luni, iunie 17, 2024

La înălțimea momentului

România are în aceste zile o poziție de responsabilitate strategică, unică din perspectiva implicațiilor geopolitice pe care le va avea decizia de a rămâne sau nu în coaliția statelor membre ale Uniunii Europene care solicită prelungirea interdicției privind importurile de cereale din Ucraina și după data de 15 septembrie a.c. Este vorba de Polonia, România, Ungaria, Bulgaria și Slovacia, cărora Uniunea le-a acordat în mai a.c. permisiunea să blocheze pe piețele interne vânzările de porumb, grâu, floarea-soarelui, rapiță, fiind permis tranzitul pentru export către alte state beneficiare.

            O modificare de ultim moment a survenit ieri, cand Bulgaria a anunțat că se retrage din această coaliție[1], după ce a constatat în ultimele luni că interdicția a afectat negativ producătorii bulgari de ulei de floarea-soarelui, care nu au mai avut suficientă materie primă în procesul de producție, prin urmare dovedindu-se defavorabilă intereselor economice ale țării.

La polul opus, Ungaria și-a păstrat poziția de adversitate la adresa Kievului și de “avocat” al Moscovei: începând cu aprilie a.c., a interzis importul a 25 de produse ucrainene, inclusiv miere și carne[2], nu doar cereale, ajungând în septembrie a.c. să acuze tocmai Uniunea Europeană că a globalizat războiul din Ucraina, în loc să-l “izoleze”[3], probabil prin transformarea sa într-un conflict înghețat, așa cum ar fi convenabil intereselor rusești.

            După ce Federația Rusă și-a anulat în iulie a.c. acordul asupra Inițiativei privind exportul de cereale prin Marea Neagră, ce fusese mediată de Turcia și Organizația Națiunilor Unite în urmă cu un an, Ucraina a rămas complet dependentă pentru exporturile sale de cereale de rutele alternative oferite prin statele cu care se învecinează: România, Republica Moldova, Polonia, Ungaria și Slovacia. În perioada imediat următoare, Rusia a speculat situația, atacând cu drone porturile ucrainene de pe Dunăre, Izmail și Reni, în repetate rânduri, până când una dintre aceste drone a căzut pe teritoriul României la începutul lunii septembrie a.c.

            Contextul în care a survenit această succesiune de acțiuni ale Moscovei este dat de producțiile record de cereale[4] realizate în anii 2022 și 2023, cele mai mari din întreaga sa istorie, inclusiv din perioada sovietică: anul acesta, 153-155 milioane de tone, dintre care la export vor merge 50-60 milioane tone[5]. Observația pe care o fac economiștii este că Federația Rusă urmărește, în realitate, să obțină o cotă mai mare pe piața mondială de cereale[6], tocmai prin lovirea terminalelor ucrainene implicate în export în același timp în care investițiile masive făcute în agricultura proprie au dat roade la maximum.

            Lesne de văzut că momentul este unul de răscruce la un nivel mai înalt, care ține nu doar de războiul aflat în derulare pe teritoriul Ucrainei, ci și de competiția economică globală a cerealelor, în care mai ales Beijingul joacă un rol de arbitru. China a fost principalul beneficiar al Inițiativei privind exportul de cereale prin Marea Neagră, primind 8 milioane de tone metrice prin porturile sale[7] în anul în care a funcționat coridorul maritim garantat de Turcia. Următorii beneficiari, sub aspect cantitativ, au fost Spania, cu 6 milioane de tone metrice și însăși Turcia, cu 3,2 milioane de tone metrice[8].

            Înainte că acest război să fie declanșat, tot China era principalul importator de cereale din Ucraina, dată fiind prioritatea autorităților chineze pentru asigurarea securității alimentare[9] a populației, o politică ce a condus la crearea unor capacități imense de stocare, cu mult peste necesarul intern, dar în măsură să transforme Beijingul într-un arbitru pe piața de cereale a lumii. Kievul s-a așteptat la o intervenție chineză pe direcția Moscovei, în urma căreia coridorul de export prin Marea Neagră să rămână deschis. A fost o estimare eronată, China s-a abținut, ceea ce nu înseamnă că nu va mai importa cereale în anul curent. Doar că nu din Ucraina.

            România nu este un actor major în acest joc de geopolitică și comerț mondial cu cereale, dar se află acum într-o situație fără precedent: 65% din exporturile de cereale ale Ucrainei sunt realizate în prezent prin porturile Izmail și Reni, de aici fiind transportate către porturile Sulina și Constanța[10]. Un alt procent de 30% din exporturi este realizat cu mijloace de transport feroviare și rutiere[11], prin România și Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ungaria. Practic, momentul actual demonstrează utilitatea investițiilor recent realizate în infrastructura portuară pe care România o are la Dunăre și la Marea Neagră, iar procentul de 65% conferă Bucureștiului un mare cuvânt de spus în gestionarea acestei crize a cerealelor.

Atacurile cu drone executate de Rusia în lunile august și septembrie a.c. asupra porturilor Izmail și Reni au vizat închiderea ultimei porți prin care cele mai multe din cerealele Ucrainei pot încă pleca spre clienți din lumea întreagă. Este o fereastră de oportunitate pentru București și pentru Kiev, care deosebește poziția României de cea pe care o pot avea celelalte state europene.

Polonia este presată electoral să-și mențină opțiunea pentru prelungirea interdicției asupra exporturilor de cereale ucrainene, cu toate că părțile poloneze implicate au păreri diferite: pe de o parte, fermierii spun că infrastructura portuară nu permite exportul simultan al grâului polonez și a celui din Ucraina, pe de altă parte reprezentanții portului Gdansk afirmă contrariul[12]. Întrucât alegerile parlamentare sunt programate pentru luna octombrie a.c., cel mai probabil Varșovia va extinde unilateral interdicția după 15 septembrie a.c. și cel puțin până la finalul anului curent.

Prin intermediul lui Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și România a susținut o poziție similară celei poloneze, părând să fie sensibilă atât la doleanțele exprimate de Alianța pentru Agricultură și Cooperare[13], formată din patru organizații reprezentative ale agriculturii românești, cât și la lobby-ul făcut de Ungaria la București, exact înainte de data de 15 septembrie a.c., prin ministrul maghiar al Agriculturii, Istvan Nagy.

Ce nu au pus în discuție nici România, nici Polonia, nici Ungaria, nici Slovacia este piața neagră a cerealelor pe care au circulat, la prețuri semnificativ mai mici[14], cantități provenite din Ucraina în valoare de sute de milioane de euro. Împotriva acestei specule nu a fost luată nicio măsură în spațiul Uniunii Europene, deși acesta este cu siguranță una dintre “distorsiunile” pe care le acuză agricultorii din cele patru state europene. În Ucraina, au fost inițiate investigații ce vizează peste 300 de firme[15] implicate în exportul de cereale, dar din septembrie 2022 și până în prezent nu au fost rezultate spectaculoase în niciunul dintre aceste cazuri.

În ansamblul ei, situația se prezintă drept un cumul de probleme, față de care numai un răspuns complex ar putea da roade, iar o măsură necesară în acest sens este implicarea Parchetului European, pentru a se da un mesaj ferm către cei care profită de pe urma războiului. Simpla prelungire a interdicției “cel puțin până la sfârșitul anului 2023” nu-și are rostul din moment ce nu există nicio soluție miraculoasă “după colț”, în prima parte a anului 2024.

Fiona Hill, fost director principal pentru afaceri europene și rusești în cadrul Consiliului de Securitate Națională al SUA spunea despre piața internațională de cereale că nu are cum să funcționeze atunci când “un jucător o transformă în armă și distruge o parte a sistemului”[16], cu referire la acțiunile pe care Rusia le-a întreprins în contextul crizei cerealelor. Cele patru state europene care solicită blocarea exporturilor ucrainene riscă să cadă pradă unei confruntări care este mai presus de nivelul lor geopolitic și este totodată o capcană pe care o pot evita dacă se solidarizează cu Ucraina, altfel compromisul de moment pe care îl vor pe termen scurt se va transforma într-o victorie a Rusiei pe termen lung. Să sperăm doar că România va fi la înălțimea momentului.

                                                                                  


Note

[1] https://romania.europalibera.org/a/bulgaria-interdictie-import-cereale-ucraine/32591093.html

[2] https://www.independent.co.uk/news/ukraine-ap-hungary-budapest-poland-b2323470.html

[3] https://www.cnbc.com/2023/09/13/eu-should-have-isolated-the-ukraine-war-hungarian-foreign-minister-says.html

[4] https://www.intellinews.com/record-breaking-russian-grain-exports-expected-in-2023-280574/?source=russia

[5] Idem 2.

[6] https://www.ft.com/content/86aa6c1d-908b-45b0-96aa-3960e89fa20d

[7] https://www.cnbc.com/2023/08/03/china-needs-ukraine-for-food-and-could-save-the-black-sea-grain-deal-russia.html 

[8] Idem 7.

[9] https://asia.nikkei.com/Economy/China-s-grain-stockpiling-distorts-market2

[10] https://www.bbc.com/news/world-61759692

[11] Idem 10.

[12] https://www.euronews.ro/articole/polonia-vrea-prelungirea-embargoului-cerealelor-ridicarea-restrictiilor-i-ar-afec

[13] https://www.capital.ro/florin-barbu-cere-prelungirea-restrictiilor-privind-importurile-de-cereale-din-ucraina.html

[14] https://www.occrp.org/en/investigations/ukrainian-grain-exported-through-tax-avoiding-shell-firms-robbing-country-of-wartime-revenue

[15] Idem 14.

[16] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26452723-mic-cartel-crima-organizata-constanta-coruptia-din-romania-sunt-aratate-degetul-factori-impiedica-facilitarea-exporturilor-ucrainene-the-guardian.htm

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Daca anumite zone sau infrastructuri din Ucraina sunt esentiale pentru buna functionare a unei piete mondiale (de cereale sau de orice altceva), ce impiedica Occidentul sa furnizeze Ucrainei mijloace moderne pentru apararea antiaeriana a respectivelor zone/infrastructuri?
    Ne ajuta la ceva sa privim cu atentie si ingrijorare cum rusia isi bate joc de o lume intreaga, ca sa nu cumva sa ranim sensibilitatile unui stat terorist?

    • Foarte pertinente întrebările / observațiile dvs. Nu știu cum să răspund altfel decât spunând că înainte de Churchill a fost Chamberlain, în sensul că, de regulă, guvernele iau deciziile „mari” numai atunci când nu mai au de ales, iar cel mai des opțiunea e pentru compromis după compromis.

    • Asta m-am intrebat de mult, raspunsurile le are cineva insa nu se doreste politic. Cred ca trebuie sa intelegem ca razboiul trebuie tinut sa mocneasca pe loc pana ambii beligeranti zac la pamant.

  2. Nu cred ca Romania va fi la inaltimea momentului, din urmatoarele motive:

    1. Alianța pentru Agricultură și Cooperare contine in mod majoritar personaje care se impotrivesc comertului liber pe piata cerealelor! Marea majoritate a membrilor acestei aliante si-au stocat productia de anul trecut, cumparand in plus cantitati mari de cereale din Ucraina(la preturi mici), sperand sa vanda totul la preturi exorbitante in primavara. Din nefericire pentru ei, nu le-a mers afacerea, si platind si costuri mari pentru depozitare, au pierdut destul de mult – evident, din vina lor, din pricina unei viziuni de tip „escrocherie tipic romaneasca”, cumulat cu incapacitatea de a avea o privire globala si predictibila asupra domeniului comertului cu cereale!

    Aceste personaje vor sustine continuarea interdictiei, iar populismul desantat practicat de guvernul PSD( pentru ca PNL – Ciuca – Bode nu e decat o anexa a PSD in aceasta coalitie), mai ales acum, cand alegerile bat la usa, va conduce catre dorinta mentinerii interdictiei. Oricum, Ciolacu si PSD urmaresc doar interesele lor politice si economice, nu pe ale Romaniei( PE CARE ORICUM NU SUNT NICI MACAR IN STARE SA LE IDENTIFICE CORECT). Ciolacu nu viseaza la functii in UE sau NATO, deci e probabil sa actioneze populist!

    2. O piedica impotriva dorintelor de mentinere a interdictiei mai sus mentionate poate fi K. Johannis, daca acesta inca mai spera sa obtina vreo functie importanta la nivel de NATO sau UE! Oricum , sunt convins ca toate pledoariile pro-Ucraina ale presedintelui s-au datorat dorintei acerbe a acestuia ca dupa expirarea mandatului sa poata ocupa o functie in NATO sau UE, si nicidecum datorita unor viziuni „inalte” privind interesele si viitorul Romaniei, in contextul agresiunii ruse! Tot ceea ce facut in acesti aproape 9 ani a fost dictat de interese exclusiv personale.

    Mai mult, la nivel politic, gasim inca o multime de trepadusi cu simpatii pro-ruse accentuate si unii chiar cu interese in a avea o atitudine „chipurile” echidistanta in raport cu Rusia! Sa nu ignoram faptul ca pe autostrada A1, la kilometrul 59, functioneaza bine merci 2 benzinarii Gazprom( si nu mai sti cate Lukoil si alte Gazprom, in intreaga tara) in ciuda angajamentelor „ferme” ale Romaniei in a bloca firme rusesti si a aplica embargoul, pentru a fi alaturi de Ucraina!

    • În Europa nu poate exista comerț liber cu produse agricole din afara UE. Energia, e cea mai scumpă din lume. Reglementările eco sunt cele mai zgubilitice de sub soare și taxele de tot felul sunt mai împovărătoare ca birurile fanarioților. De aceea europeanul plătește în medie cele mai scumpe produse din lume, inclusiv alimentele, fiind deoparte de a avea cele mai mari venituri din lume. Orice țară UE și-ar deschide piața și-ar omorâ proprii producători în câteva săptămâni. Numai cineva ce are creierașii pe bigudiuri poate cere așa ceva.

      Marea Britanie și-a permis să părăsească UE spre a-și salva economia pentru că era deja foarte dezvoltată. Pentru țările din Est însă situația e complet diferită și-n afara uniunii le ar fi mult mai rău ca în interior. Singura soluție rezonabilă a unui conducător ce mai are o umbră de responsabilitate e tocmai blocarea produselor ucrainene. Sigur că pentru ucraineni asta e o chestie foarte rea. Numai că până la urmă trebuie să te gândești întâi la ai tăi și apoi la restul. Cămașa e mai aproape de corp ca jacheta.

  3. Si ar cam trebui sa se acomodeze si „fermierii” romani( care intre noi fie vorba, sunt mari specialisti in evaziune fiscala) cu ceea ce inseamna piata concurentiala libera si sa renunte la a-si schimba BMW-urile si MERCEDES-urile la doi ani! Merge sa si le schimbe si la 5-10 ani!

    Asa ca pentru noi ar fi extrem de benefic ca Ucraina sa vanda cereale ieftine si in Romania!

  4. Se confunda tranzitul prin Romania de cereale ucrainene (care nu e restrictionat si la care nimeni din Romania nu cere restrictii) cu importul in Romania de cereale (care e acum restrictionat la anumite produse si la care se cere continuarea restrictionarii, cerere probabil corecta).

  5. Atunci cand cele peste 300 de firme care exporta cereale vor fi anchetate si inchise de catre parchetul din Ucraina, Romania ar trebui sa accepte tranzitul de cereale. Pana atunci, cu regret o spun, insa va trebui sa prelungim interdictia. UE functioneaza dupa reguli clare, iar agricultorii europeni trebuie protejati.

  6. Poate ar trebui explicat de ce Rusia a iesit din intelegerea anterioara privind exportul controlat al granelor – din ambele tari- prin Marea Neagra. Si asa s-ar vedea si care este solutia.

    • Explicatia pe care am gasit-o este inclusa in articol: productiile record realizate de Rusia o obliga sa incerce eliminarea concurentei, Ucraina, pe piata mondiala.

  7. Rezumat, Din moment ce pana la 95%, dupa unii, din cerealele ukr raman de fapt in piata europeana, tarile din vest, in loc sa ajungă mai departe, la fostele lor destinatii de export, avem o problema. Si problema se cheamă vicierea politicii agricole europene, mare consumatoare de fonduri si energii politice, pe spezele tarilor estice producătoare de aceleasi cereale dar la la alte costuri(datorate tot politicilor agricole ale poetei comune).
    Romania nu se opune tranzitului ci doar invadarii pietei sale interne de produse realizate la alte costuri, intr-o tara nemembra a pietei comune si PAC – https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/cap-overview/cap-glance_ro
    – prin simpla ridicare din umeri la faptul ca de fapt se importa in comunitate surplus de produse care ne duc preturile in jos, sub cele de cost uneori, UE, comisia, arata cat de mult ii pasa de propriile angajamente fata de cei pe care ii coordonează si fata de PAC. E atât de simplu.
    Unul dintre capitolele grele de negociere a aderarii Ro la UE a fost reprezentat de agricultura, acolo unde franta, alt mare producător, avea multe spus si de cerut pana sa ne accepte.
    Daca doresti sa ajuti ukr sa exporte in africa&tarile sarce, atunci poti sa o faci si doar prin subventionarea costului de tranzit prin UE ( se vehicula prin primavara un cost suplimentar de 30-40$/tona pt. transport prin UE, care ar face cerealele ukr necompetitive pe pietele din africa. La 22 mil tone export ukr af însemna cca 800.000.000$ – din care o buna parte ar rămâne in logistica europeana. – mi se pare infim fata de costul de pana acum al donatiilor sau transferului de armament. – oare cineva i-a făcut calculul asta Ursulei?). Costurile pot fi plătite direct de UE catre transportatorii europeni – win-win.

    Ceva similar s-a intamplat la panourile fotovoltaice si e pe cale sa se întâmple cu masinile electrice. Actuala camarila bruxelleza e complet in afara economiei având in cap doar green paradise, pt. Asa spera sa castige ai lor la următoarele europarlamentare.

    Aaa, si sa nu uitam – grâul Ukr ramas in vest se întoarce la noi sub forma de produse finite – paste, biscuti, patiserie etc. E misto piata comuna cu derogari, nu? Pastele alea aveau pana acum grau ro in general (de aceea sunt multi fermieri italieni in tara), si uite asa iesim din circuit fără ca ukr sa fie membra a PAC.

  8. Deși este riscant, chestia asta cu exportul cerealelor ucrainiene ar putea fi o oportunitate economică pentru România.

  9. Exportul de cereale nu prea vindeca foamea saracilor lumii, deoarece acestia nu au bani sa le cumpere. Pentru acest motiv excesul de cereale era aruncat in mare de americani si este dat ca furaj de europeni. Iar pe saraci ii vaccinam…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iulian Mares
Iulian Mares
Iulian Mareș este jurnalist independent, specializat în economie și relații internaționale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro