Nu încape nici o îndoială asupra ambițiilor nutrite de elitele actuale de la Moscova care, la fel ca și vechile elite imperiale, au sentimentul că au de îndeplinit o misiune istorică: refacerea Imperiului Țarist; problema Rusiei este însă aceea că marile ambiții sunt în disonanță cu capacitatea sa de a le transpune în realitate, se lovesc de lipsa unei forțe reale de atracție pentru țările pe care le-ar dori incluse în sfera sa de influență
„Ukraina i Krym, Belarus i Moldova – Jeto moja strana!” sunt, adaptate din rusă, cu caractere latine, cuvintele de deschidere ale unui cîntec patriotic interpretat de un foarte cunoscut interpret de muzică rock rus, Oleg Gazmanov, cu prilejul unui mare miting de susținere pentru intervenția rusească din Ucraina (în Rusia este ilegal să vorbești despre un „război” sau o „invazie”) găzduit în data de 18 martie 2022 de stadionul Lujniki din Moscova (cel care a găzduit și finala CM de fotbal din 2018), cu peste 80 de mii de participanți. În traducere înseamnă: „Ucraina, Crimeea, Belarus și Moldova – asta este patria mea!”, lista de țări aparținătoare „moja strana” fiind extinsă cîteva versuri mai încolo pentru a cuprinde Kazahstanul și țările baltice.
Oleg Gazmanov, acum în vîrsta de 70 de ani, care este un apropiat al lui Vladimir Putin, a lansat piesa muzicală, care se numește, semnificativ, „Made in the U.S.S.R”, cu aproape trei decenii în urmă. La acea vreme versurile, în care alături de mari figuri ale culturii și științei ruse sunt menționați Stalin și Lenin, exprimau frustrarea provocată de dezmembrarea Uniunii Sovietice. Însă cîntecul a devenit popular mai ales după venirea lui Putin la putere. Iar Oleg Gazmanov a fost prezent și la aniversarea de 10 ani de la intervenția militară rusă din Cecenia în care orașul Groznîi a fost distrus în întregime, soartă pe care aveau să o împărtășească mai tîrziu Aleppo în Siria și acum Mariupol în Ucraina. În 2005 un număr de politicieni din Estonia au trimis o scrisoare de protest postului MTV Rusia, care promova intens videoclipul, semn că încă de atunci balticii începuseră să ia în serios mesajul explicit pe care îl purta care este privit, iată și astăzi, cu îngrijorare, și în Republica Moldova.
Este un mesaj care sugerează că ambițiile Rusiei nu se limitează la Ucraina, ci țintesc mult mai departe. Așa se explică și de ce, un aspect relativ puțin discutat, țările din Asia Centrală desprinse din URSS privesc critic și cu îngrijorare intervenția militară din Ucraina și s-au disociat explicit de aceasta. De pildă Timur Suleymanov, adjunctul șefului administrației prezidențiale din Kazahstan, a venit special la Bruxelles pentru a cere ca „țara sa să nu fie plasată în aceeași categoria cu Rusia”. Kazahstanul și-a exprimat sprijinul pentru integritatea teritorială a Ucrainei, inclusiv prin nerecunoașterea anexării Crimeii, iar Suleymanov a dat asigurări că sancțiunile impuse Rusiei vor fi respectate.
Au fost emise diferite ipoteze privind motivele pentru care Vladimir Putin a decis invazia Ucrainei precum și obiectivele sale geostrategice. Deși este relativ prizată și a fost în ultima vreme destul de mult popularizată varianta în care Rusia s-a simțit amenințată de extinderea NATO către Est este totuși puțin credibilă. Nu chestiunea securității în sine era neapărat preocupantă pentru Moscova ci faptul că intrarea fostelor state satelit din Europa de Est sau a celor care au făcut parte din fosta Uniune Sovietică în sfera de influență occidentală reprezenta o amenințare din perspectiva a ceea ce atît rușii cît și chinezii consideră destabilizarea prin potențiale „revoluții colorate”.
Istoricul Dominic Lieven, profesor la Universitatea Cambridge, al cărui stră-stră bunic, unul dintre prietenii țarului Alexandru al II-lea, este fondatorul orașului Donețk, crede, la fel ca un cunoscut istoric american, Stephen Kotkin, că este o greșeală să privim intervenția militară de acum din Ucraina ca și celelalte din trecut doar prin prisma ambițiilor personale ale lui Putin. Ele sunt mai presus de orice, spune Dominic Lieven, expresia sentimentelor de furie și umilință ale elitelor rusești față de decăderea țării lor de la statutul de putere imperială, de superputere în perioada Uniunii Sovietice, la cel actual. În ultimele sute de ani, mai subliniază el, elitele imperiale ruse au trăit cu sentimentul unui destin special, al unei misiuni istorice civilizaționale excepționale pe care o aveau de îndeplinit. Acest lucru e valabil și astăzi și explică de ce personalități de talia marelui regizor Nikita Mihalkov, dirijorului Valeri Gherghev sau sopranei Anna Netrebko s-au raliat cu arme și bagaje retoricii oficiale a Kremlinului în privința Ucrainei. Un exemplu relevant este un un documentar realizat de Nikita Mihalkov pe acest subiect. La fel cum și Pușkin scria în 1831 un poem în care îi condamna pe cei care doreau să-i sprijine pe insurgenții polonezi în confruntarea lor cu armata Rusiei țariste.
Numai că în cazul Rusiei există o diferență semnificativă între ambițiile sale și capacitatea sa de a le transpune în realitate. „Rușii pot crede că au un drept natural, din punct de vedere geografic și istoric la o sferă de influență în estul Europei, deoarece au avut-o în cea mai mare parte a ultimelor patru secole”, scrie Robert Kagan în Foreign Affairs. Însă a pretinde o sferă de influență nu este același lucru cu a putea avea una, subliniază el, atacînd argumentele celor care susțin că atît Rusiei cît și Chinei ar trebui să li se acorde acest privilegiu. Aceste sfere de influență se configurează în funcție de forța militară, economică, politică, de care dispun marile puteri la un moment dat, elemente care fluctuează în timp. De pildă fostele țări comuniste din Estul Europei au depus eforturi considerabile după încheierea primului Război Rece pentru a fi acceptate în spațiul occidental. Nu Vestul a fost cel care a încercat să le acapareze în sfera sa de influență. Ba, de multe ori, reticențele au apărut mai degrabă în Occident.
Or, marea problemă a Rusiei este deficitul major de putere de atracție, de orice fel, pentru toate aceste țări pe care le vede în mod natural și obligatoriu parte a spațiului său de influență. Dacă în timpul Războiului Rece Moscova putea măcar să pretindă că oferă „o cale către Paradisul pe Pămînt”, mai scrie Kagan, după aceea nu a putut să ofere nici o ideologie atractivă, nici securitate și nici prosperitate, țărilor din jur. Așa că singurul lucru care i-a rămas este să recurgă la forța militară. E adevărat, curentul progresist radical, „woke”, influent și la Bruxelles și în America, i-a oferit totuși lui Vladimir Putin muniție ideologică în confruntarea cu Vestul permițîndu-i să exploateze faliile create în societățile occidentale în principal sub asaltul progresismului neo-marxist. Alături de resentimentele anti-occidentale născute din experiențe emoționale personale acesta este unul dintre principalele motive și ale simpatiilor pro-putiniste de la noi, surprinzătoare dacă avem în vedere că din punct de vedere istoric Rusia, care în trecut a acaparat prin forță teritorii românești, rămîne principala amenințare pentru România.
Însă, cu toate acestea, e greu de crezut că cei în cauză și-ar dori totuși să trăiască în Rusia lui Putin. Konstantin Kisin, originar din Rusia, cu o soție ucrainiancă, care trăiește acum în Marea Britanie, moderatorul unui foarte interesant podcast de pe YouTube, Triggernometry, este extrem de tranșant atunci cînd spune, într-un dialog cu Freddie Sayers pentru UnHerd, că Vestul trebuie să cîștige această confruntare din Ucraina, pentru că pînă la urmă ceea ce oferă ca model de societate, cu toate problemele sale, este cu siguranță unul superior față de ceea ce oferă Rusia. Este într-un fel paradoxal că astfel de convingeri par să fie împărtășite mai degrabă de cei veniți din afara spațiului occidental, precum Kisin sau Yeonmi Park, care după ce a reușit să fugă din Coreea de Nord a descoperit șocată în timp ce urma cursurile Columbia University din New York amploarea sentimentelor anti-occidentale și obsesia pentru „corectitudinea politică” de acolo (profesorii îi explicau că toate problemele din America și de pe planetă se datorează „bărbaților albi”).
Kisin nu este tipul de liberal cultivat de redacțiile The New York Times sau The Guardian. Din contra. Însă el se distanțează clar de alte voci conservatoare din spațiul politic sau din cel mediatic care sub influența opoziției lor justificate față de derapajele progresiste din Vest au ajuns să-i găsească justificări lui Putin. Un fenomen pe care îl deplînge Andrew Roberts, o personalitate conservatoare proeminentă și un remarcabil biograf al lui Churchill, care spune că deși înțelege unele argumente intelectuale ale acestora ei trebuie să recunoască că din 24 februarie totul s-a schimbat, nu numai din cauza invaziei ordonate de Putin, ci și din cauza modului brutal în care a fost realizată. Sofisticate argumente intelectuale sau unele din categoria real-politik nu trebuie să ne împiedice să vedem natura răului provocat de Rusia, o adevărată manifestare de barbarie din partea unei mari puteri, mai subliniază istoricul britanic.
Alexandru Lăzescu
Articolul a apărut și în Revista „22”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Aduceti-va aminte ca acum destul de multi ani l. rusa era oblgatorie in scolile romanesti, incepand cu scoala primara, si ca manualele ptr. ea incepeau cu imnul URSS: „siraca strana maia radnaia…”
După 1721, Rusia Imperială s-a extins în Europa de Est pe baza unor argumente acceptabile: polonezii (Uniunea Polono-Lituaniană) stăpâneau cam toată Ucraina de azi, cu excepția sudului, stăpânit de Imperiul Otoman. Astfel încât pentru ortodocșii din teritoriile respective putea fi vorba de eliberare. La momentul de față, ”refacerea Imperiului Țarist” nu mai are niciun fel de argumente acceptabile.
Însă pentru omul obișnuit (șoferii români care livrează pizza în UK) derapajele progresiste nu au nicio legătură cu New York Times sau cu The Guardian, că nu citesc ei așa ceva. Derapajele progresiste au legătură cu viața reală pe care o trăiesc ei: când copiii sunt întrebați la școală dacă părinții fumează în mașină sau dacă mai trec cu mașina pe roșu la semafoare, astea sunt realități pe care niciunul dintre ei nu-și imagina că o să le trăiască în Anglia.
Asta ca să nu menționăm și educația sexuală făcută unor copii de 6 ani, pe care numai revoltele musulmanilor din Birmingham au reușit să o oprească. Copiii luați din familiile biologice și dați spre adopție unor cupluri de homosexuali sunt iarăși lucruri despre care șoferii români află cu indignare, iar aici apare ți primul contact cu realitatea: garantat Putin n-ar face așa ceva, chiar dacă ar ocupa România cu totul.
În urmă cu vreo 3 ani, înainte de povestea cu pandemia, am fost indignat când l-am auzit primul șofer comentând că ”noi suntem ortodocși, noi cu Rusia trebuie să ținem”. Însă privind lucrurile de la nivelul lor, e cam greu de susținut superioritatea modelului social-politic occidental, cu derapajele lui actuale. Politicile energetice aberante și politicile sanitare aberante îi afectează mult mai mult pe ei.
cand minti in afirmatiile despre copii si educatie sexuala in anglia o faci din nestiinta sau rea-intentie ? aceeasi fraza am auzit-o la Dan Puric zilele trecute .
eu locuiesc in Anglia si am si copii la scoala – nici vorba de asemenea aberatii .
nea Lazescu, as fi fost gata sa-ti dau nota zece pt articol, te consider printre cei mai buni pe aceasta platforma, dupa domnul Cranganu, dar de data asta ai bagat o strimba neadevarata.
sau sopranei Anna Netrebko s-au raliat cu arme și bagaje retoricii oficiale a Kremlinului în privința Ucrainei. Daca Gherghev a dat-o cotita, Netrebko a bagat ceea ce se astepta de la ea, o condamnare a razboiului din Ucraina. Ce vrei mai mult? Va concerta in curind in Monte Carlo. Sigur ca asa ceva iti servea manusa logicii si argumentatiei pe care o urmareai, dar ai dat un autogol care-ti strica constructia.
Sigur ca nimeni nu-si doreste sa traiasca in Rusia, nici macar mogulii, nici macar fetele lui Putin, nici Bolsoi Teatr, nimeni. Sigur ca Rusia e o tara a barbariei, nu numai acum cu interventia asta ticaloasa, ci chiar si-n vremuri „bune”, asa zise pasnice. Uitati-va ce se-ntimpla pe strazi, in economie, in manipularea prin droguri al sportului, etc.
Fiind de felul meu mai pesimist, incerc acum un abces de oprimism, poate ca barbaria asta excesiva din Ucraina sa duca, paradoxal, la o anumita atenuare a exceselor barbarice. Ar fi fenomenul de mahmureala, dupa un chef de pomina, a doua zi dimineata, cind te scoli cu capu mare si ti-a fatat o pisica-n gura, juri ca nu vei mai bea niciodata!
te consider printre cei mai buni pe aceasta platforma, dupa domnul Cranganu
Când am sentimentul că sunt lăudat mai mult decat merit îmi vine in minte o telegramă a patronului nostru spiritual, Caragiale. Trimisă din Berlin lui Mihail Dragomirescu, telegrama lui Caragiale conține o remarcă și o întrebare cu tâlc:
„Mihalache, ție nu ți se pare că m-ai lăudat prea mult?…că mie nu mi se pare.”
Domnule profesor, Neamtul are dreptate. Dumneavoastra ati scos la vedere pe o platforma cu orientare mai degraba sociopolitica un domeniu cumva „ocult” pentru marea masa a cititorilor. „Eh, niste pietre, acolo.” Multumita articolelor dumneavoastra lumea poate sa vada parte din „povestea” pe care o spun pietrele, recte istoria planetei asteia, cum e ea descoperita, ce inseamna un demers stiintific dar si ce implicatii economice, politice si strategice are povestea asta, implicatii pe care ea, Geologia, nu si le propune dar pe care le impune!
Si a putut asista, lumea, la dezbateri reale si folositoare – sa lasam trolli si aflatorii in treaba in plata Domnului. Dezbaterile astea va fac un foarte apreciat profesor si popularizator de stiinta iar multimea de vizionari si de comentarii, multe valoroase, la fiecare articol al domniei voastre sta marturie. Pina si cei interesati de domeniu am putut afla lucruri complet noi nu doar despre domeniul gazelor de argila.
Salut cu respect aparitia dumneavoastra pe aceasta platforma si astept cu placere urmatoarele articole pentru care va multumesc anticipat.
Nu exista Rusia imperială. Exista Rusia imperialista! „Strana”-ua URSS și-a dat duhul. Din moaștele ei, nu însă dintre cele bine păstrate, s-a reincarnat in matrioska, cu aceeași Piață Roșie, cu același Kremlin, cu aceleași metehne tataro-mongole, budisto-islamiste. Nu se teme Farmazoana Rasistă de NATO. Ea, nesfanta, necivilizata, neblajina, necreștina, haina, haplea hulpava hamesita Rusie pur și simplu nu accepta, din varii motive și din pura vrăjmășie, ca fostele sale republici-sclave sa vrea cu Vestu și nu cu FRestu. Cum așa, sărăcuța Republicuta Moldova in frunte cu superba Maia Sandu și-a găsit parteneri printre țările civilizate, iar „sfântă” Maștera RuSSie nici nu a fost intrebata? Lasă, lasă, Maștera RuSSie, dacă nu ești ca/cu ea, îți dă cu tancu-n cap. Căci, vorba țarului Nicolae I: „Acolo unde drapelul țarului a fluturat o data, nu va fi coborât în veci” (Uragan asupra Europei). Insa durerea de cap a autointitulatului tar PolPotin este națiunea ucraineană. Căci are o istorie de peste 1000 de ani. Iar FR exista de vreo 400 de ani, ba tarat, ba Imperiu, ba URSS. Când Kiev era o mare metropola și un centru cultural, Moscova nu era nici măcar un sat obscur. Așadar, rușii, adică muscalii, nu sunt slavi. Dar se lauda cu istoria Kievului. Deci, fără Ucraina, „lumea rusă” este diformă. Este o dictatura, axată pe minciuni, baliverne și mistificări. „Rusia este o ghicitoare înfășurată într-un mister in interiorul unei enigme” (W. Churchill). Pentru a înțelege această enigmă, ar trebui sa se adune cei mai buni specialiști într-ale alienaților politici și să trepaneze craniul national al FR. „Totul, in toată Rusia, spunea cineva, transpira crimă”.
Rusia nu s-a adaptat vremurilor, chiar dacă are bomba atomică (de furat, evident, de la americani) și a trimis oameni în spațiu. A rămas în trecut, asemenea islamului radical. Spre deosebire de China comunistă, care i-a supraviețui lui Mao, cu ajutorul struțo-cămilei „o țară – două sisteme”. De unde și „deficitul major de putere de atracție, de orice fel” , care, firește, nu poate fi suplinit de zgomotul de fond produs de „curentul progresist radical, „woke”, oricâte „argumente sofisticate intelectuale sau unele din categoria real-politik” ar umple urechile prostimii prosternate înaintea intelectualilor de stânga de oriunde. Cum să vrei să fugi, să emigrezi, să te duci precum Bulă – cel din bancurile politice de dinainte de ’89 – în fosta Uniune Sovietică, azi Rusia – fără a fi privit cu suspiciune ori compasiune? Da, intelectualitatea de astăzi trage mereu hăis, pentru că primește nutrețul de la Moscova, Beijing… deși nu ar recunoaște asta în veci. Orice se poate justifica: ambițiile imperiale, „dreptul” la zone de de influență, viitorul luminos, teroarea, măcelurile, violurile, jafurile în cuvinte oricât de alese și mustind de adevărul stăpânului, pentru că nu te bate niciun dumnezeu din cer, și imaginile care te pot afecta emoțional, nerecomandate niciunei vârste, nu fac parte dintre argumentele aceste narațiuni a realității iar sângele, durerea și lacrimile țin de literatură, nu-i așa?
P.S. Am folosit citatele, pentru a-mi ajuta
Chiar dacă nu va cuceri nimic, câștigul garantat pentru grupul conducător e menținerea la putere în condiții de izolare internațională, ca în Coreea de Nord. Deja nu se laudă decât cu niște arme.
Nu e de ajuns sa enuntam imperative, Occidentul, la randul lui, trebuie sa poata face ceea ce trebuie facut.
Munitia ideologica a „wokismului” nu e singurul atu al puterilor revensarde. Declinul aparent al Occidentului, explicabil si prin evolutii istorice naturale, presupune o criza a delicatelor sisteme politice democratice instaurate dupa 1945. Discutia, complexa, ar implica o analiza a atractivitatii in scadere a vestului materialist si mercantil, in contextul unei multipolarizari a lumii contemporane. La urma urmei, in cea mai mare parte a istoriei sale, umanitatea nu a cunoscut decat extrem de rar forme de organizare cat de cat democratice. Care raman, fireste, un obiectiv demn de a fi urmat cu toata perseverenta de care societatile avansate sant capabile.
Dar oare ambitiile elitei europene nu sunt la fel de „imperialiste” ? Uniunea Europeana ce este ? Nu este cumva un tot un imperiu ? Un imperiu economic , un imperiu liberal ?
Eu cred ca pentru Rusia „cel mai mare pericol” ar fi o posibila integrare a Ucrainei in UE . Ar fi o problema pentru elita ruseasca o poveste de succes a Ucrainei fara „ajutor energetic” din partea Rusiei . Si altii ar putea sa se intrebe : de ce nu este posibil si pentru noi ?
@ marchand,
nu ti-ai incheiat postarea: trebuie sa ne spui sub care „imperialism” doresti sa traiesti?
Te a luat cu japca UE? A intrat cu tancuri? Nup. Benevol si nesilit de nimeni. Toata lumea vrea un UE si NATO. Asta e problema rusiei…0 atractivitate, nu are ce sa ofere…
@marchand, eu simt UE mai degrabă că o federație, nu ca un imperiu. Un imperiu este definit printr-un împărat si/sau dinastii care conduc perioade mari de timp. UE are mai multi lideri puternici, dar nici unul suficient de puternic și nici suficient de longeviv.
Imperiu economic? In UE este doar „struggle” și liber schimb. Imperiu înseamnă dominație, forță și beneficii mai mari ale imperiului relativ la vasali. Dar UE este mic și aproape neputincios comparativ cu Asia sau America. Avem ideea de măreție pentru ca trăim din gloria istoriei.
Europa un imperiu? Chiar s-ar exagera.
Am sentimentul ca istoria are un ritm propriu, care nu tine de durata de viata a una-doua generatii. Putin imi pare doar mijlocitorul, Insa conditionarea este mult mai profunda si pierduta in timp.
Dupa mine aceasta secventa a istoriei incepe cu descoperirea Americilor de catre vest europeni, resetarea transportului, contactul cu societatile indigene, care au marcat puternic gandirea europeana, profunde schimbari filozofice, sociale, economice ce au derivat de aici, impulsionate/intretinute de schimbarile climatice din Mica Era Glaciara. Pe aceste transformari apare Revolutia Industriala, noi expansiuni imperiale, razboaiele din sec XIX – XX de definire a granitelor nationale, resetari ale sferelor de influenta. Iar post 1945 dezvoltarea fara precedent a stiintei, explorarea spatiului, globalizare, internet si inteligenta artificiala etc.
Toate aceste transformari din ultimii cca. 500 de ani au zguduit sisteme sociale cu valori si traditii bine inradacinate. Iar lumea de astazi este rezultatul tuturor framantarilor de adaptare si re-adaptare la ele. Care dupa cel de-al doilea razboi mondial a ajuns intr-o faza de echilibru (domina pacea, au scazut puternic investitiile militare).
Ce s-a schimbat, ca un nou tavalug sa se porneasca? Ultimii zeci de ani de calm social s-au asociat cu un consum exacerbat de materii prime, care au dus la accelerari ale degradarilor de mediu si ale climei (incepute in trecut). O imagine sustinuta de datele stiintifice.
Se discuta intens despre nevoia ca pe parcursul unei singure generatii – a noastra – sa se modifice radical totul – filozofie, economie, organizare sociala. Zero emisii de gaze cu efect de sera in anul 2050 inseamna nu doar investitii majore in economie verde. Inseamna o schimbare profunda, intr-o coordonare globala, a tot ceea ce facem, construim, mancam, respiram.
Insa cum vine asta pentru state autoritare precum Rusia si China? Desi au acces la aceleasi date stiintifice, modurile lor de operare, viziunile lor, intra in contradictie cu cele promovate de sistemele democratice. Cum te raportezi la metale rare, carbune, gaze si petrol? Dar la punctele majore de productie agricola? Sau la apa potabila? Sau la transport maritim? Sa nu ai puterea si controlul intr-o perioada atat de critica, tu stat antrenat in exercitarea controlului?
despre Petru cel Mare: si-a insusit in Olanda si Anglia noile filozofii si metode care au dus cele doua tari spre dezvoltare puternica, tari puternic ancorate in noile paradigme ce zdruncinau vechile arhitecturi sociale de la acea vreme. Pe care apoi le-a aplicat ca sa transforme complet Rusia. Dar Olanda si Anglia au esuat in final in politicile lor coloniale. Acest aspect Petru cel Mare nu a apucat sa il traiasca. Prin prisma asta, Putin pare defazat. Solutia lui, chiar daca se inspira dintr-o perioada asemanatoare ca profunzime (se accepta ca Putin stie istorie), e din alta lume.
Cred ca ar trebui retinut mai atent mesajul transmis la inceputul invaziei in Ucraina – „nu se poate o lume fara Rusia!” Ce vrea sa insemne aceasta fraza, in afara de etalarea unei atitudini imperialiste si a unei amenintari uzuale in astfel de situatii?
ca sa inchei… istoria poate explica, dar poate oferi solutii? Nu sunt mai de folos proiectiile de viitor – unde vrem sa fim, nu unde am fost? Pamantul devine prea mic si fragil pentru un experiment cu rachete intercontinentale, bombe nucleare tactice sau nu, invazii din nu stiu cate flancuri, atacuri fara precedent.
”Zero emisii de gaze cu efect de sera in anul 2050 înseamnă” o aberație totală, imposibil de pus în practică. La fel de bine puteți să vă propuneți să vă mutați toți pe Marte până în 2050, că e la fel de realizabil :)
Cărbune, gaze și petrol există în cantități confirmate pentru cel puțin 60-70 de ani de-acum încolo și foarte probabil pentru sute de ani în realitate. Iar fără ele, există oricum centralele nucleare care pot fi amplasate absolut oriunde pe planetă și pot asigura oricărui teritoriu independența energetică, fără a emite un gram de CO2. Dar voi nu vreți nici centrale nucleare, voi vreți doar să țineți oamenii în sărăcie, exact ca Brejnev și Ceaușescu.
Ce spui despre Lituania? Și-a închis cele două reactoare nucleare de la Ignalina drept condiție pentru aderarea la Uniune Europeană, a devenit importator de energie și acum practic consumă energia electrică produsă în Belarus în exact același tip de reactoare nucleare. Crezi că ai să poți impune și Belarus-ului să-și desființeze centralele nucleare, drept condiție pentru aderarea la Uniunea Europeană? Crezi că rușii și bielorușii nu discută probleme din astea, dacă ele nu se discută la Bruxelles?
Ai fost vreodată în situația de a face focul cu lemne? Asta fac lituanienii în prezent, fac focul cu lemne și sunt mereu lăudați la Bruxelles pentru performanțele lor în materie de regenerabile, că așa se cheamă acum lemnul de foc la Bruxelles: ”solid biofuel”. Chiar crezi că ai să poți trece toată Europa pe lemn de foc până în 2050? :)
„Rumeg” de ieri aceasta idee a „imperialismului” Rusiei, dar nu prea cred in ea. Pentru ca imperialismul inseamna suprioritate, ceea ce nu este cazul acum. Imperiul venea cu „oranduire sociala”, cu administratie, cu reguli, cu bunastare.
Acum 2000 de ani romanii mergeau sa cucereasca „barbarii”, sa ii civilizaze, sa le duca din ordinea si bunastarea lor, sa le implementeze propria administratie pentru preluarea resurselor si pentru asigurarea birului continuu. Sa ii civilizeze. La fel Imperiul Britanic in India. Si imperiul Austro-Ungar s-a extins cu un model de viata inclus, cu reguli si bunastare si crestere, cu confesiunile catolice protejate.
Poate ma insel in presupunerile mele, admit. Poate vin cu mentalitatile din Blocul Comunist si nu inteleg acest fenomen din afara, asa cum il vad istoricii si specialistii vestici citati de dumneavoastra. Poate nu ii pot eu personal credita pe ruși cu o superioritate care nu exista, pentru că eu înțeleg că a fi imperialist înseamnă să fii superior.
Inclin sa cred mai degraba că este vorba despre Complexul Idealistului Comunist. Atât și nimic mai mult. Idealist comunist care a simtit nevoia, in anii de batranete ratata, sa faca ceva.
Acest complex nu exista documentat si nimeni nu a stat sa il studieze. E un fel de sindrom Stockholm, un complex de idealism ce apare la cei crescuti in scoala comunista, intr-un sistem de invatamant abrutizant. Carora li s-a tot spus din gradinita (cu bataie si dominare psihica) ca sunt niste Soimi ai Patriei si niste Pionieri Cutezatori, niste UTC-isti și Membri de Partid care vor schimba lumea.
Semne ale Complexului Idealistului Comunist:
– Intoleranta,
– Ei stiu cel mai bine,
– Ei sunt cei mai buni,
– Cum iti spun ei,
– Calea dreapta,
– Telul suprem,
– Tara ideala,
– Natia mesianica / perfecta,
– Modestia e prostie,
– Scuzele sunt slabiciune,
– Greselile sunt intolerabile.
– Ascendent doar prin manipulare / forta / dominare/ abuz,
– Pacalirea este regula.
Ma gandesc la toti „oligarhii” rusi care stateau de ani buni in UK sau Monaco, sau oriunde. Nu s-au dezis de Rusia, nu si-au luat cetatenie in locurile unde stateau, nu au incercat sa se integreze mai mult decat a fost necesar. Pentru ca … „ei stiu cel mai bine” si „e sunt cei mai buni”. „Am venit aici sa ii prostesc pe astia, nu ca sa ma integrez in sistemul lor”.
Fenomenul acesta a fost mult mai vizibil la chinezii care au invatat si au dezvoltat afaceri in afara granitelor lor. S-au dus, au parut ca se adapteaza, au invatat totul in stiinta si tehnologie, au furat informatii, proceduri si date. Nu au avut apreciere sau recunostinta. „Pentru ca noi stim cel mai bine, ceilalti e prosti!”
Intalnim acest complex si la multi romani care au plecat sa lucreze „afara”. Carora tara care îi hrănește le „pute” pentru ca „ei stiu cel mai bine”. Ei nu vad mizeria din administratia din Ro, ci „tarele sistemului social” din vest.
E o problema de educatie care a „insurubat” acest complex in generatia 40+. Xi a amanat avantul imperialist asupra Taiwanului, dar Vladimir nu s-a mai putut abtine, probabil din cauza varstei.
Cati din cei de pe TV-urile romanesti au acest complex? Si cati dintre ei, daca ar sta 20 de ani la conducere, nu s-ar arunca cu capul inainte, indiferent de resurse? Sa demonstreze!
Cand cineva merge la cucerit imperii fara a avea resursele necesare, fara a studia foarte bine raportul de forte, fara o viziune clara si fara un adaos pozitiv in calitatea vietii, ceva nu este ok, undeva, sus, la „mansarda”.
Mulțumesc pentru articol, apreciez.
Sărbători cu bine!
Oamenii normali au o identitate națională. Care se manifestă mai puternic la bărbați decât la femei. Oamenii fără identitate sunt un eșec al civilizației, nu un rezultat al cilvilizației. În anii ’80 existau cetățenii așa-zis sovietici și cetățenii așa-zis iugoslavi. Ambele federații s-au destrămat și doar câțiva moșnegi nostalgici se mai cred azi cetățeni sovietici sau iugoslavi, însă ”țările” lor s-au destrămat de mult.
”Mizeria din administrația din RO” se datorează celor care au rămas acolo, nu celor care au plecat din țară.
Comuniștii idealiști erau Iliescu și Gorbaciov. Putin a fost ofițer de servicii secrete, nu politician. El nu era cu Partidul comunist, el era cu KGB-ul sovietic. Ceata din jurul lui e formată din vechi ofițeri KGB de la Leningrad, iar în perioada în care își consolida puterea a numit peste 6000 de foști ofițeri KGB în funcții politice locale, în toată Federația Rusă. Putin nu e moscovit și n-a fost niciodată.
Adevarul e ca mie putin imi seamana cu un tip din gashca din spatele lui Zeghelariu – un cretz care nu s-a afirmat si nici nu a fost promovat de tabagist – insa, a translata asta la scara intregii ditamai RUSIA mi se pare de neconcetut – desi, RUSIA se inspira si ea de pe unde poate – vezi Augustul in care a disparut URSS!
UE a fost o creatie ca o contrapondere la suprematia americana. Dar intre timp s–au ridicat chinezii si visul european a inceput sa paleasca. Apoi UE a fost regula dublei masura, una avem noi pentru nucleul franco-geman si alta pentru ceilalti. Marea Britanie a mers pana la capat cu Brexitul pentru ca UE a devenit tot mai birocratica si cu prea multe tentacule consumatoare de bani. Rusiei la drept vorbind putin ii pasa de UE. Azi ne cere sa platim resursele in ruble si maine le taie de tot. In 25 de ani, UE nu a fost capabila sa creeze o justitie comuna-cod penal, cod civil, fiscalitate apropiata si stimularea mediului privat si energetica.