marți, iulie 16, 2024

Italia se pregătește să intre sub zodia populismului

Italia se pregătește să intre sub zodia populismului

La nivel internațional încrederea în partidele care vor forma viitoarea guvernare și în liderii lor este redusă, în special în ceea ce privește capacitatea acestora de a rezolva problemele economice ale țării în acord cu partenerii și instituțiile UE. Întrebarea care preocupă pe toată lumea este dacă și în ce măsură următorul guvern va continua să acționeze ca un membru de încredere al UE și al comunității occidentale în chestiuni cruciale precum politica economică, afacerile internaționale și alianțele.[1]

Alessandro Chiaramonte[2]

BRIEF

•Italy will elect a new parliament on September 25. Until then, Draghi continues to lead as acting prime minister. Draghi had previously offered his resignation after the Five Star Movement failed to back him in a confidence vote on measures to tackle the high cost of living, but President Sergio Mattarella initially rejected Draghi’s bid to step down. However, the Five Star Movement stood by its veto. In addition, Forza Italia and Lega decided to abstain from the vote.

•The right-wing Fratelli d’Italia with party leader Giorgia Meloni (who has displayed a lack of distance from the former fascist leader Benito Mussolini and is considered even more radical than Lega boss Matteo Salvini) is projected to become Italy’s new prime minister. The opinion polls show 25 percent support for her. Meloni and her party are part of a centre-right coalition that is currently polling at about 60 percent, and consists of former Prime Minister Silvio Berlusconi’s Forza Italia, Salvini’s Lega and other smaller parties.

•Enrico Letta, party leader of the Partito Democratico (PD), the strongest centre-left party, has therefore been attempting to counter the superiority of the right-wing parties through an electoral alliance with various parties, the left, the Greens and Carlo Calenda’s moderate Azione party.

•Following a constitutional referendum, the size of the chambers will be halved, to 400 members in the Chamber of Deputies and 200 in the Senate. This mean the two-thirds majority threshold necessary for constitutional changes now requires 267 and 134 seats respectively.

•Financial analysts have been anticipating since July the problems that the government in Rome will face, with the announcement of the European Central Bank, the first after more than 10 years, regarding the increase in interest rates in the euro zone. No less than 39 billion euros were bet by hedge funds in August 2022 in anticipation of Italy’s default, S&P Global Market Intelligence calculated, according to the Financial Times.

•If the international institutions are not convinced that heavily indebted Italy will be in safe hands, the cost of borrowing will skyrocket, and the government’s room for maneuver will be severely limited. One reason for these concerns has been warm relations by some in the alliance with far-right parties in other countries such as Vox in Spain, and with authoritarians such as Hungary’s Prime Minister Viktor Orbán and Russian leader Vladimir Putin.

DE CE A DEMISIONAT GUVERNUL DRAGHI ȘI CU CE S-A OCUPAT ÎNTRE TIMP

Pe fondul crizei pandemice, în coaliția de guvernare care sprijinea guvernul condus de Giuseppe Conte la finele anului 2020 și începutul anului 2021 tensiunile dintre formațiunile politice nu au mai putut fi armonizate, iar Matteo Renzi a decis ca cei doi miniștri ai „Trăiască Italia” (Italia Viva) să demisioneze. Președintele Sergio Mattarella a încercat timp de două săptămâni să aplaneze tensiunile dintre Conte și Renzi dar nu a reușit, așa că în 26 ianuarie 2021 Giuseppe Conte a depus demisia cabinetului său.

În primele zile ale lui februarie 2021, președintele Sergio Mattarella a anunțat că îl va delega pe Mario Draghi să formeze în cabinet de tehnocrați, după ce a organizat consultări cu formațiunile politice. Mario Draghi a obținut rapid sprijinul Partidului Democrat, al „Trăiască Italia” și „Liberi și Egali”, iar mai apoi și sprijinul Liga lui Salvini, „Forța Italia” și al Mișcării 5 Stele. Cu o majoritate în Parlament de circa 60%, guvernul Draghi a fost votat fără probleme.

După ce Federația Rusă a atacat Ucraina, guvernul Draghi s-a poziționat critic la adresa Moscovei și a susținut atât ajutorul militar și umanitar pentru Ucraina, cât și sancțiunile impuse Federației Ruse și Belarusului de către Uniunea Europeană. În guvern au apărut tensiuni, în condițiile în care partidele de dreapta nu au agreat inițiativele premierului în susținerea cauzei Ucrainei.

Formal, criza guvernului Draghi a fost declanșată la mijlocul lunii iulie ac., în momentul în care Mișcarea 5 Stele și-a retras susținerea în Parlament pentru proiectul înaintat de guvern privind un program de măsuri de sprijin social pe fond de criză. La votul din Senat, senatorii 5 Stele s-au abținut de la vot, părăsind ostentativ sala de ședință. Mario Draghi a cerut o audiență la președintele Sergio Mattarella și și-a depus mandatul, dar a fost refuzat.

O săptămână mai târziu, Mario Draghi a susținut un discurs în Parlament în care a acuzat Mișcarea 5 Stele și Liga lui Salvini că au obstrucționat și continuă să obstrucționeze activitatea guvernului său, după care formațiunile de dreapta (inclusiv „Forța Italia”) s-au abținut la votul de încredere. A doua zi președintele Mattarella a acceptat demisia lui Mario Draghi, care a rămas să conducă guvernul și să organizeze alegerile din 25 septembrie ac.

Ce s-a întâmplat în Italia nu ne este cu totul străin, pentru că și guvernul Dacian Cioloș – păstrând particularitățile în comparație, desigur – a plătit același preț atunci când, în calitate de premier „tehnocrat”, s-a luat în serios și a început să facă politică, fără să țină cont de pretențiile unuia dintre partidele care susținea guvernarea. Mario Draghi a luat poziție anti-Putin considerând-o legitimă și probabil că vizita sa la Kiev, alături de Macron și Scholz, a fost evenimentul care a determinat formațiunile 5 Stele și Liga lui Salvini să pună capăt mandatului său.

Draghi, Scholz, Macron, Iohannis și Zelenski.

Această fotografie este ultima pe care Mario Draghi a făcut-o cu ceea ce trebuia să fie troica europeană împotriva putinismului, care l-a deranjat cu siguranță fără măsură pe Vladimir Putin, urmările fiind deja cunoscute. Desigur, nici Giuseppe Conte și nici Matteo Salvini nu au recunoscut că acțiunile formațiunilor lor, care au pus capăt mandatului lui Mario Draghi în fruntea guvernului, ar avea vreo legătură cu Rusia și Putin. Dar Putin nu a lăsat să-i scape momentul și a revendicat indirect mica sa victorie: în ziua în care Sergio Mattarella accepta demisia lui Draghi, Gazprom majora volumul livrărilor de gaze către ENI, de la 21 milioane de mc/zi la 36 milioane mc/zi[3].

Mario Draghi a încercat să nu părăsească scena guvernării fără să se facă remarcat de alegătorul obișnuit. La începutul lunii august ac., guvernul său (care asigură interimatul până la alegeri) a aprobat un pachet de sprijin de 17 miliarde de euro, pentru protecția firmelor și a gospodăriilor  în fața scumpirii accelerate a energiei și a bunurilor de consum, care se adaugă celor aproximativ 35 de miliarde de euro bugetați din ianuarie, pentru a atenua impactul costurilor exorbitante ale electricității, gazului și benzinei[4].

Măsurile din pachetul de sprijin aprobat luna trecută de guvernul Draghi înseamnă în principal:

(i) se extind măsurile de reducere a facturilor la electricitate și gaz pentru familiile cu venituri mici, până în trimestrul IV al anului curent, precum și reducerea taxelor de cost de sistem; va fie extins bonusul de 200 de euro lucrătorii care nu l-au primit anterior; se interzice companiilor energetice să facă modificări unilaterale în contractele de furnizare a energiei electrice și a gazelor până în aprilie 2023;

(ii) se prelungește cu o lună, până la 20 septembrie, perioada de reducere a accizelor la combustibilii la pompă;

(iii) reducerea, în semestrul doi al anului curent, a sarcinii fiscale asupra veniturilor, adică a diferenței dintre salariul pe care îl plătește angajatorul și venitul net al angajatului, beneficiul revenind celor cu un venit anual mai mic decât 35.000 de euro;

(iv) se alocă 1,5 miliarde de euro pentru creșterea pensiilor.

SISTEMUL ACTUAL DE VOT

Din anul 2020 în Italia sistemul electoral s-a schimbat, ca urmare a referendumului constituțional. În 25 septembrie ac. se va vota pentru 400 de deputați și 200 de senatori. Numărul de circumscripții uninominale în care se va vota, a scăzut pentru Camera Deputaților de la 232 la 147, iar pentru Senat de la 116 la 74.

Prin urmare, la Camera Deputaților cei 400 vor fi aleși: 147 în circumscripțiile uninominale, 245 în circumscripții cu reprezentare proporțională națională și 8 în circumscripțiile cu reprezentare proporțională deschise în străinătate. La Senat, cei 200 vor fi aleși: 74 în circumscripțiile uninominale, 122 în circumscripții cu reprezentare proporțională națională și 4 în circumscripțiile cu reprezentare proporțională deschise în străinătate. Lor li se adaugă 5 senatori pe viață și locul fostului președinte al republicii.

Partidele trebuie să obțină în circumscripțiile uninominale, cel puțin 1% din votul național, iar circumscripțiile cu reprezentare proporțională cel puțin 3% din votul național.

Sursa: politico.eu

Conform rezultatelor din sondajele actuale, din analiza Politico[5], rezultă că după alegerile din septembrie ac. este de așteptat ca dreapta să obțină 245 de locuri de deputați și 127 de locuri de senatori, în timp ce stânga va obține 107 locuri de deputați și 51 de locuri de senatori.

CE ARATĂ SONDAJELE DE OPINIE DIN AUGUST?

Un sondaj de opinie „Ipsos”, din 29-30 august ac., indică următoarele rezultate la interviurile privind intențiile de vot ale electoratului italian, cu circa o lună înainte de desfășurarea efectivă a scrutinului[6]: pe primul loc în preferințele electoratului este dată formațiunea de extrema dreaptă Frații Italiei (Fratelli d’Italia, condusă de Giorgia Meloni), cu 24%, urmată de Partidul Democrat (condus de Enrico Letta), cu 23% din preferințe.

În continuare, conform „Ipsos”, preferințele electoratului italian se îndreaptă spre: Mișcarea 5 Stele – 13,4%, Liga lui Salvini – 13,4%, Forța Italia – 8%, Trăiască Italia – 5%, Alianța Verzilor și Stângii – 4,1%, Italexit – 3% și Mai multă Europă – 2%. În tabelul de mai jos sunt cuprinse rezultatele altor sondaje de opinie desfășurate de-a lungul lunii august, publicate de diverse companii specializate, pentru o imagine cât mai completă asupra evoluțiilor în timp, care nu se dovedesc tocmai spectaculoase.

VA GUVERNA DREAPTA ÎN ITALIA DUPĂ ALEGERI?

Un calcul aritmetic simplu ne arată că o coaliție formată de dreapta (incluzând centrul-dreapta și extrema dreaptă) – Frații Italiei, Liga lui Salvini, Mișcarea 5 Stele și Forța Italia – ar însuma un sprijin în Parlament între 57% și 59%; deci logic este ca aceste formațiuni să se coalizeze în susținerea unui guvern, iar premierul să-l dea partidul cel mai bine clasat în sondaje (și alegeri), adică Frații Italiei. Așa s-a ajuns ca numele Giorgiei Meloni să fie vehiculat pentru poziția de viitor premier.

Alternativa, pe eșichierul de stânga, nu este la fel de promițătoare; aritmetic o coaliție condusă de Partidul Democrat al lui Enrico Letta, care să aducă lângă sine Alianța Verzilor și a Stângii nu însumează mai mult de 26% – 28%, ceea ce este total insuficient.

Victoria coaliției de dreapta în Italia ar fi similară cu, să zicem, ceea ce ar fi putut fi în Franța o victorie a unei coaliții formată de Rassemblement National a lui Marine Le Pen, care ar fi revendicat și mandatul la șefia guvernului, și Reconquête a lui Éric Zemmour, formațiuni care nu-și ascund euro-scepticismul, simpatia față de putinism și politicile anti-imigrație.

Spre deosebire de alegerile din anul 2018, majoritatea observatorilor care urmăresc scena politică Italiană califică alegerile din 25 septembrie ca fiind cruciale, pentru că, în urma lor, fie că Roma va continua să fie un pilon de stabilitate pentru Uniunea Europeană, fie se va alătura unei viitoare axe euro-sceptice și cu viziuni putiniste, împreună cu Ungaria lui Viktor Orban.

Dar nu toată lumea este de acord cu această viziune. În primul rând, se subliniază, există un segment de alegători semnificativ, de peste 40%, care nu s-a pronunțat privind intențiile de vot sau a declarat că nu va participa la votul pentru parlamentare din septembrie. Dar ar fi suficient ca un procent consistent să decidă să se mobilizeze totuși pentru participarea la vot, pentru ca estimările sondajelor actuale de opinie să nu mai fie valide.

Pe de altă parte, se mai spune, o coaliție de dreapta este mult mai coerentă ideologic decât coaliția care a susținut guvernul Draghi, deci teoretic ar fi mult mai stabilă. Mișcarea 5 Stele sub Giuseppe Conte (chiar și după ce facțiunea Luigi Di Maio, centristă, a părăsit partidul) s-a mutat mai mult spre dreapta, dar nu este neapărat un partid anti-european. Forța Italia a lui Berlusconi nu are ambiții anti-europene și este un partid de lider.

Giorgia Meloni și salutul pentru simpatizanții săi.

Frații Italiei este un partid care, sub Giorgia Meloni, a făcut eforturi să facă uitată moștenirea ideologiei fasciste și să creeze aparența unui partid european frecventabil. Cu toate acestea, continuă să fie situat de majoritatea covârșitoare a observatorilor politici mai mult la extremă decât Liga lui Salvini. Împreună, cele două partide vor constitui nucleul dur, ideologic vorbind, al unui viitor guvern de dreapta în Italia.

Între Frații Italiei și Liga lui Salvini și celelalte două partide, adică Mișcarea 5 Stele și Forța Italia, există totuși o linie de separare nu tocmai fină, ci destul de vizibilă, care poate deveni și mai pronunțată atunci când negocierile pentru formarea guvernului se vor purta, cu mizele pe masă.

Mișcarea 5 Stele a scăzut de la 32% voturi în 2018 la 13% intenții de vot la finele lunii august ac. și a fost și părăsită de o parte din figurile sale politice marcante. Situația l-a scos din penumbra sa pe Beppe Grillo, fondatorul formațiunii, care a fost nevoit să analizeze în amănunt cu Giuseppe Conte variantele pe care partidul le are, pentru a stopa continua prăbușire în sondaje.

Întrebarea dacă participarea 5 Stele la un guvern de dreapta va ajuta formațiunea să-și recâștige poziția pe eșichier sau dimpotrivă este esențială, pentru că experiența alianțelor cu stânga este clar că a dezamăgit o bună parte a segmentului de electorat pe care l-a avut în 2018. Forța Italia poate schimba tabăra fără nicio reținere, totul depinde de Berlusconi.

Iar Silvio Berlusconi are o agendă cu câteva puncte de negociere interesante: alegerea ca președinte a Senatului și trecerea la vot a unei propuneri de reformă asupra modului în care este ales Președintele Republicii, iar dacă proiectul va trece, Berlusconi insistă că președintele Mattarella (reales în ianuarie ac.) ar trebui să-și depună demisia și să fie organizate din nou alegeri pentru Palazzo del Quirinale.

Nici negocierile dintre Frații Italiei și Liga lui Salvini nu se anunță chiar o formalitate, așadar Enrico Letta, președintele Partidului Democrat are spațiu de manevră și poate, în anumite condiții, să profite și să-i ofere președintelui Mattarella o alternativă la Giorgia Meloni. Dar șansele sunt, realist vorbind, foarte mici.

SĂ NU NE GRĂBIM CU CONCLUZIILE

„Vreau să fiu limpede: Ca antifascist, vreau fără dubiu să opresc <valul negru>. O victorie a alianței de dreapta condusă de Giorgia Meloni ar fi un dezastru, care ar duce la răspândirea în societate a xenofobiei, la inegalitate în sistemul fiscal și, nu în cele din urmă, la o cultură a fricii și resentimentului. Abuzul de putere și o atitudine de totală indiferență vor deveni politic justificabile” scria filozoful Paolo Flores d’Arcais într-un editorial („L’ex-neo-post-filo-para fascismo prossimo venturo e i democratici schizzinosi”) publicat de MicroMega[7].  

Silvio Berlusconi, intervievat de RAI, a ținut să dea asigurări că nici Forța Italia și nici celelalte partide care vor forma viitoarea coaliție de guvernare de dreapta nu sunt eurosceptice sau anti-NATO, dimpotrivă. Mai mult decât atât, Berlusconi a insistat că Forța Italia nu va face parte dintr-o guvernare care nu ar fi democrată, responsabilă, loială Europei și Occidentului[8].

Fost premier și președinte al unui partid care, odată, obținea 35% din voturile electoratului, Silvio Berlusconi știe foarte bine cât de importantă este eticheta pe care o va purta în Europa și în lume viitoarea guvernare a Italiei.

Financial Times a dezvăluit de curând că, potrivit S&P Global Market Intelligence, fondurile speculative au investit circa 39 de miliarde de euro pariind pe un default al Italiei, după formarea viitorului guvern[9]. Cu o datorie guvernamentală de 150% din PIB, a doua cea mai mare din Eurozonă (ca pondere din PIB) după Grecia, Italia trebuie să acționeze foarte precaut în viitorul imediat, iar criza energetică și iarna care urmează vor fi pietre de hotar.

Partidul Democrat – și stânga în general – nu are multe idei despre ce și cum ar trebui să facă pentru a împiedica „valul negru al fascismului” să preia puterea în Italia. Mesajele democraților sunt cam aceleași: „este un dezastru pentru Italia ca partidele de extremă dreapta, de ideologie fascistă, să ajungă la putere” sau „noi avem grijă de tineri” etc.

Enrico Letta. Sursa: digi24.ro

Oferta electorală a democraților insistă – clasic, putem spune – pe o sumă de măsuri sociale și politice menite să ridice nivelul de trai pentru anumite categorii dezavantajate: (i) introducerea unui salariu minim și adoptarea unei reforme a muncii similară cu cea din Spania, (ii) oferirea cetățeniei italiene copiilor imigranților, (iii) adoptarea unei legi care înăsprește sancțiunile pentru violență sau discriminare împotriva comunității LGBTQ și recunoașterea căsătoriilor homosexuale, (iv) oferirea lucrătorilor echivalentul celui de-al 13-lea salariu și construirea a 500.000 de locuințe într-un program de locuințe sociale, (v) oferirea unei garanții de stat asupra creditelor ipotecare pentru cei care-și cumpără pentru prima dată o casă, o contribuție de 2 mii de euro pentru ca studenții să-și plătească chiria, (vi)  o reducere a vârstei de vot la 16 ani de la 18 cât este în prezent sau (vii) oferirea unei sume de până la 10.000 de euro pentru tinerii care vor împlini 18 ani, ca sprijin din partea statului etc.

Oferta electorală a convins aproape un sfert din electoratul care intenționează să se prezinte la urne, dar nu va fi destul pentru a aduce stângii și guvernarea, pentru că nu este suficient de inovativă ca să mobilizeze și electoratul pasiv și dezamăgit sau să răstoarne credibil mesajele dreptei.

Nu în ultimul rând, se ridică o serioasă preocupare pe scena politică din Italia privind posibila ingerință a Moscovei în alegerile din septembrie. Într-o postare pe contul său de „Telegram”, Dmitri Medvedev formula următorul îndemn: „Ne-am dori să vedem cetățeni europeni care nu doar se indignează față de acțiunile guvernelor lor (…), ci le și cer socoteală și le pedepsesc pentru stupiditățile lor evidente. Așadar, acționați, vecini europeni! Nu rămâneți tăcuți! Cereți-le socoteală!”[10]

Mesajul fostului președinte al Rusiei a fost imediat sancționat de ministrul italian de externe, Luigi di Maio, ca fiind o ingerință în alegerile interne din Italia. De asemenea, di Maio s-a arătat profund indignat de faptul că liderii dreptei nu sancționează la rândul lor atitudinea Moscovei: „Partidele italiene ar trebui să reacționeze la unison, dar Conte și Salvini tac.”

În iulie ac., cotidianul italian „La Stampa” a publicat un document despre care a dat asigurări că provine de la serviciile de informații, care descrie modul în care un diplomat rus acreditat la Roma s-a întâlnit în luna mai ac. cu un foarte apropiat colaborator al lui Matteo Salvini căruia i-a sugerat ca miniștri Liga să demisioneze din guvern și să provoace astfel o criză guvernamentală.[11]

În aceeași perioadă, presa italiană aflase că Matteo Salvini, fără a avea un mandat din partea guvernului Draghi, desfășura o diplomație paralelă cu trimișii Moscovei, cu scopul de a „prezenta un plan de pace între Moscova și Kiev”. Ambasada rusă le-a facilitat lui Salvini și altor membri ai Liga achiziția unor bilete de avion pentru o călătorie la Moscova, prevăzută pentru 29 mai, dar în urma scandalului politic care s-a iscat la Roma pe acest subiect acțiunea a fost anulată, iar Salvini s-a dezis public de respectivul demers.

Totuși, două luni mai târziu, Liga și 5 Stele au provocat criza de care Moscova avea nevoie și guvernul Draghi a căzut. Într-un discurs susținut la Tușnad câteva zile mai târziu de Viktor Orban, acesta oferea auditoriului și o interpretare a crizei din Italia: Europa nu trebuie să intre în conflict cu Moscova pe subiectul Ucraina, pentru că astfel se auto-subminează; cea mai bună dovadă că așa se întâmplă este criza din Italia.

Publicația „Euractiv” observa că nu doar Salvini este o problemă, ci și Silvio Berlusconi, care a dezvoltat în timp o relație trainică de prietenie cu Vladimir Putin. Giorgia Meloni, în schimb, s-a profilat până acum ca fiind o atlantistă convinsă, dar „Euractiv” se întreabă dacă această poziție are consistență sau este una de fațadă, potrivită scopului de a ajunge la putere.

În interviul pe care l-a acordat RAI, Berlusconi a ținut să ofere asigurări că dreapta italiană a fost, este și va fi atlantistă și pro-europeană și că, deocamdată, doar la stânga se poate vedea o atitudine anti-NATO, atât timp cât în Parlament de la stânga au venit voturile împotriva aderării la Alianță a Suediei și Finlandei.

La jumătatea lunii august coaliția dreptei, care se așteaptă să obțină mandatul de guvernare, a făcut public un document ce conține programul de guvernare, pentru a fi dezbătut de către membrii partidelor ce compun coaliția. Potrivit documentului, viitorul guvern va urma o linie pro-europeană și va continua să susțină eforturile Ucrainei de a face față agresiunii Federației Ruse.[12]

Documentul insistă pe câteva idei care să ofere consistență declarațiilor politice de intenție, cum ar fi menținerea cheltuielilor de apărare sau creșterea lor, în conformitate cu cerințele NATO, continuarea programului de sprijin pentru Ucraina, deplina adeziune la programul de extindere al Uniunii Europene.

În același timp, dreapta italiană vrea o Uniune Europeană „mai mult politică decât birocratică”, o reformă a Pactului de Stabilitate și Creștere cu modificarea cadrului fiscal, cu scopul creșterii flexibilității în cheltuirea banului public.

Dreapta italiană vrea să revadă planul național de redresare și reziliență, pentru ca apoi să renegocieze la Bruxelles anumite programe, astfel încât să poată atrage în întregime cei 200 de miliarde care constituie asistența financiară până în anul 2026.

Una peste alta, Italia a mai avut un guvern de dreapta cu Forța Italia și Liga Nordului, sau pe  Silvio Berlusconi premier (1995 – 1995, 2001 – 2006 și 2008 – 2011), despre care dinspre stânga s-a spus că reprezintă un pericol existențial pentru republica italiană. Italia va supraviețui și se va împăca probabil și cu un viitor guvern Giorgia Meloni, și va rămâne în continuare membră a Uniunii Europene și o parte a Eurozonei.

Cât privește dialogul Roma – Moscova, este de așteptat ca poziția să se schimbe față de guvernului Mario Draghi, dar nu spectaculos. În plus, Roma nu ar fi un caz diferit de cel al Parisului sau Berlinului, care întrețin un dialog direct și prin intermediari cu Moscova, pregătind astfel negocierile serioase care să pună capăt conflictului din Ucraina, atunci când condițiile vor fi îndeplinite.

Testul real al viitorului guvern Meloni va fi iarna care urmează, pentru care se anunță de ceva timp apogeul confruntării dintre Europa și Rusia lui Putin. Cât timp Putin mizează totul pe cartea războiului energetic cu Uniunea Europeană și vrea o victorie cu orice preț pe acest front, chiar și la Roma devine evident că o astfel de victorie nu-i poate fi livrată Kremlinului.

Italia, ca și celelalte economii importante ale Uniunii Europene, poate (și trebuie) să revină la afaceri energetice profitabile cu Federația Rusă, dar nu în condițiile pe care le-a fixat Moscova încă înainte de a invada militar Ucraina și care ar însemna de fapt o capitulare inacceptabilă, cu serioase și imprevizibile consecințe în viitor.

Nu mizez, prin urmare, că în iarna ce va urma Roma lui Meloni își va da mâna cu Budapesta lui Orban pentru ca lui Putin să nu-i dea cu rest calculul strategic pe care și l-a făcut. Mai mult, văd în Giorgia Meloni un viitor adversar pentru ambițiile lui Vladimir Putin, unul la care liderul de la Kremlin nu se așteaptă și pe care nu va reuși să-l neutralizeze la fel de ușor cum a făcut-o cu tehnocratul Mario Draghi.  


NOTE:

[1] https://www.aljazeera.com/features/2022/8/12/can-italy-find-stability-with-its-upcoming-election

[2] Profesor de științe politice la Universitatea din Florența

[3] https://www.digi24.ro/stiri/externe/in-ziua-in-care-premierul-mario-draghi-a-demisionat-rusia-majoreaza-livrarile-de-gaz-catre-italia-2020835

[4] https://cursdeguvernare.ro/mario-draghi-pleaca-dar-nu-preda-armele-a-fost-aprobat-un-pachet-de-17-mld-euro-de-sprijin-impotriva-scumpirilor.html

[5] https://www.politico.eu/italy-parliamentary-election-2022/

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Opinion_polling_for_the_2022_Italian_general_election

[7] https://www.micromega.net/crisi-governo-elezioni-anticipate/

[8] https://www.politico.eu/article/italy-needs-me-berlusconi-stages-his-comeback/

[9] https://ziare.com/economie-romania/falimentul-italiei-se-joaca-pe-burse-1758019

[10] https://www.hotnews.ro/stiri-international-25742915-cum-perturba-rusia-alegerile-din-italia-polemica-plina-campanie-pentru-alegerile-parlamentare-dupa-indemnul-lui-medvedev-catre-europeni.htm

[11] https://www.digi24.ro/stiri/externe/la-stampa-un-diplomat-rus-a-discutat-cu-un-colaborator-apropiat-al-lui-matteo-salvini-despre-provocarea-unei-crize-guvernamentale-2029181

[12] https://www.politico.eu/article/italian-right-wingers-dump-euroskepticism-in-bid-to-win-power/

Distribuie acest articol

112 COMENTARII

  1. Democrația este grea. Dacă o tara vrea sa fie cu adevărat demicratoca are reprezentare proporțională în Parlament, sau cu un prag electoral f mic. Asta favorizează instabilitatea politica.
    Alternativa este sistemul cu prag ridicat si prima electorala care favorizează partidele mari și produce un deficit de democrație. Când insa partidele mari își mai si dau mana pentru a controla complet Parlamentul atunci am pus-o de mămăliga.

    • Democratia nu exista in UE si n-a existat decat de forma dupa Al doilea Razboi Mondial. UE este o forma de suprastat de tip socialist, in care capitalismul si democratia nu au putut fi implementate pe deplin si nu sunt intotdeauna compatibile cu sistemele politice europene.

    • Daca democratia prin partide e in halul in care e – caci nu sintem nici direct si nici indirect reprezentati de alesi, ei au interese diferite de ale multora dintre noi – atunci n-ar fi mai democratic ca reprezentantii sa fie selectati aleatoriu? Ce anume s-ar pierde? In nici un caz reprezentativitatea!

      • Sistemul aleatoriu ar fi mult mai reprezentativ si lipsit de interesele de partid.
        Dintr-un numar a spunem de 1000 de oameni incepand de la sofer si pana la profesor sa fie alesi parlamentarii care la randul lor sa numeasca un guvern de technocrati.
        Fiecare parlamentar trebui sa fie consiliat la randul sau de o echipa de specialisti din diferite domenii, termenul de parlamentar putand fi pus si el la dispozitie.
        Poate ar fi mai indicat sa renuntam complet la politicieni si partide politice.
        Cine sa conduca ? cineva trebuie s-o faca.
        Democratia actuala e pe faras datorita propriilor greseli respectiv greselile facute de partide si politicieni.

  2. In articol apar prea putine informatii despre programul de guvernare al dreptei si extremei drepte.Daca noul guvern al italiei va reusi sa scoata cu bine italia din iarna dar si din criza economica si energetica iar cele 4 partide nu se vor certa intre ele atunci vor exista sanse reale ca aliante de dreapta si/ sau extrema dreapta sa castige alegerile si in alte tari,sa schimbe cursul istoriei si sa dea de pamant cu toata legislatia corecta politic nationala și europeana..Ma refer aici la dreapta reala nu la una tip merkel care nu e decat o stanga prost fardata ca sa para de centru dreapta.S s vazut asta in legislatia germana si in politica privind migrantii dar si in alte domenii.O dreapta si o extrema xreapta reala nu fardata nu poate fi decat antiputinista,anti migtatie,antiislamista si total ostila falsului progresism corect politic ce face azi ravagii in toată lumea civilizata dar indeosebi in sua,ue,australia,noua zeelanda,canada ,anglia,scotia,,norvegia.Daca partidele de dreapta si extrema dreapta se vor certa intre ele si vor guverna prost atunci va veni la putere stanga si extrema stanga cu consecintele fe rigoare prea bine cunoscute si absolut dezastruoase.

    • De acord, cu o precizare: cred ca Europa are nevoie de migratie, cred ca demografia Europei o impune de citeva zeci de ani. Asadar dreapta trebuie sa fie de acord cu imigratia insa trebuie sa impuna criterii de imigrare, nu putem lua pe oricine care vrea sa vina sa traiasca aici!

      Chiar azi am vazut pe strada un numar de vreo 10 asiatici tineri (indonezieni, thai, vietnamezi sau asa) condusi de un roman spre nu stiu ce, la munca, la cazare. Trec des pe linga o saormarie si de citeva luni vad citiva lucratori asiatici, o sa intreb o data de unde sint. Astia sint oameni care au venit sa munceasca, sa fie bine veniti. Sigur ca nu ne-ar strica si niste medici, ingineri de pe-acolo insa nu vad de ce nu pot fi adusi sa lucreze si eventual sa se naturalizeze aici daca doresc, dupa o selectie/verificare/echivalare a studiilor.

      • „…cred ca Europa are nevoie de migratie, cred ca demografia Europei o impune de citeva zeci de ani. Asadar dreapta trebuie sa fie de acord cu imigratia insa…”

        Sinteti liber sa credeti ce vreti. Dar nici Europa si nici Romania nu au nevoie de imigratie.

        In Romania si in Europa rata natalitatii e (catastrofal de) mult sub pragul de înlocuire a generaţiilor.

        Ar fi suficienti (in medie) 2,16 copii născuți de o femeie de vârstă fertilă pentru ca densitatea populației să se mențină constantă, fără imigrație.

        Nu ar fi mai simplu sa abrogam legislatia proasta din ultimii 70 de ani, care ne-a adus in situatia asta, si sa revenim la familia traditionala, incurajata si sprijinita financiar prin legislatie pro-natalitate (asa cum au procedat maghiarii extremistului Orban Viktor) decit sa importam asiatici si africani?

        Nu ar fi mai simplu sa ne intoarcem la traditie, la obiceiuri sanatoase verificate de mii de ani in loc sa experimentam tot felul de idei aberante aparute de nu se stie unde si fortate legislativ de politicieni marionete?

        • Domnu’, cine naiba face copii pentru ca-i da statul nu stiu ce? Ce urmeaza? Programul „Primul vagin” sustinut financiar prin PNDL 3? Introdusa in programa scolara Ora de ejaculare la clasa a 6 a? Directiva „Sa puim conform” finantata cu fonduri europene?

          Cite familii cu mai mult de 2 copii cunoasteti? Eu cunosc doar doua (monoparentale, barbati care au crescut singuri si admirabil de bine cite 3 copii azi adolescenti, – cu certitudine nu le-a fost si nu le este usor, imi scot palaria in fata lor. Intimplator sint ingineri, nu c-ar conta. Nici bisericosi nu sint, sa se spuna ca ar fi avut vreo motivatie in zona aia – mamele si-au vazut de altele si nu de propriii copii si drept consecinta au fost date afara. La propriu!), majoritatea familiilor celor pe care-i cunosc au cite 1 copil. Citeva familii de tineri cunoscuti nici nu-si pun problema sa faca copii nici acum si nici in viitor. Nu pot fi obligati sa o faca si la „incurajarile” despre care faceti vorbire cel mult ar ridica degetul mijlociu. Si au dreptate, Ciolacu & Co sa-si vada de tinichigerie sau de ce stiu ei sa faca.
          Lucrurile astea sint decizii de familie si cumva par a exista si niste legitati la nivelul societatilor. Exista personaje care-si inchipuie ca le pot dirija, sociologi, politicieni, statisticieni, neamuri de-astea. (Nu stiu ce face Orban si ma doare-n cot, Ungaria e doar o chestie cu mincare buna, cu o Capitala pe linga care Bukres e o ghena si cu autostrazi care nu se mai termina pina ajung unde-mi place). Stiu insa ca un astfel de program implementat volu-musai in China a dat rezultate dezastruoase pe care tara aia incepe acum sa le plateasca. Si nu doar in bani – da-i naibii, aia se rezolva – ci in tragedii. Ce imbecil indrazneste sa cuantifice tragediile umane? Ca de asumat, sufletu’.

          • Sustinerea natalitatii se poate face dsr cu realizarea unui mediu economic, social, medical cat mai bun. Cand ai multa hotie, coruptie, legi aberante si proaste, mafie in mai toate domeniile nu poti avea pretentia la familii cu 2-3 copii. Ma uit la refugiatii ucrainieni, din parcuri si magazine, majoritatea au doi si trei copii.

            • Tarile africane au o rata de natalitate mult mai mare decat cea europeana.Ti se pare cumva ca au un „mediu economic, social, medical cat mai bun”.Se constata in schimb ca atunci cand nivelul de trai este mai usor si lejer , natalitatea tinde sa scada. Dramatic. Probabil ca „Universul 25” experimentul lui John Calhoun nu este chiar atat de indepartat de realitate.

          • „cine naiba face copii pentru ca-i da statul nu stiu ce?”

            în mediul rural există familii cu 3-4 copii, chiar dacă părinții n-au terminat nici măcar liceul. Câte familii care n-au terminat liceul cunoașteți? Că aici pare să fie problema, mediul în care vă învârtiți dvs, nu lipsa familiilor cu 3-4 copii în RO.

            În acele familii, el n-ar trebui să lucreze pe schele în Italia, ar trebui să poată lucra pe schele și în România, pentru aceiași bani. Iar ea n-ar trebui să îngrijească bătrâni în Italia, ar trebui să poată sta cu proprii copii, pentru aceiași bani.

            O englezoaică cu 4 copii povestea în urmă cu câțiva ani că n-a lucrat nici măcar o zi în viața ei și plătea chirie la Consiliu un pic peste 6 lire pe lună (1,50 lire pe săptămână îi rămâneau ei de plătit). Orașe ca Leicester sunt pline de indieni, iar orașe ca Birmingham sunt pline de musulmani tocmai pentru că li se aplică și or aceleași reguli. Dar englezoaicele White-British cu 4 copii se întâlnesc în mediul rural, mai rar în orașe.

            • Pai e exact ce spun, cine doreste copii ii va face fara sa astepte ceva de la stat. De la familie daca se poate cu atit mai bine, ca in cazurile disperate ajunse din pacate o normalitate pentru multe familii din multe zone ale tarii, cu copii care-si stiu parintii de pe internet si ii vad eventual de Pasti si de Craciun.
              Sau in cele doua cazuri, exceptionale, veti recunoaste, despre care am vorbit mai sus unde pare ca ei si-au dorit familii cu copii iar ele si-au considerat propriii copii asa, un soi de jucarii de care cind te-ai saturat le pui inapoi in cutie si gata.

              Nu stiu cum e la altii, am insa o idee vaga la noi, ca am fost atrasi de o femeie inimoasa in sustinerea unui camin de batrini aflat in administrarea dracu stie cui, Consiliu Judetean, Primarie, Mama lu’ Proces Verbal, ceva serviciu de asistenta sociala, sa-i ia dracu pe toti. Nici n-am vazut saltele mai ca de armata de cind am facut-o eu, cearsafuri pe care nici peticele nu mai tin, curatenie vai si-amar, ferestre proaste, ingrijire medicala cind vine cite-o doctorita in timpul ei, aprovizionare cit de cit doar cind vin corporatistii, de vezi batrini sarutind miinile unor pustani care le-aduc sapun, prosoape, hirtie igienica, lucruri elementare, mincare de la hipermarket. Un bantustan la 100 m de DN1, jud Ilfov! Batrinii aia au buget zilnic mai mic decit puscariasii si inca au noroc ca x-uleasca de la compania y a aflat cumva de ei, a injghebat niste fonduri, aduna aproape saptaminal ca le place au ba niste robotei de multinationala sa umple niste portbagaje si sa le goleasca la batrinii astia si sa stea cum ei 30′. Ca sa aiba compania niste csr de raportat.

  3. Nu numai Italia va cădea în brațele extremei drepte ci și Germania, poate chiar Franța și Spania. Astfel se va prăbuși și Utopia UE, la fel cum s-a prăbușit comunismul.

    • Comunismul nu s-a prabusit, s-a transformat in fascism.

      Nu as fi atat de fatalist, simpla crestere a dobanzilor euro pentru a combate inflatia ar face ca orice guvern italian anti-european sa fie maturat de popor in 3 luni si anticipate.

  4. Italia viva se traduce ca „Italia vie”.
    Trăiască Italia ar fi traducerea corecta exclusiv când partidul ar fi numit „Viva Italia”.
    Limba italiana e mult mai bogată decât limba românească și după cum se poate vedea, același cuvânt ( viva in cazul nostru ) are diverse traduceri în funcție de context.

    Analiza e buna in ansamblu dar trebuie înțeles că :
    – Lega Nord e un partid cu groase probleme judiciare. Începând cu cele 40 milioane euro de restituit statului ( sentința definitivă) și care au fost deturnați in interes personal ( și familiar) de fostul șef al mișcării Bossi. ( nu e în pușcărie că e semiparalizzat )
    Ca urmare și în lipsa finanțării publice a partidelor ( lege a statului italian promovată de M5S) Salvini are groase probleme financiare cu partidul. Basca o anchetă penală deoarece exista filmare video în care șefi ai partidului discuta cu șefi ruși ( la Moscova) un import de petrol rusesc și din valoarea lui , 10 % să ajungă la partid prin cai ilegale evident. ( De unde se înțelege și opoziția constanta ajutorului militar dat Ucrainei de Italia.)

    – partidul personal al lui Berlusconi riscă să nu mai ajungă în parlament.
    Repetă aceleași promisiuni din vechile campanii electorale și care veci nu au fost implementate. Nici macar când respectivul era prim ministru ( in Italia se cheamă președinte al consiliului de miniștri) și avea o majorantă zdrobitoare.
    Practic un vânzător de iluzii.

    -Partidul democrat ( PD) e măcinat de lupte între fracțiunile interne. Deoarece e doar o nomenclatura care se auto reciclează. Ruptă total de masa alegătorilor , e un fel de ALDE mioritic in care tot e de vânzare. Inclusiv funcții, fotolii.

    – Giorgia Meloni e eleva politica a lui Gianfranco Fini. Cândva fostul conducător al partidului neofascist MSI.
    Doamna e și ea puternic reciclata. Din MSI a trecut în AN ( aleanta națională) care era noua denumire a fostului MSI , a intrat în PDL ( aleanta lui Berlusconi cunoscuta ca poporul libertatii) și ulterior a înființat propriul partid „frații italieni ” prin o scindare a unor foști neofasciști.

    După cum vedeți , e exact ca în România de azi.
    Traseiști ( vezi Boc că exemplu ) reciclare masivă de nomenclaturiști ( model Tăriceanu sau Melescanu ) lupte interne în partide între găști diverse. G
    Cum la noi gașca Ciolacul înlocuiește gașca Dragnea.

    Și toate acestea înseamnă cheltuiala. De bani publici evident.

    Exact ca în RO, promisiuni populiste bazate exclusiv pe creșterea cheltuielilor și practic a deficitului bugetar sunt regulă.
    Nici în Italia și nici în România nu se pune problema limitării cheltuielilor bugetare. ( chiar daca italienii au avantajul că au rezolvat groasele probleme de infrastructura , căile ferate, canalizarea și apă potabilă încă din indepartatul 1982 . Când datoria publică era de doar 60 % PIB și se vedea ce a fost făcut cu ea. )

    Diferente ?
    – Italienii au și nu au avut veci , din 1945 încoace, un prim ministru fost ofițer și nici pensionați speciali/ serviciu infiltrați in toate posturile bine plătite de același stat.

    – Problema e că următorul guvern ori va oferii ” lacrime și suferință” pentru a recâștiga o minimă credibilitate internațională , ori va certifica falimentul statului Italian.
    Dar poate că asta va fi și misiunea viitorului guvern român.
    Că guvernele ” de tehnocrați” din ambele țări au amânat doar un faliment de stat care bătea la ușă.

    PS.
    Cu Salvini , Conte la guvernare în Italia , cu Le Pen in Franța pe cai mari și cu Trump reajuns la casa albă, Putin și camarila lui obțin cea mai mare victorie politica internațională.
    Iar soarta Ucrainei e pecetluită.

    • doar moldovenii stataliști, transpruteni și postsovietici numesc facțiunile fracțiuni… limbajul, deh… dă cu virgulă, precum „la moment”, Moldova în loc de R. Moldova… etc…

    • Cred ca interpretați faptele intr-un mod foarte chestionabil și jenant.
      Cât timp a fost Trump președinte:’
      1 Rușii nu au invadat Ucraina. Crimeea a fost invadata pe vremea lui Obama.
      2. Coreea de nord nu a încercat provocări
      3. Chinezii nu au anexat de facto Hong Kong
      4. Chinezii nu au amenințat Taiwanul
      5. Acordurile Abraham pe vremea lui Trump s-au făcut
      6. Stoparea temporara a Iranului s-a petrecut tot pe vremea lui Trump.
      7. Tot Trump a fost ostracizat, denuntat de către elita politica si jurnalistica din Europa de vest
      8. Tot Trump ajunsese la un acord onorabil cu Talibanii care s-a transformat intr-un dezastru sub noua administrație americana.
      Pe fondul acestui dezastru atât Rusia cât si Bielorusia si China se simt in siguranța sa isi atace vecinii.

      • Când dușmanul dă impresia că ar sta „cuminte”, desi nu este slăbit militar, economic sau politic, înseamnă că îi convin greșelile tale.

      • 1. E adevarat. Dar nu erau nici macar conditiile ca s-o faca. In fond si la urma urmei Putin era deja proprietarul Crtimei si submina autoritatea ucraina in Donbas si Lugansk pe modelul nazist al Danzigului polonez.
        2. In opinia ta. De fapt, cele mai multe provocari ale lui Kim sunt in 2017.
        Fonte Wikipedia „Il 4 settembre 2017 ad un anno esatto dall’ultimo, la TV di Stato annuncia che il sesto test nucleare è stato portato a termine. Questo ha causato un potentissimo terremoto di magnitudo 6,3, il più forte mai registrato dalle sperimentazioni, avvertito anche in Cina, seguito da un altro di magnitudo 4,6 che hanno fatto pensare ad una conseguenza del primo dovuto alla rottura di uno dei tunnel di contenimento sotterranei. Tuttavia il regime ha smentito possibili radiazioni. Il test è avvenuto il giorno dopo in cui, in alcune foto, si vedeva il leader Kim in visita ad una centrale, con un ordigno assimilabile ad una Bomba H. ”
        3. Hong Kong era anexat deja in 1997. Despre ce vorbim?
        4. Chinezii ameninta Taiwanul de cand exista autonomia lui. Normal, mai intai au asteptat sa se linisteasca conflictele din Hong Kong. Care, coincidenza au inceput in septembrie 2017. Cine era presedinte in SUA?
        5. Nu cunosc, nu ma exprim
        6. Ai spus bine, stoparea temporara. Dar doar dand credit la un guvern extremist si fundamentalist.
        7. Ostracizat? Atacul asupra Casei Albe pus la punct de catre el insusi, incapabil de a lasa puterea, nu-ti spune nimic. Ai fi vrut ca presa sa taca? Apropo, ai mai cunoscut o asemenea situatie in America? (vorbim de Nord America nu del Sud)
        8. Biden nu a facut decat sa continue „acordul onorabil” pe care il pusese la punct Trump. Sa dea inapoi era prea costisitor.

  5. Doar Italia ? vom mai vedea si alte tari unde guvernele vor fi maturate iar UE sa va clatina dramatic. Deocamdata birocratii de la Bruxelles mai traiesc in zona lor de confort, intr-o bula rupta de realitate.

  6. Deja remarc din comentarii că vedem din primăvara viitoare o UE aproape dezintegrată ca Uniune politică și un Putin triumfător.
    Oare asta ne dorim, sau de așa ceva ne temem?
    E mai puțin clar, cel puțin pentru mine. Dar bănuiesc că ne dorim o Uniune puternică – dar nu știm cum să arate ea, pentru ca așa cum arată acum nu ne place – și ne mai dorim și ca Rusia lui Putin să fie pusă la punct cumva, dar fără sacrificiile europenilor (implicit ale românilor).
    Va fi posibil, realist vorbind, să avem ce ne dorim fără sacrificii?
    Nu putem crede serios așa ceva. Nimic, cu atât mai mult pacea sau victoriile de orice fel (militare, politice…) nu se obțin fără sacrificii.
    Nu mai credem în liderii europeni, în politicienii din Europa? Dar ei sunt după chipul și asemănarea noastră! Noi, europenii, i-am votat și încă ii votăm!
    Alternativa nu este autoritarismul sau iliberalismul (si alte isme) doar pentru că am dat de greu în ultimii ani. Ci implicarea în masă, pentru ca democrația să se umple de conținut și să ofere rezultate, așa cum a facut-o mereu în istorie.

    • Ne cereti sa protestam si sa avem un cuvant de spus, insa implicarea maselor si a societatii civile nu prea mai este posibila in ultimul timp. Libertatea de exprimare si corectitudinea politica fac legile in multe societati europene. Cine iese in strada sa protesteze astazi impotriva restrictiilor energetice, de exemplu, este considerat automat agent rus sau „mobilizat” de catre partide extremiste. Cum indraznesti tu, cetatean european, sa nu te sacrifici si sa nu accepti mai putine dusuri, mai mult frig si facturi cu cateva sute de euro mai mari la energie? Mai lipseste o „politie climatica” care sa evalueze cat si cum consumam. Sa stiti ca am aceasta senzatie de usoara angoasa privind libera exprimare, poate si pentru ca 11 ani din viata i-am petrecut sub comunism si stiam oarecum ce inseamna teama de a te exprima liber. Nimeni, dar nimeni nu ne mai intreaba astazi daca suntem sau nu de acord cu politicile „progresiste” care duc lumea spre dezastru. Cum sa protestezi, ce sa mai spui si cum sa te mai opui sau macar sa iti exprimi o opinie impotriva unor astfel de politici? RIP democratie! Iar daca apuca sa ajunga la putere partidele extremiste de prin Europa, adio libertati! Putem chiar spune ca am testat pe pielea noastra cum arata un astfel de partid extremist, pe 10 august 2018, cand oamenii de bun simt care chiar doreau sa impiedice esuarea statului roman, au iesit in strada si au fost macelariti de fortele de „hordine si disciplina”. Astazi, daca iti expui ideile pe Twitter sau alte retele sociale risti sa te trezesti cu contul inchis sau chiar arestat. Europeanul din vest, care n-a fost obisnuit cu lipsurile si alte sacrificii, a fost anesteziat decenii la rand de bunastare, iar acum nu ne putem astepta sa inteleaga ce se intampla. Dimpotriva, prefera un pumn de fier la conducere in care sa se concentreze toata puterea care sa-i asigure un job vesnic, daca se poate.

    • „Intrebarea care preocupă pe toată lumea este dacă și în ce măsură următorul guvern va continua să acționeze ca un membru de încredere al UE și al comunității occidentale în chestiuni cruciale precum politica economică, afacerile internaționale și alianțele.”
      Asta o fi ” intrebarea care preocupa pe toata lumea”? Daca Italia va fi , ” in continuare,membru de incredere al UE”? Nu cum isi rezola problemele de zi cu zi cetatenii obisnuiti ai tarilor UE ( nu ai UE!) si care-s ceva mai multi decat politicienii- bruxellezi sau nationali- tot mai infatuati in „progresismul” lor ? De ce-am mai crede in „liderii europeni”. Pentru rezultatele politicii pe care o duc? Pe care dintre ei i-am votat „noi”? Care „implicare în masă”, aia care l-a dus pe V.Orban la peste 55% ? Cat o sa ne mai iluzionam cu mareata Uniune? Da’ de ce -pana la abandonarea Minsk 2 de catre Zelenski- sub „inaltul patronaj” al Frantei si al Germaniei – ne-am putut duce viata „fara sacrificii”? Exista si raspunsuri cinstite la astfel de intrebari( in cazul in care apar)?

    • Daca privim UE din anul 1990 cred ca era utila o reforma structurala a acesteia. In primul rand, partidele care ajung la nivel de UE numai reprezinta intersele tarilor din care provin si se schimba f.des. Au existat interese bine orientate ale nucleului franco german, olandez de a se extinde ca activitati economice si comeciale in Ep.Centrala si de Est. In sl doilea rand nu a existat o justitie comuna, cu legi comune, o politica fiscala, energetica, in educatie si sanatate comuna. Acum UE se plange ca Po a si Hu incalca norme juridice dar de ce nu au cerut norme egale pentru toti din UE. Apoi prea multi parlamentari, functionari si institutii, comisii UE care nu se mai justtifica acum. In alt treilea rand, daca evaluam toate importurile de produse si servicii facute de tarile din Ep. C si de Est, acestea depasesc fondurile europene acordate. Nu in ultimul rand, acordarea acestor fonduri europene prin proiecte trebuiau facute pe nevoile reale, concrete si nu pe nimicuri sau care nu ajuta la nimic la dezv.locala si calitatea vietii.

    • Dar bănuiesc că ne dorim o Uniune puternică –[..] Rusia lui Putin să fie pusă la punct cumva,
      1, Da, imi doresc o uniune puternica, dar:
      1.1. birocratia miscsorata, reducerea birocratiilor cu 50%, desfiintarea unor comisii
      1.2 Uniunea sa nu se bage in economie, fara proiecte aiurea, rezilienta, etc. Fara sponzorizari, normarea castravetilor, a becurilor, a aspiratoarelor.
      1.3 Alegerea politicienilor uninominal. Simplu, cind sunt alegeri nationale se aleg si sefii Uniunii, indiferent din ce stat candideaza. Chiar daca alegerile nationale sunt decalate se poate, totusi, aduna sufrageriile electoratului dupa citiva ani.
      1.4 Uniunea trebuie sa-ncerce sa-si infrineze aroganta si sa-ncerce relatii amicale cu Polonia, Ungaria, Anglia. Cehia etc. Nu ar strica un pic de toleranta.

      2. Da, Rusia trebuie combatuta, dar inteligent.
      2.1 cu ce e slabita Rusia daca se retrage McDonalds? Cu ce e slabita daca se retrage Siemens care fabrica trenuri pt ei? Din contra, se extrage bani din economia rusa.
      2.2 Cu ce e slabita Rusia daca nu se mai cumpara gaze sau petrol? Rezultatele pe primele sase luni arata ca Rusiei ii merge tot mai bine, scumpirea carburantiilor ii prinde extrem de bine Rusiei.
      2.3 Cu ce e slabita Rusia daca se interzice turismul rusilor in EU? Cu ce e slabita Rusia daca Netrebco nu poate sa mai cinte in Uniune?
      2.4 Toate aceste sanctiuni gratuite intaresc ura rusilor in vest si mai si provoaca revoltele extremistilor in Uniune.
      2.5 Da, Ucraina trebuie ajutata, atit militar, cit si financiar, cit si moral.
      2.6 Uniunea trebuie sa-ncerce sa-si cistige eventualii aliati ai rusilor, incepind cu China, continuiind cu Turcia etc.
      2.7 Uniunea trebuie sa-ncerce sa gaseasca o modalitate de a se face pace, escaladarea razboiului ii da apa la moara lui Putin.

      • 1.1. Birocrația este un rău necesar. Birocrația înseamnă specializare, evitarea conducerii sau atribuțiilor duble. Că ar putea fi optimizată? Foarte probabil. Cu timpul se ajunge la dimensiunea potrivită. Pausal, 50% nu este autoreglare.
        1.2. Ba tocmai de asta avem uniune. Inițial a fost o comunitate economică, special creată pentru armonizarea normelor economice în vederea unei piețe comune. Nu mai vrem asta?
        Apropo, curbura castraveților nu a fost normată de UE, ci de CEE în 1988. Austria avea deja din anii 60 o astfel de normă, Danemarca din perioada interbelică. Dar, așa cum doresti, UE a abrogat norma in 2009, însă nu e vina ei că tocmai comercianții o folosesc încă.
        Dar așa să fie, UE să nu se bage un economie! Dar când produsele sau serviciile comercializate necesită activități ulterioare ce cad în sarcina comunității (produse nereciclabile, poluante, periculoase, depășite tehnologic șamd), atunci are dreptul să impună reguli. Așa s-a făcut dintotdeauna.
        1.3. Chiar așa se și întâmplă. Alegerile interne stabilesc cine să fie șeful statului, iar acesta este automat membru în Consiliul European. Miniștrii naționali, investiți de parlamentele naționale, se reunesc în Consiliul UE. Deci este exact așa cum dorești.
        1.4. Uniunea are un tratat pe baza căreia funcționează. Uniunea înseamnă toate statele europene. Poate că aroganța Ungariei, a Cehiei sau a Poloniei aduce prejudicii tuturor celorlalți parteneri din uniune. E normal atunci ca administratorii investiți să le corecteze derapajele.

        • @Hantzy – în România, birocrația înseamnă altceva: înseamnă polițiști care se ocupă de permisele de conducere și de înmatriculările auto, deși instituția respectivă e așa-zis civilă. Dar e în cadrul MAI, iar polițiști se pensionează la 45 de ani.

          UE n-are nicio problemă cu asta, UE are o problemă cu biodiesel-ul, cu obținerea energiei electrice din rumeguș și cu alte asemenea blestemății. Ce treabă ai tu să postezi împotriva energiei nucleare, de exemplu?

          • Nu înțeleg rostul acestei intervenții. Trebuie să vină Europa să modernizeze poliția română? Ce legătură are cu ce scriam eu?

            Iar eu nu postez împotriva energiei nucleare. Am susținut întotdeauna mixul energetic și neutralitatea climatică. Încă o paiață à la Harald!

        • @Hanzty – ai 5 comentarii împotriva centralelor nucleare la un singur articol. Cel de mai jos e doar primul din șir, iar agresivitatea în a minți n-o să te ducă nicăieri, scripta manent:

          Hantzy 14/08/2022 At 15:20

          „Există și pentru centrala Cernavodă o condiție care nu poate fi înlocuită: Dunărea. (…) Centralele nucleare KMK și KKG sunt deja oprite, dar ele tot nu ar fi putut funcționa în actualele condiții, datorită lipsei apei de răcire.
          (…) Foarte probabil cotele Dunării vor scădea, ceea ce ar putea influența activitatea centralei. Cum necesarul de apă al acesteia va crește odată cu intrarea în funcțiune a reactoarelor, este de urmărit cât de sigură va fi in viitor furnizarea de energie electrică”.

          Dacă politicile europene actuale depind de agresivitatea și de mistificările tale, atunci trebuie alte politici.

          • Ce anume e agresiv? Ce anume e mistificare? E ceva neadevărat in cele scrise? Cu subiect și predicat, ca sa nu poată fi interpretat!

            A spune lucrurilor pe nume nu înseamnă a fi împotriva mixului energetic. Înseamnă doar că nu există nicio soluție perfectă, iar din acest motiv varianta mixtă este de preferat. Neutralitate, nu utopie cer.

      • Continuați sa faceți propaganda pentru clasa politica germana care, încă o data, a adus Europa in genunchi, in fata KGB-ului?
        Vorbiți de “toleranta” recomandabila când de fapt cauza principala este rigiditatea mentală teutonă.

    • UE este o aberatie asa cum a fost comunismul. O sa cada din cauza aberatiei din temelie, nu din cauza odiosului Putin care trebuie sa plateasca pt crimele comise.
      Este adevarat (si f. ingrijorator, dp meu de vedere, ca sustinatoare a democratiei si civilizatiei Occidentale), ca f. multi dintre cei opusi globalismului si „progresismului” sunt admiratori ai lui Putin si/sau Trump. Oamenii simpli, din cauza globalistilor – care nu-i reprezinta, nu au avut adresa politica in ultimii ani, in afara de partidele de extrema drepta care au fost infiltrate de Putin. Democratia Occidentala este in pericol din toate partile.
      Ceea ce spun nu se refera la Romania, unde interesul cetatenilor a fost si este categoric cu UE.

    • E limpede că parcursul UE nu e ușor pe un culoar minat intens de ani buni de dușmanul natural, imperiul rus. Conjugat cu mofturile și hachițele trumpiste.
      Plus micile idiosincrazii nationaliste din marginea pauperă a Uniunii, unde masele populare primesc zilnic propagandă anti-UE drept justificare pentru incapacitatea cronică a decidenților naționali de a furniza până și cele mai banale servicii publice: apă caldă, drumuri corect executate, servicii de sănătate de bază, învățământ la standarde de minimă alfabetizare etc.
      Pe acest teren deja „fertilizat” nu-i de mirare ca apelul lui medvedev să și găsească idioții utili ai cauzei criminale putiniste care să dorească să-și taie craca de sub picioare.

    • Spuneti ca noi i-am votat, ceea ce este in mare parte neadevarat. Votam parlamentul european care are doar atributii consultative, nu emite legi cu caracter obligatoriu precum un parlament national, deciziile se iau in consiliu si in comisie, unde oamenii ajung pe baza de algoritmi politici, nu de vot.
      (Si de aici vine o intreaga lista de probleme de legitimitate pe care euroscepticii le ridica.)

      Problema este ca UE nu este nici laie nici bălaie.

      A inceput ca o uniune vamala pentru pietele de oţel şi cărbune, deci o chestie strict tehnico-economica de care erau constienti doar ditectorii din ministerele economiei si industriei, dar acum a ajuns un semi-stat care da directive in domeniul drepturilor omului, are oarecari atribute in politica externa, dar totusi nu este chiar un stat in adevaratul sens al cuvantului pentru ca ii lipsesc niste atribute de baza (cum ar fi monopolul forţei), dar si o mitologie fondatoare.

      Dupa parerea mea, UE ori regreseaza la ce a fost la inceput, ori devine un stat in adevaratul sens al cuvantului. Calea asta de mijloc nu poate dura la nesfarsit pentru ca are incoerente si poate fi usor atacata de dusmanii acestei constructii. (Este simplu sa constati, de pilda, ca UE tolereaza intepretari radical diferite ale acelorasi articole din carta drepturilor omului, chiar in sanul ei, sau sa constati ca politca externa a UE nu prea exista, in ciuda birocratiei aferente, pentru ca fiecare stat membru are de fapt alta politica externa.)

      Lumea, indiferent de educatie, nu este interesata de calendarul de implementare al nu stiu carui program operational, de algoritmul prin care se iau decizii in Consiliu si Parlamentul European, sau alte lucruri birocratice. Si este normal asa, nu putem sa avem 400 de milioane de birocrati. Cine mai munceste? :)

      Lumea are nevoie de simboluri si mitologie.
      Statele nationale au fost inventate in secolul 19 tocmai pe baza unor mitologii. La noi e mitologia daco-romana, dar peste tot gasesti astfel de legende. Toate sunt supra-simplificate si caricaturale, pentru cine citeste istorie, dar sunt suficiente si isi fac treaba pentru a creea sentimentul identitatii in randul maselor.
      UE are nevoie de ceva similar, un mit fondator care sa fie imbratisat de toate poapoarele din UE, si cele care se vor adauga in viitor, precum si de institutii simbol care sa actualizeze aceste legende. Peste acestea, apoi vor putea functiona institutiile birocratice, tehnice.
      Deci trebuie creata o identitate nationala europeana, dar nu una care sa inlocuiasca identitatile nationale existente, pentru ca asa ceva este imposibil, ci ceva care sa existe peste ele si sa le uneasca.
      De aici vine continutul de care vorbiti. In situatii de bunastare financiara lumea accepta orice, dar cand se termina banii statul se poate salva numai apeland la miturile fondatoare. Iar banii si resursele naturale s-au terminat in UE. Sunt in China si tarile arabe acum.

      Eu mi-as dori mai mult UE, dar sunt euro-sceptic, adica nu cred ca UE poate face pasul catre statalitate. Cred ca va eşua intr-o constructie birocratica „cu 27 de viteze”, adica va exista in teorie si in tratate, dar se va dizolva de facto.

      (Corolar: tocmai din euro-scepticism cred ca ar trebui sa facem efortul sa folosim cat mai bine fondurile europene acum, cat se poate. Nu se stie cand in istorie ne vom mai intalni cu asa o pleaşcă…)

      • Evident, Uniunea Europeană nu poate funcționa astfel. Numai că exact criticii ei, pe de o parte nu vor mai multă integrare, pe de alta amendează lipsa de incisivitate a „liderilor”. Uniunea însă nu are lideri, nu e rezultatul viziunii vreunui Ghinghiz, Carol sau Alexandru cel Mare. Un mit fondator ar fi, într-adevăr, un liant pentru simțirile europenilor, care poate ar suplini nevoia de predictibilitate a fiecăruia. Căci nu vrem jumătăți de măsură, vrem o jucărie nouă, perfectă, care să o înlocuiască pe cea care nu ne (mai) mulțumește. Dar dacă ea nu e încă verificată, îndelung testată (și, evident, nu poate fi), simțim că noi am fi cei chemați să o facă. Și asta ne sperie, preferând să revenim la rabla pe care o cunoaștem.
        Eu rămân optimist, deși recunosc greutățile enumerate de Taximetrist. Și or mai fi și altele. Dar niciun proiect de asemenea dimensiune nu poate fi ușor. Războiul din Ucraina ar putea să ofere acel mit necesar, acea vitală recunoaștere a puterii prin unire, revelația care (încă) lipsește.

    • „Va fi posibil, realist vorbind, să avem ce ne dorim fără sacrificii?”
      Nu. Dar greșiți enorm când cereți (cine vă credeți, in fond?) sacrificii de la români, in special, iară nu de la cei ce iau deciziile in acest moment. Noi toți vrem o Europă puternică, pe cât posibil independentă energetic, tocmai de aceea cerem cât se poate de serios elitelor europene (politice și nu numai) să renunțe de urgență la Marea Carbonadă (=Afacerea Verde a Urssulei și a coteriei ce și-a propus dezindustrializarea Europei) in care NOI sunt cei puși pe rug, iară NU rușii, să abroge urgent toate normele ce incriminează și taxează emisiile de carbon și cresc artificial prețul energiei, să scadă urgent toate taxele pe energie, in special TVA-ul, să permită și să reglementeze exploatarea de urgență a zăcămintelor de gaze din Europa, să arunce la gunoi ierarhia stupidă și contraproductivă a surselor de energie. Dacă toate acestea nu se întâmplă iute sacrificiul care ni se cere va fi unul suprem – insăși existența noastră. Și pentru ce? ce obținem din sutele de mii de morți de frig și foamete? o satisfacție bestială a unor politruci ce țin cu tot dinandinsul să-i arate lui Putin că pot fi egalii lui și că-și pot sacrifica popoarele fără niciun scrupul, pe altarul unor fantezii, istorice sau utopice? Chiar in halul ăsta de orbire au ajuns, să nu fie capabili de un minim sacrificiu -de ordin politic, ce constă in schimbarea direcției reglementative, măcar până ne-om redresa- sau vorbim de trădare?

      Și apropo de sacrificii. Prefer oricând un război direct cu Rusia, oricât de catastrofal ar fi, decât să mor ca prostul încasînd lovituri după lovituri de la niște satrapi orientali fără să pot riposta in niciun fel (cine crede că dictatorii asiatici, inclusiv ăia din Orient, sunt aliații noștri și că vor asculta cuminți de liderii occidentali și vor ține sus producția de petrol și gaze și-și vor respecta angajamentele din contracte e pur și simplu un tâmpit). Mai bine mor pe front căsăpind rusnaci, decât de foame intre 4 pereți, acasă.

      • @euNuke
        Eu nu cer nimic, cum aș putea-o face?
        Și nu, nu pretind că sunt cineva care să vă ceară dumneavoastră sau oricui altcuiva care citește articolele mele de pe „Contributors” ceva anume, cu atât mai mult să „cer sacrificii”. Cum aș putea face așa ceva, cu ce drept?
        Nu, eu scriu articole de opinie și mă semnez cu numele meu. Ceea ce majoritatea comentatorilor – inclusiv dumneavoastră – nu fac.
        În opinia mea, nu vom avea ce ne dorim, adică o lume mai bună, indiferem cum ne-o imaginăm fiecare dintre noi, fără sacrificii.
        Dar, din ce observ, mai nimeni nu este de acord că în anumite momente vor trebui făcute sacrificii, în numele binelui comun național și pe continentul nostru. Ceea ce este irațional.
        Și comuniștii au pretins că vor schimba lumea, că totul va fi apoi mai bine, lapte și miere, deziderat în numele căruia au cerut sacrificii. Dar acele sacrificii nu se mai terminau și ocoleau camarila de partid și slugile lor!
        De când România nu mai este un stat comunist și, intrând în Uniunea Europeană, a început tot mai mult să vadă că este posibil un cadru prin care fostei cleptocrații comuniste să i se pună anumite limite, viața românilor a început să se îmbunătățească.
        Dar putem crede că fără să facem nimic, fără niciun efort, fără sacrificii, vom continua să avem o viață bună sau din ce în ce mai bună? Este rațional să gândim așa?
        Nu, nu este posibil. Ca să avem o viață bună trebuie să continuăm să luptăm, să ne sacrificăm, pentru ca Uniunea să rămână viabilă și puternică. Alternativa este să ne întoarcem într-o lume din care cu mare dificultate am reușit să scăpăm în 1989.
        Italia nu este în această situație.
        Italia este un stat democratic matur, bogat, care de va trece printr-o nouă guvernare a dreptei nu va experimenta nimic nou, de fapt.
        Așa cum a dovedit-o și în pandemie, Italia se va mobiliza exemplar, sunt sigur, pentru a trece cu bine iarna ce va urma, înțelegând că inamicul este la Moscova, nu la Bruxelles sau Washington.
        Noi, însă… nu sunt sigur. Nu suntem o democrație matură, acesta este adevărul. Preferăm soluții individuale și nu ne interesează efortul comun sau sacrificiile pentru o cauză justă.
        Păcat. Pentru că astfel avem multe de pierdut.
        Să auzim de bine!

        • „Dar, din ce observ, mai nimeni nu este de acord că în anumite momente vor trebui făcute sacrificii, în numele binelui comun național și pe continentul nostru. Ceea ce este irațional.”
          Păi începeți dumneavoastră, vă rog, nu că v-aș cere io ceva, doamne ferească, doar nu mă cred vreun guru de forum, dar așa, ca exercițiu de imagine. De pildă ce-ar fi să sacrificați comentatorii anonimi pentru că refuză să-și dea in vileag identitatea? E foarte simplu: refuzați orice comentariu anonim. Cine dorește o Europă liberă și puternică să se pronunțe pe persoană fizică, cu semnătură și poză in dreptul opiniei. Corect? Asta ar însemna, probabil, o scădere bruscă a audienței de care vă bucurați (dacă pot folosi acest verb), dar, pe de altă parte mesajul dumneavoastră ar ajunge netrunchiat/nebruiat la o mână de cititori de bună-credință dispuși să facă sacrificii pentru Europa, pe persoană fizică. Treptat veți câștiga insă alți cititori atrași de climatul consensului civilizat pro-european (sunt sigur că mii de români așteaptă apariția unui canal de comunicare curațat de troli, mercenari și activiști de extremă dreapta). Deci, cu un mic sacrificiu, ați putea mări baza de receptori ai vocii rațiunii.

    • Cred ca trebuie sa fie un chin pt. autori sa vada comentariile la articole. Dar, in marea majoritate, acestea sunt scris de profesionisti, forumurile sunt invadate, sufocate de extrema dreapta, e in stilul ei. E si acesta tot un fel de cenzura, prin acaparare si intimidare, ceea ce ar fi trebuit sa fie un loc de dialog si schimb civilizat de opinii a devanit un camp de lupta, ca pe stadioane. E la fel ca in mitingurile extremei depte, militanti, agitatori, sacandalagii, ´soldati politici´, ocupa strazile si par foarte multi prin galagie. Asa s-a intampat si in America, se intampla de mult timp in Europa iar activistii principali provin din Noua Dreapta cu tacticile ei ´metapolitice´. De ex., Alain de Benoist, liderul Noii Drepte si adevaratul guru al lui Dughin, cu un har rar al claritatii si sintezei, a avut un rol foarte mare in aceasta miscare, comparabil cu al lui Spengler, desi nerecunoscut, cu influenta enorma si la intelectuali sau oameni de cultura, la cei mai de varf, si la noi. Noua Dreapta s-a altoit in Alt-Right americana si cu alte curente radicale sau populiste, cum ar fi libertarienii Tea-Party, resturi de neo-coservatorism sau Dreapta evanghelica. Cuvantul populism e totusi prea bland, e ciudat cum unii politologi se feresc de termenul fascism, preocupati subit de acuratetea taxonomiilor, dar mai probabil pt. a menaja unele sensibilitati si proximitati ´conservatoare´ care au cam deviat-o rau si de multisor. Dar se vede foarte clar : aceleasi obsesii pt. puritatea nationala, etnica si adeseori explicit rasiala, impotriva strainilor, cosmopolitismului, ne-europenilor in general, adica ne-albilor, ´Comunismului international´, etc. Acesta e Fascism ! Fascismul are radacini europene mai profunde – si mai rezistente -, decat Comunismul, pare ceva esential in cultura noastra prometeica, ´faustiana´. E rezultatul unui nihilism si decadentism cultural. Miscarile de trupe de pe net seamana foarte mult cu gherilele urbane de la inc. sec. 20, un fenomen al politicii de mase. Ceea ce cred eu ca e mai putin pus in lumina e contributia intelectualilor la aceasta resurgenta, la noi, intelectualii ´conservatori´, moderati in discurs dar radicali in idei, care au mosit ideologic generatiile post-revolutionare de tineri intelectuali, in acelasi spirit inaugurat de Nae Ionescu la timpul lui ( caruia ii sar in aparare, iritati, de cate ori au ocazia si semnandu-si astfel adevarata apartenenta ´spirituala´) cu toate aggiornamenturile lor si la adapostul ´anti-comunismului´, da !, foarte ipocrit. Sper ca peste nu foarte mult timp aceasta balta a complexatei si frustratei intelighentii romanesti sa-si gaseasca istoricul sau istoricii pregatiti si curajosi.

      • Proiectul U.E. a fost rezultatul unei mici paranteze in istoria nebuniei omenesti, numit ´liberalismul fricii´, tocmai impotriva miturilor sangvinare ale nationalismului romantic si sovin si impotriva irationalismului politic.
        U.E. e inamicul ideologic al Dreptei radicale, e comparata cu Uniunea Sovietica, mitul inamicului-balaurului arhetipal, al degenerarii si mongrelizarii – de implicatii intotdeauna rasiale. U.E. e o oculta ce urmareste nivelarea si extinctia natiunilor, a ´comunitatilor´ si ´traditiilor´, adica a miturilor fondatoare ale Dreptei = romantismului politic. In interbelic inamicul era civilizatia demo-liberala anglo-americana, materialista si ´fara suflet´, modernitatea iluminista ( ´Iluminatii´, Francmasonii! , elita birocratica de la Bruxelles, legetebistii si pederastii … ) degenerata sau efeminata, ca orice politica decenta si caldicica, si, desigur, ´evreimea internationala´, care acum e reprezentata de corporatiile globaliste iar protocoalele abia daca au fost modificate putin, din sioniste in sorosiste. Sexo-marxismul ( ´scolii de la Frankfurt´) descinde direct din ´bolsevismul cultural´.
        Dreapta radicala are nevoie vitala de mituri politice, care sa mobilizeze si galvanizeze masele, mitul violentei revolutionare ( chiar daca termenul e de-acum uzat si compromis), al ´grevei´ generale si permanente impotriva ´sistemului´, o politica virila, wagneriana si donquijotesca, revrajita, mitul unei modernitati alternative, compacte, arheo-futuriste. ´Virilismul´ sau supraomismul politicii totale sau absolute, sacralizate si carismatice. Acestea sunt stereotipurile ´eterne´ ale Fascismului, Ur-Fascismului : primordialism revitalizant sau ´palingenetic´, irationalism ´mitic´ si ´mistic´, vitalism si spontaneism, voluntarism si anti-intelectualism, cultul fortei si al violentei, gliei si sangelui, al ´ordinii´ si al ´virilitatii´ exhibitioniste, etc., propagate de intelectuali consumati, traditionalisti-futuristi, nihilisti-fundamentalisti, stilisti, manieristi, decadenti …
        Liderii carismatici,´marii oameni´ si menestrelii lor, se dau in vant dupa ´arta´, opereta, melodrama, Gesamtkunstwerk… De unde si slabiciunea pt. spectacolele apocaliptice, pt. gotic, in amurg, Gotterdammerung.
        In U.E. ei vad fundamentele modernitatii iluministe, pe care le urasc de moarte, universalismul, scientismul, pozitivismul, legalismul, drepturile individului. Ideologia lor romantica, nebuloasa,´mitica´, e fundamental polemica, reactiva, adica anarhica, fara continut sau acest continut e utopic si fantasmagoric, ´mitic´: mitul unei comunitati organice si omogene, ´inradacinate´ si ´regenerate´, mitul unei ´mari politici´ europene, mitul europenismului arian, mitul omului nou sau supraomului, asa cum e el reprezentat, ridicol, ca viking wagnerian, pe site-urile de specialitate, in sfarsit, mitul pur decadent al ´Katehonului´, acest Arthur pagan, Rex sau Dux, sarit in sprijinul unei Crestinatati cretinizate, incarnat ba de Putin, ba de Trump.
        Un nietzscheanism vulgarizat, pt. mase, dar si un Crestinism dionisiac, pt. ´elite´ …

      • „Dar, in marea majoritate, acestea sunt scris de profesionisti, forumurile sunt invadate, sufocate de extrema dreapta, e in stilul ei. ”
        Întotdeauna v-am suspectat de mare perspicacitate. Deci da, Musk a decis să nu mai arunce banii pe twitter, ci să-i trimită la libertarienii rumâni (din rețeaua paneuropeană de ong-uri anarho-imperialiste). săptămâna trecută au intrat banii in conturi, deci e normal să vă impacientați. Păcat că ați ales să scrieți gratuit in sprijinul extremei stângi (dacă ceea ce se scrie aici vi se pare de extremă dreapta atunci…), in loc să fi devenit un profesionist bine plătit in tabăra corporatist-libertarian-fascist-colonialistă… :) …unde se află fondurile grase (milogii lui Soros nici nu știu că moșu-i falit și pe făraș).

        • Scuze, am calculat gresit, comentariul meu era la acela al Dnului Cristian Felea de mai sus :
          ´Deja remarc din comentarii că vedem din primăvara viitoare o UE aproape dezintegrată ca Uniune politică și un Putin triumfător.´ …
          Nu va consider de extrema dreapta, ci rezonabil si de aceea am si intrat in dialog cu Dvs. Liberalismul lui Hayek nu e extrema dreapta. Comentatorii Alt-Right se recunosc usor, nu numai aici si nu e vorba de bani, ci de manie. Par multi dar nu sunt nici pe departe reprezentativi.

        • Agitatorii ultrasi (ultranationalisti) nu au nici cea mai vaga idee despre ce a insemnat Primul razboi mondial, care a fost si cauza celui de-al doilea ( daca mai pot fi despartite ), daca ii intrebi ceva, repede, fara sa se uite in telefon, nu stiu sa-ti raspunda la doua intrebari simple, pare pierdut, undeva, in negurile preistoriei. Pt. cine mai citeste si carti, o carte fundamentala despre nebunia europeana generala ce a dus la razboiul ´natiunilor´, celebrat ca un ´ritual de regenerare´ : Modris Eksteins – Rites of Spring: The Great War and the Birth of the Modern Age.

      • As adauga ceva despre liberalismul libertarian sau ´neo-liberalism´, nu pretind ca stapanesc total subiectul, desi o schita bruta, e nevoie sa ma intind.
        E foarte neclar in ce parte a ´spectrului´ e libertarianismul economic, Hayek are un cunoscut articol : ´De ce nu sunt conservator´. Dar, pt. a ilustra de ce termenii ´Stanga´ si ´Dreapta´ si-au schimbat mult pozitiile si sensurile in Istorie, facand adeseori schimburi de locuri. ´Stanga´ nu e neaparat sau doar ´colectivism´ si interventionism etatist, aceste definitii economiste sunt foarte reductioniste, cumva in oglinda cu acelea marxiste. Totusi, ca punct de plecare, e suficient ca economismul austriac s-a pozitionat la Dreapta, ca ´anti-socialism´ si intrucat socialismul era asociat, univoc, cu etatismul si ´colectivismul´.
        Dar Hayek era format in cultura vieneza modernista, dospind de idei radicale, suficient sa numim corporatismul unui Othmar Spann. Apoi, de iluministii economisti scotieni. Libertarianismul vine din Iluminism, ba chiar din Iluminismul radical, radical pt. tabula rasa fata de tot ceea ce il preceda, ´prometeismul´ modern impotriva vechii ordini, afirmarea individualitatii impotriva oricaror structuri/dogme colective si opresive dar mai ales impotriva ´traditiei´. E important sa iesim din chenarul strict economist empiricist-materialist.
        Economismul era doar un aspect al acestui curent propriu-zis hedonist si libertin ( L. Strauss in acest punct vedea bine ), trebuie subliniat, anti-traditionalist. Era foarte la Stanga, liberalismul in general reprezenta ´Stanga´ burgheza in raport cu ´Dreapta´ aristocratica si monarhica. Cu deplasarea ´centrului´ liberalismul a putut ajunge la ´dreapta´. Deci pe atunci libetarianismul era impotriva etatismului regimurilor aristocratice-militariste, impotriva Leviatanului timpuriu-modern. Sa se remarce totusi paralelismul : in sec. 20 si-a pastrat acest caracter ´anarhist´ dar impotriva socialismului etatist, corespondent al autoritarismului, deci nu e vorba ca acesta ar fi ´de stanga´, ci pur si simplu ca e etatist, adica mai degraba de dreapta sau ´mainstream´, aparand statu-quo-ul. Libertarianismul ramane, consecvent, la ´Stanga´ initiala. Doar ca Stanga socialista s-a mutat intre timp la dreapta (´Stangii´) prin autoritarismul comunist-stalinist sau maoist, regimuri care numai ´socialiste´ nu sunt ( mai degraba un comunism-populist, ´conservatorism´ de mase). A existat un puternic curent libertarian si la inceputurile Bolsevismului si Leninismului.
        Russell Kirk tocmai asta reprosa lui Hayek si austriecilor, ateismul, materialismul, economismul capitalist si ´spiritul burghez´, dupa el, esential ´de stanga´. Doar ca si (neo)-traditionalismul lui, mult mai influentat de maurrassismul continental decat de E. Burke ( geniu singular si capricios ), provenea din Socialismul romantic ! Daca ne uitam mai bine observam ca diviziunea Dreapta/Stanga e fundamental moderna, o diviziune in traditia iluminista, moderata-teista/deista si radicala-ateista. ´Conservatorismul´ numeste initial traditia politica a autoritarismului birocratic al despotilor mai mult sau mai putin ´luminati´, de la Petru cel Mare, Metternich, Adam Muller, pana la Disraeli, Bismarck sau Pobedonostev, fiind vorba de o speta de hobbesianism ( de aceea L. Strauss ii atrasese atentia lui Schmitt ca nu iesise din paradigma moderna a liberalismului ). Razboaiele ideologice moderne pot fi vazute si ca o … cearta in familie ( a propos si de asemanarile de familie, intre toate si nu doar unele sau altele ). Romantismul ia apoi o turnura contra-iluminista, populista si agrariana, anticapitalista, Conservatorismul romantic sau ´traditionalist´ ramane esential un socialism romantic, chiar daca anti-marxist, ´revrajit´ ( ex. : Baudelaire, Dostoievski, Wagner , romantici ´reactionari´ ), e prea mult de explicat, dar : altoirea saint-simonismului si pozitivismului comtean cu demaistrianismul ( ca si Burke, de Maistre fusese in tinerete un entuziast iluminist, tot ca Burke, era si el francmason si ´teozof´); slavofilismul, care era un traditionalism chiar foarte la stanga; comunitarismul ´personalist´ interbelic, zis si ´a treia cale´ , intre stanga si dreapta ; corporatismul englez influentat direct de traditiile franceze si catolice, Chesterton, T. S. Eliot ( englez prin adoptie ), Belloc, etc. . Acesta e ´traditionalismul´ romantic agrarian, efectiv un socialism ´conservator´ de altfel si foarte utopic ( neo-medievalism ) si care, din multe puncte de vedere, a constituit matricea culturala si culta a Fascismelor ( considerat tot o ´a treia cale´, intre Comunism si Capitalism, deci corporatisme). Pot fi numarate deci, istoric, trei ´conservatorisme´ : conservatorismul autoritarist-militarist-birocratic, conservatorismul socialist-romantic si conservatorismul liberal-capitalist. Fascismul a fost, in parte, si o combinatie a primelor doua, impotriva celui de-al treilea. Niciunul insa nu respecta pretentia aristocratica si ´elitista´ si de aceea pot fi considerate ca regimuri si ideologii pseudo-aristocratice ( mai ales prin caracteristicile lor populiste sau plebee – in cazul fascismului – in care vana socialista e foarte pronuntata ).
        Din aceasta traditie culturala interbelica iesise si Russell Kirk, deci obiectiile sau reprosurile adresate lui Hayek se intorceau si impotriva sa. In fine, cele doua curente ´conservatoare´ principale, traditionalist si libertarian, s-au unit dupa razboi in America – datorita inamicului comun, Comunismul sovietic – , pe fondul unui conservatorism in special protestant mai vechi ( Old Right ) si asa a luat nastere hibridul si contradictoriul Conservatorism american postbelic, in acelasi timp capitalist si anti-capitalist, fundamentalist si ateist-prometeic, globalist-imperialist si izolationist, etc., etc. Iar cei care nu privesc in istorie cred ca acesta a fost intotdeauna si pretutindeni ´Conservatorismul´, ceva anistoric si cazut din cer si, la fel, ca Stanga si Dreapta au fost intotdeauna, din Antichitate, ceea ce se cheama azi asa, ´progresism´ si ´conservatorism´ …

      • Cu scuze pentru divagațiile ce urmează.

        Am un amic care gândește foarte aproape de ceea expuneți dumneavoastră aici. Poate sunteți chiar el. E vorba de un tip spre 60 de ani ce pendulează intre US (mediul universitar) și România (unde se parașutează câteva săptămîni, câteodată luni/an din motive de interacțiune socială, in special cu tagma femeiască). Vorbește fluent vreo 7 limbi, e specialist in lingvistică, profesor de limbi, bazat in filozofie și destul de priceput in fizică. E insă varză la economie și de aici și sfada noastră de vreo treijde ani incoa.

        de ce aduc vorba de el? pentru că e un caz remarcabil de…claustrare intelectuală. E practic unicul locuitor al propriei Școli de gândire ce s-a născut in Mănăstirea Eului in care odinioară câțiva aleși puteau pătrunde pentru ca astăzi să fie și aceștia cu totul expulzați. Dintotdeauna a respins superstiția, credința oarbă și ignară a celorlalți, ideologiile nefaste, miturile naționaliste și fasciste (și da, a fost printre cei ce au răspândit eseul lui Eco din 95 prin România), filozofiile sistematice totalitare (inițial adept al lui Popper), relicvele trecutului: machoismul, rasismul, tribalismul samd. Și, desigur, așa se întâmplă că totuși catadicsea să mai stea de vorbă cu mine, că eram deseori pe aceeași poziție, atât antifascistă cât și anticomunistă. Izolat, burlac, timid, extrem de inteligent și educat intru exigență de mic copil, a urcat treptele ierarhiei universitare băștinașe și apoi americane până când s-a trezit singur, intr-un loc unde înălțimea amețitoare l-a forțat să construiască un grilaj mental de care să se țină. Grilajul este tot un sistem, chit că nu este impus altora că nu este (deocamdată) publicat. Normal că economia -o știință eminamente socială- nu avea loc acolo. Și binențeles că, neavînd pe nimeni atât de drag incât să-și imagineze măcar…sacrificiul personal pentru salvgardarea celor apropiați, nu dă 2 bani pe armată, pe arme, pe națiuni și state-națiuni. Tot ceea ce curge in mințile oamenilor pentru a da sens existenței ordinare și protejării unui status quo este prin urmare un mit. Ceva demn de disprețuit. Oamenii geniali nu au nevoie de mituri pentru a ține 19 grade in casă, la ei in chilie fiind deja 14, și o duc bine-merci. Oamenii geniali nu au nevoie de arme (iar miturile sunt și ele motivații, deci arme) pentru a se apăra, pentru că au prevăzut deja ce urmează să se întâmple și s-au debarasat de orice bunuri prețioase ce ar putea atrage prădători (nici măcar neveste nu au de apărat…intr-un act eroic atât de primitiv și futil). Și cuvintele sunt arme, iar amicul meu e conștient desigur de natura lor, de aceea e rezervat in intervențiile publice pentru a nu deveni militant sau, doamne ferească, comiliton. In general când se exprimă epatează, dă pe spate audiența și dispare. E lămpaș, pasămite, nu pumnal. Lumina rece și efemeră a atâtor genii ce au fascinat Europa de 3 secole a transformat omul in obiect de laborator, fiecare pretinzîndu-se Marele Elucidator care, in urma unei simple disecții a scos la suprafață esența umanității sub forma unei glande unice și specifice. Iar Răul venea dintr-o dereglare educațională/biologică/rasială/chimică a glandei, de unde și soluția atât de simplă ce se impunea de fiecare dată: rotești un buton și gata, l-ai reparat. Ai scos buba, recte mitul, și omu-i vindecat! Sau invers: ai inoculat o mostră minusculă de Rău (de pildă prin Normă) și omu-i protejat. O viziune mecanicistă ce tratează empiric istoria a pus astfel stăpânire pe mintea elitelor, a politicienilor-vraci și intelectualilor-spițeri de azi. Nicio diferență, așadar, intre fasciștii interbelici sau contemporani, comuniștii de o sută de ani și progresiștii de azi: toți sunt in misiune, toți sunt puși pe reparat beteaga ființă umană, toți meșteresc proptele ca să ridice cu elan prometeic nevolnicul omuleț din mizerie. Iar când o operațiune de făurire a omului nou ia avânt și devine politică de stat, ce să vezi, geniile se iau cu mâinile de cap și urlă acuzator la nătărăii politruci-ingineri sociali că nu au priceput nimic și că pervertesc ideile progresului. Bunii purtători de lămpaș, genii de la natură, lipsiți de voci critice apropiate, nu au priceput nici ei cât de buni demolatori sunt și că grinda aia putredă pe care atâta au insistat să fie înlocuită urgent susținea de fapt un eșafodaj esențial pentru mansarda intregii populații…

        • Un pic mai sus am spus ca voiam sa pun in alta parte comentariul, sincer imi pare rau daca v-am jignit.
          Imi scapa sensul descrierii Dvs., din ce inteleg e o obiectie la adresa demitificarii/demistificarii ce poate distruge ´prejudecati´ ( Burke ) vitale pt. comunitate, a demolatorilor de statui, cum zicea Nietzsche, filozoful cu ciocanul. Nu cred ca e nevoie de explicatii. Am exagerat cu unele comentarii, de dragul ideilor si al claritatii, te fac sa te simti ca ´omul din subterana´, sub privirile, ca sa nu zic flegmele, dispretuitoare, ale respectabililor de la ´suprafata´. Nu ma deranjeaza, ba chiar mediul boem mi se pare mult mai insalubru, sufleteste.
          Sicer, nu-mi place Popper, e prea simplist, unilateral, anacronic, amesteca lucruri foarte diferite, are o lectura grosiera, salbatica, a lui Platon si a vechilor filozofi, dar chiar si a lui Hegel, scrierile lui optimiste despre stiinta nu prea ma intereseaza : in domeniul teoriei stiintei pe langa batranul Aristotel e o amiba. Nici semioticianul Eco nu ma incanta, e prea stufos,´ezoteric´, dar mai mult incurca decat descurca, amestecandu-le si el, doct, pe toate, imi plac insa eseurile lui critice, foarte acide. Descrierea pe care o face Fascismului e inadmisibila analitic, prea labartata, orice poate intra in ea, nu e luata in serios de specialisti, de fapt cred ca nici nu e mentionata. Nu cu ´miturile´ sau cu credintele aveam ceva, ci precis cu miturile si religiile seculare, pseudo- sau ersatz, acestea sunt idolatre, toxice. Descrierea Dvs., literara, evident, imi aminteste putin de ´mizantropul´ Adrian Marino ( a facut si el ani grei de temnita si au ´turnat´ altii mult mai ilustri si mai rasfatati, ca sa nu zic ca au si colaborat ), luat la tinta intr-un mod absolut rusinos de floarea intelighentiei anticomuniste postdecembriste, pt. ca indraznise sa ´darame´, destul de sfios si elegant de altfel, cum ii era felul, statuia lui Noica, ce avea oricum sa se naruie de la sine. Dar raman niste mistere destul de incetosate in jurul ciudatei ´liberalizari´ comuniste a ´paltinisismului´ …
          ´Stilul´ libertarian are acest specific, e prea la ´subiect´, adica la persoana, in caz ca aceasta reuseste sa scape, e reconstituita, detectivistic, ca in reclama aia cu gusturile : ´dar nu arata nimeni asa !´ Argumentele ad hominem compromit, asa ca, daca-mi permiteti, un sfat ´batranesc´, mai pe rarite.

          • n.b. Profilul intelectual ( nu personal ) imi aminteste putin si de Dnul Andrei Cornea. Apreciez foarte mult traducerile, notele si comentariile d.-sale la clasicii filozofiei grecesti, in special traducerea lui Plotin cu notele foarte dense, claritatea cristalina si conciziunea stilului ( dar tot nu inteleg de ce a tradus Nous cu ´Spirit´ in loc de ´Intelect´, nu suna deloc clasic, pesemne dupa moda frantuzeasca, poate Hadot ), nu rezonez deloc insa cu deconstructivismul cam ´popperian´ si chiar nietzschean ( ´de stanga´, important de mentionat), din lucrarile ´originale´.
            Nu sunt eu de nivelul asta, nu ne baga in seama pe noi, plevusca, barosanii, ne dam si noi talente pe unde putem .

          • „Argumentele ad hominem compromit,”

            In ceea ce am scris nu a existat nicio intenție de a vă insulta, îmi pare rău dacă vi s-a părut așa. Din contră, amicul de care vorbeam și cu care vă comparam imi este tare drag și îl apreciez indiferent cât de radical imi pare a deveni uneori.

            „din ce inteleg e o obiectie la adresa demitificarii/demistificarii ce poate distruge ´prejudecati´ ( Burke ) vitale pt. comunitate,”
            cam așa ceva

  7. Dupa cum bine vedem se confunda declaratiile politice facute cindva, undeva ,de catre diversii politicieni ce acum ajung ,„ daca le iese passenta ”sa conduca guvernele unor importante natiuni din UE ba chiar si din SUA cu ceea ce acesti politicieni declara acum .In UE situatia este simpla si deja favorita ,ce ar ajunge premierul Italiei,isi declara adeziunea fata de UE . In SUA Trump este supus unui bombardament mediatic fara precedent la care pune umarul si justitia americana .Sansele de a cistiga devin ,pe zi ce trece ,din ce in ce mai mici ,mai ales acum cind prietenul de ocazie s-a dus sa depuna un buchet de flori la catafalcul lui lui Girbaciov .Itele economice , politice si militare sunt atit de bine impletite in UE incit nici o natiune nu are curajul sa plece .Exceptia cunoscuta numita M.B. confirma regula .

    • @Delia F
      Nu sunt politolog, nici vreun comentator din specia celor care lansează idei originale. Așadar când spun sau scriu „populism”, mă refer și eu la ce se referă cei din curentul mainstream.
      Adică populisti sunt politicienii care ridică „stindardul rezolvării adevăratelor doleanțe ale poporului”, pentru că doar ei știu care ar fi acelea și, prin urmare, numai ei au și „adevăratele solutii” pentru a le rezolva.
      Liga, Frații Italiei, Forța Italia sunt, până la proba contrarie, partide populiste, situate (teoretic) la dreapta spectrului politic. Forța Italia si Liga au fost la guvernare și reprezintă exemplul tipic și verificat de partid populist, condus de un lider carismatic, dar profund corupt. Au clamat multe în campania electorală, au făcut fix același lucru pe care orice alt partid tradițional l-ar fi făcut în actul guvernării.
      Ca să nu o lungesc, mă opresc aici cu speranța că nu am bătut câmpii și m-am făcut înțeles.
      Mulțumesc!

      • Am intrebat pt ca termenul este utilizat in zilele noastre ca eticheta peiorativa aplicata de catre globalisti si stangisti impotriva celor care nu practica politica de re-educare a maselor de sus in jos, ci practica politica de jos in sus, reprezentand interesele alegatorilor. Inteleg din raspunsul dumneavoastra, ca politicienii populisti sunt si corupti.
        Pana la aceasta etichetare abuziva, politica era de extrema stanga; de stanga, de centru, de dreapta si de exterma dreapta.
        Deci cine nu este de acord cu globalismul, cu experimentul istoric de desfiintare a statelor Occidentale independete, cu desfiintarea democratei Occidentale, cu inlocuirea populatiilor Europei Occidentale cu alte populatii, este „populist ” si corupt?

        • @delia f, și termenii „globaliști” sau „stangiști” sunt utilizați azi ca etichetă peiorativă de către populiști, susținând că aceștia ar promova o așa-numită politică de reeducare abuzivă a populației, în vreme ce singurii legitimați să o facă, după propriile reguli, nicăieri convenite și asumate, ar fi ei înșiși.
          Există însă o declarație universală a drepturilor omului, asumată de statele lumii ca prim ideal spre care tind toate națiunile, indiferent de ideologie și întindere geografică. Nu sunteți de acord cu cele afirmate și asumate prin respectivă declarație, denunțați-o atunci și măsurați apoi dimensiunea acelui sprijin popular în numele căruia vorbiți! Până la săvârșirea acestui act, absolut necesar de clarificare morală, uzurparea legitimității populare rămâne singurul scop al politicilor populiste.

          • și iaca așa auzirăm cum declarația universală a drepturilor omului susține că globalismul și stângismul sunt singurele doctrine politice legitime, iar toți ăilalți ar fi niște uzurpatori buboși (fiind suferinzi de populism). hă. cum să zic că sună axioma asta?…genial?

            • Nu e prima dată când citiți pe sărite, @eunuke.
              Am scris „indiferent de ideologie”. Dacă însă considerați că numai globalizarea și stânga pot atinge idealurile asumate, e doar opinia dumneavoastră.

            • E drept, multe replici le citesc pe sărite, dar majoritatea pe diagonală. Doar nu o să-mi pierd vremea cu elucubrații care așază in același text d.u.d.o, ideologiile (?) și populiștii care, pasămite, ar fi uzurpatori ai unor politruci nepopulari (?) dar drepți (și experți?) și totuși legitimi (pff) deși nu (mai) au acordul maselor pentru a guverna.

              Cel mai simplu e ca înainte de a publica un comentariu să vă citiți cu atenție producția literară, să vedeți dacă are vreun sens, ș-abia apoi să reproșați interlocutorilor că nu au prins nu știu ce subtilitate (imaginară, desigur).

            • Când masa pe care tocmai ați montat-o nu sta drept, este pentru ca i-ați atașat doar doua picioare, fie ele și in diagonala, nu pe toate oferite de tâmplar.
              Nu e nici o subtilitate sa completați ansamblul, care sta cu siguranța in picioare. Ați fi evitat ultimele smiorcăieli.

          • „Există însă o declarație universală a drepturilor omului, asumată de statele lumii ca prim ideal spre care tind toate națiunile, indiferent de ideologie și întindere geografică. ”
            Aceasta fraza este o aberatie.

            • În preambulul declarației universale se stipulează:
              „ADUNEAREA GENERALA proclamă prezenta DECLARAŢIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, avînd această Declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi liberţăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atît în sînul popoarelor statelor membre, cît şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.”
              E deci aberant să susțină cineva că această frază ar fi o aberație.

            • „toate natiunile” si-au asumat drepturile omului??? Minciuna acestei fraze nu va provoaca arsuri la stomac? Sau puterea fanteziei este psihotropa, estompeaza realitate?
              Tarile musulmane? China? Rusia? Africa? Asia? America latina? 90% din populatia globului????
              Mai putin de 10% din populatia globului traieste in democratii liberale adica in tarile Occidentale si satelitii lor, tocmai astea pe care vreti sa le desfiintati.

            • @delia, toate națiunile semnatare și-au asumat Țelul Declarației, care poate fi atins prin măsuri progresive. Nu suntem încă acolo (așa este), nu exista nici măcar termene prestabilite, tot ce se stipulează este direcția in care vrem sa mergem. Cât de repede depinde de fiecare, dar greșit este sa te întorci din drum. Vreți asta?! Denunțați declarația și procedați precum China, Rusia si Afganistan. Ma îndoiesc însă că talibanizarea occidentului i-ar proteja valorile.

      • „…populisti sunt politicienii care ridică „stindardul rezolvării adevăratelor doleanțe ale poporului”, pentru că doar ei știu care ar fi acelea și, prin urmare, numai ei au și „adevăratele solutii” pentru a le rezolva.”
        Cunoasteti – atat pe la noi cat si prin lumea larga- vre-un partid care afirma ca NU cunoaste adevaratele doleante ale poporului si ca NU doar el, ci si celelalte partide, stiu a le rezolva…bla, bla” ; si, prin urmare, de-aceea vrea sa fie el partidul ales?

      • Culmea este, ca daca in loc de „populisti” ati fi scris „extrema dreapta” sau „dreapta”, n-as fi reactionat, pt ca Italia nu ma interseaza si nu stiu absolut nimic despre ea.

      • Populism=extrema dreapta, fascism
        Progresism=extrema stanga, marxism, comunism. Intre ele exista (inca) partidele clasice, mai conservatoare, echilibrate, care au garantat democratia si libertatile timp de sute de ani. Aceste partide sunt astazi hulite si se incearca disolutia lor de catre extreme. Iar extrema dreapta, da „vina” pe politicile de stanga afirmand ca poate „rezolva” problema marxista, iar la sfarsit de intalnesc amandoua intr-o piata mare dintr-un mare oras european si isi dau mana ca doi pieteni buni. Capisci? Cam despre asta e vorba. UE se presupunea, atunci cand s-a format dupa 1950, ca va impiedica orice forma de autoritarism, fascism, comunism, care sa puna in pericol din nou Europa si sa provoace conflicte. Frectii! Astazi UE este o struto-camila cu tente atat fasciste, cat mai ales comuniste, care nu mai poate garanta nici o pace si bunastare. Prietenii stiu de ce, nu mai are rost sa explicam…

        • Progresism=extrema stanga, marxism, comunism

          Fals! Progresismul este opusul conservatorismului. Este de stânga pentru că acceptă noutatea ca efect inevitabil al dezvoltării continue a societății. Dar atât, nu este extrem, nu este comunism, nu este marxism.
          Dimpotrivă azi conservatorii, cu nevoia lor de uniformizare, de regularizare, de întrerupere a evoluției sociale, sunt mai aproape de metodele comuniștilor.
          Progresismul nu privește evoluția societății prin dihotomia stânga / dreapta, ci caută soluția optimă pentru o stare de fapt. Soluția poate fi de stânga sau de dreapta, important este că nu devine eternă, iar dacă are efecte perverse trebuie corectată. Progresivismul aseamănă conducerea unei comunități cu cea a unui vehicul de teren, în fiecare moment trebuie să fii pregătit pentru neprevazut. Ceilalți visează la șine de cale ferată, să apese accelerația și să nu le pese ce lasă în urmă. Și să spere că șinele nici nu se sfârșesc și nici nu duc nicăieri.

          • Nu exista „efect inevitabil al dezvoltarii”. Nu exista determinism materialist dialectic- asta este o minciuna comunista. Globalismul si liberalismul global sunt aberatii ideologice sinucigase. Dpdv economic au slabit occidentul si au imbogatit China. Au facut occidentul dependent de china si rusia. Dpdv al liberalismului si democratiei nu au liberalizat nici o dictatura sau o societate archaica. Ideea ca avansezi democratia si liberalismul prin comert este o aberatie. vezi Merkel cu Putin. „Avansul” globalismului a fost un pas in prapastie, dpdv al occidentului.

            • Evaluarea drept minciună, doar pentru că este însoțită de un adjectiv demonic, este clar chestie de PR.
              În rest ați înțeles pe dos. Nu este vorba de determinism materialist-dialectic, ci de inversarea cauzei cu efectul în viziunea dumneavoastră. Societatea nu se schimbă pentru că se schimbă regulile, ci regulile de conviețuire se adaptează noilor circumstanțe. Fumătorii afirmă după 10 ani de fumat ca sunt sănătoși și, ca urmare, pot fuma în continuare respectând același ritual.
              Conservatorii și comuniștii fac aceeași eroare: înghețarea regulilor la momentul optim, oprește evoluția societății. Comuniștii de ieri îngroașă azi rândurile tradiționaliștilor. Nu e de mirare că finanțarea celor mai mulți populiști din Occident își are originea la Kremlin.

          • Vai ce definiții. De unde le extrageți? le-ați compus singur-singurel? Ia să născocesc și io niște definiții alternative, in același registru.
            „Este de stânga pentru că acceptă noutatea ca efect inevitabil al dezvoltării continue a societății.”
            Progresismul? acceptă noutatea? păi nici după mai bine de 100 de ani nu i-a trecut progresistului spaima la vederea balaurului cu 4 roți care scuipa fum și flăcări prin dos oferind stăpânului puterea a sute de cai nărăvași, chiar și astăzi vrea să-l elimine din peisaj. Progresistul e omulețul tulburat la cap care visează raiul pe pământ, verdeață pretutindeni, omuleți pașnici păscând in armonie cu natura, egalitate absolută intre toate turmele, iaz comunal la discreție, bere fără alcool dar cu lămâie, eradicarea tuturor bolilor, in special a bătrâneții și, mai apoi, a morții. De ce sunt de stânga? păi simplu: pentru că sunt colectiviști (ca și comuniștii), pentru că visează la o lume fără proprietăți private (un impediment pentru păscutul și sexul la liber, la fel ca comuniștii), pentru că sunt obsedați de tehnologie și îi acordă valențe mistice (de pildă vaccinul mântuitor, ca și comuniștii și credința lor in industrializare cu orice preț).

            Deci. Progresismul este expresia cea mai recentă a tribalismului cel mai primitiv. De aceea orice troglodit ce descoperă vreo arie propășitoare devine instant un activist progresist.

            • Născocite sunt primitivismele ăstea? Ei, aș! Majoritatea sunt laitmotive copiate de prin tenebrele cu pedale și mustăcioară ale internetului. A se scuti!

            • Ben Shapiro si Tucker Carlson au dat like la comentariul dvs! Nostalgia unui paradis pierdut, unde minoritățile de toate felurile erau persecutate, unde drepturile femeilor erau ceva abstract, unde viata însăși se învârtea in jurul Bisericii si a unor elite si unde majoritatea oamenilor erau analfabeti si speranta de viata nu depasea 50 de ani din cauze cunoscute, printre care figurează la loc de onoare si războaiele creștine, este tema centrala a discursului conservator expirat din State si preluat si la noi de unii care își spun intelectuali si, mai departe, de unii comentatori asa ca dvs. Asta e paradisul pierdut pe care conservatorii vor sa-l regăsim. Nu, nu ne mai trebuie, multumim.

  8. Plecarea lui Draghi vine intr-un moment atat de oportun incat nu poti sa nu te intrebi daca nu a fost cumva putin planificata de catre stapanii sai.

    Spectrul castigarii alegerilor de catre „extrema” dreapta este agitat toate alegerile in tari ca Italia, Franta sau Germania, sunt convins insa ca fortele binelui vor izbandi din nou, conservand democratia si unitatea de monolit a Europei, inlocuind dependenta de gazul rusesc cu dependenta de gazul arab sau american si tot asa.

    Giorgia Meloni va fi prim ministru doar daca va fi acceptata, nu va conta rezultatul partidului care o sustine si nici declaratiile sau programul politic. Italia este la limita si se afla in situatia de a trebui sa faca, la fel ca si pana acum, compromisuri mari in politica interna si in cea externa. Am mari indoieli ca este un agent de influenta al rusilor, genul asta de etichetare tradeaza o abordare lejera dpv intelectual (ca si americanii, rusii sunt si ei destul de sofisticati).

    In rest, bun articol, multumiri pentru sinteza.

    • @Catalin
      Așa cum am scris în articol, mă îndoiesc că Giorgia Meloni este agent de influență rus. Deocamdată nu văd fapte în sprijinul unei astfel de acuzații.
      Dar Matteo Salvini este în situația de a demonstra că nu este și nu se dă peste cap să contrazică această etichetă pusă de presă și mulți lideri politici italieni și europeni.
      Dar sunt convins că din lectura articolului ați sesizat și dumneavoastră care-mi sunt concluziile. Voiam doar să le întăresc.

    • Da’ de cand „unitatea de monolit” e o caracteristica a democratiei? Parca, mai an, era a „lagarului socialist in jurul URSS” si a „intregului popor in jurul tov-ului.”

  9. Italia trăiește in zodia populismului de mai bine de 100 de ani. Ce credeți că era fascismul când a apărut? Cum poate fi nepopular discursul politicianist ce își propune să agite tribal masele cu diverse spaime, să le zgândăre pojghița subțire a civilității pentru a scoate la iveală animalul patriotard ce poartă menirea de a duce națiunea pe cele mai înalte culmi ale progresului? Și cum poate să fie altfel decât populist discursul ce hiperbolizează sărăcia și inechitățile sociale pentru a coagula sărăcimea in jurul unor idealuri pretins egalitariste? cum poate fi calificată altfel decât populistă o grupare politică cunoscută sub numele europarlamentar de „popularii”?

    Faptul că treptat un om politic sau o partidă politică își pierde din popularitate -pentru că cei mai mulți alegători pricep din ce material sunt făcuți și cât de demagogică le e retorica- nu înseamnă sub nicio formă că rivalii acestuia ar fi mai populiști decât cei aflați și erodați in guvernare, unii pe punctul de a eșua definitiv in cariera politică (să nu-i plângem insă, au un loc asigurat in birocrația locală sau chiar in cea supra-statală, de unde au și venit).

    Acum că am lămurit aspectul terminologiei politice -valabilă in orice democrație- și că nu există raportul „infamii populiști”-„bunii administratori apolitici”, zic să atingem și chestiunea arzătoare a momentului, criteriul după care unii politicieni sunt definiți astăzi drept populiști -poziția față de războiul din Ucraina. Fapt este că acest război la care Europa contribuie fără să participe fizic afectează grav economiile statelor membre ale Uniunii, atât prin consecințele firești ale conflictului (precum fluxul de refugiați), cât și prin consecințele in/directe ale unor decizii luate la nivel executiv, deci in mod neplebiscitat și in afara oricărui mandat cetățenesc, care sunt calificate de cei ce le dictează drept sancțiuni la adresa unui dușman al Europei. Ceea ce este cel puțin bizar, asta pentru că până acum 6 luni aceeași demnitari înalți ce încurajează războiul la granițele Europei nu aveau niciun scrupul să stea la aceeași masă cu dictatorul rus și să semneze contracte cu corporațiile sale fasciste. Deci acuzatorii de astăzi ai „pro-rușilor” sunt fix ăi de se pupau cu Putin in bărcuță sau in alcov alaltăieri, ba unii din tovarășii lor se pupă in continuare cu el și păstrează statutul de star socialist. Dar iată că scandalul izbucnit intre ibovnicii de ieri ne sparge pe noi la buzunare, că stropșeala și divorțul tovarășei înșelate sunt plătite de cetățenii ordinari ai Europei, iar noi suntem efectiv amenințați de acești idioți pătați cu o iarnă cruntă ca să pedepsim amantul nesătul al tovarășei (care intre timp îi dă cu tifla satirului, tot ca să-l pedepsească, înhăitându-se cu alți crai, unul mai venal/brutal ca altul).

    Întrebarea e: i-am însărcinat noi, cetățenii europeni, pe acești nătărăi cu veleități aristocratice să negocieze și să bată palma cu sumedenie de dictatori ca să țină prețul energiei jos și să obțină o Europă verde? dacă domniile lor consideră că DA atunci trebuie să justifice răzgândirea bruscă și abandonarea proiectelor energetice comune (și argumentul agresiunii străine nu merge, același lucru il face si Turcia cu Cipru de vreo 40 de ani, iar Cipru este stat membru al Uniunii!); dacă zic că NU, atunci să renunțe pe cât de repede posibil la toate relațiile comerciale cu dictaturi oribile precum cele din Orient, China, Venezuela și Canada ( :) ).

    • Sa nu fim ipocriti: tuturor ne-a convenit malversatiunea. Proteste- cate au fost- au fost pentru inchiderea centralelor nucleare germane, pentru inchiderea minelor de carbuni, adica pentru energie verde. Avem ce ne-am dorit, inclusiv sa sanctionam Rusia renuntand la importurile de petrol si gaze de la dictator!

  10. Poate că unii occidentali nu înțeleg cum ar fi o Europă intrată în zodia putinismului.
    Dar noi – dacă diavolul nu ne-a luat mințile – știm. Noi ne aducem aminte cum Ceaușescu a impus românilor o curbă de sacrificiu după ce politicile lui de industrializare forțată, pe credit, au eșuat și plata datoriei externe a întâmpinat probleme.
    Apoi, după ce a rezolvat ce si-a propus, achitând accelerat împrumuturile, de alde Ceaușescu avea idei noi și nu i s-a părut nefiresc să ceară românilor continuarea sacrificiilor; vorba Elenei Ceausescu: „lasă dragă, abia s-au obișnuit!”
    Cred ca soluția, așa cum a reieșit la Conferința Viitorul Europei, este mai multă (și nu mai puțină) integrare în Uniune, continuarea extinderii, schimbarea modelului energetic, politică unică în afacerile diplomatice, apărare și paza frontierei și câștigarea războiului economico-diplomatico-militar cu regimul putinist.

    • Italia se uită la Vatican (https://www.vatican.va/content/francesco/en/speeches/2016/february/documents/papa-francesco_20160212_dichiarazione-comune-kirill.html)
      iar de acolo vin declarații de înțelegere pentru operațiunea specială… cine poate ști ce a convenit suveranul pontif cu tovarășul chirilă… de data asta poate fi o conivență care nu mai are nimic de-a face cu ceașca noastră, poate cu america latină… sper să greșesc, dar nu văd nicio dezmințire… o fi kompromatul…
      meloane, fratelli-sorelli, multe stele, ligi, alte vehicule politice… comedia del arte… carnaval… fac asta de 2 milenii… they have survived, see if we can :)

    • „Cred ca soluția […] este mai multă (și nu mai puțină) integrare în Uniune”
      Așa o fi. Dar nu prea înțeleg care-i problema la care ar răspunde această unică soluție. Populismul? Putinismul? Liber-schimbismul? Pentru că aceste abstracțiuni nu au nimic de-a face cu firul ierbii, ci doar cu o marotă din sfera partizanatului politic. Cum să rezolve ceva in favoarea cetățenilor o soluție care propune/opune niște procese abstracte și nebuloase -integrarea europeană- unor state aproape dezintegrate, fiind paralizate in acest moment de niște politici energetice dictate de un Centru complet debusolat? Dacă integrarea presupune o și mai mare centralizare a puterii, inclusiv economică, sub aceeași umbrelă politică* ce și-a dovedit permeabilitatea in fața rafalelor asiatice, de ce ar trebui să ne așteptăm la alt rezultat, eventual la o nouă prosperitate a continentului superîndatorat și șubrezit deja de crizaenergiei? De ce ar trebui să credem că abolirea competențelor naționale de reglementare, de pildă in domeniul energiei, și cedarea acestora aceleiași partide* ce a adus Europa pe buza prăpastiei va aduce vreo salvare sau ieșire din criză iară nu adâncirea in ea?

      Căci in esență dumneavoastră asta pretindeți: că rezolvarea ne-o vor aduce aceiași oameni care au creat problema, dar cu condiția de a le acorda puteri sporite.

      *adică uniunea,pardon, concubinajul popularilor și socialiștilor europeni ce domină de câteva decenii Comisia Europeană, Parlamentul european și aproape toate parlamentele și guvernele statelor membre UE. pentru că realitatea politică este aceasta: acești populiști vomitivi ce au mimat când dreapta când stânga, după cum cereau pasămite masele (manipulate la maxim să accepte falsa diviziune), au condus in cârdășie (și câteodată pe față, ca in Germania lui Merkel, sau ca in România de azi) popoarele Europei. Nu există nicio diferență de ordin ideologic intre aceste stângi/drepte populiste, adică extrem demagogice: ambele întrețin raptul etatist instituționalizat cu fix aceleași false justificări (grija față de cetățean și sănătatea lui, combaterea încălzirii globale, sfânta educație, sfânta armată, drepturile femeii, drepturile copilului, drepturile lui tataia și mamaia șamd).

  11. Pt liberalismul global, drepturile omului de pe tot pamantul, sunt valoarea cea mai importanta. Dar numai a anumitor oameni. Toti oamenii de pe glob au drepturi, cu exceptia cetatenilor statelor Occidentale. Ei nu au fost intrebati in mod democratic, cu exc englezilor, daca vor sa traiasca in tara lor, in mijlocul unui numar nelimitat de milioane de straini nesolicitati, din culturi diferite. Ei nu au dreptul sa traiasca in tara lor asa cum vor, asa cum traiau inainte. Au loc transferuri masive de populatie, asa cum faceau comunistii ca sa distruga identitatea etnica sau nationala. Daca ridica problema sunt etichetati pe nedrept ( pt ca sunt aceeasi democrati liberali din tara lor, care au fost si ieri) drept rasisti sau xenofobi si argumentul al doilea este- asta nu este tara ta, este tara tuturor. Tara lor a fost transformata intr-o entitate anistorica, intr-un magazin Ikea, in care politicienii sunt administratori, in care oricine poate sa intre si sa ceara drepturi, singura obligatie fiind platirea taxelor.
    Statele si natiunile nu sunt magazine Ikea. Istoria, adevarul si realitatea au fost sterse de comunisti. Nu repetati eroarea criminala. O societate si o natiune constitue din memorie colectiva, istorie, valori comune, limba comuna, traditii si sacrificii, religie, eroi care si-ai sacrificat viata pt lbertate, cu sute de ani inainte de drepturile omului, si nu poate redusa numai la acestea. Este o aberatie. Cine vrea neaparat sa traiasca intr-un magazin , sa si’l construiasca. Presupun ca exista zone nelocuite pe pamant unde se pot construi societati noi, bazate numai pe drepturile omului nou.

    • Au fost întrebați și alții, de exemplu românii în 2003. Există articole dedicate în Constituția României.
      Statele nu sunt un drept natural al nimănui. Statele sunt o formă de organizare omenească. Nu sunt nici primele și nici ultimele. Au existat cete, triburi, uniuni de triburi, state, uniuni de state. Nu statele sunt deci pilonul central în jurul căruia se învârt politicile.

      • „Nu statele sunt deci pilonul central în jurul căruia se învârt politicile.”
        DECI. Ați stabilit sau nu o legătură cauzală intre dreptul natural și „pilonul central” al politicilor? Atunci, puteți să-mi spuneți dacă dreptul la liberă exprimare este un drept natural? Dacă nu e, io zic să-l desființăm, odată cu statele, și, implicit Declarațiile și Tratatele ce protejează drepturi artificiale. La fel și dreptul la vot, o invenție umană modernă, ce sens ar mai avea in afara statelor? Deciziile le pot lua, firesc, doar cei puternici, adică politica să fie făcută de către cei capabili să obțină cumva Puterea, de superomuleți dotați de Natură cu trăsături aparte compatibile cu exercitarea ei, vorba lui LA.

        Uite așa vă dați de gol pe de o parte tendințele anarhiste („nu avem nevoie de state, un concept învechit”), pe de alta cele totalitariste (nu-i nevoie de demos, contraproductiv și receptiv la populism, ci de un Pilon Central care să dicteze politicile când masele devin reacționare). Dar e de admirat modul in care vă ancorați in…meandrele concretului.

        • doamnă/domnule @eunuke, aveți o problemă: fie nu citiți ce-am scris, fie citiți și ce n-am scris sau gândit vreodată.
          Despre anarhie: din intervenția mea reiese că statul nu este singura forma de organizare omenească. Ca nu e nici prima, nici ultima, așa am scris. Logic, o formă de organizare umană, mai simpla (satul metropolitan) sau mai sofisticata (cetatea continentala) va exista întotdeauna.
          Despre totalitarism: “pilonul central” de care vorbeam nu e vreo autoritate unica și atotputernică, ci este esența vieții însăși. Intr-o ordonare a priorităților drepturile naturale sunt primordiale. Închipuiți-vă că eu aș trăi in colțul meu de lume, fără acte de identitate, deci fără apartenență statală, fără să particip la viața cetății, fără a cere protecție sau asistență și fără a plăti impozit. Îmi pierd atunci și dreptul la viață, la a avea o familie, la a crede in ce Dumnezeu vreau? Eu zic ca nu. Iar asta indiferent de formatul comunității ce emite pretenții teritoriale asupra acelui petec de lume.

  12. „efect inevitabil al dezvoltării continue a societății.”

    Multumesc, Karl Popper The Poverty of Historicism. Wiki

    i)Historicists often require the remodelling of man to become fit for the future society or hasten the arrival of this society. Given that society is composed of mankind, remaking man for a particular society can lead to any type of society. Also, a need to remodel man suggests that without this remodelling, the new society may not come about, and is therefore not inevitable.[1]: section 21 

    ii) Historicists are bad at imagining conditions under which an identified trend ceases. Historical generalisations may be reduced to a set of laws of higher generality (i.e. one could say that history depends upon psychology). However, in order to form predictions from these generalisations we also need specific initial conditions. To the extent that conditions change or are changing, any ‘law’ may apply differently and trends may disappear.[1]: section 28 

    iii) Historicism tends to mistake historical interpretations for theories. When studying history we can only examine a limited aspect of the past. In other words, we must apply a ‘historical interpretation’. It is necessary to appreciate a plurality of valid interpretations (although some may be more fertile than others).[1]: section 31 

    iv) Confusing ends with aims: historicism tends to foster the idea that the aims of society are discernible in the trends of history, or what will inevitably come to pass becomes that which should come to pass. The aims of society may be more usefully thought as a matter of choice for that society.[1]: section 22 ”

    Cum se numeste efectul „efectului inevitabil al dezvoltarii continue a societatii”? Contra-efect?

    • Înaintea unei călătorii mai lungi cu avionul obișnuiam să caut o carte pe care altfel n-aș fi citit-o. Așa am ajuns să lecturez Logik Der Forschung a lui Karl Popper. Recunosc deci în pasajele citate câteva din metodica descrisă de autor.
      Dar tot nu știu ce-ați vrut să dovediți cu acest caz particular al studiului istoric? Fie sunteți prea eliptica, fie prea ezoterica, fie mizați pe faptul că aș fi mai deștept decât dumneavoastră și aș înțelege ceea ce n-ați putut spune/scrie.

      P.S. Efectul unui efect, fie el și inevitabil, se numește efect secundar sau colateral. Cel puțin așa cred.

  13. „Nu e de mirare că finanțarea celor mai mulți populiști din Occident își are originea la Kremlin.”
    E de ras pt ca face concurenta cu elita politica si de afaceri germana si de plans pt ca prea multi din opozitia anti-progresista sunt admiratori ai lui Putin sau Trump ( nu repecta democratia).

    • Nu elita, ci un fost politician german. Compoziția ilogica este o eroare, pentru că presupune întregul ca având exact aceleași caracteristici precum unele din componente ale sale.
      În plus, daca nu ati aflat încă, „elitei politice germane” pe care o invocați i-au fost retrase toate privilegiile politice.

      Elita de afaceri germană definește un mediu privat, iar în occident este protejat dreptul la exprimare. Indiferent care ar fi acesta. Alegerile private nu incumbă societății. Eroarea pe care o comiteti invocând acest argument se numește „falsa atribuire”.

      Cu plânsul vă dau dreptate, caci admirația față de cei doi e blamabilă in orice conditii, dar tot nu știu la cine va referiți când spuneți „opoziția anti-progresista”.

  14. „delia, toate națiunile semnatare și-au asumat Țelul Declarației, care poate fi atins prin măsuri progresive. Nu suntem încă acolo (așa este), nu exista nici măcar termene prestabilite, tot ce se stipulează este direcția in care vrem sa mergem. Cât de repede depinde de fiecare, dar greșit este sa te întorci din drum. Vreți asta?! Denunțați declarația și procedați precum China, Rusia si Afganistan. Ma îndoiesc însă că talibanizarea occidentului i-ar proteja valorile.”
    1/ Nu exista liberalism fara democratie.
    2/Liberalismul cu forta nu este liberalism, este dictatura.
    3/Liberalismul necesita consesus majoritar in societate. El este REZULTATUL acestui conses majoritar, nu este cauza. EL nu poate fi IMPUS din afara.
    Democratia liberala exista in lume doar in cateva tari Occidentale si satelitele lor. Ea este rezultatul a SUTE DE ANI de democratie si liberalizare treptata, a separarii religiei de stat si a reformei din Crestinism, a scaderii absolutismului religios si a cresterii tolerantei, rezultatul filozofiilor civilizatiei Occientale ale democratiei si liberalismului.
    Ceea ce faceti este un activism si misionarism ideologic bazat pe erori de intelegere si judecata fatale, adica pe fantezii tipice comunistilor aka internationalistilor.

    • @deliaf, vi se pare că declarația universală ar fi liberală? Atunci înseamnă ca asta vrem, într-acolo dorim sa ne îndreptăm. Nu pentru ca ne este impus, ci pentru așa am convenit in mod democratic, prin reprezentanții noștri legitimi la ONU. Asta ne-am asumat, exact așa am scris, deci asta e scopul legitim al străduințelor noastre.
      Doriți altceva? Va repet pentru a treia oară: anunțați ceea ce doriți și măsurați apoi sprijinul popular pentru proiectul dumneavoastră. Dacă sunteți majoritari, așa să fie! Ce vi se pare a fi nedemocratic in acest demers?

      • Confundati singularul cu pluralul. 90% din liderii si populatia globului nu vor sa fie liberali, nu contezeaza ce su semnat de forma. In numele cui vorbiti? Pe cine reprezentati? Al turcilor care au rasturnat liberalismul prin vot democratic, dupa o suta de ani, ca sa instaureze autoritarismul religios ?Al tarilor musulmane? In numele Chinei? In numele Rusiei? In numele Romanilor din public, care isi fac cruce in transportul public la fiecare 2 min? In numele cui vorbiti si pe cine reprezentati cand vreti sa desfiintati statele nationale?

        • @delia f, dumneavoastră sunteți cea care confundați o stare de fapt cu aspirațiile oamenilor. Ca să mă exprim mai plastic, ar fi ca și cum Dvs, locuind împreună cu zece procente din populația lumii in apartamente moderne, trageți concluzia despre toți ceilalți, care locuiesc in bordeie, in iurte sau sub poduri, că nu vor să locuiască la fel in apartamente ca al dumneavoastră.
          Și, ca sa fie absurdul deplin, trageți concluzia ca așa ar trebui să locuim și noi ceilalți. Asta îmi seamănă mie a imperativ nedemocratic. Pe ce bază cereți asta?
          Dacă aș vrea ca executivul sa se comporte precum cel din Rusia, atunci nu trebuie să-l aduc in Europa, m-aș putea duce eu acolo. Dar eu nu vreau asta. Dacă drepturile fundamentale sunt respectate sau măcar constat că legislativul și regimul administrativ se străduie să o facă, este pentru mine de importanță secundară forma de stat: național, multinațional, federație, uniune, monarhie sau republică.

          • Pt mine, cel mai important lucru este democratia-liberala Occidentala. Din cauza asta ma opun UE si progresismului din stanga si lui Trump, Putin si extremei drepte, din dreapta. Cand o sa liberalizati Rusia, tarile musulmane si China, scrieti-mi un mesaj.

            • @delia f, între ce afirmați că ar fi cel mai important lucru pentru dumneavoastră si ceea ce susțineți in alte comentarii este o distanță ușor de cuantificat pentru orice observator de bună-credință. Sub pretextul democrației liberale atacați tocmai construcția care o apără cel mai bine. Nu aduceți nici măcar vreo dovadă ca UE ar proceda altfel. Mai multe sunt cazurile când statele dumneavoastră naționale ar face asta.
              În ce privește liberalizarea altor state, vă îndemn să recitiți paragraful din declarația universală reluat mai sus. Măsurile progresive nu trebuie impuse din exterior, ci adoptate treptat prin procedurile interne. Parcă susțineați (prin cele trei etape de adineaori) că sunteți împotriva imperativelor. Inconsecvență sau scăpare?
              Cred ca e timpul să încheiem șarada contrazicerilor fără a avea nimic nou de spus. Cu speranța că măcar în această privință suntem de acord, vă transmit toate cele bune.

    • Ea [democrația liberală] este rezultatul a SUTE DE ANI de democratie si liberalizare treptata, a separarii religiei de stat si a reformei din Crestinism, a scaderii absolutismului religios si a cresterii tolerantei, rezultatul filozofiilor civilizatiei Occientale ale democratiei si liberalismului.

      Eunuke, cel iute în a critica definițiile ce i se par incorecte, n-a reacționat, deci trebuie să fie așa cum spuneți.
      SUTELE DE ANI în care au avut loc procesele enumerate seamănă foarte bine cu transformare, dezvoltare, EVOLUȚIE CONTINUĂ.
      Rezultatul acesteia se poate foarte bine numi și EFECT, iar faptul că procesele enumerate ar fi spontane, arată că acest rezultat este unul INEVITABIL.
      Asta spusesem și eu, că vremurile pe care le trăim sunt efectul inevitabil al unei evoluții continue.
      Iar dacă e continuă, durând de sute de ani, nimic nu indică faptul că am fi ajuns la sfârșit.
      Și am strâns această experiență într-un set de obiective pe care le-am armonizat cu aceste vremuri, cu mentalitatea de azi, cu realitățile economice si tehnologice. Exact ce am scris mai sus. Poate că așa înțelegeți mai bine.

      • Dumneavoastra pretindeti ca UE este o chestiune inevitabila asa cum comunistii pretindeau ca, comunismul este o chestiune inevitabila.

        • Nu doamna Delia, eu vorbeam de mentalitate și realități tehnologice ca efecte inevitabile. UE este instrumentul care le pune pe acestea în valoare. Statele singure nu o mai pot face, decât în cazuri excepționale, în care contează enorm fie dimensiunea (SUA, China, India, Brazilia), fie geopolitica specială a statului respectiv (Elveția, Taiwan).

          • Un singur lucru este inevitabil: moartea. Argumentatia este BS.
            Neadevarurile nu salveaza pe nimeni si nimic, la urma urmei.

  15. E ok. Socialistii nu mai reprezinta „clasa muncitoare” de decenii, „conservatorii” si „dreapta” sunt mai degraba socialisti…in aceste conditii „populistii” si „extrema dreapta” sunt singurii care mai merita votati de cetateanul platitor de taxe.

  16. @Alina. Unde ati invatat sa rastalmaciti cuvintele interlocutorului? Tehnica se invata la o scoala anumita sau este self-learning?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro