un răspuns la întrebare în momentul în care vom introduce apartenența respondenților din sondaj la grupările respective ca variabilă independentă în modele multinivel de analiză multivariată.

Table 1. Profiles of  European Union countries by patterns of orientation to the vaccination against C19

Data source: Eurobarometer 494. The clusters of similar countries by vaccination orientation are derived from the dendrogram in figure 1. Figures in are adjusted standardised residuals in a table crossing cluster of countries with the values of the variable referring to vaccination intentions and past behaviours. A positive sign indicates a positive association between column and row value and the negative one a disassociation. For a probability of 95%, the threshold for significance is 1.96. For example, the highest positive association to getting vaccinated soon is for the subsample of the survey from Ireland-The Netherlands- Sweden- Italy-Spain as indicated by the value of 26.1.

Constatările anterioare au operat cu date de sondaj la nivel de țară. Dacă analiza coboară la nivel de individ, se poate vorbi de modele de țară sau de un model european de raportare la vaccinarea anti-C19? Care este profilul socio-demografic al celor care au spus că se vor vaccina în curând sau niciodată, sau au optat pentru una din variantele intermediare? Dar al celor care s-au vaccinat deja? La această întrebare vom răspunde în secțiunea care urmează.

Orientări socio-culturale în vaccinarea anti-C19

Atitudinea  de tip provaccinare duce , așa cum era de așteptat conform primei ipoteze, la adoptarea unor intenții de vaccinare în curând sau în viitorul previzibil din anul de sondaj (Tabelul 2). Un nivel redus al acestei atitudini favorizează, la nivel european, adoptarea refuzului de vaccinare. Numai la cei care intenționează vag să adopte respectivul vaccin nivelul atitudinii respective nu contează semnificativ. Încrederea în guvern, administrația sanitară și în administrația locală pare să fie unul dintre cei mai puternici factori în favorizarea vaccinării anti-C19, în concordanță cu așteptările formulate prin ipoteza H2. Simetric, neîncrederea în aceste instituții duce la refuzul de vaccinare. Surprinzător, încrederea în rețelele sociale online nu acționează așa cum era formulată așteptarea prin ipoteza H3 decât limitat, numai pentru cei care s-au vaccinat deja. Mai exact, cei care s-au vaccinat deja tind să aibă un nivel redus de încredere în rețelele online. Pentru restul categoriilor analizate, factorul respectiv nu mai contează semnificativ. Posibil ca o astfel de constatare să fie legată și de faptul că modelul de analiză nu a fost suficient de bine specificat. Nu știm, spre exemplu, din datele de bază ale sondajului utilizat, care dintre cei intervievați erau utilizatori de internet de mare frecvență, asociați unor rețele de socializare. În ipoteza H4 este formulată așteptarea ca persoanele care s-au vaccinat în trecut ca adulți, pentru o altă boală, să fie orientate în mai mare măsură în favoarea vaccinării anti-C19. Relația respectivă nu o regăsim ca semnificativă decât pentru cei care s-au vaccinat deja sau au de gând să se vaccineze în scurt timp. Factorul respectiv pare să fie, prin prezență, condiție favorabilă de vaccinare rapidă. Absența lui, însă, nu duce, automat, la blocarea intenției de vaccinare anti-C19.

Table 2. Predictors of intentions to get vaccinated at the European Union level by categories of practices, May 2021

Data source: Eurobarometer 494, May 2021. Multinomial logistic regresion. The full model that is not presented here included also 23 residence countries (with Finlanda as a reference category). The coefficients in the table are computed by controlling for residence country. Pseudo R2 for the model without the country predictors is 0.210. Regression in STATA, using pweight option.

Cea de-a cincea ipoteză susține că rezidența în vechile state membre ale UE a favorizat o probabilitate mai mare de adoptare a unei atitudini pozitive pentru vaccinarea anti-C19. Datele descriptive, la care ne-am referit deja, au confirmat această așteptare. Ipoteza este susținută și cu date la nivel individual, în analiză multinivel. În Tabelul 3 prezentăm, în formă simplificată, un tablou al țărilor pentru care am înregistrat, cu date la nivel individual, un impact semnificativ al tării de rezidență asupra orientării personale în materie de vaccinare anti-C19. Toate cele opt țări pentru care se înregistrează un efect pozitiv și semnificativ asupra intenției de vaccinare în curând sunt din categoria vechilor state membre ale UE. Modelul de adoptare a vaccinului în trecut, până la mijlocul anului 2021, era specific pentru Germania-Irlanda-Belgia, Austria-Franța și Ungaria-România. Modelul cultural de a refuza vaccinarea anti-C19 este specific pentru trei țări din estul Europei (Republica Cehă, Croația și Bulgaria) și pentru Grecia.

            Table 3. Specific patterns of vaccination behaviours and intentions

Data source: Eurobarometer 494, May 2021. Simplified table with significant positive regression coefficients (+) using the full model of multinomal regression from Table 2. Example: Living in the Netherlands favours significantly the option for declaring that the person will vaccinate soon, caeteris paribus.

Provocările contextelor socio-demografice și instituționale

Dincolo de efectele de atitudine, încredere în instituțiile relevante pentru vaccinarea anti-C19 și experiențe sanitare personale, contează semnificativ și factorii socio-demografici atunci când analizele de regresie se fac țară cu țară.

Contextul de regiune continentală și de țară are un rol important în diferențierea relațiilor cauzale sau de condiționare (Tabelele A2 și A3 în anexă care conțin modele de regresie multiplă cu variabila dependentă de tip ordinal care măsoară orientarea față de vaccinarea anti-C19). În fiecare dintre societățile incluse în analiză, calitatea de a avea peste 60 de ani mărește semnificativ probabilitatea de vaccinare anti-C19, mai mult însă, în țările din vechea UE decât în noile state membre. De ce este așa? O explicație posibilă ar fi vârsta medie mai ridicată în Vest și în Nord decât în Est. Analize suplimentare sunt necesare. Singura excepție o constituie Letonia unde calitatea de persoană de peste 60 de ani nu are un impact semnificativ asupra orientării comportamentale față de vaccinare.

Mediul rezidențial în sine, controlând ceilalți predictori, nu contează decât pentru Finlanda, Letonia și România. În aceste țări persoanele din mediul urban, din orașele mari, în special, tind să susțină mai mult vaccinarea anti-C19 decât populația din comunitățile rurale. Este probabil că în aceste țări interacțiune socială favorabilă infectării cu C19 este este mult mai puternică in urban decât în rural , comparativ cu situația din restul UE. Este o ipoteză generată din analiza datelor. De testat, însă.

Prezența copiilor de sub 15 ani în familii tinde să descurajeze vaccinarea adulților în 10 din cele 23 de societăți analizate. Acest efect are intensitate maximă în Polonia, Republica Cehă și Irlanda și Finlanda. Nu știm de ce este așa. Efect de mod de măsurare prin sondaj sau condiționări de țară?

Pe total eșantion european, calitatea de angajat sporește considerabil probabilitatea de vaccinare în fapt sau în intenție (Tabel 2). În momentul în care analiza se face țară cu țară și cu o variabilă dependentă de tip ordinal, rezultatele sunt diferite (Anexa neinclusă aici). Între țările din vechea UE, numai în Italia înregistrăm o favorizare semnificativă a vaccinării anti-C19 pentru cei care lucrează. În estul Europei relația respectivă este mai frecventă. Apare, la nivel semnificativ, în ordine de intensitate descendentă, în România, Ungaria, Lituania și Slovacia. De ce numai aici? Sunt acestea țări în care presiunea instituțională pentru vaccinarea anti-C19 la nivelul angajaților a fost mai puternică?

Concluzii

Ideea de a include vaccinarea personală, în trecut, împreună cu valorile intenției de vaccinare anti C19 în aceeași variabilă s-a dovedit fertilă. Liniile de diferențiere nu sunt numai cele între vaccinat-nevaccinat și mă voi vaccina în curând versus niciodată. În plus, a măsura un fenomen nou atât prin șase valori calitativ diferite între ele – vaccinat deja, cu intenții de vaccinare în curând, cândva în 2021, nu știu, mai târziu sau niciodată – sau printr-o variabilă care acceptă că cele șase valori pot fi ordonate de la minim (1) la maxim (6) este, iarăși util din punct de vedere metodologic, pentru validarea analizei.

Așa am aflat că în ecuația explicativă pentru orientarea individuală în raport cu vaccinul anti-C19 contează atitudini, încredere, experiențe de vaccinare împotriva altor boli, dar și caracteristici personale de status, țara și macroregiunea de apartenență în UE.

La nivel agregat, rezultă că orientarea provaccinare împotriva C19 este mai puternică în vechile decât în noile state membre ale Uniunii și în urban, comparativ cu mediul rural, cu mici excepții discutate în text. În afară de distincția dintre vechile și noile state membre, în materie de orientare dominantă a populației în raport cu vaccinarea anti-C19, operează din plin și diferențele de similitudine între grupuri de țări. Cele 10 grupări de țări se ordonează, la rândul lor, în trei mari categorii cu orientări dominante provaccinare, anti-vaccinare și cu puternice controverse pe temă în interiorul țărilor. Cea mai mare grupă de țări cu populații orientate predominant provaccinare este formată din Irlanda-Olanda-Suedia-Spania-Italia. Orientările anti-vaccinare se înregistrau, cu intensități maxime, la mijlocul anului 2021 în Grecia și Republica Cehă. Grupările de maximă controversă între pro și contra vaccinare erau în Letonia-Slovenia, Lituania-Polonia și în România.

La nivel individual, toate cele cinci ipoteze sunt susținute de date. Orientările provaccinare împotriva C19 tind să fie mai puternice pentru cei cu atitudini favorabile vaccinării, cu încredere în instituțiile relevante, care au experiența unei vaccinări ca adult împotriva altor boli și cu rezidențe în special în marile orașe din state membre ale UE. Contextele naționale, la rândul lor, aduc diferențieri semnificative în orientările provaccinare (Figura 3). Germania, Irlanda și Belgia, spre exemplu, erau, la mijlocul anului 2021, societățile cu cea mai puternică orientare în favoare vaccinării anti-C19 atât sub aspectul ponderii de persoane vaccinate deja cât și din perspectiva intențiilor de vaccinare rapidă. Nucleul cel mai puternic de antivacciniști era, tot pentru mijlocul anului 2021, în Grecia, Bulgaria, Croația și Republica Cehă.

References

Ajzen, I. (2011). The theory of planned behaviour: Reactions and reflections. Psychology & health26(9), 1113-1127.

Burke, P. F., Masters, D., & Massey, G. (2021). Enablers and barriers to C19 vaccine uptake: An international study of perceptions and intentions. Vaccine39(36), 5116-5128.

Cerda, A. A., & García, L. Y. (2021). Hesitation and refusal factors in individuals’ decision-making processes regarding a coronavirus disease 2019 vaccination. Frontiers in public health9.

Gaston, N. M. (2017). Contextualizing information behaviour: a methodological approach. Journal of Critical Library and Information Studies1(1), 1-33.

Sandu, D. (2021). Lumi sociale ale atitudinii față de vaccinarea anti-COVID-19: românii în context european, Contributors.ro, 17.12. 2021

Sommer, L. (2011). The theory of planned behaviour and the impact of past behaviour. International Business & Economics Research Journal (IBER)10(1).

Thornton, J. (2022). Covid-19: Trust in government and other people linked with lower infection rate and higher vaccination uptake.

Trent, M., Seale, H., Chughtai, A. A., Salmon, D., & MacIntyre, C. R. (2021). Trust in government, intention to vaccinate and C19 vaccine hesitancy: a comparative survey of five large cities in the United States, United Kingdom, and Australia. Vaccine.

Wang, Y., & Liu, Y. (2021). Multilevel determinants of COVID-19 vaccination hesitancy in the United States: a rapid systematic review. Preventive Medicine Reports, 101673.

Wollast, R., Schmitz, M., Bigot, A., & Luminet, O. (2021). The Theory of Planned Behavior during the COVID-19 pandemic: A comparison of health behaviours between Belgian and French residents. PloS one16(11), e0258320.

Wolff, K. (2021). C19 vaccination intentions: the theory of planned behaviour, optimistic bias, and anticipated regret. Frontiers in Psychology12.


[1] Textul reprezintă o primă formă a unui material destinat unei reviste de specialitate. Cei interesați de secțiunile de sinteză bibliografică și de  anexa tehnică, neincluse aici, pot găsi o formă completă a materialului pe pagina de ResearchGate (RG) a autorului. Forma actuală a bibliografiei se referă la întregul material de pe RG. Prin conținut, textul reprezintă o continuare a materialului din Sandu 2021.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Articol cam lung. Nu cred sa fi observat o analiza a nivelului de educație ca factor determinant in intentia de vaccinare.
    Cred ca in rezultatul final nu numai intentia de vaccinare a contat ci gradul de coerciție aplicat.
    Desi pentru niste batuti in cap precum marele campion sârb nici amenințarea cu pedeapsa capitală n-ar conta.

    • Da, aveti dreptate. Inevitabil , insa, in analize de acest gen esti dependent de datele de sondaj. Este probabil ca educatia a contat si conteaza si in legatura cu veniturile, spre exemplu. Nivelul veniturilor, insa, nu este masurat in sondaj. Chiar si asa, cu datele existente, educatia apare , pentru majoritatea tarilor analizate, ca factor nesemnificativ (tabele A2 si A3 din forma extinsa a materialului, disponibila la t.ly/0qZL ). Ceilalti factori care apar in analize par sa fie mai importanti decat educatia, masurata totusi.Multumesc.

  2. Cred că traducerea în limba română a articolului ar trebui îmbunătățită.
    De exemplu, „orientarea … este cu atât mai intensă cu cât atitudinea … este mai puternică” pare tautologică.

    • Multumesc, Mircea, pentru comentariu. Desigur, ai dreptate. Problema porneste de la faptul ca am avea nevoie, si in romana si in engleza de un termen care sa semnifice atat intentia de vaccinare cat si comportamentul. Am incercat sa fac economie de cuvinte si sa evit formularile tehnice (gen variabila nominala, ordinala etc.) si au aparut probleme de genul celei semnalete.

  3. Aceste intentii si comportamente la mijlocul anului sunt, nu intamplator, ale unor tari care isi doreau aflux de turisti dupa atat amar de vreme – Croatia, Grecia, Italia (ca si cum s-ar fi adresat lumii astfel: „Daca va invitam vaccinati la noi, e ca ne vaccinam si noi – veniti linistiti…dar VENITI😆, va asteptam pregatiti, WELCOME🌴🌝🍉!) Cărei lumi sa se fi adresat in mod special? Celor din partea prospera a Europei, nu? Celor mai multumiti dintre pamanteni cu viata lor, poate.

    In tarile cu grad mare de imbatranire, vaccinul a ajuns doar prin vara la oamenii tineri…senzatia de „scarcity” sau asteptarea sa le vina randul a creat o valorizare mai mare a vaccinarii, cu toata magia pe care o aduce in mintea omului; da, demografia a adus asta …dar a adus si faptul ca oamenii aceia au simtit moartea in jurul lor in 2020 (din lipsa disponibilitatii vreunui vaccin) si, prin urmare, a sporit in plus valoarea vaccinarii. Profesorii s-au vaccinat cu orice, fara pretentii, pentru ca au coloana vertebrala. Oamenii (multi aici) cu mici afaceri au avut nevoie sa munceasca, nu au stat acasa nevaccinati, asteptand sa produca angajatii.

    Plus coercitia din partea politicilor publice, anuntata cu luni inainte (pentru ca oamenii „se iau cu binisorul” ca influenta sa aibe vreun efect candva) chiar daca nu aplicata imediat. Politicile publice nu au fost nevoie sa „lupte” sa convinga batranii sa se vaccineze, ca batranii aveau de multa vreme sisteme publice favorabile lor…e o intreaga istorie a increderii intre ei, treaba veche…
    …constatari empirice in una din societatile de mai sus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dumitru Sandu
Dumitru Sandu. Profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Sociala, la Universitatea din București, cu studii și cursuri, în perioada actuală, pe teme referitoare la migrație transnațională, construcție identitară europeană și dezvoltare comunitar-regională.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro