marți, martie 19, 2024

Kapelnița, Perfuzia și Picurătoarea (actualizat)

În Republică se va vorbi de-acum româna, dar nu aceea la care vă gândiți. Acum, că puterea de la Chișinău a convins parlamentul moldovean să legifereze că limba oficială a țării este „limba română”, s-au repus în mișcare vechile tectonice ale naționalismului moldovean și ale naționalismului român, terminate la capete cu unioniști, europeiști, rusofili și moldoveniști. Despre acestea nu mă voi exprima aici, căci a mea contribuție ar fi minimă. Spun doar că, lingvist fiind, nu pot să nu fiu decât mulțumit când văd că un legislativ ia o hotărâre corectă: varietatea de limbă română din Republica Moldova este limba română și nu limba moldovenească. Cred că e visul oricărui cercetător: să vadă că rezultatele muncii lui sunt validate de elita politică. Doar că știu că nu e deloc așa. De fapt, decizia de a numi acum limba din Republică cu termenul „română” este una politică, deloc interesată la teoriile lingviștilor, exact așa cum înainte de aceasta termenul „moldovenească” nu apăruse deoarece politicienii de la est de Prut încuiaseră Gramatica Academiei în beci, ci tot dintr-un calcul politic. Ca și atunci, dezbaterea de dincoace de Prut ratează întâlnirea cu subiectul mare: dacă am convenit, fiindcă chiar așa e, că în Republică numele limbii e „română”, atunci ce fel de română se vorbește acolo și la ce o raportăm? (La limba română a lui Cantemir? la româna lui Ceaușescu? a lui Iliescu? a lui Ciolacu?) Și a doua întrebare, pe care o lăsăm pe urmă: and now, what? Să începem cu prima chestiune.

În Republică se va vorbi de-acum româna, dar nu aceea la care vă gândiți. Varietatea de limbă română din Republica Moldova a fost identificată de lingvistul (dialectologul) bucovinean Turculeț în 1993 ca fiind o varietate regională a limbii române, situând-o alături de varietatea muntenească, moldovenească și ardelenească. În Republică, atunci când cetățenii nu vorbesc limba rusă între ei, se vorbește o română regională basarabeană, diferită de româna regională moldovenească (adică de ce vorbesc eu la Iași sau la Tecuci). Evident că această varietate este și ea, cum ziceam, tot limba română. Însă, din punct de vedere sociolingvistic, nu este vorba de limba română punct, deoarece așa ceva există doar ca reper cultural și științific („limba istorică” respectiv „limba exemplară”, după filosoful și lingvistul moldovean Coseriu).

Subiectul aici este „diferența” și diferența este nu atât față de Moscova cât față de București și de Iași, entități politice și culturale ce acționează constant în a patrona pe moldovenii răsăriteni, spunându-le ce trebuie să facă, cum să fie ei subordonați românilor, cum să renunțe ei la identitatea lor, carevasăzică ea nu există. Iar acum mai mult decât oricând acest etnonaționalism românesc a ieșit din nou la iveală, el zburdă printre închipuiții din politica dâmbovițeană, gâlgâie prin platformele de socializare online, obscurând oamenii cu bun simț și cu carte. Național-centralismul din România dar și cel din Republică folosește momentul diferit: la noi pentru e ne amăgi că i-am scăpat pe moldoveni de identitatea lor (își zic moldoveni, dar vorbesc româna), iar la ei pentru a-și afirma cultural romanitatea deci afinitatea cu lumea democratică, occidentală. Odată ce dăm la o parte acest abur sulfuros, și ne întoarcem la problemele reale ale limbii vedem că o imensă vină în chestiunea identităților lingvistice moldovenești, fie la cea de la vest de Prut fie la cea de la vest, aparține României, și nu Rusiei (știm, a rusificat masiv Moldova răsăriteană). Național-centralismul românesc este miza aici, adică politicile noastre ce de un secol și jumătate au luptat și aproape au învins în a anihila identitatea a orice cuteza să adauge ceva la conceptul de „român”. Nu e bine să fim și români și evrei, nu e bine să fim și români și moldoveni, nu e bine să fim și români și budiști etc. Dar putem fi tecuceni și români sau cel mai bine doar români, asta nu pune în pericol națiunea.

Nici în România nu se vorbește româna la care vă gândiți. Contra curentului național-centralist s-au ridicat extrem de puțini. Maramureșeanul Victor Iancu afirma în revista „Limba Română” (a Institutului de lingvistică de la București) conceptul de limbă regională, discutat la noi încă din anii 1970, pe filieră italiană (italiano regionale). Dar curentul mainstream, cel centralist, nu a alimentat dezbaterea, chestiunea rămânând în pauză până la finele anilor 1990, când profesorul Bochmann a reaprins discuția, de data aceasta adăugând o cercetare de teren în mediul urban din Iași, Chișinău și Bălți, adunând o mulțime de date alături de colegi români și moldoveni, pe baza cărora a reafirmat existența unor varietăți regionale ale românei, corespunzătoare regiunilor istorice, varietatea basarabeană (sau moldovenească din Republica Moldova) fiind deosebită de cea moldovenească din România.

Varietatea de limbă română din Republica Moldova prezintă trăsături fonetice (pronunțare, accent, coloratură) ce o disting de celelalte varietăți regionale, și mai există și altele, sintactice și lexicale, datorate în principal bilingvismului rus-român, generalizat la nivelul unui amplu segment al populației și pentru o lungă perioadă. Ca să le vedem, cel mai bine e să-l parcurgem pe Vasile Ernu cu „Sălbaticii copii dingo…” (Polirom, 2021). Autorul ne pune în față multe exemple de limbă regională basarabeană, ne arată cum e să te simți regiofon moldovean, cum este de fapt această „limbă română” proaspăt proclamată limbă de stat și pusă la icoană de unii și de alții. Dar nu numai: ne arată cât de complex  este repertoriul multilingv, și cum e să navighezi cultural, identitar, însoțit de mai multele limbi ale Republicii. Căci da, dacă la apus Regiunea Moldova este aproape monolingv românească, la răsărit Republica Moldova este o societate plurilingvă. Dincolo de propagandă, de politică și de afinități culturale firești, este cazul să respectăm asta. Și așa că îmi răspund la a doua întrebare de azi: now what? E bine, nu avem nimic să-i învățăm pe republicani, chiar nimic. Din contră.


Actualizare 21 martie, ora 08:10

În urma articolului meu de ieri, publicat în Contributors, cu titlul „Kapelința, perfuzia și picurătoare”, în care discutam, în cheie sociolingvistică, despre aspecte ale limbii din Republica Moldova, au apărut unele critici, în urma cărora este cazul că lămuresc un lucru care nu a fost destul de clar spus în text. În literatura de specialitate, conceptul de „varietate/variantă lingvistică” regională sau chiar ne-regională a unei limbi NU se aplică la limb standard sau la limba literară, cu se aplică la limba vorbită, la limba vorbită local sau regional, deci cu distribuție geografică. De aici și abordarea sociolingvistică, cu care privim vorbirea, uzul, discursul rostit în interacțiuni de zi cu zi, ceea ce m-a interesat pe mine abordând tema varietății regionale din Republică. Primele două paragrafe din textul meu conțin termenul „a vorbi”, cu referire la „limba română”.Prin urmare, doresc să răspund celor care au afirmat că aș milita pentru introducerea în R. Moldova a unei altfel de limbi române, cu referire la limba română, ca limbă oficială, iar limba română literară din Republică este limba literară din România, nimic mai mult sau mai puțin. De fapt, acest lucru este evident de treizeci de ani, de la Declarația de Independență, iar pentru lingviști și pentru oamenii corecți, și de dinainte. Intenția este aceea de a arăta că limba română vorbită din Republică are demnitatea ei, chiar și când este vorbită (accentul moldovenesc, basarabean etc.) și să privesc în mod critic politicile lingvistice prin care, după mine, nivelul de pronunțare regional minează această demnitate.

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Pana la urma, baza este limbs romana, restul sunt dialecte, ca variante cu anumite regionalisme si influente din alte limbi ale gruparilor etnice de convietuire comuna oe un teritoriu dat.

  2. Poate ca nu ar fi rau sa incepem sa ne ocupam de limba romana la noi in tara, incepand cu CNA, protectorul posturilor TV, avanposturile analfabetismului si subculturii care domina tara in acest moment. Daca nu ne respectam aici degeaba ne chinuim in Republica Moldova, mai mult vor rade de noi.

    • Domnule Catalin (probabil Cătălin), dacă respectaţi limba română – precum spuneţi – nu e oare firesc să o scrieţi corect, folosind diacriticele? Este o batjocură să scrii, de exemplu, „vor rade de noi”. Fiţi consecvent, altminteri ceeace spuneţi cade în derizoriu.
      Fireşte, nu mă refer doar la Catalin; sunt prea mulţi cei care găsesc că a folosi ă, î, ş, ţ (ca să nu mai vorbesc de cratimă, o adevărată corvoadă) este inutil sau futil. Întristător!

      • Bravo, credeam ca doar eu sint suparata pe cei care nu stiu limba romana corect, dar propaga prin media ceea ce stiu gresit. Eu nu scriu cu diacritice pt. ca asta e cu telefonul (asta e pt. cel care v-a sarit la beregata). Ba, nici nu scriu cu î din a, ce tupeu din partea mea. Dar, nu despre asta era vorba, ci despre cei care vorbesc la radio si la tv, dar habar n-au cum sa faca un simplu acord intre diverse parti de vorbire. Si devin tot mai dese greselile astea, ceea ce denota diluarea invatarii gramaticii si a limbii materne in scoala. Ca daca n-ai invatat-o la vreme, invatare dublata de multe lecturi, degeaba incerci mai tirziu, este aproape imposibil. O dovada clara, pentru mine, e povestea lui „ca si”. Cei care n-au o solida cunoastere si uzanta a vorbirii corecte, spun „ca si” in orice situatie, sa fie acolo. Exemple sint multe, dar eu ma opresc aici.

  3. Mi se pare hazardata ideea centrala a articolului d-lui autor ca in Basarabia e limba romana si nu prea e limba romana!Cred ca este o exagerare „lingvistica” a importantei regionalismelor.In aceeasi abordare,in Oltenia nu e romana,in Maramures idem si asa mai departe.Importanta este limba oficiala,este limba scolii iar in R.Moldova este romana literara.Evident ca limba vorbita este impanata cu regionalisme iar in aceasta parte inclusiv cu rusisme si calcuri-explicabil la secolele de rusificare.Dar asa este peste tot:in Germania ,Austria,Elvetia-limba germana vorbita destul de variata,dar asa cum este acum cazul in R.Moldova,limba literara germana este norma.Idem in Quebec-varietate franceza vorbita destul de diferita, dar oficial si scoala franceza literara.Mi se pare ca a despica firul in patru este, in cazul de fata,neproductiv si descurajant pentru romanofonii din Basarabia!

    • Corect. Nu e clar ce urmărește autorul. Particularitățile limbii vorbite in R. Moldova nu elimină apartenenta la trunchiul comun.

    • Cazul Basarabia in ansamblul regiunilor romanesti cred ca este mult diferit fata de al celorlalte regiuni romanesti! Macar pt ultima suta de ani! Sigur la 1812 cand a fost smulsa de rusi limba de acolo era cam aceeasi cu cea din restul Moldovei. Dar influentele ulterioare asupra limbii au fost multe, multiple, puternice! Rusa este o limba puternica! Rusul a impus-o cu forta! Miscarile de populatie au fost multe si mari! Spatiul radio-TV, scolar, de munca in URSS a fost un vector de rusificare! Un moldovean nascut in Kazhstan, Rusia, Ucraina si revenit in Moldova va fi mai degraba un vorbitor nativ de rusa (chiar daca isi iubeste tara!)! Trebuie tinut cont de toate astea si manageriat cu profesionalism procesul! Daca unii pe la noi se gandesc sa-l inlocuiasca pe rus in practicile lingvistice(dar si in altele!) cu roman ar fi bine sa-si vada de treaba! Sa le dam basarabenilor sansa si suportul sa regaseasca limba, s-o construiasca (inclusiv cu ce e valoros la cei din jur!)! E un proces lung!

  4. Nu exista limba romana unitara. Am copilărit la bunici in Mărginime (Sibiu) și limba vorbita in sat avea multe cuvinte germane , săsești /sächsisch , desi noi suntem români: bunicii spuneau Ja (da), Mure (morcovi de la Möhren), Zug (Tren), boactär (paznic, de la beobachter sau bewachter), fain (de la fein), majoritatea denumirilor de unelte și scule, Holz (lemn), Leiber , Reckel (haine), Tepihe (covor de la Tepich) și multe altele, probabil o treime din vocabular avea origini germane

  5. Se va vorbi romana din Romania varianta baron rosu cu bacul luat la batranete si facultati „tonomat de diplome „la batranete. Sau versiunea oficiala inganata „aaa”aaa” .

  6. Sincer, inteleg germana mai bine decat „romana” vorbita in R. Moldova. Instalatorii care au venit la mine acum cateva zile erau moldoveni, insa nu intelegeam nimic din ce ma intreaba. Intelegeam cuvinte razlete (apa, carton, chiuveta, sarpe, etc), insa limba este departe de romana vorbita la Iasi sau in Moldova noastra. Nu stiu nici daca as incadra-o la o varianta a limbii romane vorbita in Moldova, pentru ca este diferita de aceasta, iar eu as intelege perfect pe cineva din Iasi sau Suceava, de exemplu. Este precum limba franceza vorbita in Canada, insa nu neaparat in Quebec City, ci la „tara” in orasele mici de acolo. Un francez din Paris nu ar intelege in primele 30 de minute nimic. Dar asta nu inseamna ca limba nu este franceza. Este limba franceza (nicidecum québécois), indiferent de accente sau alte reguli gramaticale. Nu sunt lingvist, deci va rog sa ma corectati daca aceasta comparatie nu este ok, insa eu cred ca indiferent de politica si interese, limba vorbita in R. Moldova trebuia sa fie recunoscuta ca limba romana in final.

    • Și în québecois, și în basarabenește, diferențele gramaticala sîn neglijabile, iar principala problemă o reprezintă accentul, abia în al doilea rînd vocabularul, adevărat în ambele situații mult diferit, inclusiv pentru că a fost decuplat de limba literară/a Academiei exact în timpul în care cea din urmă se moderniza masiv (mai devreme la francezi, mai încoace la noi). Dar limba este aceeași, nu este vorba nici măcar de dialecte cum sînt sîrba și craata sau aromâna și daco-româna. Mai mult, de acum va exista ancora educației publice și al comunicărilor oficiale, care de acum vor merge asumat în aceeași direcție. La fel ca în multe părți din interiorul României, regionalismele lexicale și de pronunție se vor retrage, fără însă a dispărea.

    • Interesant. Eu sunt din Republica Moldova, rusa este limba mea maternă, româna am învățat-o deja la școală/uni. Nu pretind sa cunosc romana la perfectie, însă acasă înțeleg pe toți excelent – nu am probleme cu comunicarea. Când mă duc în România -inteleg cam 80-90% din ce se vorbește. Am impresia că în România se vorbește cu 1.5 mai repede decât în Republica Moldova și cu mai puține pauze intre cuvinte ( gen bunasearasărumâna ) :) Același efect am cu limba ucraineană – o ințeleg însă iarăși vorbesc prea repede pentru mine :)

      • Maria, felicitari si multumiri pentru romana pe care o scrieti.
        Se vede treaba ca ati ajuns pe undeva prin Muntenia, ca daca ati fi ajuns prin Transilvania ati fost uimita de cit de lent vorbesc oamenii. Sa stiti ca numita lentoare a vorbei ne uimeste si pe ardelenii care am ajuns sa locuim in Regatul asta prafuit pe imineii lui frantuziti.

        • Domnule/doamna :) ei na, vorba ardeleanului;stereotip:veniti in ardeal si o sa ramineti impresionat de cit de multi ardeleni vorbesc repede si cu accent concurindu-i pe bucuresti sau cei din sud,in general.
          Sincere felicitari doamna Maria,cu mult respect!!!!

    • Cred ca exagerati. Romanii pot intelege un moldovean din Republica Moldova. Daca nu ar fi asa, am putea vorbi doar de un dialect al limbii romane, nu de o varianta regionala. Mi s-a intamplat, cu ani in urma, sa ma ratacesc printr-o zona izolata din Muntii Apuseni. M-am inteles foarte greu cu localnicii, care vorbeau, totusi, romaneste. Sau nu?

      • Daca vorbesc motii intre ei in graiul lor e foarte greu sa-i intelegi ca vorbitor de romana literara sau de vreun alt grai romanesc fie el si apropiat geografic. Motii vorbesc romana, asta e clar insa multe cuvinte au o pronuntie diferita de cea obisnuita, unele cuvinte sint pur si simplu locale iar alte cuvinte cuvinte au sensuri neobisnuite. Spre exemplu, ei spun si sarpe/serpe insa si „bebe” (!) – primul „e” are o pronuntie specifica – ca in expresia „ca de bebe sa te feresti”. Acel ultim „ti” are iar o pronuntie specifica insa comuna in unele zone din Transilvania. Unele cuvinte care se termina cu s (citeste sh) capata deseori terminatia unui u scurt
        Cred ca ar fi similar daca eu m-as duce undeva intr-un sat de pe linga Husi (sa zicem) si i-as asculta pe localnici vorbind intre ei, probabil ca n-as intelege despre ce se vorbeste desi tot romana s-ar vorbi.
        S-a intimplat in Vama la Albita acum 15 ani: terminam tigara si cautam un loc unde sa arunc chistocul. M-a intrebat o oficianta:
        „Si cautatz?”
        O scrumiera, zic. Si-i arat chistocul.
        A, zice, o urni (urna!). Nu m-a frapat ca ea folosea „urna” ca pe ceva cu cenusa in ea, ceea ce e pina la urma corect, ci ca folosea urna in loc de scrumiera. Presupun ca sub asediul limbii ruse limba romana vorbita in Rep Moldova a ramas cum era acum 60 de ani, romana noastra evoluind libera. Se poate sa gresesc.

        • „ci ca folosea urna in loc de scrumiera”
          Pai daca ati folosit ca si mine de altfel albaneza in comunicare!
          „scrum (Romanian)
          Origin & history
          Origin unknown. Possibly from archaic scrumb; a substratum word, akin to Albanian shkrumb.”
          :))

    • Eu sunt bucurestean si am fost in RM de nenumarate ori. Nu am habar de limba rusa. Ei bine, peste tot pe unde am fost am vorbit limba româna ca la mine, in Giulesti. NICIO problema majora in comunicare – doar cateva ezitari si „cautari” fara impact asupra dialogurilor. Cand vorbeam cu rusofonii, aveam grija sa pronunt mai rar si sa exprim cat mai simplu ideile. Mi s-a raspuns mereu, dupa puterile fiecaruia, in româna (in rusa nu ar fi fost nicio sansa de comunicare, oamenii si-au dat seama rapid de asta). Pe de alta parte, nu vad ce motiv solid s-ar putea invoca pentru o limba română vorbita peste tot in acelasi fel: tocmai graiurile românesti confera savoare. Tocmai asta e mişto! Zău daca am inteles care este ideea ce sta la baza articolului: ca moldovenii nu vorbesc ca la Bucuresti si Iaşi? Si ce daca? Nu afecteaza comunicarea. In plus, este o ocazie de a ne mai imbogati vocabularul.

      • Imi pare sa spun: ati inteles ideea!!!! „raiurile românesti confera savoare. ” Si ca nu ne putem astepta la o unificare fortata a graiurilor.
        Sunteti bucurestean si un pic mai cosmopolit. Dar nu e cazul cu toti concetatenii nostri. In general se face mult shaming pe graiurile regionale – fie ele moldovenesti, ardelenesti sau oltenesti.
        Ori toate sunt romanesti, dar nu ar trebui standardizate. Identitatea regionala nu e un lucru rau sau separatist.

      • @Valtran
        „in Giulesti” …. „Tocmai asta e mişto!”.
        Constat cu placere contributiile de impact ale romilor la imbogatirea limbii romane: mishto, nashpa. Pe bune!

    • Eu am fost in Quebec si deși franceza nu este limba mea materna înțelegeam peste 70% din ce se vorbea pe strada. La Radio Canada de pe TV5 înțeleg 90%, pentru ca persoanele care vorbesc acolo sunt mai educate decât omul de pe strada.
      Aceiași observație se aplica si romanilor de peste Prut. Nu-i înțelgem bine pe cei cu educație modesta si pe cei care deși au pașaport romanesc (o prostie făcuta de Băsescu care a făcut ca numărul romanilor din Basarabia sa scadă, aceștia fiind acum răsfirați prin Europa) n-au învățat la scoala limba romana înainte de 1991.

  7. Fiind din Iasi, am intrat in contact cu multi moldoveni de peste Prut iar cu excepția unor cuvinte sau expresii pe care nu le cunosteam ne-am inteles bine, nu au fost probleme. Soția mea e tot din Rep. Moldova, nu s-a plâns nimeni de aici ca nu o înțelege. Bineinteles ca este diferenta intre română vorbită la Iasi si cea vorbită în Rep. Moldova. Romana vorbită acolo include cuvinte românești vechi pe care noi nu le mai folosim si multe cuvinte sau expresii rusești care sunt redate mot a mot in romana si nu au sens. Dar mi se pare exagerat sa spuneti ca e mai usor de inteles germana decât romana moldovenilor.

  8. In primul rand: ce-i aia „kapelnita”? Noi, aici in Romania, nu stim ce este asa ceva.
    Pe urma:
    „s-au repus în mișcare vechile tectonice ale naționalismului”. Ce sunt acelea „tectonice”? Stiam de placi tectonice, deci pare a fi un adjectiv, nu un substantiv.
    „unioniști, europeiști”. Desigura, am auzit/citit de nenumarate ori de „europenism”, de „europenismul culturii romane”… Deci, de unde si pana unde „europeisti”? Nu suna ca dracu’? Doar de dragul unei diferente pentru care se pare ca suferiti? Cred ca in romana ‘europenisti’ ar suna mai potrivit. Este adevarat ca noi in sud mai ales, folosim ‘tupeisti’ si nu ‘tupenisti’.
    „căci a mea contribuție ar fi minimă”. Desigur, nimic gresit gramatical, dar stilistic este parca o constructie pretioasa. De ce nu scrieti direct, romaneste, „contributia mea ar fi minima”?
    „varietatea de limbă română din Republica Moldova este limba română”. Aici chiar ca m-ati facut sa imi scarpin scafarlia: cum adica o varietate este a ea insasi? Stiti, genul proxim, diferenta specifica, and stuff…(cum se zice la Orhei :) )
    „…București și de Iași, entități politice și culturale ce acționează constant în a patrona pe moldovenii răsăriteni, spunându-le ce trebuie să facă, cum să fie ei subordonați românilor, cum să renunțe ei la identitatea lor”. Nu pot identifica acele entitati care va provoaca supararea, poate Andrei Serban ar fi una din entitatile care prin montarea operetei „Vaduva vesela” la Opera Romana din Iasi sa fie una dintre ele. Sau poate Silviu Purcarete la Teatrul National Vasile Alecsandri din Iasi?
    „Național-centralismul românesc este miza aici, adică politicile noastre ce de un secol și jumătate au luptat și aproape au învins în a anihila identitatea a orice cuteza să adauge ceva la conceptul de „român”.” Asa este, dar nu inteleg de ce nu ii infierati in acest context si pe nationalistii Eminescu, Alecsandri, Sadoveanu si pe atatia alti romani anti moldoveni.
    „Nu e bine să fim și români și evrei, nu e bine să fim și români și moldoveni, nu e bine să fim și români și budiști etc.” Nu, nu este bine. Este bine sa recunoastem si sa ne cultivam fiecare dintre noi apartenenta etnica, fie ea romaneasca, evreiasca, maghiara, turca, etc., fiecare cu frumusetea ei specifica si niciuna mai cu ‘moț’ decat celelalte. Desigur, in tara numita Romania trebuie ca fiecare etnie sa fie animata mai presus de orice de nationalismul civic al cetateanului roman.
    „Dar putem fi tecuceni și români sau cel mai bine doar români, asta nu pune în pericol națiunea.” Dar „tecucean” sau „orheian” fiind, asta nu pune in pericol „moldovenismul”? Ce vreau sa zic este ca daca tot sunteti pasionat de atomizarea natiunii romane in diverse entitati, nu ar trebui oare sa urmarim aceasta atomizare la nivel de oras, comuna, sat, catun? Veti fi de acord, sper, ca moldoveanul din Racaciuni nu este acelasi cu moldoveanul din Harlau sau din Podu Iloaiei. Sau din Tecuci. Nu mai zic de moldoveanul din Vatra Dornei, caruia ii este rusine sa se identifice ca moldovean, el este bucovinean si este legat sufleteste si cultural de Viena, nu de Bucuresti, ca toti regatenii… Proud to be Bukovinean, ce mama ma-sii?…
    „…ce fel de română se vorbește acolo și la ce o raportăm? (La limba română a lui Cantemir? la româna lui Ceaușescu? a lui Iliescu? a lui Ciolacu?)” Nu, trebuie sa o raportam la frumoasa limba romana vorbita de fruntasii politici maghiari din Parlamentul Romaniei, domnii Kelemen Hunor, Gyorgyi Frunda si toti ceilalalti. Eu unul le sunt recunoscator ca datorita domniilor lor, pot auzi la televizor si altceva decat asa zisa limba romana a lui Ciolacu si Ciuca si a celorlalti ca ei… Este drept ca asta inseamna educatie
    „obscurând oamenii cu bun simț și cu carte” Cum adica obscurand? Ce fel de pseudo romana vorbiti? Aici, chiar cred ca rusii nu au vreo vina.
    „cum este de fapt această „limbă română” proaspăt proclamată limbă de stat și pusă la icoană de unii și de alții.” Foarte frumos daca ar fi asa, din pacate aici, la vest de Prut nu este chiar asa.
    „dacă la apus Regiunea Moldova este aproape monolingv românească, la răsărit Republica Moldova este o societate plurilingvă. Dincolo de propagandă, de politică și de afinități culturale firești, este cazul să respectăm asta.” Desigur, eu unul cel putin sunt pentru protejarea lingvistica, etnica, culturala, etc. a cetatenilor de etnie rusa, ucrainiana, maghiara, etc., protejand in acelasi timp caracterul national si unitar al Romaniei.
    Una peste alta, dati-mi va rog voie sa anticipez o urmatoare contributie a Dv., in care statul romana de dupa 1918 va fi numit asa cum merita, adica un stat imperialist, iar teroristii bolsevici rusi, ucrainieni sau ce-or fi fost ei, din Tighina si Bender din 1920, vor fi fost in realitate ‘freedom fighters’.

  9. Articolul este exagerat, exista niste regionalisme, in general cuvinte romanesti mai vechi, exista si rusisme folosite mai mult sau mai putin in functie de vorbitor, asa zice ca nu toti basarabenii vb romana la fel.

  10. cf. dex – Limba = 3. Limbajul unei comunități umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică și lexicală proprie.
    – daca lexical exista anumite diferente datorate in special modernizarii diferite – intr-o parte s-au pastrat mai multe arhaisme iar sursele de neologisme din sec. XIX sunt si ele relativ diferite (franceza, engleza. italiana etc. in Romania vs – destul de multa rusa in Basarabia ocupata de imperiu) care ar fi diferentele gramaticale si fonetice (exceptie accentul)?

    Inteleg ca urmati oarecum conceptul „modern” de limba regionala aparut in Italia, tara in care ati studiat doar ca, diferentierile dintre diversele idiomuri vorbite in peninsula sunt sensibil mai profunde, similare mai degraba diferentierilor dintre romana, aromana si megleno-romana si plus. Iar una dintre motivatiile aparitiei acelui concept a fost cel de a impaca in vreun fel capra cu varza – sa beneficieze de o oarece recunoastere cei din sud (chiar si veneto in nord) dar sub umbrela apartenentei la un trunchi comun (tot un fel de centralism a la italia).

    In plus, evolutia lingvistica din peinsula este diferita, mult mai indelungata(sute de ani) si nici nu porneste de la un trunchi comun (o limba comuna impusa fara diferentieri majore). Ca dovada nici macar 1 secol si jumatate de italie unificata si limba italiana standard nu au reusit sa stearga necesitatea pt. multi italieni de a avea o subtitrare atunci cand vizioneaza Gommora :-).

    Eu personal am mari dubii ca 100 si ceva de ani de evolutie relativ diferentiata a moldovenilor de est si de vest au creat o noua limba, fie si regionala. Sa nu uitam ca entitatea statala a Moldovei intregi a fost multiseculara!

    Prin urmare, eu sugerez sa ne bucuram de acest eveniment fara a mai despica atata firul in 14 si mai ales sa nu creditam, fie si din greseala, politica de divizare a rusiei , extrem de perfida de altfel.

    • Lingvistii au stabilit stiintific (nu politic) ca limbile derivate din latina sunt in principal in grupul occidental (franceza, italiana, spaniola, catalana si portugheza, cu toate dialectele si subdialectele lor) si grupul oriental (in Europa Centrala) care cuprinde romana (cu cele 4 dialecte ale ei: daco-roman, macedo-roman, istro-roman si megleno roman). Dintre acestea, dialectul principal, daco-roman, este vorbit de aproape 30 de milioane de oameni, cu subdialecte = graiuri regionale, iar din acesta s-a format si limba literara. Iar celelalte mai sunt vorbite doar de cateva mii de oameni, fiind probabil pe cale de disparitie. Evident, vorbitorii graiurilor regionale nu au nevoie de translator intre ei. Mai mult, aflandu-ma la Chisinau am fost placut surprins de corectitudinea unor formulari si expresii, pe care de la o vreme noi le folosim gresit si nu mai avem arbitrajul unui Graur sau Pruteanu. Si ma intreb cati dintre noi am citit, de exemplu, „Veghea asupra limbii romane” scrisa pentru popularizare de Academicianul Aurel Pop ?

      • Stiinta este fixa si imuabila pana apare o noua demonstratie valida a unei teorii ce le contrazice pe cele anterioare. Asta pt. ca noi pornim in demersurile noastre de la capătul de jos al scării cunoasterii.
        Latina, ca si alte limbi din perioada (celti, germani, daci, iliri, greci, iberici etc) ei se încadrează in macro familia limbilor indo-europene care pare ca, întâmplarea face, au migrat dinspre est spre vest, in multe valuri, unul dintre ei incluzandu-i si pe latino-falisci veniti din zona panonica in sec 10-12 bc. In sudul italiei au existat migratii din zona balcanica si egee etc. Italia fost un puzzle de idiomuri de-a lungul mileniilor, nicio asemănare cu zona noastră. https://en.wikipedia.org/wiki/Osco-Umbrian_languages
        Întotdeauna mi s-a parut fascinant procesul de romanizare din teritoriile neatinse de imperiu, unele situate la sute de km de ultimul avanpost (moldova, basarabia, transnistria etc. Inclusive). Facinant pt. niste popularii care nu aveau nicio treaba cu scrisul, scoala sau televiziunea in limba latina. Se pare ca mamele din acea vreme descantau puii de geti intr-o limba cu care nu avuseseră deloc de a face.
        Ceea ce vreau sa subliniez este ca exista multe nuante si necunoscute depre teoria originii doar latine a limbilor din periferie (inclusiv franceza, portugheza). E cert ca latina a avut o influenta importanta dar mai e de analizat in special in zonele periferice.
        https://en.wikipedia.org/wiki/Indo-European_migrations – o sinteza

        • In stiinta, Wikipedia nu este acceptata ca sursa de informatii, din cauza libertatii de exprimare si a eventualei politizari, ea poate fi numai o informare de cultura generala a publicului interesat de un anumit subiect. Dar pot fi citate ca bibliografie unele referinte ale articolului respectiv, bineinteles daca pot fi accesate de cititor.
          Cat despre arealul limbii romane de origine geto-daca nu e de mirare ca s-a raspandit si in afara granitei stabilita de cuceritorii romani (mai mult sau mai putin latini). Vedem asta si cu limba franceza in Belgia, Luxemburg, Elvetia, Monaco si influenta din Catalonia; cu limba germana din Austria, Elvetia, Lichtenstein, partial in regiuni din Olanda, Italia, Polonia, Cehia, Romania si chiar Ucraina; la fel cu engleza, italiana, spaniola, portugheza, rusa si altele, ca sa nu mai vorbim de faptul ca engleza care este folosita de toate tarile UE desi nu este limba materna in niciuna dintre ele, fiind un paradox lingvistic, dar unanim acceptat. Realitatea e intotdeauna mai complexa decat pare.

          • Daca am fi fost la un colocviu stiintific era normal sa nu folosim wiki. Dar haideti sa coboram cu picioarele pe pământ. Wiki exista, sunt pagini bune si pagi rele, unele gri dar măcar sintetitzeaza. Iar când sinteza e relativ neutra, nu vad de ce m-as obosi sa fac eu un rezumat pt. a transmite o info de background. Referintele sunt ok in schimb, in general verific si nu ma opresc daca un link nu functioneaza ca lumea – se pot utiliza si motoarele de căutare. Iau in considerare remarca dvs, si de aceea va si explic decizia de a utiliza pana la urma aceasta referinta.
            Toate limbile pe care le pomeniti s-au impus definitiv in epoci in care exista scoală, administratie si lumea folosea pe larg scrisul (sec XIX -XX). Cam diferit de mileniul intunecat si ommare parte din evul mediu.
            Lux – franceza este limba administrativa de la napoleon încoace. Localnicii vorbesc altceva, la fel cum o faceaubsi cei din zona franceza limitrofa (metz, ramas germanic doar cu numele).
            Walonia – zona istorica, nu provincia actuala – a fost tot timpul zona limita intre franceza si neerlandeza
            Monaco, savoia, provence, corsica, sudul frantei (langue d’oc) – s-au francizat prin administratie si scoală începând cu sec XIX – fenomen care continua si acum in ultimele zone mai refractare (corsica).
            Germana – pai germanici au fost si pe la noi, începând cu bastarnii, marcomanii, gotii, gepizii etc – cu noi nu le-a iesit. Oricum au reprezentat un continuum de popoare raspandit pe un areal vast din centru-nord-est, mult mai întins decât cel actual – deci as zice ca mai degrabă germanicii au fost asimilati recent (ultimele 2 secole) in multe zone ( moselle, alsacia, lorena, silezia,). Asta se datorează evolutiei statale si administrative a popoarelor din tarile limitrofe si de limba diferita, evolutie accelerata prin administratie, scoală si scriere in alta limba decât germana.
            Rusa – e cam cah in ziua de azi si cred ca nu e nevoie sa va explic prin ce mijloace s-a raspandit in ultima suta de ani. Curat naturale!
            Engleza – cu anumite exceptii este doar o lingua franca globala, nu limba vulgara.
            Ca sa scurtez – pt.a modifica limba unei regiuni trebuie sa o stapanesti fizic si cultural. Poti sa elimini sau nu populatia (america latina) Dar ce te faci când nu exista stăpânire nici fizica iar vehicularea aspectelor culturale se face stric pe cale orala, intre putinele elite si eventual la sarbatori( iesind un pic din secole si context – si totusi nu am început sa vorbim slavona intre noi desi se bolborosea la biserica secole la rand 🙂).
            Haideti sa rămânem la realitatile de acum 1500 de ani.

  11. În 1977 am fost într-o excursie în URSS. Prima oprire în Chişinău. Pe stradă am întrebat un bătrîn cum jung la o adresă. M-a înţeles şi l-am înţeles. Era clar că ştia că nu sunt moldovean. Apoi la adresa respectivă m-am înţeles în aceiaşi limbă cu două doamne/tovarăşe, mama şi fiica. Nu au existat cuvinte ce nu le-am înţeles, accentul fiind însă foarte diferit. Apoi în trenul de Kiev am legat o conversaţie în limba română cu însoţitorul moldovean. Singurul cuvânt ce nu l-am înţeles a fost pojarniţă = incendiu. Dar l-am lămurit. Pojar este un arhaism, dar tot aşa i s-a spus bolii din copilărie prin care am trecut.

    În cele din urmă, ca şi în cazul unirii RFG cu RDG, valuta şi Banca naţională vor dicta unirea. Leu la noi, leu la ei. E un început bun. Va conta şi numărul de cetăţeni ai Republicii Moldova care au deja paşaport românesc. Dar dincolo de limbă preţul unirii îl vom suporta ca popor aşa cum RFG a suportat preţul unirii cu RDG.

    • @Alex
      Asemanarea este cu franceza arhaica vorbita in Quebec.
      Sa dea D-zeu ca Romania sa aiba suficienti bani sa se uneasca cu Moldova pe model RFG-RDG.
      Ca doar nu isi inchipuie cineva ca UE o sa dea bani pentru asta …

    • Fiind copil, am intrebat-o pe bunica mea, vorbitoare de germana, ce limba vorbesc austriecii (de care auzisem ca sunt germani) si mi-a spus ca toti nemtii vorbesc germana, dar austriecii „o canta” iar prusacii „o latra”.

  12. Gresit. Nu exista dialect moldovenesc ci doar grai.
    E o marw diferenta. Dialect este de pilda germana vorbita in Bavaria si Tirol fata de cea din Brandenburg considerata germana standard.
    Dialect al limbii romane ar putea fi aromana vorbita de farseroti in Albania si Macedonia sau cea vorbita de meglenoromani in Grecia.
    Particular pentru Basarabia ar fi influenta limbii ruse in pronuntie si vocabular. Din fericire datorita apropierii geografice si al impactului media influenta poate fi reversibila la viitoarele generatii. Mai grava este situatia dim Bucovina, Transcarpatia si Serbia unde limba romana este pe cale de disparitie.

    • Daca va amintiti, pe vremea lui se facuse „Podul de flori peste Prut” (pe care urmatorii l-au cam daramat) si sprijinise inclusiv militar lupta armatei moldovene cu separatistii transnistreni. Daca nu, revista presei libere de dupa Revolutie va poate documenta. Cred ca am putea spune ca a fost primul unionist care s-a manifestat oficial dupa 1944. O fi avut el pacatele lui, dar nu si pe acesta; pentru contemporanii sai ramane ca un unionist. De altfel puteti sa il intrebati personal.

  13. Am citit cu atenție comentariile dvs., pentru care vă mulțumesc.

    Implementarea politicii privind statutul lingvistic al limbii române, promovarea utilizării limbii române (cu numele „moldovenească”) în domeniul oficial și public, au reprezentat provocări mari după 1991, în R. Moldova. Problema era moștenirea sovietică a Rusiei ferm stabilită în angrenajele statalității moldovene (administrativ, juridic, politic și cultural, precum și în mass-media și comunicare urbană), care stabilise că pentru mobilitatea socială era nevoie în primul rând, de cele mai multe ori doar de limba rusă. Să nu uităm că pentru o grămadă de vreme limba rusă era o limbă „avantajoasă” și datorită prezenței sale în marea literatură, în științe și în asociațiile internaționale. Asta nu scuză deloc rusificarea din Moldova (precum nici pe cea din Ucraina, Belarus), ci încadrează fenomenul mai larg.

    Rusa a fost limba franca disponibilă pentru imperiul multilingv sovietic nu numai în timpul, ci și pentru mult timp înainte de perioada sovietică, iar puterea sa este în mare măsură un rezultat logic al acestui rol. Româna („moldovenească”, pentru alții), în raport cu rusa, dar și limbile altor minorități din aceste țări au suferit o reducere a anumitor funcții importante din punct de vedere comunicativ, de unde o oarecare deteriorare lingvistică (dar nu structurală”) și, cel mai important, o pierdere a prestigiului în cadrul repertoriului lingvistic. În acest tablou general, sprijinul logistic, cultural, afectiv chiar, al românilor din România, în special prin elitele sale, ar trebui să fie completat de o atenție mărită în a stimula românofonii și ne-românofonii din Republică, în a construi o identitate națională contemporană, europeană, în care prestigiul limbii majoritare, româna de la Chișinău sau Bălți, să nu se bizuie pe evacuarea caracteristicilor acestei varietăți a limbii române (coloratură, pronunțare, ritm etc., dar și lexic) prin care ea se deosebește de limba română din România (limba literară, să spunem), ci – contră – să stimuleze regionalitatea acesteia, care nu o îndepărtează în niciun fel de romanitatea și de românitatea ei. La fel și rusa din Moldova nu e nicidecum rusa din Kiev sau de la Moscova. Prin urmare, politicile lingvistice la care mă refer nu ar avea rolul de a inventa o „altă limbă română”, atenționez din nou, chiar un pic stânjenit că trebuie să repet un lucru foarte evident. Pur și simplu, trebuie să încetăm a le spune „altora” cum e „corect”, dacă ”comunitatea altora” funcționează deja (cultural, lingvistic), cu toate lucrurile bune și mai puțin bune. Poziționarea românilor românofoni deasupra românofonilor din R. Moldova, prin aceea că vorbesc o limbă „mai română” nu ajută la întărirea acestui prestigiu basarabean – pe lângă faptul că e, de cele mai multe ori, de nesusținut faptic și falsă științific.

  14. Un articol al cărui rost nu l-am prea înțeles. Toate limbile au variante regionale, iar limba romana din Basarabia nu este chiar așa de diferita de cea din România de azi cum este engleza de Glasgow de engleza vorbita in Londra. In statele puternic centralizate (Franta este un exemplu bun) limba vorbita are variante regionale mai puțin marcate. In națiunile mai tinere (USA, Canada (cu excepția Quebec), Australia, NZ, diferențierile regionale sunt mai slabe.

    • Sa nu uitam ca engleza din Glasgow este vorbita de scotieni iar cea din Londra de englezi, iar USA se lauda cu engleza americana etc.

  15. Domnilor, cind discutati despre limba vorbita in R Moldova, trebuie sa luati in calcul ca la momentul aparitiei limbii romane literare, limbei oficiale a statului Romania, teritoriul actualei R. Moldova era sub ocupatia rusa si se folosea (ca si secole in urma) de limba verbala moldoveneasca. Datorita faptului ca majoritatea covirsitoafe erau tarani analfabeti care foloseau doar limba verbala, imperiul rus a suferit esec in incercarea de a rusifica bastinasii. Sunt studii concrete facute pe la 1910-1915 unde se arata cind, in ce sat si ce numar de rusofoni au fost adusi, care in timp de vreo 10 ani se moldovenizau.
    Deci, prima incercare de a ne rusifica a esuat, moldovenii vorbeau limba lor pe care o numeau moldoveneasca.
    A doua incercare a fost dupa al doilea razboi mondial cind sovieticii au impus alfabetizarea fortata si incercarea inventarii limbii literare moldovenesti, incercare care pina la urma a esuat din simplu motiv ca aceasta limba exista deacum o suta de ani si se numea romana. In mod firesc in „Dictionarul enciclopedic al limbii moldovenesti” a aparut sintagma „limba moldoveneasca este identica limbii romane”.
    Insa ceia ce nu au putut face rusii a facut-o progresul. S-a scimbat esential modul de viata, au aparut o sumedenie de obiecte noi, tehnologii si in limba verbala folosita de modoveni au inceput sa apara rusismele, a inceput sa apara diferenta dintre limba romana si cea moldoveneasca. Limba moldoveneasca a devenit arhaica. Din fericire aceasta diferenta era actuala doar pentru limba verbala.
    Cea mai tocsica influienta in dilema limba moldoveneasca-romana a fost politica, mai cu sama politica statului roman cu incercarea de a ne impune lantul logic limba romana- etnia romana- toti romanii trebuie sa traiasca in Romania. Daca 30 ani in urma, intelectualii romani si moldoveni au fi spus ” domnilor, bine, voi vorbiti limba moldoveneasca, dar vorbiti-o corect, scoateti rusismele din voi” , astazi moldovenii au fi vorbit o romana corecta, indiferent de cum o numeau.
    In realitate celor mai aprigi sustinatori ai limbii romane le este in cot cum vorbim noi moldovenii, ei fac politica. Si ceia ce voua va pare astazi o ajustare a legii la realitate (schimbarea denumirii limbii in R Moldova) edte o bomba cu efect intirziat, fiind ca fie limba de 70 de ori romana, nu se poate de umblat la constitutie cu labele murdare si cu smecherii. Exista un mod de redactare a constitutiei si daca tu astazi il incalci cu intentii bune, mine un derbedeu va incalca cu intentii rele.

    • „Datorita faptului ca majoritatea covirsitoare erau tarani analfabeti care foloseau doar limba verbala, imperiul rus a suferit esec in incercarea de a rusifica bastinasii. ”

      Nice one!, pe bune. Se pare ca asa s-au asimilat valuri dupa valuri de migratori in zona nostra. Dar, cu tot analfabetismul nostru care nu vad sa fi fost diferit in perioada romanilor, noi ne-am latinizat.

      In rest va las in mania dumneavoastra!

    • O observație foarte buna.
      As adaugă ca si in limba romana de la Buc s-a lucrat recent cu forcepsul, ultimele norme de folosire a lui î si î din a au creat confuzii si chiar introdus piste etimologice false. A râde vine din latinescu ride si nu din radere care înseamna a te rade. Azi avem o nouă scoală ardeleana, din păcate cu oameni mai puțin educați.

  16. Evident că discuția nu poate fi decât despre limba standard; limba vorbită este vie și poate să aibă oricâte variațiuni. Acum se ridică o problemă interesantă. Academicienii de la București obișnuiesc, din când în când, cu motiv sau fără, să mai schimbe ceva la felul în care scriem sau vorbim. Cel mai cunoscut caz e reintroducerea lui â și a lui „sunt”. Până acum nu dădeau socoteală nimănui, dar acum… acum avem o academie și în Moldova. Nu văd de ce ei nu ar avea dreptul de a reglementa limba română, din moment ce e limbă de stat. Și atunci, ce vom face? Bănuiesc că nu ar avea nici un sens să avem o limbă cu două standardizări, așa că s-ar întâmpla un lucru nemaivăzut: academicienii de la București va trebui să facă o concesie și să discute cu cei de la Chișinău. Un duș rece în caldul Olimp, încă un motiv să ne bucurăm de cadoul făcut de politicienii din Moldova :)

    • Nu, normal ar fi sa urmeze unirea celor două academii, de la București și de la Chișinău, într-o singura Academie Română.

      • sincer, cred că și în domeniul ăsta concurența va face minuni. Nu prea cred în știința făcută de „noi și-ai noștri”; așa măcar argumentele ar trebui expuse în fața unui public care nu e format din prieteni apropiați și colegi de la Universitate .

      • Domnul Drăgănescu mi-a fost profesor. Era un domn de modă veche și până acum regret că am luat doar șapte, dădea mâna cu toți studenții care luau peste opt la examen :) Eram destul de bun dar am greșit ceva la lucrare …
        Am dat exemplul ăsta pentru că s-a discutat foarte mult, mai ales că domnul Drăgănescu nu era filolog (ba, oroare, inginer) și sunt convins că decizia a fost o formă de „restitutio” care i-a iritat însă pe filologii din Universitate, pentru că forma anterioară (care era și ea o formă de restitutio după î-ul universal de factură sovietică) fusese propusă de ei, o parte încă erau activi și deci au văzut-o ca pe un afront. Practic e o convenție, ca și diacriticele, Academia ar fi putut stabili altceva, inclusiv inventarea unui alt semn grafic. La discuția asta primează mai ales argumentele de ordin practic ( ortografia a devenit brusc mai dificilă) decât cele științifice (etimologia latină, de pildă) așa că de obicei depinde mai degrabă de temperamentul celui care hotărăște… De asta prefer să participe mai mulți, și cei din Cluj, Iași sau Chișinău de pilda, ca să fie o decizie mai general acceptată. Nu văd nimic util în centralizarea excesivă a deciziei nici în domeniul ăsta…

  17. haidi bre, academicienii… va trebui?!… e un articol politic, don’t take it face value, imho
    autorul e vice în miscareamoldova.ro, Dorin Dobrincu preș etc… (https://www.facebook.com/europalibera.org/videos/istoric-de-la-ia%C8%99i-republica-moldova-este-de-una-singur%C4%83/1290793994606441/?locale=es_LA)
    dă-i un host și un whois și ajungi la romarg și radu tofan de sf. gheorghe… Str. Tivadar Puskas nr. 62, bl 32 sc b ap 1
    din punctul meu de vedere, it’s a red herring… n-ai csf. (nu pricep de ce-l publică contributors)
    best regards

    • nu mai știu exact și sincer nu prea dau importanță dar în principiu „a trebui” are doar formă de singular și cred că și DOOM îmi dă dreptate https://dexonline.ro/definitie/trebui/1260385 Oricum mi se pare un subiect discutabil (exact genul de reglementări pe care le tranșează Academia, pentru că nu prea le poți deduce dintr-o regulă mai generală)
      Nu contează ce face autorul în restul timpului (și dealtfel dezvoltarea Moldovei, ca și cea a Olteniei sunt niște obiective legitime) ; comentariul e strict la articolul de față și la teza conform căreia limba oficială din Moldova are și ea niscaiva drepturi în cadrul mai larg al limbii române literare. Are :)

      • când pui problema despre drepturile unui copac într-o pădure să fie o pădure, faci un joc politic când spui că are… Minority Safe Pack… spargem o pădure pe secțiuni mai mici, să fie mai ușor de defrișat…
        în rest, n-au decât să dea cu guzganul pi paniel (mouse on mouse pad), să facă bâcap (back-up), să confunde „la moment” cu momentan, să zică fracțiuni parlamentare în loc de facțiuni parlamentare… pot să aibă academii lingvistice și la Bâlți și Comrat, sau la Tiraspol… tot e o teză a la Maria Zaharova cum altrii
        NB media/ academia/ populația/ ciurda/ turma/ pădurea/ livada… va trebui… altfel, mediile/ academicienii/ oamenii/ vacile/ oile/ copacii/ pomii… vor trebui… non sequitur + argumentum ad autoritataem + negatio probandum + ignoratio elenchi + … (https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_fallacies)
        degeaba scrii un program cu erori pe care ți le rejectează compilatorul/ interpretorul, pentru că rostul oricărui limbaj este comunicarea, iar, în comunicare, it takes two to tango… e singurul criteriu, jargon, argou, pinyin, whatever… nu drepturile frustraților și inadaptaților https://www.americanrhetoric.com/MovieSpeeches/specialengagements/moviespeechscentofawoman.html#:~:text=As%20I%20came%20in%20here,you're%20producin'%20here.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Cohal
Alexandru Cohal
Cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide" – Iaşi Doctor în lingvistică, Università di Pavia, Dipartimento di Studi Umanistici

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro