duminică, aprilie 11, 2021

Jurnal de cărți

Ion Rațiu –Anii rezistenței

Istoricul Stejărel Olaru a continuat cu o tenacitate demnă de toată lauda operațiunea de cercetare, descifrare și pregătire pentru tipar a unei noi și consistente tranșe din Jurnalul lui Ion Rațiu. Cel de-al patrulea volum, apărut în uiltimele luni ale anului 2020 la editura bucureșteană Corint, are dimensiuni mai mult decât impresionante – aproape 800 de pagini- care dau seama despre ce a făcut și a gândit autorul de-a lungul a aproximativ 1500 de zile, mai toate consemnate în detaliu.

Cum Ion Rațiu însuși admite, cel mai adesea însemnările care conferă substanță Jurnalului au fost făcute în avion. Acesta e definit drept „mediul în care pot să scriu fără nici o inhibiție strict…pentru posteritate”, cu dorința de a lăsa o mărturie despre viața unui exilat care ”sub imperiul vremurilor trăite a lucrat pentru a reuși în viață. Dar care a rămas întotdeauna, fără preget, zi de zi pasionat interesat de problemele nației române”.

Are, așadar, dreptate Stejărel Olaru atunci când, în extrem de relevantul studiu introductiv la volumul care acoperă perioada dintre anii 1969- 1973, subliniază natura preponderent pragmatică a semnatarului Jurnalului. Ion Rațiu a fost un om care și-a administrat întotdeauna cu un dinamism, dar și o cumpănire total ieșite din comun, cu rațiune și fără nici urmă de loc acordat deciziilor aventuriste, afacerile. Nu a fost nici pe departe un cheltuitor, un aventurier, nu a aruncat cu banii încoace și încolo. De aici,pesemne, și reputația de om dacă nu chiar zgârcit, oricum strâns la pungă, reputație pe care și-a dobândit-o chiar dincolo de granițele atât de complicatului mediu al exilaților.  Tocmai prosperitatea aceasta dobândită cu mari eforturi a fost una de natură să îi îngăduie diaristului accesul în însuși miezul lumii occidentale. În cele mai înalte cercuri de decizie ale acesteia. Rațiu i-a cunoscut pe mulți dintre fruntașii politici ai Occidentului, a avut imensa, rara șansă de a se fi aflat în preajma lor, de a fi putut să le scrie direct și chiar să le vorbească. Politicianul din el l-a determinat să folosească fiecare astfel de prilej spre a aborda cu importanții lui interlocutori probleme de maximă importanță. Printre care adevărata natură a regimului politic de la București, ce se află dincolo de  acțiunile de propagandă ale acestuia, cât de autentică și de profundă este independența României față de Moscova, cât de reformist este în realitate Nicolae Ceaușescu. Și chiar dacă autorul Jurnalului  nu a fost niciodată sensibil la cântecul sirenei, adică a refuzat constant implicarea în orice acțiune aflată în relație cu interesele regimului de la București, chiar dacă nu a revenit în țară decât după căderea comunismului, cunoașterea realităților din România este mai mult decât impresionantă.

Volumul al patrulea al Jurnalului ni-l arată pe Ion Rațiu ca unul dintre principalii lideri ai exilului. Un exil pe care s-a străduit din răsputeri să îl determine să își regăsească unitatea. Să acționeze în interesul țării. Și în acest volum din Jurnal, Ion Rațiu vorbește despre relațiile sale foarte adesea destul de complicate cu apropiata lui rudă Viorel Tilea, fost diplomat de carieră. Care i-a prilejuit adesea surprize neplăcute. Printre care cedarea arhivei marelui memorandist, dr. Ion Rațiu, oficialităților din Capitala României.  

Mai importante însă decât aceste tenebroase afaceri de familie, afaceri, e adevărat, cu multe conotații politice, sunt însă pendulările diaristului între polii exilului. Dornic să repună pe picioare activitatea CNR, Ion Rațiu s-a aflat în mijlocul luptei de orgolii dintre Constantin Vișoianu și Nicolae Penescu. Luptă cu ramificații în mai toate țările din Occidentul european, dar și din SUA în care s-au aflat români, o luptă care-și va afla deconturi și dincolo de anul 1989.

Firește, așa după cum s-a putut observa și din volumele anterioare, urmărirea dinamismului activității exilatului Ion Rațiu a însemnat o preocupare de bază a Direcției de Informații Externe a Securității. Intens interesată să-și infiltreze ofițerii, agenții și colaboratorii în preajma prosperului om de afaceri trăitor în Anglia. Pe unii dintre trimișii Bucureștiului Ion Rațiu a izbutit să îi dibuie, să îi intuiască. Pe alții ni-i desconspiră de abia acum excelentele,extrem de utilele note de subsol alcătuite de Stejărel Olaru.  Am parcurs o bună parte din aceste note cu nedisimulată mirare. Căci nu e tocmai de colea să afli că personaje cu ascendențe ilustre (de pildă, Barbu Călinescu, fiul fostului premier Armand Călinescu) au făcut pactul cu Diavolul. Nu poți să nu fii surprins de cât de mare a fost atenția acordată de oamenii Securității (mulți dintre ei deghizați în diplomașți sau în pretinși oameni de bine) activităților lui Ion Rațiu. De cât de la curent erau înalții oficiali ai Ministerului de Interne, dar și cei din MAE cu activitățile calificate drept subversive ale autorului Jurnalului. De amploarea eforturilor depuse în vederea a ceea ce în limbajul specific vremurilor și practicilor instituțiilor cu pricina este desemnat prin sintagma influențare pozitivă. La care, după cum vor putea constata cei ce vor face efortul de a citi șți acest al patrului volum al Jurnalului, nu fără rost subintitulat Anii rezistenței, Ion Rațiu a avut puterea de a rămâne ferm imun.

Ion Rațiu –JURNAL – volumul 4- ANII REZISTENȚEI (1969-1973); Prefață de Nicolae C. Rațiu; Studiu introductiv, note și ediție de Stejărel Olaru; Editura Corint, București, 2020   

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. atit Ion Ratiu (ce n a mincat salam cu soia si purta papion) cit si Corneliu Coposu (bosorogul fara dinti cum il porecleau masele intaritate de noii sri isti / securisti – desi dintii ii fusesera smulsi la rm sarat) stiau ca n au nici o sansa, omul nou se nascuse si nu putea fi schimbat. trogloditii nu citesc nici o carte, trecutul nu exista pentru ei (mai ales cind li se umple matul nemeritat de catre haitele de partid si de stat) iar istoria se repeta (sub alte forme desigur) cind prostii si jigodiile se perpetueaza la „putere”

  2. Pe la inceputul anilor 90 aflat la Londra m-am dus sa vad casa lui Ion Ratiu. O curiozitate de om de la tara, voiam sa vad cun traiesc boierii la conac mai ales ca intamplarea facea sa locuiesc la vreo 3 km de reședința Ratiu (la acea vreme numele si adresa lui erau in cartea de telefon).
    Am fost un pic dezamagit, ma asteptam la un palat, dar era o casa mare cu o gradina frumoasa pe o strada ceva mai retrasa din vestul Londrei.
    Ulterior aflandu-ma la o coada uriasa la ambasada României (plina de cetateni rromani care toti isi „pierdusera” pașapoartele si cereau unul temporar) am văzut in fața mea o doamnă distinsă care stătea si ea cuminte la coada. Era destul de in varsta, de peste 75 ani si cand a ajuns la ghișeu funcționara a recunoscut-o si i s-a adresat cu numele de doamna Tilea. Făcea parte din familia lui Viorel Tilea, probabil una din fiice. Tilea a fost ambasador la Londra in 1939 cand a declanșat scandalul Tilea anuntand ca Germania urmează sa atace Romania. Tilea era unchiul lui Ion Ratiu si, ca si viitorul liderul țărănist, nu s-a întors de la Londra cand l-au rechemat legionarii de la post. In fapt Ratiu a ramas la Tilea.
    Tare as fi vrut sa stau de vorba cu doamna Tilea dar n-am avut curajul s-o abordez. La începutul anilor 90 încă trăiau multi oameni care au trecut prin evenimente importante de dinainte de război. Păcat ca atunci n-au existat destui ziaristi care sa-i contacteze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu...

Țară-Țară, vrem… români!

România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism. România trăiește de...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Azi sunt alegeri în Bulgaria. Tot ce trebuie să ştiţi despre ele. Cu poze

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.