duminică, mai 22, 2022

Jurnaliștii știu: PSD e stăpân pe patrimoniu

Sub titlul Cea mai veche navă cu zbaturi din lume aflată în funcțiune, Tudor Vladimirescu, a devenit vas de protocol al PSD jurnalistul gălățean Sorin Țiței publică povestea unui vas de Dunăre construit în secolul al XIX-lea, care ar fi putut intra în categoria ”tezaur”. Așa s-ar fi întâmplat dacă indiferența inițială și nesațul nestăvilit al pesediștilor de a se face stăpâni peste țară nu i-ar fi scris o altă soartă. Azi, vaporul construit la Budapesta în 1854 și redenumit ”Tudor Vladimirescu” se află în proprietatea unei firme controlate de Viorel Ștefan, ministru de finanțe PSD. Istoria de peste un veac și jumătate a trecut peste vaporul cu zbaturi, inițial remorcher austriac, captură de război în Primul Război Mondial, apoi pasager de lux pentru capete încoronate, avându-i la bord pe  Regele Ferdinad și pe Regina Maria, pe Carol al II-lea și pe Regele Mihai, dar și pe neîncoronații comuniști, Gheorghe Gheorghiu Dej și Nichita Hrusciov, devenit pasager  la Turnu-Severin în proprietatea NAVROM, după cum aflăm din investigație. În 1989 vasul se afla în custodia Casei Pionierilor, până când a fost abandonat în parcul de epave de la Chiciul, când déjà piesele originale erau descompletate, pierzându-se orice șansă de a putea fi clasat ca valoare patrimonială. Abia după ce statul a băgat în el peste un milion de dolari pentru o modernizare majoră, vasul ”Tudor Vladimirescu” a devenit interesant pentru Viorel Ștefan și cei care au beneficiat de privatizarea prin MEBO a unor active NAVROM. Vasul este folosit în prezent pentru protocolul de partid, dar poate fi și închiriat, notează Sorin Țiței. Nu e singura pierdere: România a pierdut și iahtul regal de tezaur ,”Luceafărul”, care navighează azi sub pavilion britanic, arată același jurnalist.

Investigația jurnalistică, precară la noi din lipsa finanțării, din frica jurnaliștilor de a nu suferi represalii, din absența unei susțineri din partea societății etc., are rolul ei în democrație. Un proiect început în luna mai 2017 vizează situația patrimoniului în mai multe localități din România. Orașul uitat.Dă viață monumentelor!”, proiect derulat de Freedom House și găzduit de site-ul www.justitiecurata.ro, și-a propus să dea publicității anchete ”despre clădiri de patrimoniu dispărute, mutilate, lăsate în paragină, despre corupția din acest domeniu, despre nepăsare și ignoranță”, dar să arate și cazurile fericite când patrimoniul a fost salvat. Sunt în prezent pe site peste patruzeci de investigații semnate de jurnaliști din București, Iași, Focșani, Galați, Constanța, Roman, Reșița, Timișoara ș.a.

Ce reiese din majoritatea anchetelor este uriașa incompetență, asociată cu o lăcomie pe potrivă, a edililor. În multe din localitățile investigate administrația a fost și a rămas preponderent pesedistă, dar cetățenii par să nu fi observat dezvoltarea urbană căznită și neglijentă cu patrimoniul. Frumoasa casă Macridescu din Focșani, cândva gazdă pentru regele Carol al II-lea, este azi adăpost pentru oamenii străzii, constată ziaristul Sebastian Oancea. Monumentul arhitectonic a fost retrocedat, dar municipalitatea a refuzat să cumpere imobilul pentru a-l salva, considerându-l prea scump. Dealtfel, întreg județul Vrancea, fieful lui Marian Oprișan, abundă în probe de nepăsare față de patrimoniu. Constanța, dominată ani de zile de gașca lui Mazăre și a lui Nicușor Constantinescu, livrează exemple de manual despre paragină: Cazinoul este exemplul cel mai sfâșietor, fiindcă pe ruina sa s-au făcut jurăminte politice din toate părțile, dar și edificiul roman cu mozaic din sec. II-IV aflat în degradare avansată, palatul reginei Maria vândut la preț de apartament de lux, Sinagoga askenază ruinată de 20 de ani, subiecte documentate de jurnalista Andreea Pavel, sunt la fel de triste. În Vaslui, Palatul Mavrocordat a căzut pradă corupției: firma care trebuia să îl reabiliteze a triplat prețul și a blocat șantierul, arată Dănuț Ciobanu. Cum a ajuns Hanul Solacolu din București o ruină se vede din investigația Catiușei Ivanov, coordonatoarea proiectului Orașul uitat. Jurnalista Teo Rusu scrie despre cazul conacului boieresc din județul Neamț demolat cu votul senin al consilierilor locali:”Fostul conac al boierului armean Jorj Capri, situat în zona de protecție a unui monument istoric de clasă A din județul Neamț, a fost demolat de Primăria Trifești fără aviz de la Ministerul Culturii. Imobilul construit în secolul XIX se afla într-o stare avansată de degradare din cauza lipsei de interes a primarilor care s-au perindat pe la cârma comunei. Primarul localității spune că a demolat conacul <legal, cu votul consilierilor locali>”. Anchetele Orașului uitat conturează o hartă parțială a lipsei de viziune a edililor care continuă să ceră încredere și voturi.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro