La Vuelta a España. Note, stări, arabescuri

„Cu siguranță nu a fost o perioadă ușoară. Mai ales după prima accidentare, când mă antrenam din greu, având dureri mari, în unele momente am fost tentat să renunț să mai concurez. A fost cu siguranță cea mai dificilă revenire a mea din punct de vedere mental. Apoi, a trebuit să-mi regăsesc cele mai bune picioare și să obțin din nou victorii, ceea ce iarăși a durat destul de mult. Nici asta nu a fost ușor de gestionat. Dar acum suntem aici și sunt fericit că am reușit să duc lupta asta.„

Wout van Aert, echipa belgiană Visma – Lease a Bike

Duminică, 8 septembrie: la noi a fost sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, la fel s-a întâmplat și în bisericile catolice ale Spaniei, pentru că și acolo se celebrează „In Nativitate Beatae Mariae Virginis”; în plan prozaic, la Madrid cicliștii au concurat în ultima etapă a Turului Spaniei, într-un contratimp pe un traseu măsurând puțin peste 24 de km. În astfel de zile plăcerea mea nevinovată este să urmăresc spectacolul, apoi să pun punct însemnărilor din carnetul cu notițele de tur.

Preferatul meu este Turul ciclist al Italiei, cu care începe sezonul marilor tururi; să-l urmăresc este ca atunci când găsești ghiocei sub zăpadă, știi că vine primăvara, apoi vara, zilele lungi și călduroase, bucuria vieții în belșugul naturii. Turul Spaniei vine la pachet cu zilele în care se coc vinetele și ardeii și se face zacusca, se culeg prunele și strugurii, iar toamna este nu doar darnică, ci încă luminoasă și caldă.

Vuelta are gust de must și îndeamnă la o melancolică rememorare a zilelor de vară: dusă este vremea curselor din Italia, trebuie să răscolim memoria ca să reînviem imagini din Il Giro, aproape că nu știu când a ajuns amintire Turul Franței și nici când au trecut zilele întrecerilor olimpice de la Paris. Il Giro este ca un esspreso băut la repezeală, din picioare, Le Tour te așază la masă și-ți pune dinainte o cafea și un croasant, Vuelta deschide cămara, ca să-ți tai felii de jamón de anul trecut și să scoți o carafă de tulburel. Vine iarna și trebuie să reînveți cum să mănânci consistent.

Deschid carnetul cu însemnări și refac cronica Vuelta a España pe zile, atât cât am putut să îi țin companie. Nu am avut nicio preferință, nu m-a păscut nicio deziluzie. Nu am pariat și nu am oferit pronosticuri. Plăcerea mea este intimă, de parcă aș fi un oarecare din caravana de cicliști, care vede, învață și le povestește la o bere celor de acasă. De cele mai multe ori am fost prea departe în pluton ca să știu ce se întâmplă, dar am aflat tot ce contează când s-a terminat cursa, din bârfele colegilor mei de competiție sau a doua zi dimineață, din ziare. Bine și așa. Ce am aflat, vă spun și vouă.

17 august

Astăzi este debutul în Vuelta a España. Evident, încep să țin un jurnal paralel pentru Turul Ciclist al Spaniei. Un bun pretext să las deoparte știrile negative. A 79-a ediție din Vuelta nu îi va avea la start pe cei mai buni cicliștii de general ai momentului, adică oameni ca Tadej Pogačar, Jonas Vingegaard sau Remco Evenepoel, așa că lupta pentru tricoul roșu poate fi aprigă și deschisă. Primož Roglič e considerat marele favorit. Anul trecut, Sepp Kuss a ajuns parcă fără să vrea în tricoul roșu, apoi ordinele au fost că Vingegaard și Roglič trebuie să-l susțină. Slovenul a fost, se pare, atât de deranjat de tactica Visma, că a ales să plece la Bora, unde Turul Franței 2024 era obiectivul cel mare. Dar a căzut, s-a accidentat serios și totul s-a dus de râpă. Să vedem ce va fi în Spania și pentru el, și pentru ceilalți cicliști.

18 august

A debutat, deci, Turul Spaniei, cu un contratimp pe riviera Lisabonei, până la Oieras – 13 km. În lipsa triadei Remco, Pogačar și Vingegaard sau a lui Filippo Ganna, favoriți erau Brandon McNulty de la UAE, Wout van Aert, de la Visma, Stefan Küng, de la Groupama, Joshua Tarling de la Ineos și, desigur, Primož Roglič. Brian McNulty a confirmat, urmat surprinzător (sau poate că nu) de Mathias Vacek de la Lidl-Trek, la diferență de 2 secunde și apoi, la încă o secundă, de Wout van Aert. Roglič a avut al optulea timp, la diferență de 17 secunde, probabil cel mai bun timp din cursă pentru un rutier de clasament general. Rămâne să continue să confirme.

19 august

Un weekend cu mult ciclism: etapa a doua din Turul Spaniei, s-a încheiat Turul Franței feminin, Turul Danemarcei, dar și Turul ciclist al României, într-un circuit pe esplanada fântânilor, cu start de la Biblioteca Națională și finiș tot acolo. Etapa a doua de Turul Spaniei a fost tot în Portugalia, pe un traseu valonat între Cascais și Ourém de 194 de km. A fost în cea mai mare parte o etapă ternă, cu o evadare în doi care a rezistat peste 100 de km și doi protagoniști la victorie: Kaden Groves de la Alpecin și Wout van Aert. Exact asta a fost ordinea la sosire, după un sprint de vreo 200 de metri, cu Kaden trecând în fața lui Wout cu lungimea unei biciclete. Privind la clasament, oamenii cu pretenții de general au performant relativ bine: Roglič este în 20 de secunde, Almeida în 22 de secunde, Adam Yates în 37 de secunde și Carapaz în 43 de secunde.

Traseul ne-a purtat prin locuri simbolice pentru Portugalia: Mânăstirea Alcobaça, unde odihnesc protagoniștii unei tragice povești de dragoste din Evul Mediu – Pedro I al Portugaliei și amanta sa, Inês de Castro, doamnă de onoare a Constancei de Castilia, care i-a devenit soție lui Pedro I. Legătura dintre Pedro și Inês a fost dezavuată de Afonso al IV-lea, tatăl lui Pedro, chiar și după moartea Constancei sau mai ales atunci, pentru că fiul său nu a mai dorit să se recăsătorească cu altcineva decât cu Inês. Afonso a arestat-o pe Inês și a trimis trei nobili care au asasinat-o în detenție. Când a devenit rege, Pedro I s-a răzbunat, desigur și a reînhumat-o pe Inês în mănăstirea Alcobaça, acolo unde mai târziu avea să fie înmormântat și el. Traseul a evocat și bătălia de la Aljubarrota, câștigată de portughezi cu sprijinul britanicilor împotriva castilienilor. În cinstea victoriei a început construcția Mânăstirii Batalha sau Convento de Santa Maria da Vitória, căreia i-au fost mai apoi adăugate Capelele Imperfecte. În fine, aproape de finiș, s-a trecut prin Fátima, cu Bazilica Fecioarei Rozariului și Bazilica Mult prea Sfânta Treime, loc de pelerinaj al creștinilor după viziunea Fecioarei Maria care s-a arătat celor trei copii în 1917.

20 august

Ieri în Turul Spaniei ultima etapă din Portugalia, a treia, pe un traseu de cam 190 de km, între Lousã și Castelo Branco, vălurit, sus–jos pe platouri, dar cu pante mai degrabă molcome. La 142 de km a fost fixat sprintul intermediar. La jumătatea cursei, echipele spaniole care au beneficiat de wild card au trimis din nou cicliști în evadare, de această dată patru: doi de la Kern Pharma – Unai Iribar și Ibon Ruiz și alți doi de la Euskaltel-Euskadi – Xabier Isasa și veteranul Luis Angel Maté. Ei au luat punctele de la sprintul intermediar, lăsândpuține pentru pluton, pe care le-a luat Wout van Aert. La finiș s-au confruntat din nou Wout van Aert și Kaden Groves, a câștigat belgianul și a rămas în tricoul roșu. Roglič a reușit să urce pe 7. Ralph Denk, liderul echipei Bora, a făcut o declarație din care am înțeles că Primož Roglič nu a intrat cu cea mai bună formă în Tur: „Ne îndreptăm cu ambiție către cel de-al treilea mare tur al anului. Am selectat opt ​​rutieri cu care dorim să concurăm agresiv și să concurăm pentru clasamentul general. Cu toate acestea, va trebui să așteptăm și să vedem dacă acest lucru va funcționa. După toate accidentările, atât Roglič, cât și Vlasov nu au avut pregătirea ideală pentru un mare tur.” Cam atât despre Turul Spaniei, deocamdată, cu mențiunea că astăzi este prima etapă care se va desfășura în Spania, o etapă de munte de 170 de km, între Plasencia și Pico Villuercas, undeva în Extremadura boielei și hamonului.

21 august

Ieri, în Turul Spaniei, cum spuneam, etapă de munte între Plasencia și Pico Villuercas: 170 de km, cu o cățărare mai serioasă de vreo 7 km, cu pante chiar de 20%, pe Pico Villuercas. Până în ultimii 9 – 10 km, Bora a dus trena, vestind că Primož Roglič are intenții serioase. Și așa a și fost, în ultimii 7 km Primož s-a instalat la trenă și a „scuturat” plutonul de puținii cicliști care mai puteau să țină ritmul. A controlat permanent cursa în acei kilometri, chiar și atunci când părea că un Felix Gall (Decathlon), Enric Mas (Movistar) sau Lennert van Eetvelt (Lotto) i-ar putea fura locul 1, ceea ce în final nu s-a întâmplat: Roglič a sprintat pe exterior în curba de la finiș și l-a depășit pe Eetvelt cu o jumătate de roată pentru a câștiga.

Astăzi, etapă de plat de 177 de km, cu finiș la Sevilla. Din nou evadare de la echipele de wild card, prinsă cu 40 km înainte de final, un sprint intermediar la care s-au bătut Wout van Aert cu Kaden Groves și a câștigat cel din urmă, apropiindu-se în clasamentul pe puncte la doar 3, dacă am socotit eu bine. Surpriză la final: etapa a avut un câștigător neașteptat, pentru că tânărul de 21 de ani Pavel Bittner (DSM) a câștigat sprintul masiv în fața lui Wout Van Aert, sosit al doilea și Kaden Groves, al treilea sosit, acolo unde toată lumea aștepta o luptă între australian și belgian. A fost a 3-a victorie a carierei pentru Bittner – toate obținute în acest an, după alte două obținute săptămânile trecute în Turul Burgosului.

23 august

Astăzi, etapă de munte, 185 de km cu o cățărare de categoria 1 – Puerto del Boyar și trei de categoria 3 – Puerto del Viento, Puerto Martinez și finiș la Yunquera. Luptă frumoasă și o surpriză în final, este din ce am înțeles caracterizarea sumară a etapei. Ben O’Connor (Decathlon) a obținut victoria, ajungând cu 6 minute și ceva înaintea grupului favoriților, după un atac dat din evadare (alături de Gijs Leemreize de la DSM) cu 27,5 km înainte de finiș. Evident, la un așa avans i-a luat lui Primož Roglič tricoul roșu și s-a instalat în fruntea clasamentului cu 4 minute și 51 de secunde în fața lui Roglič și la 4 minute și 59 de secunde de João Almeida. De fapt, a ajuns la finiș cu 6 minute și 31 de secunde înaintea lui Roglič, Almeida, Carapaz sau Kuss, iar distanța pe care a pus-o cred că-l va ține un timp în roșu, măcar până la etapa de duminică. De Adam Yates (UAE) nu mai vorbesc, care este acum la peste 9 minute de tricoul roșu.

24 august

Vineri dimineață am aflat că în urma etapei a șasea din Turul Spaniei au fost mai multe abandonuri, pentru că mulți cicliști au căzut la coborârea de pe Puerto Martinez. Printre ei Rigoberto Uran (EF Education – EasyPost, al doilea abandon la această echipă după Rui Costa), cu fractură de șold, Andreas Kron (Lotto – Dstny), cu o comoție. La debutul etapei a șaptea s-a anunțat că a abandonat, bolnav și Damiano Caruso de la Bahrain. Pe un traseu de semi-munte, cu final pe plat în circuit la Córdoba, etapa 7 era pentru Wout van Aert: din șapte predicții citate de Eurosport, șase l-au dat favorit la începutul cursei. S-a dovedit că erau întemeiate. Există și un dar, pentru că la final de cursă Wout van Aert a fost bine păzit, eroic chiar, de efortul lui Sepp Kuss – așa cum de altfel a și recunoscut în interviul final – de atacurile de la Bora, Lidl Trek, Alpecin, Groupama și alții. Visma a obținut astfel a doua victorie în șapte etape, Ben O’Connor a ținut bine tricoul pe el, deși ecartul față de Roglič a scăzut cu 6 secunde, Sepp Kuss este pe 15, la 6 minute, cu șanse la general în continuare pentru un top 5 și toată lumea se pregătește pentru etapele de semi-munte de astăzi și de munte de mâine, înainte de pauză.

Etapa a opta, de la Úbeda la Cazorla, 159 de km, este vălurită, cu o cățărare de categoria a doua pe Puerto Mirador de las Palomas, la kilometrul 105 și un finiș în cățărare de categoria a treia la Sierra de Cazorla, ce a implicat un efort deloc simplu din partea celor care au căutat victoria, pentru că pantele au fost extrem de neregulate, alternând declivitățile mari cu pantele molcome. La final, Primož Roglič s-a bucurat de o zi de vis, câștigând etapa și recuperându-i liderului actual al cursei, Ben O’Connor – cu tot cu bonusul câștigătorului -, aproape un minut. Ben O’Connor nu a fost singurul ciclist care s-a luptat să se mențină pe pantele de la Sierra de Cazorla, la fel s-a întâmplat și cu Joao Almeida (UAE) sau Sepp Kuss (Visma). De pe Puerto Mirador spre Sierra de Cazorla, Israel – PremierTech a fost echipa care s-a plasat în fruntea plutonului și a dictat ritmul, în încercarea de a prinde evadarea, lăsând impresia că își dorește să-i ofere o șansă la victoria de etapă lui Michael Woods. Cu 9 km înainte de final, însă, au ieșit la rampă, ușor, Bora și Primož Roglič, care în ultimii 4 km a pornit spre victorie cu Enric Mas în roata lui, depășindu-i pe „evadații” Oier Lazkano (Movistar), Luca Vergallito (Alpecin) sau Harold Tejada (Astana), care încercau să reziste. Dacă Roglič s-a arătat mulțumit că a dovedit, înainte de etapa de munte de astăzi, că O’Connor este vulnerabil, și Mas poate fi mulțumit, pentru că și-a consolidat a treia poziție la general.

26 august

Astăzi este zi de pauză în Vuelta. Ieri dimineață, la start, s-a anunțat că João Almeida (UAE) a trebuit să abandoneze turul pentru că este infectat cu Covid; contractarea virusului a avut efecte și asupra performanțelor sale fizice, fiind explicația pentru care a performat atât de modest în etapa a opta. Etapa de duminică, a noua, de 178 km, între Motril și Granada, a fost una dintre „etapele regină ale Turului”, după cum au declarat organizatorii: trei cățărări de categoria întâia, prima pe Puerto de el Purche și alte două, în circuit – în jurul Granadei – pe Alto de Hazallanas. Toți ochii erau pe Primož Roglič (Bora) și competiția sa cu Ben O’Connor (Decathlon), așteptarea fiind că slovenul va continua să recupereze, așa cum făcuse și cu o zi înainte. Cursa zilei a fost aruncată în aer de tactica îndrăzneață a UAE – care nu mai avea nimic de pierdut după abandonul lui Almeida, omul forte pentru clasamentul general – și de încrederea și performanța fizică a lui Adam Yates, care a atacat pentru victorie undeva la kilometrul 58 (prima trecere peste Hazallanas). Ca lucrurile să fie și mai complicate, a atacat din pluton și Richard Carapaz (EF Education) pentru victorie, iar Roglič și Bora n-au găsit nicio soluție să-l desprindă pe O’Connor. Etapa a fost câștigată de Adam Yates, urmat de Carapaz, la 1 minut și 39 de secunde și de grupul O’Connor – Roglič – Mas, la 3 minute și 45 de secunde. La general, după etapa nouă, Ben O’Connor și-a păstrat primul loc, urmat de Primož Roglič la 3 minute și 53 de secunde, pe locul trei a urcat Richard Carapaz la 4 minute și 32 secunde, care a trecut peste Enric Mas (Movistar) cu 3 secunde și pe locul 5 Mikel Landa (Soudal) la 5 minute și 17 secunde. Adam Yates a urcat pe locul 7 în clasament, la 13 secunde la Landa, iar Kuss a alunecat ușor pe 14, dar nu foarte departe, la 1 minut și 44 de secunde la locul 10.

27 august

Astăzi în Vuelta prima etapă după prima zi de pauză, a zecea, și Wout van Aert lovește din nou! A fost etapă de munte de 160 de km, între Ponteareas și Baiona cu două cățărări de categoria a doua – Alto de Fonfria și Alto de Mabia, una de categoria a treia – Alto de Vilachan și ultima de categoria întâia – Alto de Mougas. Nu am văzut etapa, din păcate și nici reluarea de mâine dimineață nu am cum să o văd, așa că rețin câteva remarci din cronica etapei făcută la cald de Eurosport: „Impetuosul Wout van Aert (Visma) transformat într-un buldozer a obținut a treia victorie din La Vuelta a España printr-o mișcare de manual, în etapa a zecea din Galicia, în nord-vestul Spaniei. Belgianul l-a depășit pe Quentin Pacher (Groupama-FDJ), ce fusese în evadare, pe linia dreaptă de la sosirea din Baiona și a făcut tripla, consolidându-și locul întâi în competiția pentru tricoul verde și egalându-l pe Adam Yates (UAE) în clasamentul tricoului cu buline și a încheiat astfel o zi la birou aproape fără cusur.” Hat-trick Wout van Aert, Sepp Kuss pe locul 14… Visma este în grafic. Oricum, cu situația ireală de anul trecut, în care a ocupat tot podiumul la general, era absolut clar că Visma nu are cum să se mai întâlnească vreodată. Clasamentul general neschimbat, practic, față de finalul zilei de duminică.

29 august

Ieri, în Turul Spaniei, etapă pe care organizatorii au numit-o semi-montană, de 167 de km, în circuit, cu start și final în Padrón. Circuitul implică două treceri peste Puerto San Xusto (cățărare categoria a doua), la km 42 și cu 8 km înainte de final și alte două treceri peste Puerto Aguasantas (cățărare de categoria a treia), la kilometrul 81 și ceva și apoi peste alți 37 de km. Spre jumătatea cursei, înainte de prima trecere peste Puerto Aguasantas, se formase un grup de 20 de cicliști în evadare, cu oameni ca Victor Campenaerts (Lotto), Valter Attila (Visma), Jhonatan Narváez (Ineos) sau Brandon McNulty (UAE), unii cu șanse reale de a obține victoria de etapă. La final, trei lucruri demne de menționat s-au întâmplat: 1.s-a câștigat din evadare, ajunsă la peste 30 de cicliști; 2.Primož Roglič i-a mai smuls vreo 40 de secunde din avans lui Ben O’Connor și 3. George Bennet (Israel – PremierTech) a intrat între primii zece cicliști din clasamentul general.

Etapa 11 a fost câștigată la sprint de irlandezul Eddie Dunbar, de la Jayco, urmat la două secunde de Quinten Hermans (Alpecin) și Max Poole (DSM). Roglič, în măsura în care s-a apropiat de O’Connor, a început să pună și distanță față de Enric Mas și Richard Carapaz, și are timp în cele zece etape rămase să-și deschidă drumul către locul întâi. Dar nici Ben O’Connor nu trebuie subestimat; i-am reținut declarația de la finalul etapei: „A fost dificil, am suferit. A fost super-greu. A fost greu de la start, dar apoi, la cățărarea finală, a fost chiar bine. Poate că aș fi reușit să mă descurc mai bine, dar, una peste alta, încă am pe mine tricoul roșu. Am mai trecut o zi cu bine. Sigur, nu sunt tocmai bucuros cum au stat lucrurile, e clar. Ca să fiu cinstit, prea multe în plus nu știu ce aș fi putut să fac. Pur și simplu trebuie să fiu mai bun, să cresc de la etapă la etapă, să fiu mai bun în ziua care urmează.”

Etapa de astăzi, între Orense și Estación Montana Manzaneda, nu este foarte lungă – puțin peste 137 de kilometri -, dar este extrem de vălurită ca profil, cu finiș în cățărare la Manzaneda – o ascensiune de categoria întâi. Se pot face iarăși diferențe, evadările sunt avantajate, rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile. Cu 5 – 6 km înainte de final, pe Manzaneda, Pablo Castrillo de la Kern Pharma – echipă care a beneficiat de wild card – era în fruntea cursei, urmat de Mauro Schmid (Jayco) și mai departe de alți opt cicliști, printre care Max Poole (DSM) sau Marc Soler (UAE). Etapa a fost câștigată de Castrillo, urmat la 8 secunde de Poole și la alte 8 de Marc Soler. După etapa 12, clasamentul general a rămas neschimbat, în aceeași formulă: O’Connor, Roglič, Mas, Carapaz și Landa, pentru că fiecare dintre cei cinci a jucat tactic, așteptând o eroare din partea celorlalți, care nu s-a produs.

31 august

Ieri, în Turul Spaniei au fost evoluții importante, așa că încep cu sfârșitul: Primož Roglič i-a luat 2 minute lui Ben O’Connor și s-a apropiat la 1 minut și 21 de secunde de locul unu după cățărarea de categoria întâi de la Puerto de Ancares. Dar și în restul clasamentului general, până la locul 5, lucrurile s-au schimbat, pentru că Roglič s-a depărtat de Enric Mas la 1 minut și 40 de secunde, Carapaz s-a apropiat de Mas la 12 secunde, la fel și Landa, care este la 19 secunde de locul 3. La interviul de după cursă, Primož Roglič a declarat: „Încă am dureri. Câteodată câștigi, alteori pierzi, iar astăzi a ieșit bine. Este frumos să câștigi, e frumos când îți ies lucrurile. Dar continui să mă resimt la efort și trebuie să iau lucrurile pas cu pas. Nu sunt încă complet încrezător în forțele mele. Așa că avem o abordare conservatoare la echipă și de asta am decis să o luăm zi cu zi și să vedem ce putem face.” O declarație prudentă, care poate să adoarmă vigilența unora, dar și să-i acorde circumstanțe atenuante în cazul în care, la final de Vuelta, nu va fi pe locul unu. În fine, ca să vorbesc despre etapă, aceasta a fost câștigată de ciclistul Israel – Premier Tech, Michael Woods urmat de Mauro Schmid (Jayco), Marc Soler (UAE), Sam Oomen (Lidl) și Wout van Aert (Visma). Aflat în evadare, Brandon McNulty (UAE) a suferit o căzătură dură, după ce a abordat greșit un viraj pe coborâre și a ajuns în prăpastie. Cât pe ce să fie urmat în râpă și de Jay Vine, coechipierul său, care a fost salvat de parapet.

1 septembrie

Sâmbătă, tot etapă de munte, lungă de 200 km, între Villafranca del Bierzo și Villablino. O cățărare de categoria a treia la mijlocul cursei, la Puerto de Ceredo, o a doua cu 40 de km înainte de final, pe Puerto de Leitariegos și finiș pe plat. Înainte de sprintul intermediar, de la Cangas del Narcea, o evadare de șase cicliști se afla la circa 2 minute în fața plutonului, cu șanse minime să dea un câștigător de etapă, chiar dacă se găseau acolo Tejada, Campenaerts sau Narváez. Așa a și fost, evadații nu au rezistat pe lunga cățărare de 22 de km, dar au rezistat destui sprinteri care să încerce să dea lovitura la final. Visma a condus ostilitățile în cățărare, pentru că Wout van Aert a căutat a patra victorie și a încercat să îi scoată din joc pe cei care l-ar fi putut încurca. Nu a reușit. Mai mult, pe coborâre Visma n-a reușit să țină lângă Van Aert coechipieri care să-l ajute (colegul său Cian Uijtdebroeks, care a dus trena pe Puerto de Leitariegos, a abandonat astăzi infectat cu Covid), în schimb Alpecin l-a scos pe Kaden Groves în față și Van Aert n-a avut de ales și a pedalat în roata lui, sperând să-l poată învinge. Kaden a fost cumva mai proaspăt și, deși a făcut prima mișcare, iar Van Aert l-a atacat, a reușit să-i facă față și să treacă primul cu aproape o jumătate de roată.

Astăzi, tot etapă montană, 143 de km între Infiesto și Cuitu Negru, a doua etapă regină a Turului, cu o cățărare de categorie specială la final – Cuitu Negru, readusă în Tur după 12 ani. Până la zidul de final mai sunt două cățărări de categoria întâi: Alto de la Colladiella, care va fi trecut de două ori, în circuit și una de categoria a treia – Alto de Santo Emiliano. La profilul etapei, se poate întâmpla orice: dacă Primož Roglič se simte bine, îi poate lua tricoul roșu lui Ben O’Connor, dar dacă nu se simte bine, poate că alții simt că este șansa lor – iar aici se pare că cele mai multe atuuri le are Mikel Landa (Soudal) și nu Richard Carapaz (EF Education) sau Enric Mas (Movistar); ori pur și simplu O’Connor prinde o zi bună și rămâne în roșu înainte de ultima zi de pauză. Etapa s-a dovedit cu adevărat pasionantă, chiar dacă, în final, Ben O’Connor a supraviețuit în roșu și păstrează încă un avans de 43 de secunde. Din evadare au supraviețuit, pe Cuitu Negru, Pavel Sivakov (UAE), Aleksander Vlasov (Bora) și uimitorul Pablo Castrillo de la Kern Pharma (echipa de wild card). Castrillo, dramatic, a atacat cu 3 km înainte de final, i-a rezistat lui Vlasov și a câștigat etapa, deși a suferit din greu. În schimb, Primož Roglič, deși i-a mai luat vreo 40 de secunde lui O’Connor, nu a fost în cea mai bună formă, dimpotrivă, s-a văzut la un moment dat depășit de Enric Mas și doar cu mare greutate a reușit să se țină aproape de spaniol, trecând la un metru în spatele lui linia de sosire.

3 septembrie

Astăzi, în Turul Spaniei, etapă de munte: 181 de km între Luanco și vestita Lagos de Covadonga. Sunt trei cățărări de categoria întâia: Mirador del Fito, la kilometrul 77; Collada Llomena, la kilometrul 125 și bomboana de pe tort, Lagos de Covadonga la final. Înainte de prima cățărare se formase deja o evadare de vreo 15 – 16 cicliști, cu nume ca Wout van Aert – interesat de tricoul cu buline, Marc Soler, Jay Vine (UAE) sau Oier Lazkano (Movistar). Știrea zilei, înainte de debutul etapei: Primož Roglič a fost penalizat cu 20 de secunde după etapa de duminică – slovenul a petrecut prea mult timp în spatele mașinii Bora, după ce a schimbat bicicleta, revenind astfel mult mai ușor în grupul favoriților. Roglič reușise să pună 38 de secunde între el și Ben O’Connor, după care a pierdut 20 de secunde din acest avans în urma penalizării. Înainte de ascensiunea pe Cuitu Negru, Roglič a decis să schimbe bicicleta pentru a obține maximum și a pierdut ceva timp în raport cu rivalii săi, evident. Deși a fost așteptat de doi coechipieri, pentru a fi readus rapid în pluton, a stat foarte mult timp în spatele mașinii echipei, care practic i-a dus trena.

La începutul etapei, Manolo și Alex Ciocan dezbăteau la Eurosport prezența lui Wout van Aert în evadare împreună cu trei cicliști ai UAE – Soler și Vine cu intenții clare – și șansele sale să-și atingă scopurile, adică să-i ia tricoul de cățărător lui Jay Vine. Pe Mirador de Fito și Collada Llomena, Wout van Aert a trecut primul linia de sosire și părea că Vine va trebui să-i cedeze la final tricoul cu buline. Dar, pe coborâre a căzut, s-a lovit de zidul de stâncă de pe dreapta șoselei și, după ce a încercat să rămână în cursă, în cele din urmă a cedat și a abandonat. Abandonul lui Wout van Aert, combinat cu tactica pusă la punct de UAE, l-au adus primul la linia de sosire în etapa 16 pe Marc Soler, urmat de Fillipo Zana (Jayco) și Max Poole (DSM). O luptă dură s-a dat și pentru clasamentul general, unde Ben O’Connor a supraviețuit din nou, pentru 5 secunde – altfel spus, dacă Roglič nu primea penalizarea, astăzi ar fi fost în roșu. Ordinea pe primele cinci locuri s-a păstrat, dar ecartul s-au redus între Roglič, Mas, Carapaz și Landa, lupta rămâne deschisă și finalul imprevizibil.

4 septembrie

Se spune că sâmbătă va fi etapa super-regină, the queen of queens, cu finiș la Picón Blanco, urmată de contratimpul de la Madrid și că amândouă vor aduce schimbări dramatice sau, altfel spus, că se vor scutura puternic toate ierarhiile: primii zece, primii cinci, primii trei în clasamentul general sau tricoul cu buline și abia când se va fi dat și ultima pedală din Tur, vom ști cine ce a câștigat. Nu văd cum aș putea contrazice, din pragul etapei 17, această logică, cât timp între locul 1 și locul 11 sunt 5 minute și 20 de secunde. Apoi, rămasă fără Wout van Aert, nu văd cum Visma nu se va mobiliza să-l aducă pe Sepp Kuss, care este la 6 minute și 25 de secunde de locul 1 și la 1 minut și 6 secunde de locul 10 undeva în prima decadă a clasamentului, cât se poate de sus (deși îl despart cam 4 minute de locul 5). Pe scurt, mai sunt cinci etape cu miză mare și toată lumea se așteaptă la o luptă deschisă, cu spectacol garantat.

Astăzi, între Arnuero și Santander, cu finiș pe un plat în coborâre, sprinterii au o nouă șansă la victorie, cu condiția să treacă de cățărarea de categoria a doua de la Alto de la Estranguada (km 54) sau de cea de categoria întâia de la Alto de Caracol (km 70). Tricoul verde pare să fie a lui Kaden Groves și bănuiesc că sprinterul de la Alpecin va lupta și pentru a treia victorie în Tur. După ce a început cursa, au curs și știrile. Mai întâi, că Ben O’Connor a fost amendat cu o mie de franci, pentru că a ratat festivitatea de premiere după Lagos de Covadonga. A fost vorba despre o neînțelegere, Ben O’Connor a înțeles că premierea se face la poalele cățărării și a coborât urgent acolo, unde a aflat că se înșelase. Apoi, că Michael Woods (Israel-PremierTech) a abandonat, epuizat fizic, după cum a anunțat echipa. La finalul etapei, pe o ploaie mocănească, care a cam ținut isonul cursei de astăzi, Alpecin l-a scos ca la carte pe Kaden Groves pentru victorie pe ultimele sute de metri și australianul n-a ratat, punctând a treia victorie; în sfârșit, mi-a ieșit pronosticul!

6 septembrie

Ieri a fost un iureș în clasamentul general, într-o etapă care a avut câștigători neașteptați, dar meritorii și pierzători neanticipați din stângăcii tactice. Etapă valonată, 180 km între Vitoria-Gasteiz și Maetzu, în Țara Bascilor, cu o cățărare de categoria a doua – Alto de Rivas de Teneso și una de categoria întâi – Puerto Herrera. Zi ploioasă, cu Kern Pharma reușind (tactic, cu noroc?) să ducă în evadare trei cicliști: bascul Urko Berrade; performerul de până acum, Pablo Castrillo și Pau Miquel, basc și el. De aici începe povestea etapei în care Urko Berrade, bazându-se pe cei doi colegi ai săi, atacă și câștigă etapa; o etapă dominată de echipa uluitoare (de wilde card) Kern Pharma, pentru că Pablo Castrillo și Pau Miquel termină și ei în primii zece. Tactica îndrăzneață, pusă în operă de cei trei cicliști, a fost gândită de Juan José Oroz Ugalde, managerul general al Kern Pharma.

Oroz a fost el ciclist profesionist, trecut pe la echipe spaniole mai mici și care acum ține în mână destinele ProTeam Equipo Kern Pharma. El a crezut în șansa ce le-a oferit-o invitația de a participa la Turul Spaniei, i-a ambiționat pe băieții din echipă și, iată, a adus echipei victoria în trei etape și cicliștilor care au performat contracte la echipe mari din sezonul viitor. La interviul de la final, pe care i l-a luat legendarul Alberto Contador, Oroz era în culmea bucuriei și, sub impulsul momentului, l-a luat în brațe, iar Contador a răspuns efuziunii cu aceeași căldură, marcând împreună un moment special.

Marii perdanți: Mikel Landa și Soudal. Soudal a avut om în evadare, pe Mattia Cattaneo, dar l-au pierdut cumva din vedere pe Mikel, care de pe cățărarea pe Puerto Herrera a început să rămână în urmă față de favoriți, mai ales după ce Richard Carapaz și Cepeda au început să tragă în față; nu au scăpat de Enric Mas, dar l-au „curățat” pe Mikel Landa bine de tot. Cu 30 de km înainte de final, disperați, cei de la Soudal i-au cerut din mașină lui Cattaneo să rămână în urmă și să-l ajute pe Landa, de teamă că acesta ar putea ieși chiar și din top 10. Mattia Cattaneo a încercat să îi convingă că poate încerca să obțină victoria de etapă, apoi, cu un gest de lehamite evident, s-a supus indicațiilor. Deciziile managerilor Soudal nu au fost înțelese de niciun comentator sportiv și toți au rostit cuvântul „disperare”. Lui Cattaneo i s-a negat posibilitatea unei victorii de etapă, iar Landa la acele 50 de secunde de locul 5, de unde a fost debarcat, are șanse mici să revină până la Madrid. Cât privește primele patru locuri în clasamentul general, este meci egal și O’Connor este tot în roșu.

Richard Carapaz, în euforia reușitei de ieri, când i-a dat lovitura lui Mikel Landa, avertiza că este numai începutul; altfel spus, a deschis lupta pentru unul din locurile unu sau doi, pentru că se simte în formă bună (de altfel el este recunoscut că în marile tururi este în cea mai bună formă în ultima săptămână). Etapa 19, 173 km de la Logroño la Alto de Montcalvillo (finiș după o cățărare de categoria întâi, de cam 8 km și jumătate), îl poate lăsa pe Ben O’Connor fără tricoul roșu. Bora s-a instalat la trenă înainte de cățărarea finală, semn că Primož Roglič vrea tricoul roșu la final, iar Enric Mas (și Movistar) ține aproape și colaborează, prevenit că Richard Carapaz îi suflă în ceafă. Cum mâine este the queen of queens, locurile doi, trei și patru de la general caută să dea acele lovituri care să-i pună în poziția dorită a podiumului, mai ales că dintre cei trei, doar Roglič are atuuri care-l pun în avantaj la contratimpul din ultima etapă de la Madrid. Mai rămâne întrebarea ce va fi cu Ben O’Connor, dacă pierde tricoul roșu: va rămâne sau nu pe un loc de podium? Ușor nu-i va fi.

Cu 5 km înainte de final, Primož Roglič a pornit pe cont propriu pentru victoria de etapă și primul loc în clasamentul general. Enric Mas a încercat și el atacul cu 3,5 km înainte de final, iar Richard Carapaz nu a fost capabil să-l urmeze. În acest timp Ben O’Connor își căuta rezervele de energie ca să nu piardă contactul cu podiumul. Sosirea favoriților, în ordine: Roglič, Mas, Landa, Carapaz și O’Connor, care a ajuns la 1 minut și 49 de secunde după Roglič. Adică: 1 minut și 49 secunde + 10 secunde bonificație – 5 secunde diferența = Roglič îl surclasează pe Ben O’Connor în 5 km cu 1 minut și 54 de secunde; australianul rămâne pe locul 2. Carapaz nu a confirmat, Mas s-a ținut bine și toată lumea este deja cu gândul la etapa de mâine. Întrebat de Laura Meseguer, de la Eurosport, ce simte după ce a pierdut tricoul roșu, O’Connor a răspuns: „Mă bucur că luni voi fi la o terasă undeva și voi bea liniștit o bere!” Un „Cheers!” în avans.

8 septembrie

Mai întâi ziua de ieri: 172 de km, 7 cățărări repertoriate între Villarcayo și Picón Blanco, 2 de categoria a treia, două de categoria a doua și 3 de categoria întâi – regina reginelor în această ediție de Turul Spaniei. Au fost anticipate rulări defensive ale echipelor primilor cinci din clasamentul general (Bora, Decathlon, Movistar, EF Education și Groupama), ca opțiunea cea mai puțin riscantă, inclusiv din perspectiva contratimpului de astăzi. În evadare, clienții de serviciu: Soler, Vine, Castrillo, Tejada și alți câțiva aventurieri; Castrillo căutând puncte ca să-l dezbrace pe Vine de tricoul cu buline, iar australianul hotărât să și-l apere. Înainte de ultimele două cățărări (Puerto de los Tornos și Picón Blanco), Jay Vine s-a desprins hotărât să ia suficiente puncte încât să câștige clasamentul cățărătorilor, la care atentase la un moment dat – pe Portillo de Lunada – Marc Soler, colegul său de la UAE. După un foc de paie la kilometrul 35, bătălia pentru clasamentul general a rămas în faza de tatonare, amânând confruntarea pentru cățărarea finală. S-a mers cap la cap, cu Pavel Sivakov încercând marea cu degetul între Puerto de los Tornos și Picón Blanco, dar pe ultima cățărare nu a avut șanse prea mari în fașa grupului tricoului roșu. Cu 3 km înainte de final,  Eddie Dunbar (Jayco) a atacat și a rezistat, trecând primul linia de sosire. În clasamentul general singura schimbare importantă a fost urcarea lui Mikel Landa pe locul 8, în timp ce primele cinci locuri au păstrat ordinea de vineri și bătălia finală s-a amânat pentru astăzi, la Madrid.

Bătălie care nu a adus, fundamental, nimic nou în clasamentul general. Ben O’Connor și-a apărat cu tenacitate locul doi, niciun moment de altfel cursa lui nu a fost pusă în pericol de evoluția locului trei – Enric Mas. Richard Carapaz nu a reușit nici el (nici nu cred de altfel că era de așteptat) să-l pună în pericol pe Mas, așa că singurul eveniment care a contat este reușita lui Mattias Skjelmose (Lidl Trek), care i-a furat in extremis lui David Gaudu (Groupama) locul 5, câștigând totodată și lupta cu Lipowitz (Bora) pentru tricoul alb. Jay Vine (UAE) a rămas câștigător în clasamentul cățărătorilor, iar Kaden Groves (Alpecin) în clasamentul sprinterilor, după ce Wout van Aert a abandonat accidentat.

*

Ce-i așa deosebit la Vuelta a España de anul ăsta, o competiție lipsită de vârfurile ciclismului de șosea de astăzi, din care au ieșit prin abandon multe alte vedete cicliste, fie accidentați, fie infectați cu Covid? O spune australianul care a ținut cel mai mult pe el tricoul roșu – adică în 13 etape -, Ben O’Connor, de la Decathlon: „Este mult mai plăcut [în Vuelta]. Te simți super implicat în cursă, care este unul dintre cele mai bune lucruri. Când acei doi băieți [Pogačar UAE și Vingegaard – Visma] sunt acolo și sunt cu o clasă peste, poate fi greu, pentru că nu ai niciodată această oportunitate. Dar aici, am asta: tricoul [roșu] îl port de 10 zile, ceea ce nu a fost posibil în Giro, de exemplu. A fost o plăcere să particip [în Vuelta] și să am [ocazia să dau] această lovitură.”[1] În etapa a șasea, Ben O’Connor a dat un atac, nu a fost luat în serios și australianul a ajuns tricou roșu punând minute bune distanță față de favoriți. Mișcarea Decathlon a fost tactic o reușită, dar a contat și norocul și cerbicia lui Ben că a ținut tricoul roșu atâtea etape, că a terminat pe locul doi în clasamentul general și că a adus echipei sale locul trei în clasamentul pe echipe.

Ceilalți remarcați ai Turului sunt băieții de la Kern Pharma – echipa de wilde card s-a clasat în final pe locul 9, înaintea Ineos Grenadiers, ca să avem o imagine – cu managerul lor inspirat și tenace Juan José Oroz Ugalde și tinerii cicliști care au scris istorie: Pablo Castrillo, cu două victorii și Urko Berrade, cu o victorie. Aici tragem cortina, deși urmează europenele, apoi mondialele în ciclismul de șosea, dar aceste competiții nu au savoarea unui mare tur. Nostalgici, trece-vom cu răbdare iarna, investind speranțe în primăvara care vine, cu povești la gura sobei până când soarele ne va încălzi din nou și Il Giro va deschide cu mari speranțe viitorul sezon de mari tururi.

[1] https://www.eurosport.com/cycling/vuelta-a-espana/2024/ben-oconnor-jonas-vingegaard-tadej-pogacar-la-vuelta-a-espana-more-enjoyable_sto20034018/story.shtml