sâmbătă, februarie 4, 2023

İnvazia de seriale turceşti sau despre cum filmul bate viata

In loc de prolog

Telenovelele in general, fie ele latino-americane, coreene sau turceşti nu reprezinta un domeniu pentru care manifest o curiozitate aparte. Este un subiect prea departe de domeniul de interes ştiintific asupra caruia sunt focusata la moment. Cu toate acestea, recunosc ca am fost şi eu una dintre miile sau milioanele de victime ale telenovelelor latino-americane in perioada adolescentei. Atunci, urmarind aceste filme seriale eram fascinata de actori şi actrite, unii mai frumoşi decit altii, mereu la patru ace, coafati, machiati, de luxul caselor in care locuiau aceştia, de privilegiile de care se bucurau sau eram ofticata de nedreptatile la care erau supuse şi necazurile prin care treceau personajele sarace, care din cauza lipsurilor erau nevoite sa fure sau sa minta. Dihotomiile mereu prezente: sarac-bogat, frumos-urit, bine-rau, murdar-curat, bolnav-sanatos, constituiau nucleul oricarui scenariu de telenovela. Fiecare episod era urmarit cu sufletul la gura, telespectatorii plingeau, radeau, injurau, in familii se iscau polemici, in mahalale la şuetele de linga gard sau din fata blocului, telenovelele erau subiectul de discutie principal, dar oamenii mereu aveau acel confort psihologic, ca in final binele va invinge raul, ca dragostea va triumfa şi saracul va deveni bogat. Intre timp am crescut şi am inteles ca viata, de cele mai multe ori bate telenovela. Acum privesc dintr-o perspectiva mai putin sentimentala aceasta industrie producatoare de poveşti pentru “copiii mari”, care influenteaza societati şi schimba destine.

Zilele trecute mi-a atras atentia o postare pe facebook a unei mamici, care suna in felul urmator: “Costum de turcoaica. Fetelor cum va imaginati voi ca ar fi un costum de turcoaica la matineul de Anul Nou? Sunt in dilema…” Sfaturile-raspunsuri au fost diverse, dar mai toate sugerau doamnei sa priveasca telenovele turceşti, in special “Suleyman Magnificul”, ca de acolo ar putea sa se inspire. Din aceasta postare am inteles doua lucruri:

  1. Vremuri noi cu alti eroi – adica fiecare generatie işi are propriii eroi, idoli şi personaje dragi. La matineele de pe vremuri copiii erau deghizati in fulgi de zapada, pomi de Craciun sau puteai vedea intregi familii de legume, fructe sau animalute. Martinicii, iepuraşii, lupuşorii nu mai sunt in voga. Ei au fost surclasati de Carla’s Dreams, de printese şi printi sau de sultane şi sultani.
  2. Influenta şi impactul telenovelelor turceşti asupra oamenilor este mai mare decit mi-am imaginat eu.

In cele ce urmeaza, voi prezenta date şi detalii despre popularitatea debordanta şi succesul neprognozat al telenovelelor turceşti, despre cum schimba ele lumea şi cum influenteaza aceastea imaginea Turciei ca tara.

Nr. 2 dupa Statele Unite

İndustria filmelor seriale turceşti nu este foarte veche. In anii 70-80’ piata audiovizualului din Turcia era invadata de seriale americane, iar in anii 90’ şi in Turcia, precum şi in alte tari din aceasta regiune, seriale precum Roaba İsaura (Escrava İsaura), Şi bogatii pling (Los Ricos Tambien Lloran), Manuela, Rosa Salvaje (Trandafirul Salbatic) tintuiau pe scaune sau canapele milioane de fani ai acestor seriale. Fara dubii, acestea au fost o sursa de inspiratie pentru turci, care prin anii 1994-1995, o data cu liberalizarea mass-mediei, prin aparitia televiziunilor private au inceput sa puna bazele propriei industrii de filme seriale. Scenariile pas cu pas au fost “aclimatizate” la realitatile Turciei din acea perioada, ceea ce a largit grupul-tinta de telespectatori. De asemenea, acestea au inceput sa fie difuzate in orele de virf, ceea ce a grabit aparitia succesului pe piata interna. Nici succesul de pe piata externa nu a intirziat sa apara. Mai multe surse vorbesc despre succesul neprognozat şi neaşteptat al telenovelelor turceşti pe piata din afara tarii. Nimeni a putut prevedea ca aceste productii vor cuceri milioane  de telespectatori din intreaga lume.

Debutul pe piata externa a fost dat in anul 2000 de catre telenovela “Deli Yürek” (ro: İnima Nebuna), care a fost vindut doar in tarile din Caucaz. De atunci, in jur de 120 telenovele au fost exportate in mai mult de 130 de tari, cuprinzind zone geografice enorme precum nordul Africii, Balcani, Caucaz, Orientul Mijlociu, tarile arabe, tarile turcice din Asia Centrala, ajungind şi “cotropind” chiar şi patria telenovelelor – America Latina. [1] Conform datelor Consiliului Exportatorilor Turci, valoarea exporturilor telenovelelor turceşti a crescut de la 10 mii dolari in 2004 la 200 milioane de dolari in 2014. [2] In anul 2015, Turcia a devenit al doilea mare exportator de filme seriale dupa Statele Unite ale Americii. O data cu creşterea popularitatii şi a cererii pe piata internationala, şi pretul acestor productii a crescut considerabil, un episod ajungind sa coste intre 200 mii şi 400 mii dolari, fiind vindut doar unei tari. Exista seriale care au fost vindute cel putin in 50 de tari. Fiecare episod dureaza intre 90-120 minute, cu o recapitulare a episodului precedent de 30-45 minute. Asta inseamna ca telespectatorul petrece in jur de 165 minute sau aproximativ 3 ore in fata televizorului pentru a urmari doar un episod. In aceasta perioada de timp, acesta este expus la consumul a cel putin 3 calupuri de publicitate, fiecare a cite 15 minute, care aduc ciştiguri exorbitante televiziunilor care difuzeaza aceste telenovele.

Care este secretul succesului telenovelelor turceşti?

Nu exista niciun secret, in opinia mea. Pur şi simplu scenariile serialelor reflecta situatii sau poveşti de viata a oamenilor simpli (sau bogati), cu probleme familiale, precum lipsa banilor, mariaje nefericite, violenta domestica, abuz de alcool sau alte substante nocive, triunghiuri amoroase, dragoste neimpartaşita, invidie, ura, fericire, probleme de sanatate. Publicul spectator local se poate regasi cu uşurinta in personajele telenovelelor. Actori şi actrite alese pe sprinceana, cu un fizic atragator, coloana sonora reuşita, imagini pitoreşti ale İstanbulului, locuri exotice mai putin cunoscute, intrigi, tradari, chiar şi violenta, lupta pentru dragoste sau pentru cel iubit, lacomia, invidia şi da…toate astea transpuse intr-un cadru cit mai dramatic posibil, fac ca aceste productii sa fie vindute in zeci de tari şi dorite de mii de oameni. Exista seriale care ating probleme sensibile ale societatii turceşti, precum mariajul infantil, crimele de onoare, rapirile de fete sau başlık parası (pretul de mireasa platit de familia viitoarei mirese familiei viitorului mire, obicei care se mai pastreaza in unele regiuni de Est ale Turciei). Pe plan extern, raiting-urile inalte ale acestor productii vizuale se datoreaza faptului ca alte popoare sunt curioase sa afle traditiile, obiceiurile, stilul de viata al turcilor. Toate aceste ingrediente formeaza un tablou sau o imagine exotica a Turciei moderne, imagine care e vinduta la preturi foarte inalte. Telenovelele istorice, aşa cum este Suleyman Magnificul (despre care voi vorbi mai jos) ofera publicului strain şansa de a viziona istoria İmperiului Otoman in timpul domniei Sultanului Suleyman. Filme seriale turceşti exista de toate genurile, incepind cu seriale de dragoste, drame istorice, comedii,  şi terminind cu seriale politieneşti. In ultima perioada, poate fi observata tendinta de a produce seriale a caror subiect principal este lupta contra terorismului, invocindu-se imaginea soldatilor turci care işi pierd viata aparindu-şi patria, aceştia fiind numiti simbolic “martiri” in discursul politic şi mediatic. Exista seriale pentru toate virstele şi seriale de sezon, adica seriale pentru sezonul estival, cu scenarii mai relaxante şi uşor de digerat şi exista seriale pentru sezonul rece, mai greoaie, cu teme mult mai serioase şi mai profunde. Chiar daca aceste productii au un public tinta divers, totuşi publicul principal ramin a fi femeile. Conform unui studiu al Consiliului Superior pentru Radio şi Televiziune din Turcia (RTÜK) 60 la suta din turcoaice privesc televizorul in jur de 2-5 ore pe zi, iar alte 10 procente mai mult de 10 ore pe zi. Cel mai urmarit produs televizat sunt filmele seriale.[3]

Frenezia produsa de “Suleyman Magnificul”

Probabil cel mai indragit şi popular film serial turcesc, de care nu cred ca exista persoana sa nu fi auzit sau macar sa nu fi vazut reclama sa pe banerele de prin oraşe sau televizor. O drama istorica care prezinta viata Sultanului Suleyman (cel mai longeviv sultan din istoria İmperiului Otoman) şi a sotiei sale, Hürrem, vizionat in aproximativ 70 de tari de catre circa 200 milioane oameni. Cifrele vorbesc de la sine despre succesul acestui serial. In ce consta totuşi succesul acestei drame istorice? Pentru prima data, atat publicul turc, cit şi cel international au putut vedea scene ecranizate din istoria İmperiului Otoman din perioada domniei Sultanului Suleyman. Asemeni altor seriale istorice, precum “Game of Thrones”, “Rome”, “The Tudors”, productia turceasca pune accentul pe lupta pentru tron dintre urmaşii Sultanului sau alte persoane apropiate acestuia. İntrigile din palatul Topkapı, decorul, harem-ul sultanului, imaginile de poveste de pe Bosfor, costumele actorilor şi nu in cele din urma rochiile şi bijuteriile sultanelor au reprezentat un adevarat deliciu vizual, mai ales pentru femeile care au urmarit acest serial. Acest lucru a afectat şi turizmul din Turcia. Fanii serialului pur şi simplu au dat navala peste palatul Topkapı (cu toate ca serialul nu s-a filmat in incinta palatului din Istanbul, ci intr-un studiou improvizat), negustorii turci din Marele Bazar din Istanbul au inregistrat venituri considerabile din vinzarea bijuteriilor sau rochiilor asemenatoare celor folosite in serial, iar in Turcia traditia de a merge la hamam (baia turceasca) a fost inviorata datorita Sultanei Hürrem.

Cu toate ca istoricii turci au criticat vehement producatorii serialului, afirmind ca au denaturat evenimentele istorice, scenariştii optind pentru un scenariu departe de evenimentele istorice reale, totuşi serialul a inregistrat un succes extraordinar in rindurile oamenilor simpli, dar şi al oamenilor de afaceri. Spre exemplu, in 2013 acesta a fost cumparat de compania aeriana Emirates pentru a-l difuza in timpul zborurilor sale.

Impactul telenovelelor turceşti

Chiar daca unii ar putea nega succesul, dar şi impactul pe care il au telenovelele turceşti in afara Turciei, in cele ce urmeaza voi incerca sa aduc doar citeva exemple care dovedesc ca aceste “poveşti pentru maturi” chiar schimba destine şi inculca noi valori in diferite societati.

Telenovelele turceşti au inregistrat posibil cel mai mare succes in tarile arabe din Orientul Mijlociu, au constituit un catalizator in emanciparea femeilor arabe şi au dus la reevaluarea politicilor gender din aceasta regiune. Majoritatea serialelor turceşti prezinta stilul de viata secular al femeilor turcoaice, prototipul femeii independente, puternice, frumoase, atragatoare, fara voal pe cap, femeia beneficiaza de diferite drepturi, de cele mai multe ori casatoriile au loc in oficii de stare civila şi nu in moschei. Aceste seriale prezinta nişte realitati rivnite de multe femei arabe, pentru ele aceste seriale constituie nişte dovezi ca un alt mod de viata este posibil, acestea schimba stereotipuri şi aduc in discutie teme tabu pentru tarile arabe, iar lupta personajelor feminine  pentru drepturile lor au un impact puternic asupra multor femei. Deci pe linga functia fireasca a serialelor, cea de a relaxa şi a distra, acestea constituie o sursa de inspiratie pentru mii de femei. Filmul documentar Kısmet realizat de catre Nina Maria Paschalidou prezinta mai multe exemple in acest sens.[4]

Mai sus am mentionat impactul serialelor asupra turizmului din Turcia. Peisajele pitoreşti de pe malurile Bosforului, palatele vechi istorice, conacele renovate, unde sunt filmate telenovelele au devenit adevarate atractii turistice pentru fanii din intreaga lume.  Numite adesea “ambasadorii turismului turcesc” serialele au reuşit sa atraga in Turcia mai multi turişti decit orice alta strategie de guvern. Spre exemplu, conform datelor unui studiu, in tarile in care au fost exportate serialele turceşti a putut fi observata o creştere de 15 la suta a numarului de turişti.[5]

Promovarea imaginii Turciei prin intermediul telenovelelor, a traditiilor şi obiceiurilor poporului turc, a muzicii turceşti a condus la o creştere a interesului pentru limba şi cultura turca. Totodata, pentru multi parinti tineri, serialele turceşti sunt surse de nume mai deosebite şi exotice pentru viitorii lor copii.

In loc de concluzie

Chiar daca cercurile conservatoare din Turcia critica aceste seriale, din motiv ca reflecta modele de comportament contrare traditiei Islamului, totuşi un lucru este cert. Aceste productii promoveaza intens imaginea Turciei la scara internationala, oferind oamenilor poveşti cu printi şi printese moderne, cu cenuşarese din saraiurile İmperiului Otoman. Intr-un secol al vitezei, al problemelor continue şi al veşnicii griji pentru ziua de maine, telenovelele ofera şansa de a evada din cotidian, de a plinge sau a ride alaturi de eroii tai preferati, de a uita de probleme, chiar daca e doar pentru 2 ore. Poate acesta şi constituie succesul telenovelelor turceşti.

NOTE________________


[1] Yeliz Candermir, ‘Turkish soap operas: the unstoppable boom’, Blogs WSJ, April 29, 2013, http://blogs.wsj.com/middleeast/2013/04/29/turkish-soap-operas-the-unstoppable-boom/

[2] Özlem Sakin, Turkish TV series: a craze spreading far and wide,  May 2, 2016, http://www.theguideistanbul.com/article/turkish-tv-series-craze-spreading-far-and-wide

[3] RTÜK Araştırdı: Kadınlar Ne İzler?, 26 Ekim 2010, https://www.rtuk.gov.tr/haberler/3787/179/rtuk-arastirdi-kadinlar-ne-izler.html?Keyword=dizi%20seyretmesi%20e%C4%9Filimleri

[4] Kısmet: How Soap Operas Changed the World, Al Jazeera Witness Films, http://www.aljazeera.com/programmes/witness/2013/11/kismet-how-soap-operas-changed-world-20131117152457476872.html

[5] Dizi sektörü Türk turizmini de canlandırdı, https://www.dunya.com/sektorler/turizm/dizi-sektoru-turk-turizmini-de-canlandirdi-haberi-243693

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Turcizarea Europei are multiple forme , manelizarea prin telenovele este una dintre cele mai usor de combatut . Simplu ,just don’t.
    Alte tari nu au luxul asta.

  2. La noi au venit pe filiera Kanal D. Ei erau post turcesc, aveau deja drepturile de difuzare pt mai multe telenovele, asa ca le-a fost usor. Ei si-au incercat norocul: nu-i costa mare lucru, caci n-au platit nimc pe film, tot ce iesea de pe urma lui era un bonus. Le-a iesit, apoi treptat si alte posturi tv au cumparat filme turcesti.

    La noi, insa, era taram fertil. Manelele au un succes nebun, Bucurestiul este, cultural, mai apropiat de Stambul decat de Paris.

    • În Micul Paris exista un cartier turcesc, iar francezii erau prezenți prin câte-o guvernantă sau prin câte-un preceptor. Se vorbea multă franceză, la cafeaua (de ibrik), urmată de turkish delight cu apă rece și se fuma ciubuc, mult ciubuc. Apoi se fuma șpagă și peșcheș. Honeur, mai rar și aproape exclusiv când era vorba de dame.

      Odată, am zăbovit cu telecomanda, mea culpa, pe o secvență telenovelistică în care un mândru pașă urmărea pe sub niște bolți o ghiaură și m-am întrebat de partea cui or fi telespectatoarele purtătoare de batik și cu sarmalele pe foc din Constanța, Brăila, Galați etc. Analizele genetice ne-ar putea ajuta (și surprinde).
      Acum câțiva ani, am ajuns cu un turc aproape de centrul Timișorii, unde cu mirare s-au descoperit urme de băi turcești, vestigii prezentate ca o descoperire extraordinară, mai puțin extraordinară pentru oaspete care știa cu certitudine că strămoși de-ai lui fuseseră stăpâni pe-aici.
      Așa și cu telenovelele: sunt o frecare de mentă (obicei grecesc-turcesc); nu cred că au nici o valență etico-morală, mai ales la persoane de peste 40 de ani, nici că „bat viața”. Sunt un inconsistent passe-temps pentru cei pe care viața i-a bătut și nici o telenovelă nu-i mai poate ridica (cu foarte mici excepții).

  3. Sclava Isaura o urmaream cu sufletul la gura acum „n” ani…si B-dul Paulista…..dupa care am devenit fan al serialelor coreene……Ma uit la parintii mei care parca sunt vrajiti de serialele turcesti…Lasa orice treaba si cand incepe serialul preferat parca sunt intr-o zona crepusculara…nu mai aud, nu mai vad nimic altceva ce se intampla in jurul lor….PARCA SUNT NEBUNI……iar un episod tine 2.5 ore !!!!!!….mai mult decat un film artistic…..Iar dupa terminarea episodului respectiv pur si simplu nu te mai intelegi cu ei….De parca cineva le-ar transmite in subconstient sa devina alti oameni…sunt nervosi si irascibili….

  4. Stimată doamnă / domnișoară,

    „Pe plan extern, raiting-urile inalte ale acestor productii vizuale se datoreaza faptului ca alte popoare” (România, Bulgaria – probabil, Rep. Moldova – posibil, că prin alte părți, prin Vest îndeosebi – țări cu nivel ridicat de civilizație, nu a avut nici un succes) se scaldă în cultură până la genunchiul broaștei. Iar în Orientul mijlociu sau nemijlociu, arab sau de altă culoare, n-au schimbat mai nimic (vizibil), să fim onești.
    În opinia mea, erau suficiente două fraze să rezolvați problema „invaziei”. Și câteva diacritice.

    Cu prețuire,

    • Stimate dle Cristian,
      va multumesc pentru sugestiile Dvs., dar eu am dorit sa scriu mai mult de 2 fraze la acest subiect. Sper ca nu am facut o greşeala şi nu am suparat pe nimeni expunindu-mi parerea in mai mult de 2 fraze :)
      Cit despre impactul acestor seriale va recomand sa priviti acest documentar
      http://www.aljazeera.com/programmes/witness/2013/11/kismet-how-soap-operas-changed-world-20131117152457476872.html, care prezinta cazuri reale şi oameni reali care au fost influentati de mesajele şi actorii serialelor turceşti. Mai sunt şi alte studii, cercetari (atat in engleza, cit şi in turca) care au drept subiect aceeaşi problema. Va indemn sa le cautati.

      Cu pretuire,

  5. Este intr-adevar o invazie. Insa pentru a intelege lucrurile in adevarata lumina, ar fi trebuit sa va faceti temele, mai inainte de a tasta articolul. Iar explicatia este simpla: Turcia are un plan pe termen lung care se numeste neo-otomanism. Mai simplu, recucerirea zonei de influenta a imperiului otoman prin toate mijloacele posibile, inclusiv „cultural”, daca filmele foileton (ca sa-l citam pe Hesse) pot fi numite cultura. N-am avut curiozitatea sa urmaresc vreun astfel de film dar, din ceea ce cunosc eu din cultura turca, calitatea este probabil undeva pe langa zero.

    • Stimate Consonant,
      va multumesc pentru comentariu.
      Cind am scris acest articol tema pentru acasa era facuta :) İdeologia neo-otomanismului de care amintiti dvs. este o tema mai ampla şi mult mai profunda. Scopul meu a fost sa scriu un articol cit mai simplu pe intelesul tuturor. Daca serialele turceşti sunt un ingredient al ideologiei neo-otomanismului sau daca acestea reprezinta un adevarat instrument de „soft-power” al acestei tari, se poate raspunde intr-un alt articol. Eu am incercat sa ofer detalii despre industria acestor seriale şi sa prezint dovezi cum afecteaza acestea diferite societati, deci m-am axat mai mult pe mesajul social, decit cel politic.

      Din ultima fraza am inteles ca Dvs. asociati cultura turca cu un mare zero sau o lipsa a calitatii. Aici v-aş sugera sa cititi sau sa faceti nişte cercetari despre aceasta tara şi cultura ei. Va asigur ca veti ramine placut surprins.

      Toate bune va doresc!

  6. O buna parte din serialele turcesti sunt prost facute, greseli de filmare evidente, batatoare la ochi, cred ca sunt niste amatori regizorii( ei se ocupa de montaj alaturi de echipa tehnica), se intampla ca la o scena sa fie noapte si la alta sa fie zii, ambele scene petrecute in aceiasi perioada de timp casa, gradina…proasta sincronizare, iese cu o haina la plimbare si se intoarce in alta, afara ploua, cand intra-n casa el este uscat….uita istoricul personajului si-n final te trezesti cu-n alt trecut la personaj…greseli de montaj și sonorizare …Aceste greseli le-am observat la majoritatea serialelor turcesti difuzate la noi, uneori chiar mama, consumatoare de ele, venea sa-mi spuna ca cei de la Kanal D fac tot felul de sabotaje, i-am explicat ca cei care l-au produs…filmat… au gresit, ca sunt chestii tehnice de montare…ca n-are cum Kanal D sa-i modifice hainele, sa-i schimbe povestea, anuland unele fapte petrecute-n episoadele anterioare. Sunt facute la cantitate si nu la calitate, desi unii actori sunt tineri, frumosi, talentati…dar coordonati prost, adica regizorul este o papusa care functioneaza-n functie de doleantele producatorului, actorilor vedeta…nu este preocupat sa faca un produs calitativ, daca-n serialele americane de pe HBO, mai nou si cele ale platformelor Netflix…etc exista o preocupare pana la detaliu, de aceea se fac sezoane doar de 8 episoade, dar alea muncite si cu costuri enorme, turcii intr-o saptamana termina un episod de 2 ore. Actorii adevarati, scenaristi, mai putin regizorii, au incercat sa atraga atentia, dar fara rost. Serialele turcesti vor ajunge unde au ajuns si telenovelele, nu se poate la infinit sa conteteze doar cantitatea-chiar daca scenariul este bun, fragmentarea lui prin introducerea unor situatii/scene care sa puna in evidenta protejata unui producator sau sa prelungeasca serialul dincolo de posibil, distruge si ce este bun, uitati-va la ultimile seriale difuzate de Kanal D, nu mai sunt pe primul loc…nu va dura prea mult pana ce productiile autohtone sa ia conducerea, iar seriale ale platformelor .. Netflix… sa capteze intreaga atentie…mai ales daca canale gen PRO-tv le cumpara spre difuzare, caci un abonament la Netflix face totusi 10 dolari

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Violeta Stratan İlbasmış
Este absolventă a Facultății de Jurnalism şi Ştiinte ale Comunicării a Universității de Stat din Moldova. În aceeaşi perioadă a beneficiat de o bursă Erasmus la Universitatea din Vilnius, Lituania. În 2010-2011 face studii de masterat în Ştiințe ale Comunicării, specializarea Managementul Instituției Media, Universitatea de Stat din Moldova. A făcut relații publice pentru Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemițanu” din Chişinău, unde timp de un an a condus acest departament. În perioada 2012-2013 a activat în cadrul Parlamentului Republicii Moldova în calitate de asistent de deputat. A făcut studii de doctorat la Universitatea Marmara din Istanbul, Facultatea de Comunicare. Colaborează cu ziarul național „Cumhuriyet” din Turcia. Domenii de interes: Relații Internaționale (axa SUA-Rusia, spațiul ex-sovietic, Turcia), Mass-media, Comunicare Internațională şi Interculturală.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro