Din tot ceea ce se vede în spațiul public, România continuă să nu trateze mai deloc două probleme foarte importante.
Este vorba despre ceea ce aș numi problema „vizitatorilor” și problema „terminatorilor”.
Problema „vizitatorilor” este ușor de înțeles dacă ne gândim la filmul cu același nume din 1993[i], cu Jean Reno si Christian Clavier în rolurile principale (și care a avut și câteva continuări).
Pentru cei care nu au văzut filmul respectiv, o vrajă propulsează un cavaler și pe scutierul său din epoca medievală câteva sute de ani în viitor, în secolul XIX.
În lumea mult modernizată în care ajung, aceștia sunt, evident, rupți de numeroase realități, nu înțeleg o bună parte din ce se întâmplă și nici nu pot contribui cu mare lucru la dezvoltarea societății.
Fiind o comedie, cei doi se descurcă, totuși, bine pe ansamblu în film, diferențele de cunoștințe, limbaj, experiențe de viață, valori și mod de adaptare generând și numeroase scene amuzante.
In cazul României, lucrurile sunt, însă, mult mai puțin amuzante.
Practic, cu aproximativ 19% din populația adultă cu facultate, față de o medie europeană de 35%[ii], cu aproximativ 23,2% absolvenți de facultate dintre adulții din intervalul 25-34 ani, față de o medie europeană de 44%[iii], cu aproximativ 43% din elevii de clasa a IX-a – analfabeți funcțional, față de media OECD de 23%, cu mult prea puține școli bune de meserii și cu populația împrăștiată profesional pe toate cele 5 revoluții industriale, aproximativ 15% fiind înainte de prima revoluție industrială – la cal și căruță, România are un număr mult prea mare de „vizitatori” în anul 2025.
Aceasta înseamnă, în primul rând, că procentul celor care pot contribui la nivel optim la prosperitatea societății este semnificativ mai redus față de alte țări. Revoluțiile industriale sunt adoptate în economie pentru că oferă mai multă eficiență economică decât nivelul anterior – nu s-ar înlocui ceva care merge bine la nivelul unei societăți cu ceva care ar merge mai prost/permite mai puțină bogăție.
Or, dacă se contribuie majoritar la nivelul celei de-a 2-a sau a 3-a revoluții industriale (mă refer la nivel de societate funcțională, nu doar la nivel pur tehnic de producție), nu se poate trăi în medie la nivelul de prosperitate al celei de-a 4-a sau a 5-a revoluții industriale altfel decât prin îndatorare (sau turism din afară).
În al doilea rând, oamenii care nu au cu adevărat ocazia accesului la programe de explicare corectă a lumii în care trăim și a mecanismelor aferente, pot acționa regulat contrar interesului general fără ca măcar să-și dea seama. Deși e contraintuitiv, e un aspect care nu are nicio legătură cu inteligența sau moralitatea.
Astfel, dacă Einstein nu ar fi știut alfabetul – ar fi fost probabil un păstor mai deștept și dacă și-ar fi dat cu părerea pe vreun TikTok despre politici publice moderne, ar fi putut să promoveze multe idei dezastruoase. Ar fi fost probabil și mai impresionat, în principal, de lucrurile mai familiare lui în versiunea respectivă – gen agricultura, domeniu important și pe care l-am practicat și personal intens până să mă mut în București, dar care contribuie sub 4% din PIB-ul României actuale[iv], iar procentul e de sub 2% în țările dezvoltate UE tocmai pentru că revoluțiile industriale au generat mult mai multă bogăție în proporție relativă.
Din păcate pentru România, marea majoritate a jocurilor economice, profesionale și politice care contează în lume au loc, de obicei, la nivelul ultimei și penultimei revoluții industriale (preponderente în țările dezvoltate).
România având segmente foarte reduse conectate la realitățile respective și la nivelul centrelor de decizie, modul său de poziționare de cele mai multe ori nu are cum să fie decât similar „înțelegerii” “vizitatorilor” din filmul menționat.
Și asta fără posibilitatea noroacelor în serie care îi favorizează regulat pe protagoniștii din film.
Spre deosebire de situația din creația cinematografică respectivă, numărul de „vizitatori” de la noi nu ține de vina vreunui vrăjitor, ci de o clasă politică cu segmente mult prea mari de hoți și incompetenți în ultimii 35 de ani.
În ceea ce privește problema „terminatorilor” din România, aceasta este similară celei reflectate de seria de filme cu același nume care l-a propulsat în 1984 pe Arnold Schwarzenegger la nivelul de star mondial[v].
Pentru cei care nu au văzut filmele respective, scenariul acestora este construit în jurul ideii că omenirea ajunsese în viitor într-un conflict pe viață și pe moarte cu o inteligență artificială scăpată de sub controlul său (Skynet). Tabăra roboților răi, ca să le spunem așa, îl trimite pe unul dintre ei în trecut pentru a o elimina pe mama celui care urma să fie șeful rezistenței umane din viitor și, după ce planul inițial eșuează, chiar pe copilul născut între timp (John Connor), pentru a-l împiedica să mai ajungă liderul respectiv.[vi]
Este important de înțeles că, în realitatea noastră actuală, nu e nevoie ca o inteligență artificială din viitor să trimită roboți în trecut. E un aspect care poate fi imitat ca efecte de atacurile hibride ale unor state străine, dar și de incompetența propriei clase politice, fără ca cineva să călătorească în timp și fără să se mai omoare adversarul la propriu.
Este suficient să fie manipulate de mici noile generații ale țărilor nealiniate, precum și să fie oferite cât mai des informații false sau manipulative adulților.
Încurajate de rezultatele timpurii ale politicilor culturale asupra diferențelor de gândire dintre germanii din Est, față de cei din Vest, sau dintre coreenii din Nord și cei din Sud etc, în ultimele zeci de ani luptele pentru mințile tinere au devenit, astfel, sistemice.
În prezent, vedem din ce in ce mai vizibil rezultatul (nu doar în România), mai ales că și sistemul economic de supraconsum a tins natural spre încurajarea emoției și moftului în dauna rațiunii și moderației.
Practic, în loc să se călătorească în trecut la propriu, se lucrează asupra prezentului de la acel moment, dar, în principal, asupra segmentelor societății care încă nu sunt la nivel de decizie. Nefiind sub lumina reflectoarelor, e un exercițiu care poate fi foarte eficient chiar și la nivel de masă. La momentul la care segmentele respective ating vârsta și poziția profesională care le fac mult mai relevante pentru nivelul de decizie dintr-o țară, gradul de fragilitate fizică medie și de contaminare cu idei stupide, precum și cel de preselecție de lideri slabi, e suficient de mare pentru a face din țara respectivă un adversar potențial mult mai slab decât ar fi fost cazul în mod natural.
De exemplu, dacă convingi segmente mari din societate (direct sau prin părinții lor) că e bine să mănânci două shaorme pe zi, să consumi multe dulciuri sau sucuri, să iei regulat scutiri la sport, să stai ore întregi zilnic la televizor sau pe social media, să crezi că alcoolul, tutunul sau drogurile sunt cool, că examenele sunt rele, ca pedepsele sunt mai mereu traume, că un pâlc de copaci sau vreo insectă sunt de principiu mai importante decât o autostradă, o fabrică sau vreo altă investiție mare, că e normal să avem mult mai mulți urși decât tot restul UE la un loc, că e mai probabil să fie adevărat ce spune o țară străină despre ce e bine pentru tine decât o autoritate publică proprie, că aliații oficiali sunt mult mai probabil să-ți vrea răul decât țări care te-au invadat de mai multe ori în ultima sută de ani, că tribalizarea societății pe tot felul de criterii aiurite e bună, că emoția e mai prețioasă decât rațiunea în societate, că dacă tu vrei pace, dar nu te pregătești militar, aceasta este și probabil să se realizeze, că iarba de peste gard și capra vecinului merită multă atenție, etc – efectul va fi similar celui din seria de filme menționată. Indiferent cine ar tinde să devină viitorul John Connor, îi va fi greu să se scoale de pe canapea și să pună osul la treabă și, dacă o va face totuși, va fi regulat în pană de expertiză și idei.
„Terminatorii” urmăresc, astfel, atât să mărească artificial numărul de „vizitatori” în viitor dintr-o țară din punct de vedere tehnic (de exemplu, prin încurajarea sau menținerea unor programe școlare cât mai puțin utile practic), cât și să inducă cât mai larg moduri de gândire și idei contraproductive pentru acea societate (de genul exemplificat mai sus).
Contracararea unor manipulări de zeci de ani nu are cum să dea rezultate de masă peste noapte. Dar sunt foarte multe lucruri care se pot face în acest sens, dincolo de necesitarea de a acționa ferm și organizat măcar pentru a nu se agrava problema și mai mult. Aceasta cu atât mai mult cu cât propagarea înțelegerii de masă e mai simplă și mult mai rapidă decât propagarea educației de masă.
Din păcate, în prezent, dacă ne uităm la ambele probleme de mai sus, România se „îmbăiază” în „terminatori” și aliniază în piața publică a platformelor sociale și de mass-media, dar și la nivelul multor segmente din administrația publică, milioane de „vizitatori” fără să facă încă mai nimic coerent pentru echilibrare.
Acțiunile de contracarare a trollilor ruși din Moldova în contextul alegerilor de duminică, de exemplu, au reprezentat un mare succes și pentru România și este clar că au implicat eforturi semnificative în spate, dar au avut puțin de-a face cu problemele de fond de mai sus.
Dincolo de o lipsă de competențe suficiente și de posibila infiltrare a unor „terminatori” și în zone care ar trebui tocmai să-i contracareze, e posibil ca această orientare mai mult asupra efectelor decât cauzelor să țină și de un deficit doctrinar mai vechi la nivelul unor autorități de la noi cu privire la ce înseamnă, de fapt, securitate națională în lumea modernă.
Abordarea principală pare să fie în continuare similară cu situația cuiva care încearcă să protejeze oamenii să nu ia bătaie fizic la propriu, dar nu-i apără de mușcăturile de „zombi” deși acestea pot face mult mai mult rău, infectând însăși mintea celui atacat, chiar dacă corpul fizic rămâne relativ intact.
Or, așa cum securitatea cibernetică ține fundamental de software, nu de hardware, nu este nimic mai important decât modul de gândire (inclusiv valoric) al unei populații.[vii] Acesta este cel mai bun mod de a crește și șansele de reziliență fizică și economică. Mai ales că, oamenii nu pot funcționa bine deloc fără un „software” bun spre deosebire de tehnologie (care, la nivelul anterior descoperirii programelor de calculator, permitea totuși un nivel de trai autonom decent oamenilor).
Este, astfel, necesară o schimbare semnificativă de abordare cu privire la problemele de mai sus.
În caz contrar, „vizitatorii” vor rămâne amuzanți doar în filmele de comedie și „terminatorii” vor rămâne apanajul „filmelor” de acțiune ale altora, în timp ce România va trimite cu gândul din ce în ce mai frecvent la o tragicomedie, dacă nu la o tragedie de-a dreptul.
*******
[i] https://www.cinemagia.ro/filme/les-visiteurs-vizitatorii-8497/
[ii] https://www.romania-insider.com/romania-last-eu-people-higher-education-sept-2024
[iii] https://www.edupedu.ro/romania-a-fost-si-in-2024-pe-ultimul-loc-in-ue-la-un-indicator-cheie-pentru-educatie-23-dintre-tineri-sunt-absolventi-de-invatamant-universitar-rata-de-aproape-doua-ori-mai-mica-decat-media-europea/
[iv] https://www.theglobaleconomy.com/rankings/Share_of_Agriculture/
[v] https://www.cinemagia.ro/filme/the-terminator-terminatorul-1037/
[vi] Oamenii trimit și ei un protector (în primul film din serie – un om, iar în următoarele – un cyborg mai puțin performant, dar controlat de ei, rolul cyborg-ului respectiv fiind jucat de Arnold Schwarzenegger).
[vii] În acest sens, merită citită și cartea The Parasitic Mind în care Gad Saad argumentează că mintea umană ar trebui protejată de informații false și idei stupide în mod similar protejării corpului fizic de viruși.
Un articol excelent.
Evident, urmeaza si critici.
Numarul de absolventi de institutii de invatamint superior (si mediu) nu este important, atita vreme cat diplomele sunt cumparate si nu reflecta adevaratul nivel de cunostinte acumnulate de absolventi. Ba chiar si doctorate.
Mai ales la noi.
Nu stiu cum se face, dar cei bogati (cu adevarat bogati) nu prea au studii. La noi. Ba exista si un film (englez) pe tema unui cofetar ce reuseste un lant de magazine in UK si apoi SUA etc. Cand nu stie sa semneze, avocatii respectivi se intreaba retoric:”Oare ce ati fi devenit daca erati universitar?” Raspunsul e emblematic:”Diacon”.
Vedeti in Ro cati oameni de afaceri nu au absolvit nici o scoala sau au trecut prin scoli ca rata prin apa.
Opinia mea este ca Ro nu este ramasa in urma din cauza lipsei de titrati. Este in urma din cauza calitatii invatamintului si -mai ales- din cauza neliberalizarii reale a fenomenului economic( milioane de formulare, declaratii, stampile; plus baremuri financiare tot mai mari : 5.000.000E pentru deschiderea unei banci comerciale; prostia neacordarii de credit pe garantii universal acceptate -aur-, cererea de girant in situatii delicate, care indeparteaza clientela -nu trebuie sa stie tot satul ce vrei sa faci tu-, inexistenta vanzarii caselor pe pensii viagere, interdictia imprumuturilor la persoane varstince, indiferent de garantie, interdictia ridicarii sumei depuse la fondul de pensie, inexistenta ajutoarelor pentru cei in varsta care se hotarasc sa lase orasul pentru o ferma etc..)
Se pare ca in Romania s-a decis (de cine?), in mod secret, ca populatia sa ramina captiva institutiilor de stat (salariati, pensioinari) si sa blocheze sistematic libera initiativa. Riscul investitorului este prezentat ca specula etc. Asta e problema reala a Romaniei: firme private doar straine sau a baietilor/fetelor cu ochi albastri si oamenilor lor de paie. (Plus clientela politrucilor; dar cum astia sunt majoritar cu ochi albastri….) Pentru a-i tine la buget si a-i capitaliza, s-au creat monstruozitatile slariilor , primelor si pensiilor speciale. De care nu putem scapa, desi ne ruineaza bugetul si statul.
In rest, numai de bine!
Foarte bun articol!
Un singur minus: sunteți cam vizitator în materie de ecologie, chiar dacă ați practicat agricultura! Mai simplu spus, e exact invers: suveraniștii și vizitatorii, în general, condamnă „eco-terorismul”; ei sunt convinși că o autostradă este mai importantă decât o insectă (ceea ce-i un mod tembel de a prezenta lucrurile, pentru că insecta e parte dintr-un ecosistem) și că a avea cea mai mare populație de urși din Europa este rău. N-am văzut până acum vreun vizitator care să exalte virtuțile pământului strămoșesc / gliei în termeni de înțelegere a ecologiei. Pentru vizitatori, neo-marxismul, LGBT-ismul, ecologismul = eco-terorismul, mondialismul, progresismul sunt lucruri pe care scuipă în mod reflex. Deși nu știu ce înseamnă, nici ce istorie au, nici de ce au apărut.
Pt Prof. G: Multumesc pentru comentariu. Cred, totusi, ca ar trebui sa va puna putin pe ganduri faptul ca apreciati articolul ca f bun in mare masura, dar credeti ca am deraiat cu totul la capitolul ecologie. Nu pareti sa luati in considerare ca poate dvs vedeti capitolul respectiv foarte emotional de vreme ce, pe fondul rationamentului implicit a ceea ce spuneti pe punctele respective, am ramane tot fara autostrazi si in continuare, iar o crestere si pe mai departe a numarului de ursi si de victime umane ale acestora nu v-ar ridica nicio problema.
Cat despre conceptele pe care le listati la sfarsit cu tonul celui care stie tot despre ele si toti ceilalti sunt vizitatori – fara sa stiu exact daca le vedeti pozitiv sau negativ (pare ca ar fi pozitiv), sunt de naturi f variate si, ca orice aspecte complexe, nu se pot aborda niciodata rezonabil intr-un mod de bun-rau/alb-negru cum iarasi pareti sa sugerati. Oricare dintre ele are aspecte foarte bune, fara ca asta sa insemne ca nu pot avea manifestatii sau idei cu excese foarte proaste. A va pozitiona bun/rau acuzandu-i pe altii ca fac tocmai asta nu ajuta la dezbaterea corecta a punctului de echilibru cat mai bun dintr-o societate.
excelent articol!
cum il traducem pe limba terminatorilor?
Multumesc.
Cred ca autorul face o confuzie regretabila între a fi un popor educat și a avea un procent mare de oameni cu studii superioare. Nu numărul de absolvenți de psihologie, arte, drept, jurnalistica propulsează o națiune cu numărul de ingineri și doctori. Ba chiar și numărul celor care termina un liceu tehnic. Tarile occidentale date de autor ca model produc prea mulți buni vorbitori și prea puțin ingineri. Prea putini tineri învață matematica, fizica sau chimie. Astea sunt subiecte pentru emigranți din India, Coreea de S sau China.
Dacă tot ne plac fanteziile cinematografice poare n-ar fi rău să inversam direcția din Les Visiteurs. Sa vedem cum s-ar descurca numărul mare de absolvenți de facultăți soft într-o lume ceva mai putin avansata. După prăbușirea imperiului roman Europa n-a cunoscut canalizare și apa calda mai bine de un meniu.
Și încă ceva; terminatorii marilor civilizații n-au venit întotdeauna din cele mai avansate, de multe ori erau popoare mai primitive. Ma tem mai tare de conducătorii noștri decat de terminatorii IA.
Pentru Ali Pasa: am precizat in alte articole ca stiu si personal destui oameni fara facultate si care sunt foarte inteligenti si buni pe ce fac, precum si destui detinatori de diplome care nu stiu sa faca mai nimic.
Dar asta nu inseamna deloc ca statisticile pe care le-am mentionat nu ar avea o relevanta mare (chiar daca au multe exceptii).
Oricum, eu m-am referit la mai multe cifre, nu doar legate de facultate, tragand concluzii din ansamblul lor.
Nu exista tari dezvoltate cu procente de genul de la noi si invers.
De altfel, daca ducem rationamentul dvs pana la capat, si daca am avea zero absolventi de facultate, nu ar fi o problema.
India scoate pe an 2.5 milioane de ingineri, China vreo 2 milioane, USA aproape 600 mii. In Europa nemții si francezi abia ating 40 000 pe an. Iar Franța mai si importa si doctori din Magreb si România. Nici o tara europeana nu produce mai mult de 22% ingineri din totalul absolvenților. Iată adevărata fata a educației universitare care produce tineri buni pentru baristeri.
Cum au creat rușii această hoardă tictocărită care prin mijloace democratice visează să confiște democrația? Au creat-o speculând magistral punctele slabe ale societății noastre și, în egală măsură, desprinderea de realitate a mastodontului birocratic de la Bruxelles. Delirul îmbuibaților marxistoizați de la Bruxelles pentru care și cuvântul „mamă” începuse să pută a fascism. Intrați pe site-ul oricărei primării din Occident. În Belgia intri pe site-ul oricărei primării și ai ofertă de sinucidere asistată sau de schimbare de sex. Sunt fapte, nu propagandă rusă. Dar știți ce nu ai? Nu ai, dle, oferta unui loc de muncă. Situația exprimă perfect desprinderea de realitate. Nicio primărie nu are un executabil iconizat pe site, pe care să-l accesezi și să-ți spună simplu: astăzi am găsit pe piața muncii ofertele x,y, z. „Eu sunt angajată pe viață” mi-a spus o prietenă de la o primărie. Stau și mă întreb dacă nu există o ruptură ontologică între reprezentant și reprezentat. Dacă e așa, atunci rămânem o specie inteligentă, dar incapabilă de autoguvernare. Pesemne că marii politicieni, atâția câți au fost în istoria lumii, au fost mari datorită faptului că mintea lor a fost chitită să evite ruptura de care vorbeam. Simt că imaginea de sine a unui tictocărit este a unui renegat. Să trăiești cu sentimentul că taxele cu care ești jefuit, din ce în ce mai jefuit, sunt jaf și nu mai mult decât atât. Nu se poate o ruptură mai mare. Acest stat va crăpa dacă nu va reuși să intre în dialog cu cel pe care susține că-l reprezintă și căruia îi datorează existența.
Revoluțiile industriale sunt un concept speculativ, fără o definiție clară, fără o periodizare unanim acceptată, fără prea mare relevanță in societate. Așadar e vorba de un instrument, de o jucărie pentru istorici și filozofi, un gadget mental cu care poți lua ochii spectatorilor precum detectivul amator din Mentalistul. Pentru mine există o singură revoluție industrială – cea care a introdus noțiunea de industrie și a condus la producția de masă a unor bunuri odinioară rezervate unei minuscule elite, toate celelalte sunt convenții efemere intre diverși intelectuali.
Dar asta nu înseamnă că excursul in cultura cinematografică in cadru „revoluționar” nu ar avea meritele și notele sale interesante.
Asupra disponibilității omuleților de a-și apăra țara aș vrea să zăbovesc oleacă, pentru că autorul pune acest sentiment al datoriei in contextul larg al educației.
In pragul celei de-a doua revoluții industriale (a se servi cu sare, vezi mai sus), spre sfârșitul secolului 19 România arăta jalnic la acest capitol, asta dacă e să ne luăm după criteriile moderne ale evaluării educației: la recensământul din 1899 s-a aflat că 78% din populație erau analfabeți (in rural 84%), deși teoretic învățământul primar era obligatoriu din 1864 (dar poate niște Terminatori ce umblau Creanga au băgat in cap copchiilor că e mai bine să fugărească caprele vecinilor decât să învețe să scrie și să citească). Nu știm câți analfabeți funcțional erau intre cei 22% aproximativ alfabetizați pentru că niciun Terminator nu plasase această noțiune-otravă in mințile educatorilor vremii.
Să aflăm câte ceva și despre studioșii vremii. La 1899 erau înmatriculați 6142 de studenți. La o populație de 5,9 milioane. Deci…cam 1 la mia de locuitori. Glorios. Din acești înmatriculați mulți nu ajungeau să termine facultatea, mai mulți nu practicau ulterior in domeniul aprofundat. O să ziceți că au urmat reformele domnului Haret și numărul de intelectuali a crescut vertiginos. Eh. In 1914 numărul de studenți a ajuns la 6258 in timp ce populația a crescut la 7,77 milioane.
Ce studiau deștepții ăștia, elita de elită a țării, in puținele școli superioare din vechiul Regat? Păi, majoritatea se parcau la drept -40-45%. Apoi la litere, academii de muzică și arte frumoase -25-30%. Medicină – 20%. Științele nu erau prea căutate: doar 4% din studenți in București, respectiv 11% din ieșeni, erau inscriși in Facultăți de profil.
Oare puținătatea cunoștințelor și gradul scăzut de alfabetizare a afectat patriotismul omuleților carpatini? Păi ia să vedem. La 1916 Armata Română a mobilizat 833600 de persoane, din care 642000 au fost soldați de trupe. Deci mai mult de un sfert din populația masculină a țării a fost dispusă sau cel puțin convinsă să meargă pe front și să-și apere țara. Armata, compusă in majoritate din analfabeți, ignoranți și alți nătărăi, familiști tradiționali, extremiști de dreapta, creștini ortodocși și alți xenofobi și homofobi, și, desigur, in mod evident din reacționari chiar și vizavi de prima revoluție industrială, deci armata asta de terminați a reușit cumva miraculos să funcționeze și, după ce și-a luat-o pe coajă urât de la o armată de revoluționari industriali de a doua generație, să reziste în tranșee in opinci, atacînd vijelios inamicul cu praștii și baionete.
Cum a fost posibil? păi e simplu: patriotismul, dragostea de neam, de trib, de familie, nu se pot preda la școala publică, căci nu pot fi parte a unei științe/discipline academice. Soldățeii ăștia, 640000, au dobândit aceste sentimente (și pe cel corelativ al datoriei de a apăra glia și ograda) in propriile cămine, de la mamele și tații lor cel puțin la fel de analfabeți, și pe ulițele satului unde se molipseau de la alți analfabeți de tribalism. Izvorau nu dintr-o conștiință de neam formată mental in școli, ci dintr-o solidaritate tribală dobândită, din atașamente iraționale față de părinți, frați, bunici, veri, din obișnuința de a participa la rituri unde afectele erau lăsate libere ba chiar incurajate in ceea ce astăzi omul recent vede violența tribală.
Astăzi, după ce plodul ăl mai deștept își ia bătaie in curtea școlii de 7 ori pe an fără ca nimeni să intervină, fără să fi fost vreodată instigat să riposteze, că violența e câh iar anturajul său e format din mătușici universitare, nu ne mai putem aștepta la solidaritatea aia. Putem visa, e drept, dar acest dăștept universal, după ce ajunge in poziții de putere/influență și se înconjoară de produsele revoluțiilor industriale, se răzbună pe „prostimea” care i-a tulburat pubertatea și o lovește zi de zi cu portrete infamante sau inventează taxe și restricții pe bandă rulantă. Iar puținii Ionei din clanul Connor de pe meleagurile astea, adică cei capabili deopotrivă de solidaritate și performanță tehnologică, sunt deja in Europa, ba chiar in America. Domnii Smith -păzitorii paradigmei educaționale etatist-colectiviste- au pus stăpânire pe instituțiile țării și forjează mințile omuleților, deci noi suntem in situația in care ne-ar fi mai util un Neo decât un John.
Interesant material. Dar ati uitat ca multi tineri studiau la Paris. Berlin, Viena si chiar Londra. Si nu neaparat fii de mosieiri. Erau destui functionari sau profesori, medici, avocati care isi permiteau sa-si trimita odraslele la studii peste hotare. Nu toti, evident, dar destui.
Si daca veti compara armata noastra cu armatele celelalte, ale vremii, nu veti vedea diferente prea mari.
Arme am avut, caci cumparam. Iar dupa inceperea razboiului, am fost alimentati prin Rusia, de Franta, in special. Cand Rusia a cazut si ruta de alimentare a cazut; pe cale de consecinta am fost siliti sa incheiem pace separata.
Totusi, remarc o idee ce se desprinde (vreti sau nu): nu intelectualii fac o armata puternica. Am reusit sa infrigem inamici mult mai valorosi, doar in izmene. La baioneta. (Nu uitati ca o baterie avea nevoie doar de un om sa calculeze traiectoria obuzelor. 6 tunuri trageau dupa calculele sale. Asta inseamna cam 60 de tunari plus serviciile bateriei.)
Dar sunt de acord cu educatia „tribala” si cei 7 ani de acasa.
cine alege si de ce „reprezentanti” fara anvergura/slab mobilati intelectual (si nu doar, ci de a dreptul grobieni) a se vedea ciolacu, iohannis, ciuca, grindeanu etc etc. fruntasii satelor au fost declarati chiaburi si viriti in temnite, putorile au devenit politicieni, juzi, militieni si apv isti la oras (serveau statul nou creat!) oare nu de aici se trage scara actuala inversata a valorilor?
Traim din nou o revolutie corporato-transnational-BOLSEVICA 2.0 similara cu cea a anilor 1920 din URSS sau a anilor 1950 din RPR de data asta cu Bruxelles pe post de Moskva. Loool
Modelul e finisat putzin, dar scopul e acelasi. Distrugerea si prostirea societatii, coruperea si imbecilizarea tineretului, transformarea natiunilor in simpli consumatori si associates in corporatii adica noii TOVARASI.
In dilema vizitatori vs terminatori cred ca atentia trebuie indreptata asupra categoriei falsificatori.
„Și asta fără posibilitatea noroacelor în serie care îi favorizează regulat pe protagoniștii din film.”
Nu știu de ce tot pomenim și adulăm eroii.
One stone (d) pare că a fost doar un fel de Chatgpt care a adunat de la alții și a publicat înaintea lor.
„clasă politică cu segmente mult prea mari de hoți și incompetenți în ultimii 35 de ani.”
Clasa politică e emanată de societate. Societatea stă prost dpdv al IQ-ului (ca medie europeană) din mai multe cauze. Una este lipsa unei alimentații corespunzătoare (înainte și după revoluție).