Prizonierul visului stacojiu, cel mai recent roman al celebrului Andreï Makine, a apărut în Franța, în anul 2025, la editura Grasset &Fasquelle, sub titlul Prisonnier du rêve écarlate. Câteva luni mai târziu cartea a fost editată în românește, la editura ieșeană Polirom, în colecția Biblioteca Polirom, seria Actual. Romanul, tradus în românește de Alexandra Cozmolici, istorisește povestea unui om aflat într-un continuu și devastator între. Despre care ni se spune că ar fi fost descoperit de un regizor de film ce a călătorit la un moment dat în taigaua din fosta Uniune Sovietică în căutarea unor oameni ademeniți, la un moment dat al vieții lor, de ceea ce părea a fi raiul comunist.
Găsit, identificat sub numele de Matvei Belov, omul în cauză și-a depănat istoria. Cumva a decriptat el însuși semnificația respectivului între. Adică faptul de a fi trâit între două lumi, cea capitalistă și cea comunistă care, fiecare, într-un mod specific, l-a păcălit, l-a dezamăgit și l-a făcut să le plătească câte un tribut. De a fi navigat între două identițăți și naționalități
Personajul principal al viitorului film care se metamorfozează în noul roman al lui Andreï Makine a fost atât francezul Lucien Béart, cât și cetățenul sovietic și mai apoi rus Matvei Belov, a cunoscut deopotrivă rigorile gulagului ca și pe cele ale frontului, a părăsit și din voință proprie, și dintr-o întâmplare Franța, a făcut drumul dus-întors Franța-Rusia, s-a aflat între două femei. Între franțuzoaica Julia și rusoaica Daria.
Lucien Béart, personajul principal al cărții, s-a născut în Franța, în anul 1918. Anul sfârșitului Marelui Război. În anii ’30 a fost fascinat ca atâția alții de iluzia comunistă și s-a înrolat într-o organizație de tineri comuniști. În 1939, anul semnării Pactului Molotov-Ribbentrop, a ajuns în Uniunea Sovietică. Grație unei excursii organizate de comuniștii francezi, stipendiată de Moscova. O excursie intens supravegheată (supraveghetorul șef se cheamă Viktor), cu un itinerar draconic stabilit, care nu permitea nici o abatere, ce le cerea excursioniștilor să vadă numai ceea ce trebuia văzut, adică o prosperitate și o fericire de fațadă. E vorba despre genul acela de excursii de care au avut parte și mari personalități ale culturii franceze, precum Sartre, Simone de Beauvoir sau Aragon care, la întoarcere, au scris ode la adresa lui Stalin. Dar și André Gide căruia însă îi datorăm demascatorul Retour de l’URSS. O carte cumva asemănătoare cu Spovedania pentru un invins a compatiotului nostru Panait Istrati.
Intrat în dizgrația sus-numitului Viktor care vrea să îi distrugă fotografile ce imortalizau obiective nepermise, Lucien ratează la mustață trenul special cu care călătorea. Devine un cetățean fără identitate, e bănuit că ar fi spion, o cunoaște în condiții dramatice pe Daria, e trimis în lagăr și pe front, capătă numele de Matvei Belov. La sfatul Dariei se întoarce pe căi ocolite în Franța. Devine ceea ce se cheamă un personaj adulat, recte util pentru tinerii înfierbântați din Occident, un răsfățat al presei dornice să-i publice mărturiile (aceasta deși Franța încă nu se dezvrăjise), are o relație complicată cu o anume Julia, antigaullistă, fascinată cumva de troțkiștii care sunt mai la modă și de maoștii mai practici (aceștia i-au fascinat pe membrii grupului Tel Quel, pe Roland Barthes însuși), dobândește colaborări bine plătite la Radio Liberty. Julia îi propune scrierea unei cărți de mărturii. Atâta doar că mărturiile sunt adaptate de Julia care se bucură, savurează rolul autoasumat de Pygmalion. Franța trece prin mari schimbări, prin acel problematic Mai ’68, prin demisia generalului Charles de Gaulle de la președinție, socotită de unii sfârșitul celei de-a cincea Republici. Lucien se simte din ce în ce mai inutil, mai fără rost, mai nedorit, mai respins de cei care odinioară îl adoraseră. Relația lui cu Julia e tot mai problematică. Lucien acuză goluri de memorie, este silit să ia medicamente pe care le aruncă. La apariția Arhipelagului Gulag are proasta inspirație de a formula rezerve la adresa mărturiei lui Soljentsin. Are o ieșire necontrolată cu ocazia prezenței la un spectacol experimental cu titlul Revoluții. Este internat obligatoriu într-o clinică de psihiatrie, i se prescriu de mai vechea cunoștință Nadine, dublată de un medic cu alura de manechin, medicamente din ce în ce mai tari. Și atunci care mai e diferența dintre pretinsa lume liberă și URSS ? Lucien evadează, se reîntoarce în URSS, o regăsește pe Daria, trăiesc amândoi în Rovnoe, o regiune agricolă considerată fără perspective. Numai că și URSS se destramă, Gorbaciov demisionează, urmează sărăcia și dezordinile din vremea lui Eltin.
Deopotrivă roman de dragoste, roman istoric și politic, meditație despre o lume căreia e din ce în ce mai greu să îi fie găsite sensurile și rosturile, Prizonierul visului stacojiu este, în felul lui, încă o spovedanie a unui învins. O carte despre felul în care materialismul, atât cel capitalist cât și cel comunist, favorizează minciuna, impostura, falsul. Pun în primejdie spirtualitatea.
Andreï Makine-PRIZONIERUL VISULUI STACOJIU; Traducere de Alexandra Cozmolici, Editura Polirom, Biblioteca Polirom, seria Actual, Iași, 2025
