Két szavazat.Despre sistemul electoral din Ungaria

            Duminică, 12 aprilie, vor fi alegeri parlamentare în Ungaria și presa de la noi și de aiurea vorbește despre posibilitatea/probabilitatea ca Viktor Orbán să piardă puterea. Într-adevăr, multe sondaje arată noul partid Tisza cu 10-20% în fața alianței guvernamentale Fidesz-KDNP. Există însă și altele, realizate de apropiați ai actualei puteri, care dau Fidesz-KDNP un avans de 5-10%¹. Ce putem spune fără teama de a greși prea tare e că aceasta din urmă nu va mai avea două treimi din parlament (majoritatea calificată pentru modificarea Constituției și a legilor importante), cum s-a întâmplat din 2010 încoace.

Tabel 1. Voturi și mandate Fidesz-KDNP (2010-2022)²

* Sistem electoral diferit

            Chiar în varianta cea mai favorabilă pentru guvern, în care ar ajunge la 50%³, deci mai mult decât în 2014 și 2018 și, aparent, puțin sub 2010 și 2022, e greu de crezut că s-ar mai apropia de 2/3 din mandate, având doar 8% peste formațiunea de pe locul 2.

Tabel 2. Diferența dintre primele două formațiuni la alegerile din Ungaria (scrutin proporțional 2010-2022)

* Sistem electoral diferit

            Din variații ne dăm seama că nu prin (doar) diferență se explică supra/subreprezentarea, dar reducerea indicată chiar de sondajele pro-guvernamentale ar fi prea mare acum pentru a nu produce efecte.

            Invers, în varianta cea mai optimistă, cu Tisza la 58% și Fidesz-KDNP la 35%⁴, nu doar că nu e sigur, ci e chiar improbabil ca opoziția să ajungă la 2/3 din mandate. Mai mult, îndrăznesc să spun că orice câștig în voturi al Tisza se va reflecta în mandate mai slab decât decât anterior la Fidesz. Destul de complicatul și de capriciosul sistem electoral maghiar – un mixt în care 106 parlamentari sunt aleși majoritar în circumscripții uninominale și 93 proporțional în circumscripție unică națională – e încă favorabil celor care au guvernat în ultimii 16 ani. Am vorbit până acum doar despre scrutinul proporțional pentru că doar despre el pot da, cât de cât, seamă sondajele realizate la scară națională. Pentru o simulare a rezultatelor e nevoie de 107 sondaje concomitente, pe țară și câte unul în fiecare circumscripție. Deci, câteva lucruri despre despre sistem!

            Vechiul sistem

            La alegerile din 2010, când Viktor Orbán a (re)venit la putere, funcționau regulile electorale stabilite la „masa rotundă” din 1989, prin compromis între comuniști, care doreau menținerea scrutinului majoritar, și diversele forțe de opoziție, în ansamblu favorabile proporționalului. S-a ajuns la un sistem mixt⁵. Au mai fost cazuri (Polonia, Bulgaria, Lituania, Rusia, Ucraina), dar varianta maghiară e de departe cea mai interesantă și cea mai complicată. A fost considerat „probabil cel mai complex sistem de vot din lume”⁶, deși, dacă ne uităm la Italia, Germania, chiar România (nu îmi propun aici comparații), s-ar putea să nu fie chiar așa.

            Sistemele mixte presupun două voturi: unul pentru candidați individuali, altul pentru liste. Acestea pot fi legate cumva între ele (caz în care sunt numite mixt-proporționale: Germania, Scoția, Londra. Țara Galilor [până în 2026] ș.a.) sau paralele (mixt-majoritare, amintesc doar Japonia, unde au fost alegeri acum două luni). Impresia de complex și insolit pe care o dădea vechiul sistem maghiar venea din modul în care erau legate cele două scrutinuri, având mecanisme de compensare, ca la mixt-proporționale, dar producând efecte asemănătoare celor mixt-majoritare (disproporționalitate, inversarea rezultatelor, stimularea bipartidismului).

            Concret, din cei 386 de membri ai parlamentului unicameral, 176 erau aleși majoritar (în două tururi, à la française) în circumscripții uninominale.

            Alți 152 (ca bază) erau aleși proporțional, pe liste blocate, în 20 de circumscripții regionale, variind între 4 și 28 de mandate. Se folosea un coeficient modificat (Droop / Hagenbach-Bischoff: nr. voturi / (nr. mandate + 1), cu regula celui mai mare rest, și ea modificată (se acorda mandat doar pentru resturi de minim 60% din cotă), ceea ce lăsa mandate nealocate și voturi nefolosite.

            În sfârșit, 58 de mandate, plus cele rămase nealocate la proporționalul pe circumscripții, se alocau pe o listă națională, prin metoda dʼHondt, pe baza voturilor partidelor care pierduseră în ciurcumscripțiile uninominale și a celor nefolosite la proporțional. Transferul de voturi și de mandate din circumscripții la nivel național duce cu gândul la cazul românesc, dar în Ungaria, existența listei pe țară nu a făcut necesar un mecanism de retrimitere în teritoriu. Din acest punct de vedere, complicatul sistem maghiar era mai simplu decât al nostru. O particularitate era că, în cazul în care un partid primea în circumscripții un mandat pe bază de resturi, respectivul număr de voturi îi se scădea din totalul național al etapei a III-a (mecanism similar cu scorporo italian din legea Mattarelluum, 1993-2005), ideea (corectă, dar insuficientă) era că niciun vot nu trebuie să conteze de două ori⁷. Acest sistem cu trei niveluri a reprezentat o raritate, dar nu o noutate istorică.

            Ce s-a întâmplat în 2010? Pentru sub 54% din voturi, la scrutinul majoritar, Fidesz-KDNP a reușit să câștige 172 (119 chiar din primul tur) din cele 176 de mandate. Pentru sub 53%, la proporțional, a luat 87 din 146 de mandate, iar cu resturile de voturi însumate, alte 3 din 64, la nivel național. Total: 262 din 386, deci o majoritate de 2/3, de care, în anul următor, s-a folosit pentru modificări legislative care să îi faciliteze și la alegerile următoare realizarea unei majorități de 2/3⁸ S-a apreciat atunci, pe bună dreptate, că „noile componente ale sistemului” acordă „partidului de guvernământ un semnificativ și nejustificat – chiar dacă nu insurmontabil – față de rivali”⁹. Planul a reușit. După cum am arătat, la toate alegerile din 2014 încoace, guvernul a reușit să își asigure 2/3 din parlament, chiar cu voturi procentual mai puține decât în 2010 (în 2014 și 2018). Sistemul l-a ajutat, dar, vedem azi, nu l-a făcut invincibil.

            Sistemul actual

            Reforma din 2011 a păstrat un sistem mixt – maghiarii au în continuare două voturi – dar i-a sporit componenta majoritară¹⁰. Iată cum:

1. Reducerea totalului de parlamentari de la 386 la 199. Mai puține mandate puse în joc înseamnă întotdeauna proporționalitate mai slabă.
2. Creșterea ponderii mandatelor alocate majoritar, de la 45,6% la 53,3% (106 din 199).
3. Înlocuirea scrutinului majoritar în două tururi cu majoritarul într-un singur tur. Avantaj clar pentru primul clasat, căci nu permite alianțele împotriva sa.
4. Eliminarea circumscripțiilor regionale. 93 de mandate sunt alocate proporțional la nivelul întregii țări, exclusiv prin metoda dʼHondt, despre care e știut că favorizează partidele mari. Mai mult, prin introducerea unei cote preferențiale pentru reprezentarea minorităților etnice (1/4 din voturile necesare unui mandat) totalul pus în joc poate scădea. Până acum doar minoritatea germană a reușit să trimită un deputat în parlament, în 2018 și 2022.
5. Transferul de voturi se face puțin altfel: ca și înainte, toate voturile candidaților care pierd în circumscriții se adaugă voturilor obținute de partidele lor la scrutinul proporțional, dar, acum, se adaugă și voturile „excedentare” ale câștigătorilor (diferența față de voturile celui de al doilea clasat).

Trebuie să remarcăm că, deși evident mai majoritar decât înainte, sistemul de azi e mai puțin majoritar decât ar fi putut fi. După 2010, Fidesz a avut mereu capacitatea parlamentară de a introduce dacă nu un majoritar pur (ca în Marea Britanie și SUA), măcar un sistem mixt paralel (ca în Japonia), care l-ar fi ajutat și mai mult (în 2022, de exemplu, ar fi avut 5 deputați în plus). Nu a vrut, probabil, să stârnească ostilități și mai mari mari, rupându-se cu totul de trecut.

O altă manevră prin care Fidesz și-a asigurat avantajul a fost ceea ce se cheamă gerrymandering, adică decuparea circumscripțiilor uninominale astfel încât să își adune votanții la un loc și/sau să îi despartă pe cei ai adversarilor. Din 2010 încoace a fost de mai multe ori acuzat de asta. Ultima oară în 2024, când sub pretextul echilibrării raportului populație/deputat a desființat (prin lege care necesită 2/3) 2 din cele 18 circumscripții din Budapesta (unde, în 2022, a câștigat un singur mandat) și a redesenat prin alte părți, între care unul din cele doar două vármegyék de provincie în care câștigase opoziția. Și Curtea de la Veneția s-a arătat bănuitoare¹¹, dar recomandările sale nu au fost luate în seamă și acest decupaj a rămas valabil pentru alegerile din 2026.

Cu toate manevrele, se poate constata, de-a lungul vremii, o ușoară scădere a forței Fidesz la scrutinul majoritar: în 2014, cu 49,11% din voturi, a câștigat 96 de mandate; în 2018, cu 47,89%, 91; în 2022, cu 52,5%, 87. De fiecare dată însă, a ajuns la 2/3 din total compensând pierderile de la majoritar prin câștiguri la proporțional. În sistemul maghiar, nu e important doar să câștigi multe mandate în circumscripțiile uninominale, ci și să le câștigi cât mai „ieftin”, cu voturi cât mai puține (diferențe mari față de locul 2), pentru că asta presupune transferuri mai mari la voturile pe țară. De exemplu, în 2022¹², Fidesz-KDNP a strâns peste 2,8 milioane în circumscripții, din care a „consumat” sub 1,5 milioane, obținând 87 de mandate, restul de voturi fiind transferate pe țară, unde, însumate voturilor de listă, i-au adus alte 48. Principala forță de opoziție a avut în circumscripții aproape 2 milioane, din care a „consumat” puțin peste 400.000, pentru doar 19 mandate. E adevărat că resturile sale au fost mai mari, dar însumate voturilor pe țară nu i-au adus decât 38 de mandate. Un calcul simplu arată că, pentru un mandat obținut majoritar, puterea a „plătit” cam 17.000 de voturi, iar opoziția, peste 20.000. La proporțional, au plătit același preț: peste 90.000.

Un alt factor care a avantajat Fidesz la scrutinul proporțional și una dintre chestiunile cele mai discutate în Ungaria și în străinătate a fost votul „diasporei”. Acordarea dreptului de vot maghiarilor din afara granițelor s-a numărat măsurile pe care Orbán le-a luat imediat după (re)venirea la guvernare. A câștigat mereu din asta, dar nu trebuie exagerat¹³. În 2022, din totalul de peste 8,5 milioane de voturi luate în calcul la nivel național (directe + transferate din circumscripții), diaspora a adus în jur sub 265.000 (cam 3%), din care peste 250.000 pentru Fidesz. Se poate calcula exact: 2 mandate. Fără ele majoritatea calificată ar fi fost la limită, ca în 2018 și 2014, când, nici nu are rost să mai calculăm, e clar că, fără diaspora, Fidesz ar fi scăzut sub 2/3-ul mult dorit.

Ce va fi?

Nu știm. Nimeni nu îndrăznește predicții, ci doar scenarii¹⁴. Nicio variantă nu e exclusă, de la perpetuarea situației de până acum (posibil prin fraudarea alegerilor) până la schimbarea cu 180 de grade (Tisza cu 2/3 din parlament). Eu aș merge, cum spuneam la început, pe varianta medie: forța câștigătoare va avea între 50% și 60% din mandate. Care va fi forța câștigătoare? Totul depinde de cât de mult va reuși Tisza să iasă din Budapesta, să se impună, contra obstacolelor instituționale, în cât mai multe (peste jumătate) din celelalte 90 de circumscripții uninominale, măcar la diferențe mici față de Fidesz. Dacă nu reușește asta, pierde, chiar aflându-se procentual pe primul loc.

Note

[1]. Opinion polling for the 2026 Hungarian parliamentary election, https://en.wikipedia.org/wiki/Opinion_polling_for_the_2026_Hungarian_parliamentary_election.

2. Date din Inter-Parliamentary Union, PARLINE database on national parliaments, http://archive.ipu.org/parline-e/parlinesearch.asp.

3. A kampányfinisben erősödött és elérte az 50 %-ot a Fidesz, https://alapjogokert.hu/anyagok/kutatasaink/a-kampanyfinisben-erosodott-es-elerte-az-50-ot-a-fidesz. 

4. „Medián: A kétharmad kapujában a Tisza, kétpárti parlamentre van esély”, https://hvg.hu/360/20260325_median-tisza-fidesz-valasztas-marcius-kozvelemeny-kutatas.

5. Pentru detalii privind adoptarea sistemului, vezi Kenneth Benoit, „Hungary: Holding Back the Tiers”, în Michael Gallagher, Paul Mitchell (eds.), The Politics of Electoral Systems, Oxford University Press, 2005, pp. 232-235.

6. Idem, „Hungaryʼs ʻTwo-Voteʼ Electoral System”, în Representation, Vol. 33, Issue 4, 1996, p. 162.

7. O descriere mai detaliată a sistemului în: Political Capital, „The Hungarian Electoral System”, https://www.valasztasirendszer.hu/wp-content/uploads/PC_ElectoralSystem_100119.pdf.

8. Pentru o prezentare generală a schimbărilor, vezi András Bozóki, „The Hungarian Electoral System”, https://energy.ceu.edu/sites/default/files/publications/bozoki-hungary-electoral-system-2012.pdf.

9. Róbert László, ”The new Hungarian election systemʼs beneficiaries”, https://cens.ceu.edu/sites/cens.ceu.edu/files/attachment/article/579/laszlo-thenewhungarianelectionsystemsbeneficiaries.pdf.

10. Pentru o prezentare detaliată și bine ilustrată, vezi Political Capital, „Understanding the Hungarian Electoral System”, 13.03.2026, https://politicalcapital.hu/news.php?article_read=1&article_id=3655.

11. „Hungary. Opinion on Act LXXIX of 2024 amending certain laws relating to elections”, Strasbourg 16 june 2025, https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2025)018-e.

12. Pentru rezultatele alegerilor din 2022: Nemzeti Választási Iroda, „Országgyűlési Választás 2022″, https://vtr.valasztas.hu/ogy2022; https://static.valasztas.hu/dyn/ogy2022/jkvimage/OrszList/OGY-OL.pdf.

13. Vezi Richard J. Schenk, Alina Alupoaei,  „The Myth of the Diaspora Vote”, March 11 2026, https://europeanconservative.com/articles/commentary/the-myth-of-the-diaspora-vote/.

14. Péter Techet, Sebas�an Schäffer, „Scenarios for the 2026 Hungarian Parliamentary Elections”, https://www.idm.at/wp-content/uploads/2026/03/IDM-Scenarios-for-the-2026-Hungarian-Parliamentary-Elections.pdf;  Klara Lindström, Daniel Hegedüs, „Hungary’s 2026 Elections: Scenarios and Implications for the EU and Ukraine”, 27 march 2026, https://www.ui.se/globalassets/ui.se-eng/publications/other-publications/hungarys-2026-elections-scenarios-and-implications-for-the-eu-and-ukraine.pdf.; Daniel Hegedüs, „Hungaryʼs 2026 Election. Five Scenarios the EU Must Be Prepared For”, https://iep-berlin.de/site/assets/files/4600/iep_wahlmonitor_2026_hungary_election_scenarios_hegedues.pdf.