La rece despre rezultate electorale calde: mobilizare la dreapta și un milion de cetățeni nereprezentați

Duminica trecută, participarea la vot în România a fost peste așteptări și mai mare decât în alegerile precedente (28%), dar rămâne mai scăzută decât media europeana (41 %) sau chiar decât eurosceptica Mare Britanie (36%). În ceea ce privește UE, alegerile din 2014 continuă tendința descrescătoare a participării la vot, care a scăzut cu 20 de puncte procentuale față de 1979 (61,99%). Dar nu asta este surpriza, în condițiile în care acest scrutin a reprezentat un exercițiu comico-plictisitor pentru prezidențialele din toamnă: politica internă aduce mai mulți votanți la urne decât cea europeană. Alta e, pentru mine, surpriza: mobilizarea peste așteptări în rândul partidelor de dreapta (cu excepția PNL).

În alegerile generale din decembrie 2012 alianța partidelor de dreapta – ARD, a întrunit aproximativ un milion două sute de mii de voturi și tot cam atâta au adunat, cumulat, partidele de dreapta la alegerile de duminică (PDL, PMP, FC). Tot raportat la decembrie 2012 observăm, în schimb, o mobilizare mai mica a alegătorilor fostei USL (USD+PNL), care au strâns împreună un total 2,7 milioane de voturi față de 4,5 milioane la alegerile generale de acum doi ani. Pe scurt, două milioane din foștii votanți ai actualei USD și PNL au absentat duminică de la vot. Cum și participarea la vot a fost de aproape două ori mai mică, această scădere în cifre absolute e previzibilă și explicabilă – surprinzătoare este mobilizarea dreptei, care la o participare de două ori mai mică decât în 2012 (56%) a strâns aproape tot atâtea voturi. Ce anume a determinat mobilizarea electoratului de dreapta, rămâne de analizat. Marea întrebare este cât anume din bazinul electoral al dreptei reprezintă acești aproximativ 1,2 milioane de votanți ai dreptei care s-au prezentat la vot pe 25 mai: 50% sau 80% sau 90%? Dacă reprezintă în jur de jumătate din potențialul electoral al dreptei, cum logic ar fi să presupunem, din moment ce facem aceeași supoziție în cazul PSD, la prezidențialele din toamnă vom avea surprize.

Față de europarlamentarele din 2009, când nivelul de participare a fost ușor mai scăzut, dar comparabil, PSD a înregistrat o creștere a numărului de voturi (cu aproape jumătate de milion), iar electoratul PNL a rămas relativ constant. Tot față de 2009, și electoratul dreptei conservatoare a rămas, iată, relativ constant: chiar dacă votanții PDL în 2014 sunt la jumătate față de 2009, toate partidele de dreapta însumează un număr de voturi comparabil, deși un pic inferior, cu voturile luate de PDL în 2009 (1,4 milioane), moment în care partidul se afla la apogeul puterii sale. Posibil ca tocmai această mobilizare a dreptei să fi tras în jos față de sondaje scorul procentual al PSD, care în cifre absolute a avut cu jumătate de milion de voturi mai mult decât în 2009. Mobilizarea dreptei, plus încă alte două elemente.

Primul element este numărul foarte mare de voturi obținute de partidele și candidații care s-au situat sub pragul electoral: ușor peste de 15% conform unor calcule preliminare! Asta înseamnă de aproape 5 ori mai mult decât în 2009! E adevărat că numărul de partide care au fost pe liste și numărul candidaților independenți a înregistrat o creștere exponențială față de 2009, dar asta nu face decât să confirme, o dată în plus și cu cifre, apetitul electoratului român pentru figuri noi și formațiuni politice noi. A doilea element este numărul foarte mare de voturi anulate: în jur de 300.000 (6%) în 2014 față de 195.000 (3,9%) în 2009 și față de 212.000 în 2012 la alegerile generale. Doar în 2008 am avut o cifră similară (339.000), însă inferioară ca procentaj (2,52).

În total, avem un procent halucinant de peste 20% din votanții, adică mai bine de un milion de cetățeni, adică a șasea parte din cei care s-au prezentat duminică la urne, dar a căror voință politică nu va fi reprezentată. Desigur, acest milion de cetățeni au încurcat calculele partidelor politice care au trecut pragul electoral, dar care, fără excepție, au înregistrat scoruri mai mici decât anunțau sondajele. Dar mă îndoiesc că acest lucru e suficient pentru ei și pentru ceea ce se vrea a fi o democrație. Necesitatea regândirii legislației partidelor, în sensul flexibilizării condițiilor pentru crearea unui partid și diminuarea pragului electoral sunt principalele concluzii care se desprind de pe urma acestor alegeri.