vineri, septembrie 18, 2020

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie, cît mai puțin părtinitor, să permită dezbaterea și să găzduiască puncte de vedere diferite; nu și în noua viziune radicală de stînga care cîștigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

Aproape peste tot în Occident asistăm la un abandon general al pozițiilor moderate, de centru, în favoarea extremelor. De stînga sau de dreapta. Multe voci acuză influența „nefastă” a Rețelelor Sociale însă ar fi simplist să le facem doar pe ele responsabile. Există destui alți actori și destule motive justificate care au adus lucrurile în acest punct. După cum există și o evidentă asimetrie în ceea ce privește influența. Stînga are un ascendent semnificativ în raport cu cealaltă parte. Domină categoric spațiul intelectual, spațiul academic, o bună parte din administrație, practic mai toate zonele influente din societate. Ceea ce înseamnă că domină copios și discursul public. Or, acest discurs s-a radicalizat și el, am asistat la o deplasare de la unul liberal moderat către unul tot mai radical. Nu este un fenomen de dată recentă dar el a fost evidențiat în ultima perioadă prin sprijinul activ, militant, acordat pozițiilor radicale în materie de „Schimbări Climatice” sau în cursul protestelor recente Black Lives Matter din Statele Unite și din unele țări din Europa..

Din acest ultim punct de vedere un succes remarcabil al acestor grupări extreme de stînga este influența tot mai importantă pe care o exercită asupra celei mai mari părți a canalelor media occidentale. Se vede clar acest lucru în Statele Unite. Cu excepția Fox News și Wall Street Journal, cam toate celelalte mass media importante, de la New York Times și Washington Post la CNN, MSNBC, CBS, ABC, erau oricum ferm în tabăra liberală însă acum chiar în cazul acestora pozițiile liberale moderate din redacții se află sub presiunea unor grupuri de stînga radicale. La fel, tot grupări radicale din interiorul Rețelelor Sociale își impun, de regulă, agenda în chestiunile importante. Se vede asta din plin la Twitter dar și, parțial, la Facebook. De pildă, în timp ce pentru o postare pe Twitter a lui Donald Trump în care avertiza că se vor întreprinde „acțiuni în forță” dacă se va încerca instaurarea unei „zone autonome” în Washington DC (pe modelul celei din Seattle) s-a dat un avertisment (pe motiv de „comportament abuziv” și „amenințări la adresa unui grup identificabil”) pentru o serie de postări ale unui activist Black Lives Matter, Shawn King, în care acesta cerea sa fie distruse toate imaginile, „toate icoanele și picturile murale” cu Iisus și Sf Maria, pentru ca sunt „instrumente ale opresiunii și ale privilegiului albilor” Twitter nu a găsit de cuviință să introducă nici un fel de atenționare.

Un exemplu recent ilustrează acest tip de partizanat ideologic în ascensiune. În toiul revoltelor violente din Statele Unite a apărut în „New York Times” un articol de opinie sub semnătura senatorului republican Tom Cotton cu titlul „Trimiteți trupele” (titlul aparține redacției) în care acesta susținea că dacă poliția și Garda Națională nu pot controla jafurile și distrugerile ar trebui apelat la armată, așa cum s-a mai întîmplat în trecut, ultima oară în 1992, la Los Angeles, cînd am asistat la revolte violente asemănătoare. Un punct de vedere care a generat un număr de reacții critice dar care era și împărtășit de mulți. Iar pîna la urmă acesta este rostul acestor secțiuni de Op-Ed, de a găzdui păreri diverse. De altfel, cotidianul a publicat de-a lungul vremii numeroși semnatari controversați, precum liderul adjunct al talibanilor, cu doar cîteva luni în urmă, și unele opinii cu adevărat extreme. Imediat s-a stîrnit o adevărată furtună în redacție. Un grup intern radical, autointitulat Black@NYT, a solicitat imperativ oprirea publicării pe motiv că articolul ar fi „periclitat viața membrilor de culoare din redacție”. Era vorba de o „șmecherie semantică” menită să evite acuza de partizanat politic. Una evident fără nici o acoperire în realitate, pentru care nu se aducea nici un argument. Dar care a funcționat. Deși inițial conducerea ziarului a încercat să apere decizia editorului care coordona sectiunea de Op-Ed, James Bennet, pînă la urmă A. G. Sulzberger, editorul New York Times, a cedat șantajului. Bennet a fost nevoit să demisioneze iar articolul nu a mai apărut în ziarul tipărit ci doar în ediția online cu un text la deschidere în care se preciza că nu au fost respectate standardele editoriale ale cotidianului, un reproș însoțit de o argumentație complet neconvingătoare care avea să fie demontată cîteva zile mai tîrziu chiar de către unul dintre publiciștii din redacția New York Times, Ross Douthat.

„Un jurnalism al Adevărului” care să abandoneze regulile „depășite”, precum „obsesia obiectivității” sau aceea de a găzdui diferite puncte de vedere

Au fost și cîteva reacții critice, precum cea a unui vechi jurnalist din redacție, Michael Powell, care a scris pe Twitter că „un ziar puternic și o democrație robustă nu se tem de opinii diverse” și a caracterizat decizia editorului drept o „jenantă abandonare a principiilor” dar e vorba mai degrabă de excepții. Ulterior New York Times a mai găzduit două opinii critice privind deciziile luate în legătură cu articolul lui Tom Cotton. Unul, semnat de Bret Stephens, condamna „intoleranța intelectuală feroce care s-a răspîndit în țară și într-o bună parte din mass media” în baza căreia „opiniile diferite nu sunt doar greșite, ci sunt chiar nedemne să fie luate în discuție” (What The Times Got Wrong: Tom Cotton speaks for a large part of this country. Will we not listen?). La rîndul său, Ross Douthat, într-un alt articol de opinie, The Tom Cotton Op-Ed and the Cultural Revolution: How liberalism, and the liberal media, are changing before our eyes., critică și el tendința de a introduce „o viziune unică a supra știrilor” din perspectiva unui „jurnalism al adevărului„.

Însă e vorba de voci tot mai izolate. Majoritatea jurnaliștilor fie de teamă să nu-și piardă slujbele și pozițiile, așa cum au pățit mulți colegi în această perioadă, fie pentru că împărtășesc „noua viziune revoluționară”, nu s-au raliat unor astfel de opinii care probabil cu doar zece ani în urmă ar fi fost considerate unele de necontestat. Din contra, incidentul a fost imediat exploatat de membrii unui grup tot mai numeros de jurnaliști cu simpatii radicale de stînga. Ei susțin ideea de a redefini, la nivel fundamental, principiile de bază ale jurnalismului. Pentru că, scria pe Twitter un jurnalist de la New York Magazine, Wesley Lowery, „întregul concept de „obiectivitate” și „neutralitate politică” are la bază „privilegiul albilor”.

Masha Gessen, născut/născută la Moscova (se consideră și non-binar și trans și folosește pronume), se raliază entuziast în The New Yorker acestei „noi viziuni”. Why Are Some Journalists Afraid of „Moral Clarity”?, se întreabă ea, considerînd că a respinge această abordare este o dovadă de mărginire, o atitudine depășită. Deci nu ar fi nimic extrem aici, extremă este, spune Masha Gessen, făcînd trimitere la articolul lui Tom Cotton, doar „ideea de a utiliza armata pentru a zdrobi protestele”. În acest fel ea ilustrează pe viu cum ar putea opera jurnalismul în noul cadru deontologic „novator” pentru că Tom Cotton nu a susținut nicidecum ca armata să intervină violent împotriva unor manifestații pașnice ci doar pentru a sprijini poliția și Garda Națională atunci cînd acestea nu mai pot stăpîni jafurile și distrugerile.

Motivația, avansată de Lowery, de invocare a „privilegiului albilor”, pentru a justifica respingerea oricui lucru (concept, lege, procedură, etc) care nu-ți convine fără să mai furnizezi și argumente cît de cît serioase a devenit de altfel o practică comună. Ulterior, respectivul a anunțat triumfal demisia lui James Bennet, comentînd satisfăcut că „oamenii albi mediocri de peste tot tremură de frică”. Demersul care militează pentru adoptarea unor „noi reguli din jurnalism” este sprijinit de un grup mai larg. Dar chiar și cei care nu susțin asta public respectă tot mai mult în practică „noua abordare”. Ideea de bază este aceea de renunța la „obsesia obiectivității” și la aceea a „spațiului acordat ambelor puncte de vedere”, care ar fi, un „experiment eșuat”. În noua viziune, jurnalismul ar trebui să aibă în centru principiul „clarității morale”. De pildă, nu ar trebui să te preocupi să furnizezi justificări cu argumente factuale pentru acuza de „rasism sistemic”, doar o enunți, pleci automat de la premiza că acesta există. Deși o simplă lectură a unor informații disponibile public ar contrazice imediat aserțiunea, chiar în cazul comportamentului poliției. În ultimii trei ani în Statele Unite poliția a împușcat mai mulți albi decît persoane de culoare în timp ce deși au o pondere în populație (13 procente) de 4,5 ori mai mică decît cea a albilor afro-americanii au comis în 2016 mai multe crime cu premeditare (52,6 procente) decît aceștia (44,7 procente). Și, poate mai relevant, 70 de procente dintre omuciderile inter-rasiale sunt comise de persoane de culoare împotriva albilor. Însă, cum astfel de informații, altfel ușor de obținut, nu servesc narațiunii convenabile sunt în mod tacit trecute sub tăcere.

„Norme de implementare” a noii viziuni în materie de Jurnalism

Jurnalismul în cheia „clarității morale” rejectează ferm orice opinie, orice punct de vedere, care se abate de la regulile pe care se consideră perfect îndreptățit să le impună, ca exponent al „purității ideologice”. A contesta teoria că genul este un construct social este un indiciu clar de prejudecată, dacă nu ești de acord că granițele trebuie să dispară ești cu siguranță rasist iar dacă privești cu scepticism versiunea „oficială” că schimbările climatice s-ar datora în principal factorului uman ești automat considerat un „ignorant primitiv”, un ‘”obscurantist”, chiar dacă, spre deosebire de cei ce te etichetează astfel care nu au habar de legile elementare ale fizicii, ai o înaltă calificare științifică în domeniu. În general, se pleacă de la premiza că toate aceste „deviații de la adevăr” nu merită nici măcar discutate iar cei care le împărtășesc sunt niște reacționari, bigoți, fasciști, simpatizanți ai supremației albilor care trebuie supuși unui proces de „reeducare” (de pildă obligația de a participa la „cursuri de diversitate”).

În paralel se pune treptat la punct și un fel ghid, un îndrumar, privind felul „corect” în care ar trebui implementată noua viziune deontologică. „Este timpul să schimbăm felul în care mass media relatează despre proteste” scriu , în două articole separate, apărute în Niemann Lab, editat de Nieman Foundation for Journalism de la Harvard, Kendra Pierre-Louis și Danielle Klingo, ultima profesor de jurnalism la University of Minnesota, Twin Cities. De pildă ele consideră „problematică” utilizarea în relatări a cuvîntului „ciocniri” „deoarece crează falsa impresie că protestatarii s-ar lua la bătaie cu poliția sau alți reprezentanți ai autorităților, atribuindu-le astfel vina de a fi provocat violențe”. O altă „problemă” identificată este aceea că uneori mass media lasă să se înțeleagă că „de-bugetarea” sau „desființarea” poliției nu ar fi solicitări legitime. În fine, este profund greșit și să descrii protestele drept „pașnice”, pentru că astfel sugerezi că prin definiție acestea ar fi violente, sau să menționezi că un „afro-american” ar fi neînarmat pentru că, din nou, poți lăsa impresia că prin definiție acesta ar putea fi înarmat. Toate aceste practici condamnabile se întîmplă, ne explică dr Kilgo, pentru că „normele au fost stabilite de către albi bogați„.

Citind astfel de „recomandări” ai adesea sentimentul că asiști la un show Divertis însă ele sunt emanate de reprezentanți ai spațiului academic, care predau Jurnalismul celor care populează sau vor ajunge să populeze redacțiile majorității canalelor media. Cu o astfel de educație la bază nu este de mirare că s-a ajuns la radicalizarea la care s-a ajuns și care este foarte probabil să se amplifice în viitor.

Claritatea morală, aplicată în acest caz în Jurnalism, ca argument suprem, intră în categoria a ceea ce Thomas Sowell numește „viziuni sociale cosmice”. „Cu cît mai grandioasă este viziunea, cu atît ea pare să explice tot mai multe și să ofere o tot mai mare satisfacție în plan emoțional, tot atîtea motive ca adepții săi să o protejeze de orice confruntare cu realitatea factuală”, scria el în volumul „În Căutarea Justiției Cosmice„. În acord cu ceea ce susținea la un moment dat și Alexandria Ocasio Cortez, una dintre vedetele curentului marxist din Partidul Democrat, co-președinte al grupului de lucru dedicat Schimbărilor Climatice din echipa lui Joe Biden, într-un interviu la CNN cu Anderson Cooper, că erorile factuale nu sunt importante, important este să ai dreptate în plan moral. De pe această poziție luminată, exponenții așa numitei „justiții sociale”, care au ajuns să recomande inclusiv abordarea matematicii din această perspectivă, justifică limitarea libertății de expresie, interpretarea „creativă” a actului de justiție și, iată, regîndirea radicală a principiilor fundamentale ale Jurnalismului.

Probabil mulți sunt tentați să considere că toate aceste lucruri nu ne privesc. Avem noi problemele noastre, mult mai presante. Este însă o greșeală să privim lucrurile astfel. Din două motive. Primul este acela că nu trebuie să credem deloc că suntem imuni față de astfel de derapaje. Mai ales tînăra generație, deși privește inerțial critic perioada comunistă, nu pare să realizeze că acest curent care a luat amploare în Occident utilizează în mare același tip de practici și tehnici de discurs puse la punct de revoluția bolșevică, chiar dacă „deviaționiștii” nu mai sunt trimiși la închisoare. În al doilea rînd, noua „revoluție culturală” are toate șansele să producă implozia Occidentului și să faciliteze astfel preluarea dominației globale de către puterile autoritare, în principal China și Rusia, mult mai motivate și mai coerente în acțiune. Ceea ce ar trimite în derizoriu toate marile frămîntări actuale și ar impune un alt model de societate. Atunci s-ar putea să ne aducem aminte de ce spunea la un moment regretatul poet și cîntăreț Leonard Cohen: „nu o să-ți placă ce va veni după America„.

Distribuie acest articol

55 COMENTARII

  1. Unu dintre putinii autori de pe contributors care e inca lucid.
    Si pe contributors incep sa domine amazoanele despletite, curios ca cele mai mult extremiste eco-stingiste sunt femei, in general scolite, vorba vine, as zice mai degraba… spalate pe creier, la Bruxelles, fara copii.
    Dar, pe undeva istete, au prins spilul, asa se poate face cariera… pina gasesc un capitalist rabiat cu care sa se marite!

    • Domnule, deviza femeilor de la Bruxelles este evidenta: nu facem ce zice popa, facem ce face popa (in acest context, chiar ca au prins spilul;) Desigur, daca ar fi dupa „competitori”, exporturile europenilor se limiteaza la carne, mezeluri, cereale, biscuiti, piscoturi si lapte praf. Tehnologiile avansate (fabrici de baterii inteligente, smart phonuri, microchipuri, servicii digitale, componente smart grids, infrastructura 5G, etc) le importam de la chinezi, americani si de la englezi, iar energia o importam de la rusi, arabi si de la americani. Cool… cap avem, minte nu ne mai trebuie! https://www.youtube.com/watch?v=iW9M7YywOLA

  2. Ar trebui totusi subliniat ceva: Fox network, cu ale ei susidiare, retele locale si chiar NatGeo e de departe televiziunea dominanta in SUA. Cam 60% din audienta.
    De asemeni, daca stii ce faci poti ocoli usor acele avertismente ale retelelor sociale care folosesc roboti software in spate, roboti ce se activeaza la anumite cuvinte cheie. Nu sta nimeni sa puna flag-uri pe post-urile lui trump, e automat. Acel activist BLM stia ce face. Nu e nici o discriminare, softul nu a fost invatat sa caute acei termeni. Simplu.

    • Raspanditi (cu buna stiinta ?) o eroare grosolana: Fox tv totaliza in 2019 4,6 milioane de spectatori fata de „hack-pack”ul CBS-NBC-ABC, cu peste 18 milioane (fara a mai socoti CNN, MSNBC si alti membri al congregatiei).
      /

      • Asa domnilor, conglomeratul Comcast Corporation, una dintre cele mai mari companii din lume de cablu si televiziune (Vanzari 2019: 108,9 miliarde dolari; Castig Net: 13 miliarde dolari; Active 263,4 miliarde dolari;; Nr angajati 190,000) sunt „neomarxisti” iar Breitbart, „ganditorii” gen Steve Bannon, George Friedman si alti oportunisti de la cotul strazii (care isi castiga painea prin publicarea unori scrisori) sunt capitalisti. De-a rasul plansul!

  3. In spiritul materialului de fata, excelent, iata un text-manifest gasit pe o retea de socializare:
    „I call for a worldwide general workers strike. There has never been a more perfect time for it, the whole planet is in the same boat at the moment. We could force better wages for everyone, a minimum wage that enables you to buy a home and feed your family, we could force government to tax the rich and close down the tax havens and all tax loopholes used to avoid tax. We could force government to work for us all and not just the super rich who’s pockets they’re in. We could change the world if the world could unite…”
    Vulgo: sa le luam tot si dupa aia sa-i punem sa munceasca pentru noi. Ce mica e lumea si ce in scurt repetabila e istoria. Oricum, pe mine ma vizeaza mai putin. Conform standardelor Covid sunt batran si full de comorbiditati deci, mult a fost putin mai este. In plus, in spiritul manifestului de mai sus, sunt unul dintre smecherii (sic!) care, asa cum recent am aflat dintr-un comentariu la o postarea de-a mea, am afectat sever sistemul pensiilor de stat traind toata viata din drepturi de autor cand, normal, ar fi trebuit sa muncesc pe branci pe undeva, eventual la munca de jos, ca sa asigur salariile bugetarilor. E de khmerii rosii, nu alta. Mi-e de-a dreptul mila de cei tineri…

  4. Sau cum spunea o domnisoara dupa un incident de circulatie: „ce conteaza cine avea prioritate daca eu am dreptate”!!!! Nu avea nici macar dreptate..
    Ideea e ca in principal globalizarea, deprecierea conditiilor de munca – pt cei care chiar muncesc – si diminuarea pina la disparitie a clasei de mijloc sint greselile marilor corporatii care au dus la aceasta situatie. In ppt-uri si prin simpozioane lucrurile arata ca in Rai, in lumea reala e altfel. Ideile de combatere a „discriminarii” au dus in toate companiile la avansarea unor habarnisti in diverse pozitii; apoi astia si-au asigurat spatele aducindu-si fideli.
    Prostia asta e pornita de mult, acum a ajuns la masa critica – marile corporatii nu mai sint Occidentale, sint Asiatice; chiar daca Occidentul tine inca in geam cite o fantosa din carton, productia si papusarul e in Asia.
    Dupa ce au cistigat raazboiul economic, cu marele concurs al lacomiei capitaliste, acum au pornit sa darime si societatea.

  5. Partea cea mai absurdă a situației este ca în mare măsură ideologia orientată împotriva albilor este concepută tot de niște oameni albi, care își închipuie că vor deveni eroi pentru ceilalți. Mai ales povestea cu „white privilege” se va întoarce urât de tot împotriva unor albi militanți. Chiar dacă ei n-au folosit demult o oglindă, asta nu înseamnă că tovarășii lor nu le mai observă fenotipul. Trezirea s-ar putea să fie neplăcută…

    • Aveți perfectă dreptate. Istoria a mai văzut astfel de cazuri – primul care îmi vine în minte este Philippe Égalité, membru al familiei regale franceze. A sprijinit revoluția franceză, a făcut parte din Constituantă, a votat moartea lui văr’su, regele, dar asta nu i-a împiedicat pe radicali să-l condamne la moarte și să îl execute.

  6. Cica zece de dreapta s-au intalnit cu doi BLM de stanga. Zice unul de dreapta: „baieti, suntem coplesiti, ei sunt doi si noi suntem singuri”.

    Cate divizii are stanga? A, n-are.
    Cata parte din administratie? A, o „buna” parte.
    Cata parte din discursul public? A, domina „copios”.
    Cate industrii are stanga? Eh, nu conteaza.
    Cate banci are stanga? – „Ce-s alea banci?”
    Cata economie are stanga? -„Ce e aia economie? Spatiul intelectual si academic sunt principalele zone influente din societate”. – Chiar?
    Dar, hei, temeti-va, radicalii sunt „tot mai numerosi”, iar moderatii in „abandon general”. Hannibal ante portas, la arme soldati!

    Exista intr-adevar un radicalism periculos de ambele parti, care nu inspira incredere, dar nu a aparut de ieri-azi. Rush Limbaugh & comp precede BLM cu cateva decenii. Iar Shawn King si Masha Gessen (care indrazneste sa foloseasca pronume) sunt niste neica-nimeni de Twitter. Sunt ei reprezentativi?

    Demult, in anii ’90, bunica-mea zicea: „Ce mizerie e educatia in America! Pai uite ce golaneala e in liceul ala din film, se compara cu cum e la Sf.Sava?” Pai bunica draga, ziceam eu, tu compari liceul submediocru de provincie portretizat in filmul drama cat. B de Hollywood cu un liceu de top-varf din Bucuresti? Dar iata, se pare ca eu eram cel care ma inselam, caci vad ca se practica si la case mai mari. Twitterele unor neica-nimeni sunt puse in balanta cu Op-Ed-ul unui senator, sau chiar al presedintelui SUA. Desigur, din maxima obiectivitate si impartialitate. E si asta o forma de claritate morala, sa stii ca „stanga” se reduce la Shawn King si Masha Gessen.

    • Ce te mai kinn-uiesti sa speli stinga :D
      Sigur ca „se pare ca eu eram cel care ma inselam”, caci confunzi un film „drama cat. B de Hollywood”, cu realitatea.
      Poti sa ne spui citi viitori premianti Nobel au iesit de la Sf. Sava si citi de la prapaditele licee americane?
      Nepretuite concluzie: vezi un film „drama cat. B de Hollywood”, si ai etichetat deja America :D

  7. Binevenit articol, mai ales pentru demitizarea profesionalismului si obiectivismului presei mainstream americane, ajunsa acum intr-o lamentabila postura etica.

    PS: rog corectati” – Tom Cotton cu titlul „Trimiteți trupele” …

  8. Draga dle Lazescu,

    In mare aveti dreptate. Doar asa, sa dau un exmeplu, povestea cu articolul lui Tom Cotton e stupida fiindca nu vad de ce un senator nu ar avea voie sa publice o opinie intr-un ziar de mare tiraj. Eu as fi publicat fara frica:) (Nu stiu de unde a aparut titul in romanesca ca „Trimite-ti trupele”. Ma rog sa nu fie gramatica dv. Corect: „Trimiteti trupele”:))

    Unde v-as face o observatie e ca nu vad de ce trebuia sa va luati de originea Mashei Gessen (vezi citat mai jos). E o insinuare si o manipulare care incearca sa induca un dubiu asupra onestitatii si „americanitatii” autoarei si care o face in ochii necunoscatorilor suspecta de manipulare din partea Rusiei, ceea ce e fals. MG e o dusmana neimpacata a lui Putin si a sistemului post-sovietic tocmai fiindca e gay.

    Iarasi, stilistic si content-wise, „foloseste pronume” nu spune absolut nimic. Ce voiati de fapt sa spuneti e ca foloseste pronumele „ei” (mai pe engleza, being non-binary, MG asks to be addressed as „they”, instead of she/he).

    „Masha Gessen, născut/născută la Moscova (se consideră și non-binar și trans și folosește pronume)”

    Eu nusint pentru claritatea morala stingista care imi repugna, insa pentru claritatea stilistica si onestitatea jurnalistica.

    • „MG e o dusmana neimpacata a lui Putin si a sistemului post-sovietic tocmai fiindca e gay.”

      Ntz! Nu asta e motivul pentru care e „o dusmana neimpacata a lui Putin”. :-)
      Mai aveti dreptul la 2 (doo) incercari.
      (Hint: si Tismaneanu e un dusman neimpacat al lui Putin si nu am auzit ca ar fi gay; facem o lista cu dusmanii lui Putin din SUA ca sa vedem ce au ei in comun? E?)

      • @Cipi,

        Probabil ca nu m-am exprimat bine. Nu e nici pe departe contra lui Putin doar fiindca e gay. Era dinainte sa aiba probleme pe chestia asta dar a parasit Rusia din cauza asta.

        Insinuare dlui Lazescu nu e mai Putin criticabila din cauza greselii mele.

        In December 2013, they moved to New York because Russian authorities had begun to talk about taking children away from gay parents.[24] In March, „the St Petersburg legislator [Milonov] who had become a spokesman for the law [against ‘homosexual propaganda’ towards children] started mentioning me and my ‘perverted family’ in his interviews,” and Gessen contacted an adoption lawyer asking „whether I had reason to worry that social services would go after my family and attempt to remove my oldest son, whom I adopted in 2000.” The lawyer told Gessen „to instruct my son to run if he is approached by strangers and concluding: ‘The answer to your question is at the airport.'” In June 2013, Gessen was beaten up outside of the Parliament; they said of the incident that „I realised that in all my interactions, including professional ones, I no longer felt I was perceived as a journalist first: I am now a person with a pink triangle.” They stated that „a court would easily decide to annul Vova’s adoption, and I wouldn’t even know it.” Given this potential threat to their family, Gessen „felt like no risk was small enough to be acceptable,” they later told the CBC Radio. „So we just had to get out.”[25]
        In a January 2014 interview with ABC News, Gessen said that the Russian gay propaganda law had „led to a huge increase in antigay violence, including murders. It’s led to attacks on gay and lesbian clubs and film festivals…and because these laws are passed supposedly to protect children, the people who are most targeted or have the most to fear are LGBT parents.”[26]

  9. Bun articol.
    Da, exista o polarizare dreapta-stanga in societatea occidentala. Interesant este ca incepe sa atinga si enorma masa de nehotarati/neutri, oameni in general neinteresati de politica. Dar ce te faci cand politica se intereseaza de tine si ajunge pe strada ta?…Va spun eu, daca ai peste 20-25 de ani si un oarecare cheag in viata (job, familie, platesti taxe) vei fi foarte probabil inclinat spre un oarecare conservatorism. Pentru ca ai un oarecare status quo de aparat, probabil nu iti doresti o revolutie care sa arda tot (inclusiv businessul la care lucrezi, etc). In consecinta, sa zicem prin absurd, daca vei fi pus in situatia de a alege intre doar 2 extreme, sa zicem una marxista/ neormaxista si alta fascista, sunt destul de convins ca, marturisit sau nu, vei merge pe varianta fascista, cu atat mai mult cu cat demarcatia in acceptiune contemporana se face si pe baza de rasa (EXTREM de periculos!)
    Mai este timp sa iesim din situatia periculoasa, dar e nevoie ca politicienii lipsiti de cojones sa realizeze ca fac un joc periculos (sau sa le pese). Slabe sanse insa, avem niste politicieni vai de capul lor. Drept exemplu, sa luam candidatii de rasu plansu la presedintia USA: Trump (no comment, cu bune si rele), Biden (oare familiei si prietenilor domniei sale nu le este rusine sa exploateze in asa hal un om bolnav??) si mai nou Kanye West :)) poate :))
    Politicul a ajuns un circ cu acte in regula, mai lipsesc clovnii (la propriu). Insa sub acest show se ascund probleme reale cu potential catastrofic. Multi vad posibil un takeover neomarxist in state, o revolutie economico-culturala, Mao, polpot etc. Daca as fi un parior as spune ca daca se va ajunge la pumni vom fi martorii crearii in premiera a unui stat tip Oceania 1984, cu inner party, outer party si proles in care se vor pupa principii comuniste cu principii fasciste intr-un fantastic delir totalitar. Asta sub pretextul instaurarii ordinii in urma unui extrem de scurt razboi civil.
    Desigur, se poate ajunge la Oceania si prin pasi marunti, prin diverse edicte si legi pasate discret in momentele convenabile.
    „Implozia Occidentului” ar fi un lucru extrem de trist pentru omenire, ne-am vedea aruncati inapoi cateva sute bune de ani.

    • Va spun eu, daca ai peste 20-25 de ani si un oarecare cheag in viata (job, familie, platesti taxe) vei fi foarte probabil inclinat spre un oarecare conservatorism.
      Chiar credeți asta? Da, dacă ai angajat niște credite pentru casă și mașină, plus niște asigurări sau depozite pentru studiul odraslelor, ai nevoie de predictibilitate. Impresia că ar fi conservatorismul mai predictibil decât orice altă ideologie este foarte ademenitoare. Nimic nu se schimbă, nu așa? Dar ce înseamnă conservatorism, de fapt. Modul cum am învățat să trăim între anii 60 și 70 a devenit deja perimat în 80, iar prioritățile din 90 au devenit desuete în actualitate. Nu pentru că am inventat noi alte relații, ci pentru că ele s-au ivit natural în evoluția societății. Inchiziția a existat 500 de ani, sclavia în Lumea Nouă a durat mai mult decât perioada scurtă de la Abolirea ei. Ce este atunci tradițional?
      Așa că „arestarea” conceptului de familie sau cămin pentru culoarul din dreapta este inadecvata. În același mod susținea socialismul că familia este nucleul societății. Nu, astea sunt bunuri universale, iar alături de prosperitate, bunăstare și siguranță constituie obiective pentru oricine, indiferent de ideologie. Ceea ce variază este raportarea la binomul individ – comunitate, transpus în matricea beneficii – obligații. Dar indiferent de partea declarată, fiecare dintre noi are mai multă nevoie de cealaltă decât crede. Fără excepție!

    • @hanu
      zice cineva mai jos: „Stiati ca Washington Post este proprietatea celui mai bogat om din lume (Jeff Bezos)? Stiati ca, candidatul Michael Bloomberg (detinatorul grupului Bloomberg Media cu circa 20.000 de angajati) este un capitalist greu a carui net worth este in jur de 60 miliarde de dolari? ”
      noi, electoratul, putem fi inclinati spre stanga, dreapta, centru, conservatorism, liberalism, progresism, etc; dar in raport cu politica suntem masa de manevra, politica fiind cameleonica;
      nu ne convine cand jurnalismul se pune in slujba politicului, dar e posibil ca situatia sa se mai schimbe: politica sa se puna in slujba stapanilor informatiei; deocamdata, pentru gigantii platformelor de socializare si monopolurile distributiei informatiei online e confortabil sa mimeze supunerea, introducand algoritmii cenzurii; si nu mi se pare deloc ca ar fi de dragul cetateanului; si nici ca opinia publica ar fi ferm impotriva, ci tocmai ce le da apa la moara;

      • Este evident ca schimbarea paradigmelor (pe fondalul evolutiei tehnologice) schimba si profilul monopolistilor. Ne aflam deja cu un picior in Industry 4.0 . Cat despre multimiliardarul Bezos (cel mai bogat om din lume) poate fi banuit de multe chestii, dar mai putin de extremism „de stanga”. Influenta lui in media este limitata la o fituica (Washinhton Post) – o floare la ureche in comparatie cu marii moguli ai mediei sau cu postarile Think-tankurilor prin mass media.

  10. „Grupari de stanga radicale care cotroleaza redactii” :)))
    Au si tiparnita pentru dolari cu chipul lui Bernie Sanders? Sincer aceasta manipulare are tuse atat de groase incat devine caricaturala, ceea ce o face total lipsita de credibilitate. Ca sa nu mai zic de imaginatie, e practic plagierea discursului (de data asta cu adevarat radical) al lui Donald Trump din ultimele zile.

    Donald Trump a pariat gresit pe aceasta strategie de intetire a razboiului cultural si de divizare a Americii prin promovarea unui discurs cu teme apcaliptice menite sa sperie populatia alba de invazia marxisto-belemisto-deepstatista :) In sondaje e in cadere libera.

    Adevarul este ca socitatea americana se confrunta cu o deplasare catre dreapta radicala a conservatorilor, nu asa cum sustineti d-voastra, de radicalizare a stangii. Va pot da si studii pe aceasta tema.

  11. Aproape peste tot în Occident asistăm la un abandon general al pozițiilor moderate, de centru, în favoarea extremelor. De stînga sau de dreapta.
    Până aici a fost dl Lăzescu obiectiv. De la acest punct, dumnealui scrie în articol de nenumărate ori „stânga”, dar niciodată nu mai pomenește de „dreapta”.
    Și nu doar atât e relevant, ci mai ales modul în care amintește de acea stânga, anume „grupări extremiste de stânga”, „grupări de stânga radicale”, „partizanat ideologic”, „curent marxist”, „simpatii radicale de stânga”(!) șamd.
    Și nu în ultimul rând, stânga pare a fi în descrierea domnului Lăzescu omniprezentă, în mediul academic, în administrație, în presă, dar și în comentariile vreunui necunoscut sau altul de pe platformele sociale. De ce sunt alea de stânga și relevante pentru un curent de stânga nu mai lămurește dl Lăzescu. Așa cum nu lămurește nici de ce cei ce susțin teoria schimbărilor climatice antropice sunt neapărat de stânga. Da e vorba de mediul academic în special, dar în articol autorul susține că respectivii s-ar pricepe mai puțin decât scepticii acestei teorii.
    Așa că apare întrebarea, cine vede peste tot doar extremiști de o anumită culoare? Mi-e că doar un partizan cu ideologie de extremă opusă. Nicidecum al pozițiilor moderate, invocate în deschiderea articolului.

    • Am observat si eu ochelarii ideologici ai articolului.
      Nu-mi este clar ce intelege autorul prin stâng a și dreapta. In secolul in care trăim aceste concepte au devenit foarte vagi, este vorba de pozitia fata de statul minimal (pe care dreapta domnului Lazescu par acum sa-l dorească maximal), de pozitia fata de impozitare, față de salariul minim, față de minorități (rasiale, etnice sexuale, etc)?
      Stânga radicală, intrată în vizorul domnului Lazescu cam de la apariția trumpismului, este un ceva nedefinit cu care trebuie să-i speriem pe cititorii ziarelor (cati or mai fi ramas) și pe o mana de abonați la Worldpress și alte platforme de bloguri.
      Realitatea este ca astăzi dreapta domnului Lazescu este trădată de majoritatea intelectualității din Occident, si nu ma refer la intelectualii care scriu eseuri de sociologie ci și la intelectualitatea tehnică. Este o frustrare uriașă a dreptei rinocerizate; este greu decl inteles cum până și inginerii, plătiți regeste, ajung sa fie de „stanga”. Chestia asta nu este nouă intelectualitatea de elita s-a situat întotdeauna cu un pas înaintea vremurilor. Intr-o lume normală aceasta intelectualitate era temperată de tendințe conservatoare și din această tensiune se genera un compromis viabil. Ceea ce lipseste azi este atât o stanga veritabilă (cu idei clare despre impozitare, suport social, etc) cat si curente conservatoare adevărate, reprezentate de oameni de caracter, cu valori morale probate, nu de narcicisti care au citit mai putine carti decât au scris.

    • Bineinteles, domnul Lazescu, ma tem ca te-acum din ce in ce mai Putin (sic!) constient incearca o banala ocupare a centrului imaculat.
      Am mai vazut. Si la stanga, si la centrul-dreapta liberal si trumpist, bolsonaroist samd.
      Sectanti peste tot.

  12. Domnule Lazescu,
    Stiati ca Washington Post este proprietatea celui mai bogat om din lume (Jeff Bezos)? Stiati ca, candidatul Michael Bloomberg (detinatorul grupului Bloomberg Media cu circa 20.000 de angajati) este un capitalist greu a carui net worth este in jur de 60 miliarde de dolari?

    Dar noroc cu unii angajati de pe la think-tankurile conservatoare care isi castiga painea de zi cu zi, publicand scrisori (a caror continut este predominant presarat cu demagogie pe paine si ironizari). De ex, a se vedea postarea marelui telectual (capitalist „in vise”) Thomas Sowell. Chiar daca nu a creat locuri de munca (si are o contributie nesemnificanta la PIB ) Thomas Sowell insinueaza ca miliardarii autentici americani care si-au pornit afacerile intr-un garaj (gen Jeff Bezos, Michael Bloomberg, Larry Page, Elon Musk, Warren Buffet, Bill Gates, sa numim doar cativa dintre ei) sunt neomarxisti! Alti „papagali” cum ii numeste el pe Robert de Niro, Schwartzeneger, miliardara Oprah Winfrey, etc se incadreaza si ei la aceasi categorie https://www.bizpacreview.com/2020/06/30/thomas-sowell-the-lefts-marxist-ideology-is-a-fragile-house-of-cards-beneath-the-howling-surface-941303

    „Adevarul” este ca modernizarea societatii (abandonul prejudecatilor in favoarea meritocratiei) a inceput in urma cu cateva decenii. Doar asa… ca idee, in Germania de la inceputul anilor 50s, femeile nu puteau face scoala de soferi fara permisia barbatului. In aceasi perioada, in SUA exista doar un singur congresman de culoare (caruia nu-i era permis sa se scalde in piscina Congresului) iar membrii barourilor erau in exclusivitate barbati. In acest context (si nu numai) angajamentul fata de incheierea socotelilor cu trecutul (fata de greseli, erori, nedreptati, prejudecati, fata de adevar) este „definitoriu” pentru a putea face lumea un loc mai bun. Totul porneste de la acceptarea deficitelor trecutului (acceptarea asdevarului) si evident, de la educatie. Opinea mea.

    P.S. evolutia tehnologica, cresterea productivitatii, cresterea nivelului de trai si implicit al educatiei raman in continuare motorul schimbarilor socioeconomice (cat timp credeti ca vor rezista hardlinerii conservatori in fata ajustarilor /reformelor asteptate de o societate tot mai educata?) In urmatoarele doua decenii, urmeaza robotizarea completa a liniilor de productie, 5G, softurile AI, Quantum computing, baterii si retele inteligente, etc (lumea va fi total diferita in comparatie cu finele secolului trecut, asa cum lumea de la jumatatea secolului trecut a fost diferita in comparatie cu cea din urma cu doua secole).

    P.P.S. Reformele vor incepe si in SUA tocmai din mijlocul conservatorilor, au inceput de fapt in urma cu mult timp (admin Trump este doar un mic pas „temporar” inapoi). Obstructionistii de astazi sunt activistii de maine – a se vedea si pozitia conservatorilor britanici fata de mediu si fata de combaterea schimbarilor climatice. https://www.amazon.com/Never-Trump-Revolt-Conservative-Elites/dp/0190880449

    • In Spania lui Franco, adică până pe la 1975, femeile nu puteau sa deschida un cont in banca fara aprobarea soțului și nu aveau voie să practice meseria de judecător. Sviteria a fost ultima țară din Europa care a dat dreptul de vot femeilor, si asta nu in 1950, ci prin anii 70.

  13. Sintagma ”corectitudine morala” mi-a sunat intotdeauna dubios , un fel de pasare vopsita , nu ma puneti sa precizez ce specie – ca doar despre asta vorbim.
    Totusi nu am avut curajul sa ma exprim astfe de rezerve – De ce ? / Va poate explica Unchiul Google la o simpla cautare a utilizatorilor romani ai respectivei expresii.
    Nu stiam despre minunata profetie a lui Leonard Cohen . Merita sheruita iar si iar. Am fost sedus si de articol , dar si de profetie si in consecinta am completat documentarea on-line.
    Evident ca am gasit vorbele lui Leonard ca argument impotriva lui Trump desi mie mi se pare ca e taman invers. Halal lipsa de claritate morala.

  14. Solutia e simpla: oamenii care se simt ofensati de aceste derapaje sa nu se mai aboneze/cotizeze la aceste publicatii. Mai mult decat atat sa creeze curente de opinie in acest sens. Cred ca ar fi eficient.

  15. Pentru noi, cei care in ’89 eram adulti, lucrurile sunt bine cunoscute: cine nu e cu noi e impotriva noastra! Si apelul la moralitate, egalitate, excluzand sau punend intre paranteze adevarul faptelor, e bine cunoscut, auzeam chestiunile astea asa de des! Iar imaginea aia cu politistii care pupau in genunchi picioarele unor oameni cu pielea mai inchisa la culoare e demna de comparatia cu vechii comunisti sovietici care se marturiseau vinovati de colaborare cu „inamicul ideologic” pentru a nu murdari nobilele idealuri comuniste. Cu toata experienta mea in materie, forjata in comunismul romanesc, marturisesc faptul ca dimensiunea prostiei omenesti inca mi se pare surprinzatoare!

  16. Un lucru se face ca nu observă domnul Lazescu; decăderea jurnalismului dim ultimii 30 ani, odată cu concentrarea proprietății. Cele două publicații pe care domnia sa le da ca exemllu de jurnalism care nu aplic a criteriul clarității morale, Fox și WSJ, sunt controlate de un singur proprietar, ca de altfel și de multe alte ziare și media din audio-vizual locale din USA. Dsca mai adaugam The Times, The Sun, The Australian, etc avem imaginea jurnalismului independent din mana unei singure persoane care îi suna pe redactorii de la The Times ce titlurii trebuie sa scoată de pe spalturii și ce jurnalist sa fie pus pe tușă.
    Rinocerismul de dreapta care domnia media de cel putin 20 ani nu l-a deranjat niciodată pe domnul Lazescu, nici claritatea morală irofrsats de acest tip de jurnalism.
    Ca jurnalismul a ajuns de vreo 20 ani o profesie de mercenari fara principii, dar cu o claritate morală bine direcționată de proprietarii gusturilor de media nu pare sa-l îngrijoreze pe autorul acestui articol.
    N-am auzit de un George Ladima demisionand de la o publicație cand proprietarul ii trimite sun SMS despre ce sa nu scrie. Am crezut cac e o speranta cand jurnalistii ajung sa controleze atât financiar cat si managerial publicații la care lucrează, exemplul de la Excrementul Zilei demonstrează contrariul: jurnalistul tycoon este la fel de toxic precum jurnalistul aservit unui oligarh.
    Vad ca un jurnalist care publica si pe Revista 22 se gândește serios ca ar trebui folosită armata in restabilirea ordinii intr-o societate democratică. Cam tot asa gândea și Ceasca in decembrie 1989 si s-au gasit si atunci jurnaliști care sa-l aplaude.

  17. Articolul mă lasă absolut rece, pentru că nu prezintă o versiune echilibrată a realității, și în realitate este încărcat ideologic și politic. Pass!

    Problema autorului este că prezintă doar presupusele abuzuri ale unei extreme stângi, însă nu scoate nici o vorbuliță despre abuzurile unei extreme drepte, exact aceea care apără de ani buni niște statui ale trădătorilor sudiști care au luptat cu arma în mână împotriva Statelor Unite. Unii generali sudiști, împreună cu așa-zisul președinte al sudului (Jefferson Davis) au mers la pușcărie după războiul civil, sudul american fost trecut prin foc și sabie și pus sun controlul unor unioniști, și 40-50 de ani mai târziu statuile lor au răsărit ca ciupercile după ploaie odată cu resurgența KKK? Sau extremiștii albi care urlau în Charlotesville mai anul trecut că evreii nu or să îi înlocuiască pe ei, au provocat moartea unei femei doar o zi mai târziu, mângîiați pe cap de președintele Trump, care i-a numit oameni buni?

    Nu poți să fii independent jurnalist și să nu te uiți și la partea cealaltă.

    • Este tipul de reactie standard care observa, „intelept”, ca excesele sunt de ambele parti. Ceea ce este in principiu adevarat. Am recunoscut ai eu asta, insa, si am spus asta clar inca din debutul articolului, marile tunuri mediatice, pirghiile de control ale influentei, sunt in mare proportie detinute de stinga. De exemplu in zona de Humanities a marilor universitati americane ponderea liberali/conservatori este de 90 chiar 95% in favoarea primilor (EX: UCLA: 141 la 9, Cornell: 166 la 6, Stanford: 151 la 15). E adevarat, Fox News are cea mai mare audienta pentru canalele de stiri, in raport cu CNN sau MSNBC. Dar asta inseamna sa ignori programele de stiri ale celorlalte retele TV (ABC, CBS, NBC) care sunt si ele activ pro-liberale. Cit despre presa scrisa/ online, in afara de Wall Street Journal (care este echilibrat, nu rareori anti-Trump) toate celelalte ziare importante de la New York Times (in jur de 140 mil vizitatori), Washington Post la Boston Globe sau Los Angeles Times plus publicatiile de tehnologie, ca Wired, sunt cvasi-exclusiv militant anti-GOP. Nu mai vorbesc de podcasting (cum ar fi cel de la New York Times). Mai uitati-va si pe Foreign Policy, de pilda, sa vedeti cum arata multe articole. Apoi, de citi speakeri liberali ati auzit sa fie impiedicati sa tina conferinte in universitati? De citi profesori liberali ati auzit sa fie dati afara sau fortati sa demisioneze datorita pozitiilor lor liberale exprimate public? Va pot da insa cite o lista lunga cu conservatori care au fost pusi in aceasta situatie in ambele cazuri. In fine, nu am auzit de nici un apel al conservatorilor care sa ceara „revizuirea standardeloe profesionale” in jurnalism, pina acum unanim acceptate. Asa ca apelul la echilibru, in teorie laudabil, este in fapt o proba de ipocrizie care ignora realitatea de pe teren. Este ca si cind ai pune in competie pe cine cu o bazuka cu altul care are un cutit de bucatarie.

      • Domnule Lăzescu,

        Nu ați venit cu nimic în plus în replică. Ceea ce ignorați în primul rând este că există și instituții de învățământ conservatoare în SUA, și unele chiar proeminente, cum e Georgetown University, plus o puzderie de universități private care se consideră de dreapta. În consecință, învățământul american nu e chiar așa de înclinat spre stânga cum pretindeți.

        În al doilea rând, posturi cum sunt CNN respectă cu rigoare investigația jurnalistică. Dacă ați urmărit vreuna din emisiunile lui Chris Cuomo (care e cel mai respectat jurnalist în opinia mea ăn SUA, ca dovadă că nici Trump nu s-a încumetat să îl deranjeze cu ceva, deși e criticat zdravăn în emisiunile sale), transmise la oră de vârf, ați vedea că Cuomo a invitat cu regularitate pe cei mai turbulenți dintre apropiații lui Trump, inclusiv madam Conway. Le-a pus întrebări incomode, și oamenii au tot încercat să schimbe vorba și să ocolească răspunsurile pe care nu aveau cum să le dea.

        Și nu a făcut-o numai pentru republicani. L-am văzut loving cu întrebări grele și pe democrați, ceea ce mi-a întărit ideea că există și jurnaliști de calitate. Am aceeași impresie și despre Christiane Amanpour, care a fost unul dintre puținii jurnaliști care să obțină interviuri cu dictatori, unii răsturnați după aceea. Le-a pus aceleași întrebări incomode.

        Trump de ani de zile trâmbițează declinul CNN. Sunt bine mersi și în ziua de azi, și eu consider că e unul dintre puținele posturi de televiziune care încă mai are ceva standarde jurnalistice înalte. De Fox News nu am nici un ochi și tocmai mi-am anulat abonamentul la Wall Street Journal în protest pentru pozițiile lor politice.

            • Si Harvard e puritana, Princeton presbiteriana, Yale congregationalista. Ce mai urmeaza sa ne spuneti, ca astea sunt universitati de dreapta?
              Si papa cica e nominal catolic, si Biden , si Pelosi, si cati altii pe care nu ii crede nimeni cu un dram de minte ca au ceva catolic sau conservator in ei decat dorinta de a tara acest nume prin mocirla neomarxista.
              Cine sunt ciracii lui Trump care vin de la Georgetown?

            • Iata cateva stiri de pe prima pgina a websiteului universitatii „de dreapta” Georgetown:
              Georgetown Community Continues Quest for Racial Justice

              How Racism Permeates American Institutions
              We applaud the Supreme Court’s decision today to preserve #DACA.

              As we celebrate, we acknowledge that our work on these crucial issues is not done, and we will continue to strongly advocate for permanent legal protection for our young people. #HomeIsHere

              Christopher Steck, Associate Professor in the Department of Theology and Religious Studies, reflects on humanity’s capability to recognize wrongdoings and transform accordingly to establish justice. In his practice of spiritual continuity, he considers how the song „Amazing Grace” serves as a reminder for the cause of liberation.

        • „posturi cum sunt CNN respectă cu rigoare investigația jurnalistică”

          Fantastica parodie. In realitate CNN a devenit o gluma sinistra, o Antena inca mai parsiva decit „A3”, iar Cuomo este unul dintre clovnii cei mai dispretuiti, mai necinstiti.

        • John Doe să zici că CNN respectă regulile jurnalistice inseamnă să zici că antena 3 e un post obiectiv și profesionist. Eu ma uit zilnic și comparativ pe CNN și pe Fox și iti pot zice că deși ambele posturi au parti-pris, incă la Fox news mai există dezbatere, dar la CNN a dispărut de tot, s-a ideologizat la disperare.

          Nu degeaba s-a prăbușit in sondaje după ce a zis că Hillary va cașștigat, a promovat fake news-ul cu Russian colusion și a luptat fără bază legală pentru suspendarea lui Trump exact ca antena 3 cu suspendarea lui Băsescu….

          In timpul pandemiei au făcut terorism mediatic cu virusul dar cand au izbucnit proteste blm nu mai era vorba deloc de virus ci doar de rasism, ca si cum epidemia dispăruse. Apoi au reluat totul ca și cum nu am fi avut mii de oameni inghesuiti la proteste să-si inhaleze aerosolii o lună in zeci de orase. si acum ei se miră că cresc raportările si dau vina pe … trump.

          Las-o moartă. Trump va caștiga din nou impotriva complexului propagandistic socialistoid deoarece americanii vor economie liberă, lege, ordine, nu isterie și terorism intelectual bolșevic.

          • Și dacă Trump pierde în toamnă, promiți să dispari de pe spațiul public, împreună cu Svejk și alți trumpanzei? Nu încerca să obții așa un angajament de la mine. Și așa postez din an în paște.

      • Bazooka against knife! Sa vedem!
        Am căutat pe net informații care susțin raportul de 1:20 intre profesorii conservatori și cei liberali din mediul academic. În medie raportul pare să fie de 1:5, doar Washington Post susținând că ar fi 1:12. National Affairs, publicație de dreapta, arată însă că această contracție a numărului de profesori conservatori nu este imputabila liberalismului din universități, ci tocmai conservatorilor care, într-un fel de protest față de deschiderea societății, preferă să se adune în mediul universitar privat.
        Un alt studiu însă arată că doar 10% dintre studenți susțin că au remarcat în expunerile profesorilor lor tendințe de îndoctrinare aer cursanților. Deci despre ce vorbim? Asimetria postulată de dl Lazescu este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.
        Or fi fost mai mulți conservatori obligați să demisioneze, dar tot dintre conservatori sunt și majoritatea profesorilor care aleg să legitimeze prin prezență și discurs think-tank-uri dubioase unde nu de puține ori s-au făcut remarci discriminatorii. Ori drepturile omului nu sunt de stânga sau de dreapta, ci sunt nenegociabile. Fără detalii pentru fiecare caz n parte statistica nu are relevanță.

      • Se pare că am apăsat pe vreo tată aiurea și comentariul s-a pierdut, așa că reiau cât mai scurt. 95% înseamnă 19:1, însă în realitate raportul intre profesorii conservatori și liberali este cam de 5:1 în favoarea ultimilor, iar cam jumătate din întreg corpul profesoral este moderată. După cum scrie publicația de dreapta National Affairs motivele contracției numărului de profesori cu vederi conservatoare nu sunt imputabile liberalilor.
        Câțiva au fost într-adevăr forțați să demisioneze, dar după ce au legitimat prin prezență și discurs think-tank-uri unde s-au auzit și remarci discriminatorii. Există pentru oricare dintre demisionari și calea justiției, dar foarte puțini apelează cu succes la aceasta. De ce?
        Pe de altă parte doar 10% dintre studenți au sesizat încercări de îndoctrinare în prelegerile profesorilor. Fenomenul nu pare a fi deci de amploarea pe care o suspectează domnul Lăzescu.
        Un studiu arată și o altă tendință.
        https://www.vox.com/policy-and-politics/2018/8/3/17644180/political-correctness-free-speech-liberal-data-georgetown
        Și câteva exemple contrare:
        https://www.washingtonexaminer.com/opinion/hypocrisy-right-wing-outrage-mob-gets-liberal-university-of-alabama-professor-jamie-riley-fired
        https://www.tribpub.com/gdpr/nydailynews.com/
        https://www.foxnews.com/media/nyu-college-republicans-firing-professor-anarchist-protest
        Există deci și expulzați dintre profesorii left-winger. Decisiv este însă motivul pentru care fiecare dintre profesori, fie liberali sau conservatori, au fost demiși. Altfel statistica nu este relevantă.

        • Dincolo de statistici explicația este una simpla: mediul universitar conservator a pierdut bătălia tocmai pentru ca are oameni de un calibru intelectual mai slab.
          Nici nu este de mirare când exponenții ideilor conservatoare au ajuns sa fie reprezentați de Trump, Bolsonaro, Trump, Putin, Erdogan si Modi.

          • Deși admit că s-ar putea să aveți dreptate, nu cred că ar fi calibrul intelectual principalul motiv. Este firesc ca odată cu trecerea timpului nostalgicii unei paradigme sau alteia să fie tot mai puțini. Din unele discuții cu prietenii, personal am constatat un lucru și anume că, în ciuda impresiei că „înainte era mai bine”, nimeni nu putea preciza perioada pe care o considera etalon al acelui „bine”. Cred deci mai degrabă că fiecare se identifică cu iluzia perfecțiunii, bazată însă pe ignorarea unor deficiente considerate irelevante peste ani. Efectul Dunning – Krüger acționează și în cazul docenților, al profesorilor sau al academicienilor.
            Dar în cazul nostru tocmai deplasarea către extreme arată că forțele și conceptele se află în echilibru. Principiile newtoniene acționează și în psihologia colectivă, orice acțiune dând naștere unei reacțiuni egală în modul, dar de sens contrar. Cele două se potențează și se resping reciproc. Iată de ce nu cred în asimetria ideologică, folosită de autor ca motivație pentru creditarea stângii americane cu elemente bolșevice.

  18. Dl Lăzescu are rigoare in argumentare și oricât s-ar perpeli postacii care recurg la lovituri joase de gen „putinistu”, așa stau lucrurile.

    Ce vrea dreapta in America? Să păstreze Constituția și principiile fondatoare care au făcut America patria libertății. Ei admit că principiile nu s-au realizat din prima – n-aveau cum! erau o grămadă de oameni care se răspandeau liber pe continent și nu era vina unora că altii au sclavi prin sud… DAR au făcut un război ca să aplice Constituția

    Ce vrea stânga? Partidul Democrat și toată presa mercenară pe care dl Lăzescu o indică, vrea să dizolve Constituția, părintii fondatori, adică ideea de America și să pună in locul ei dogma justiției sociale reprodusă ca justiție rasială. E o mișcare meschină pe jumate – reinventarea rasismului pentru acapararea votului Afro-American. Pe de altă parte e o mișcare motivată ideologic – progresiștii nu se multumesc cu America, vor o lume mai bună, o utopie cam la fel cum comuniștii visează mereu utopii care degenerează in despotism. Toate curentele radicale – fie apocalipsa ecologică fie represiunea de gen sau așa zisa justiție rasială – se pot reduce la o singură idee: demolarea libertăților constituționale caracteristice Republicii Americane. Toată stânga s-a radicalizat și e răspunzătoare de derapajul totalitar care intotdeauna s-a ascuns sub cauza măreață a „viitorului luminos”

    Dl Lăzescu e unul din puținii oameni curajoși care citesc printre rânduri și ințeleg spectrul totalitar al așa zis-ului progresism.

    • Chiar asa, Marius,

      Uite așa o postare incomodă pentru domnia ta și pentru autor. Ceea ce înseamnă stânga și dreapta înseamnă ceva foarte diferit de ambele maluri ale oceanului. Partide cum sunt PNL, considerate de dreapta în România, se aliniază mai degrabă cu stânga americană când e vorba de ideologie. Nu susțin limitarea drepturilor femeilor și minorităților, nu caută să interzică avortul. Partide cum sunt în GOP sunt considerate în Europa mai degrabă de extremă dreaptă, și nici măcar partide extremiste din Franța sau Olanda nu merg atât de departe ca GOP cu agenda lor socială. Așa ca să tulbur apele mai mult, mai până în anii 60 democrații erau considerați de dreapta, și republicanii de stânga. Democrații dominau sudul american fiind sprijinitori ai sclaviei, devreme ce republicanii erau la nord și erau împotriva sclaviei. Inversiunea s-a întâmplat după legile anti-rasiale din 1964, când democrații le-au sprijinit și republicanii s-au pus împotrivă. Atunci afro-americanii, care până atunci votau republican, s-au mutat în tabără democrată, și extremiștii în cea republicană. Așa au pierdut democrații sudul american.

      Sunt sătul să tot aud de dihotomie stânga dreapta, când contextul se schimbă cu fiecare țară și perioadă istorică. Stânga franceză din timpul revoluției din 1789 e clar diferită de stânga franceză de astăzi, și în comparație era de extremă dreaptă, numai ca un exemplu. Până și partidul comunist din România a avut proprii lor deviaționiști de dreapta.

      Conceptele discutate sunt extrem de dependente de context și mai degrabă aș discuta de probleme punctuale discutate lucid și cu argumente de știință. în loc de cele tradiționale, care sunt pline de erori istorice.

      • John Doe – ești pe dinafară rău de tot să judeci America din perspectiva Europei.

        Să zici că republicanii sunt de extrema dreaptă inseamnă să nu cunoști filosofie politică.
        Extrema dreaptă este etatistă, practică un control statal al economiei si vrea să introducă guvernul peste tot. Republicanii luptă să elibereze societatea de megabirocrația intruzivă creată de socialiști.

        La tine sunt etichete, tu nu analizezi politici publice ci etichete jurnalistice, de aia ești defazat și aperi Big Government aruncând cu etichtete de extremiști pe cei care apără libertățile constituționale ale cetățenilor, adică Constituția americană și visul american.

        Tu ai vrea să vină guvernul să facă o lume mai bună, comisarii să bage pumnul in gură poporului și să rezolve ei tot

        • @Marius,

          Vorbești în pungă. Dă un singur exemplu prin care eu cer un guvern mare sau mai nu știu ce aberație pui în gura mea. Pur și simplu îți place să pui etichete și să insulți oameni, fără nici o considerație. Logica e pierdută pentru tine.

          Așa, pentru propria ta informație, sunt fiscal conservator (pun mare preț pe economia liberă și un stat relativ minimal, însă cu anume priorități naționale), însă tolerant social, și nu vreau statul să controleze ce fac homosexualii în propriul lor dormitor. Cel mai aproape mă definește libertarianismul. Dacă asta mă face marxist în ochii tăi, ești de-a dreptul în bălării.

        • Ati cam dat cu mucii in fasole la explicatiile d-voastra. Nu prea le aveti cu stanga si cu dreapta, probabil sunteti ambidextru. Prin definitie, tot ce tine de “dreapta” apara individul in fata guvernului si incearca sa limiteze cat mai mult interventia guvernului in oranduirea societatii, pentru a-l lasa pe induvid sa se dezvolte. Extrema dreapta inseamna o abolire totala a oricarei forme de guvernamant, mergand spre un anarhism libertarian unde fiecare face ce vrea. Ceea ce descrieti d-voastra acolo cu Big Government e tocmai extema stanga, care inseamna acapararea tuturor aspectelor societatii de catre anumite forme de guvernare si limitarea drastica a libertatilor individuale (aici intra comunismul si fascismul, care contrar opiniei generale e tot o forma de extrema de stanga).

          Userul John Doe are dreptate cand catalogheaza anumiti membri ai partidului republican drept extremisti de dreapta, pentru ca ei pledeaza spre o supunere cat mai mica fata de orice forma de guvernamant. De ce crezi ca masurile astea de social distancing in contextul pandemiei sunt ignorate en fanfare in statele rosii? Tocmai pentru ca sunt vazute ca o intruziune guvernamentala in vietile cetatenilor.

          • @Alexandru,

            Cât de libertarian sunt, tot nu sunt extrem de inconștient să ignor orice fel de pandemii sau amenințări externe. De asta am zis că întotdeauna trebuie să existe priorități naționale, care să aibă băierile pungii larg deschise când e nevoie. Prioritățile mele au fost întodeauna educația și sănătatea, pentru că dacă e omul educat și sănătos, le poartă el multe. Ar mai fi ele și ale priorități, însă astea sunt cele pe care le susțin.

            Mi-a plăcut abordarea Dv. Purtatul măștii a devenit un motiv de dihonie politică în SUA. Motivul legal de impunere a purtatului măștii e același ca și punerea centurii în timpul condusului. Și centura de conducere a fost politizată la vremea ei în SUA, oricât de crezut că s-a întâmplat vreodată.

  19. Numai diferentierea clara si vizibila dintre redarea unei stiri si un comentariu pe seama ei poate ridica intradevar calitatea cat si moralitatea jurnalistica. Astazi cele doua aspecte sunt amestecate astfel incat portile manipularii sunt latg deschise.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe

Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Tânăra care poartă pancarta pe care se...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Acordul dintre Israel si Emiratele Arabe Unite: normalizare și trădare

La data de 13 august, președintele american Donald Trump anunța încheierea unui acord între Emiratele Arabe Unite și Israel, o înțelegere istorică...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.