Disputa privind creșterea sau nu a salariului minim în condițiile inexistenței spațiului fiscal ( mai pe înțeles a banilor necesari la bugetul public, deși nu este același lucru) este relevantă pentru a înțelege de ce finanțele publice au ajuns în pragul colapsului.
Majorarea salariului minim, ca și indexarea pensiilor sau incredibilele și neasemuitele privilegii financiare ale magistraților sunt trecute în legi. În general, când vorbim despre creșteri salariale sau mai exact despre cele cu impact asupra cheltuielilor statului, avem de a face cu o raportare la rata inflației, majorarea în sine fiind o măsură de protecție socială, menită să prezerve o anumită putere de cumpărare. Evident nu vorbim aici de baronii bugetari, de membrii numiți politic în CA-uri pentru sinecuri, sau de ceea ce astăzi numim, pe bună dreptate, casta dumnezeiască a magistraților. Ci de protecția socială a celor mai dezavantajați membri ai societății, a celor ieșiți din câmpul muncii și așa mai departe.
Așteptările legitime ale acestora din urmă au fost întotdeauna exploatate la maxim de politicieni, pentru a se perpetua la putere, dar și pentru a-și spori influența din partea bugetarilor unde numai de protecție socială nu poate fi vorba. Ca un exemplu concret, de majorarea cu 40 la sută a pensiilor din ultimii ani nu au avut parte doar cei cu pensii mici, ci și cei care au pensii de mii de euro. La fel, fiecare majorare de salariu minim nu știu cu cât îi ajută pe cei incapabili să aibă o calificare mai bine plătită, dar cu siguranță a reprezentat un desert pentru salariile bugetarilor care beneficiază de un multiplu al acestuia.
Plecate pe tăvălugul electoral, majorările de salarii și pensii au depășit demult sfera protecției sociale intrând în mod cert în categoria mitei electorale. S-a pierdut de tot pe drum rata inflației ca un criteriu de indexare, căci creșterile salariale sau de pensii au depășit în unele cazuri, nu dublul sau triplul creșterii prețurilor, ci chiar de zeci de ori acest parametru. Inutil să amintim că nici creșterea economică rezultată din wage-led growth care nu a făcut altceva decât să finanțeze companiile străine pe canalul importurilor, a fost mult inferioară procentului de majorare a cheltuielilor salariale din buget. Din această cauză nu mai există ”spațiul fiscal” un limbaj păsăresc pentru a escamota incapacitatea statului de a mai continua finanțarea aventurii.
Dar cel mai rău lucru care se întâmplă din ignorarea bunului simț economic de către politicienii care aleargă după voturi (unii fără să le găsească) este stimularea inflației prin spirala creșteri de venituri fără câștiguri de productivitate. Din păcate, astfel de practici care sacrifică viitorul promițând creșteri nominale de venituri ce nu mai pot fi finanțate de economie, conduc inevitabil la scăderea veniturilor reale, cu o întârziere nu prea mare. Da, trecerea în lege a majorării salariului minim este o realitate, dar asta va face rău, nu bine exact celor pe care în mod ipocrit politicienii pretind că îi protejează.
Lucrurile se complică și mai tare când salariul minim sau legea privind majorarea acestuia sunt cerute de un partid la guvernare în deplină cunoștință de cauză de starea deplorabilă a finanțelor publice. Pentru că această majorare implică o povară suplimentară asupra agenților din economia reală, adăugând la costurile lor în cel mai nepotrivit moment, acela al probabilei recesiuni tehnice, sau al stagflației. Este nu doar o acțiune care zădărnicește parte din efortul de reducere a deficitului bugetar care a determinat creșterea TVA și a altor taxe, dar va avea efecte și asupra procesului de dezinflație pe care-l va încetini fără doar și poate. Și avem cea mai înaltă inflație din Europa. Determinată de ani mulți de măsuri pro-ciclice luate, ca să o spunem pe șleau, pentru a ține captivă o anumită parte a electoratului.
Ruperea tuturor echilibrelor macroeconomice, cu explozia deficitului bugetar și de cont curent și subsecvent a creșterii inflației s-a produs tocmai pentru că aceste măsuri de ”protecție socială„ au fost luate în lipsa veniturilor care să le finanțeze. Așa am ajuns ca, în pofida unei datorii publice relativ scăzute ca procent în PIB comparativ cu alte state europene, dobânzile plătite anual la împrumuturi să fie echivalentul financiar suficient pentru multe autostrăzi, spitale și așa mai departe, adică bunuri publice pentru care merită să plătești impozite și taxe.
Desigur, este dificil să pledezi ca politician împotriva creșterii salariului minim într-o țară unde cei care votează nu o duc deloc strălucit. Sau să explici că este mereu preferabilă mărirea puterii de cumpărare a actualului salariu alimentării unei spirale inflaționiste. Dar invocarea respectării unei legi în situația de astăzi a finanțelor publice este o ticăloșie. Pentru că toate măsurile care ne-au dus la faliment au fost luate cu ignorarea altei legi, cea a responsabilității financiar-bugetare. Care lege a fost încălcată încă de când datoria publică a ajuns la 40 la sută din PIB. Acum este la 60!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Invit cititorii să vadă și articolul subsemnatului de la adresa: https://tim7.ro/iluzia-salariului-minim/
Dacă schimbul liber de servicii contra bani dintre angajat și angajator ar fi reînnoit în fiecare zi – ba, chiar în fiecare oră – , atunci teoria foarte suplă și foarte estetică a schimbului liber dintre angajat și angajator ar fi și ea o reproducere completă a realității din piața muncii. Dar noi știm că nu putem reproduce realitatea la modul complet printr-o singură teorie. De aceea stabilirea prin lege a unui salariu minim poate împinge societatea în sus, sau o poate împinge în jos. Totul depinde de cunoștința legislatorului în ce privește mecanica din terenul economic și de acel mult clamat „reglaj fin”.
Dar indexarea pensiilor, anual, in functie de rata inflatiei?
Lege cu care se batea in piept PSD…. Nici macar pentru cei cu pensii sub 2000 lei?
Rrrrrushinik!
Pe cine doare la baskă dă buget? Cine a distrus sistematic bugetul sub pretextul protecției sociale, de fapt mită electorală? Cine Câciu a făcut prima gaură în buget, prin subevaluarea cheltuielilor și supraevaluarea încasărilor, doar vreo douăzeci de miliarde euro diferență? Și apoi cine Ciolacu a făcut cheltuieli ”de investiții în primării aka firme de partid” de vreo 250 miliarde lei, plus încă 60 miliarde fondul de urgență al guvernului, mai mult decât au cheltuit guvernele în ultimii 15 ani, inclusiv în timpul pandemiei?
Întreb pentru un preten…?!?!
@Klopo_Tare _ „Pe cine doare la baskă dă buget?”
Cred că puteți să-i spuneți prietenului că pentru redresarea Bugetului au crescut taxele și impozitele, dar nu există nicio măsură de reformă care să ducă la mărirea gradului de colectare.
Dacă „nu există spațiu fiscal” NU este vina cetățenilor care plătesc taxe și impozite [majorate].
Pentru eșecul socio-economic pe care îl trăim este vinovată cleptocrația și marionetele sale de pe scena politică, iar Banca Națională a fost complice – cel puțin prin pasivitate – la prezentul dezastru.
Doare și doare rău pe cei care văd cu le scade puterea de cumpărare de la o zi la alta. Pe cei cărora de Sărbători nu le ajung banii nici de mâncare, pe cei care cheltuie o treime din venit pe medicamente, pe cei care nu le pot cumpăra copiilor hainele de care au nevoie. Și pot să-i bată dacă plâng de foame, dar nu pot sș-i bată pentru că cresc și au nevoie de haine mai mari.
…Dar nu-i doare pe angajații statului, sau pe cei ai Băncii Naționale a României, sau pe „speciali”, indiferent de „specialitatea” lor.
România este statul cu cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană. …Iar unii le spun „Bugetul ar trebui să fie mai mare, pentru ca noi să avem de unde extrage resurse mai multe; ar fi bine ca voi, cei săraci, să contribuiți mai mult la buget.”.
Păi asta am sugerat și eu, doar că dvs. v-ați dat silința să detaliați (cel puțin pentru mine nu era nevoie).
Doar că politicienii ignoră efectele economice pe termen lung ale proverbului ”tot în calul care trage trebuie să dai cu biciul” (biciul fiscal, evident). Pe termen lung se vor întâmpla două lucruri: unu, moare calul (falimentarea micilor întreprinderi, coloana vertebrală a economiei) sau o ia razna calul – fie îți trage calul o copită (revolte/proteste), fie aruncă căruța în prăpastia extremismului – că tot propunea cineva industria calului în epoca Inteligenței Artificiale (mamă, ce eficiență băligoasă!!!)
Primul meu salariu in Germania a fost de 10 DM/ora (5 euroi). Am prins si un februarie cu multe duminici, nu mi-au ajuns banii nici de piine, oricum cistigam mai putin decit ajutorul social.
Pe atunci erau 5 milioane de someri.
Nu exista termenul de salariu minim. Cu timpul a inceput sa se discute de asta. Multi spuneau ca un salariu minim mare ar insemna distrugerea economiei de piata.
Azi salariu minim e de peste 12 euroi, somaju e la vreo doua milioane si e o mare criza de forta de munca, mai ales in domeniile slab calificate, dar si in cele f calificate. Ajutoarele sociale au crescut mai mult decit salariul minim.
Economia Germaniei e la pamint, o avea vreo legatura cu salariul minim? Sau o fi legat de faptul ca joburile merg in China, sau in Bangladej? Pe vremuri aceste joburi migrau in Romania.
PS Am cumparat de la Temu mai multe scule, de reparat tel mobile, de strins robinete etc. Un mester neamt care vine sa-ti spuna ca iti e stricata instalatia de incalzire, fara sa repare nimic, iti ia vreo 700 de euroi. Mai mult, prin Letonia se inchirieaza soti care stiu sa repare cite ceva prin casa.
Mare pacoste e si comunismul asta, sub toate formele.
Lipsa de coerență și consecvență în legiferare și guvernare a clasei politice românești, a partidelor politice nu este o noutate. Chiar I. L. Caragiale, în cunoscutul pamflet ,,1907. Din primăvară până în toamnă”, punea în evidență acest aspect. Referitor la partidele politice, el le caracteriza: ,, Împărțiți în două bande cu pretenții istorice, liberali și conservatori, bande mai nesocotite decât niște seminții barbare în trecere…”, aceste bande schimbă azi legile pe care le-au adoptat ieri, pentru ca mâine să le schimbe pe cele pe care le adoptă azi. Această tranziență permanentă este accentuată de politizarea cvasi totală a personalului angajat la stat. Când vine un nou partid la guvernare, se schimbă tot personalul ,, de la ministru până la moașa de plasă”. Cum să pretinzi, în aceste condiții, stabilitatea raporturilor juridice?
Mda
Sunt bugetar
Dar niciodata salariul meu NU a fost legat de salariul minim.
Toate legile salarizarii unitare nu s-au aplicat niciodata.
Toate esuate
Olguta mai stie?
„…creșterea sau nu a salariului minim în condițiile inexistenței spațiului fiscal”
Se înțelege că salariul minim este doar în mediul public.
Doar că în patria noastră sunt mai mulți angajați cu salariul minim în mediul privat, cam o treime.
Majorarea pensiilor…
Pensia medie netă în România este aproximatic 2500 lei.
Mulți pensionari cu această pensie cheltuiesc o treime din ea pentru medicamente.
Nu știu cât câștigă în prezent experții Băncii Naționale a României, dar este posibil să caut în declarația doamnei expert V Dăncilă, pentru a afla.
Pensia medie in nov.2025 = 2818 lei
Total pensionari pilon 1 (nov.2025) = 4.687.247 din care 2.072.499 pensionari au pensii mai mari de 2900 lei!
Probleme au pensionarii din agricultura, cei cu pensii de urmasi si cei cu invaliditate, ce au contribuit partial sau deloc, a caror pensie este sub pragul de 2900 lei. Totusi cei cu pensie sub nivelul minim garantat (adica 1281 lei), beneficiaza si de indemnizatie sociala (adica 839.431 pensionari), la care se adauga alimente de baza primite de la UE, pe langa cantinele sociale.
sursa: https://www.cnpp.ro/ro/indicatori-statistici-pilon-i;jsessionid=BtMsFQTi-qI4MHB4I0ojd8gpHDN-qsJ8ZSDJTAaEelbncA3ae1jl!-1174661944!1765971133666
Concluzii:
1. Majoritatea pensionarilor traiesc bine chiar daca nu-si permit orice iar cei care nu au contribuit sau au facut-o insuficient, sunt protejati de stat cu ajutoare sociale
2. Majorarea pensiilor o asteapta cei cu pensii nesimtite adica cei 11.788 pensionari „speciali” din care 5.768 magistrati cu pensie medie de 25.416 lei/pe luna, platita de la buget in proportie de 88%!!
Ca fapt divers, statul roman cheltuie anual 1,63 mld lei/an, pentru cei 11.788 pensionari, adica 1% din totalul pensiilor celor 4,6 milioane de pensionari „de rand”….
O eventuala indexare a pensiilor ar trebui sa tina cont de gradul de contribuire la fond si de perioada medie de incasare a pensiei in raport cu speranta medie de viata. Si asta, daca bugetul statului e alimentat de o economie sanatoasa.
@Doru _ „Majoritatea pensionarilor…”
Vă amintesc că pensiile care depășesc 3000 lei se impozitează și se percep contribuții la CASS, deci numărul celor care se află în zona aceasta este mai mare decât o arată statistica.
Apoi, dacă aveți noroc și vă ajută Dumnezeu. iar veniturile dumneavoastră ajung la nivelul de 2900 lei lunar, adică 568 euro, iar 800-900 lei cheltuiți pe medicamente, vă invit să mergeți în piață să vedeți ce puteți cumpăra cu 2000 lei, adică, 392 euro. Din care trebuie să achitați facturi pentru cheltuieli curente. Energie, apă, telefon…
Telefonul vă va fi imperios necesar, pentru că, atunci când înaintați în vârstă și ajungeți „să trăiți bine” cu un venit lunar de 2900 lei, frecvența apelurilor la Serviciul de Ambulanță crește. La fel și gravitatea afecțiunilor de sănătate.
Haine nu vă mai trebuie dacă le păstrați cu grijă pe acestea pe care le aveți când sunteți tânăr. Le puteți ajusta mai târziu, când veți fi nevoit să strângeți cureaua.
Poate ajungeți să vă bucurați de „binele” acesta și dumneavoastră. Acum, din comentariu, se înțelege că „nu trăiți bine”, cu un venit mai mare de 2900 lei.
@Constantin: „…iar 800-900 lei cheltuiți pe medicamente”
Exista asigurari medicale private (cum e CASCO pentru masini), ce deconteaza cheltuieli medicale pana la un anumit prag, contra unei prime anuale modice raportat la costul medicamentelor, sa zicem.
Eu nu mai apuc pensie pentru ca nu va mai fi cine sa contribuie la sistemul public de pensii actual, profund inechitabil si decrepit. Probabil, peste 20 ani, sa zic merci daca voi primi o indemnizatie fixa ca ajutor social de stat. Astazi, la o pensie medie de 2818 lei, ar fi nevoie de 2 salariati cu salariu mediu, care sa contribuie cu 21% la fondul public de pensii, adica 9,4 mil salariati. Bine ca statul acopera deficitul din ce in ce mai mare, din imprumuturi fara acoperire.
Eu inteleg frustrarile dvs, legate de nevoile vietii de zi cu zi dar pensia nu e venit de inlocuire a salariului ci de subzistenta, ce compenseaza cam 40% din puterea de cumparare a salariilor. Din nefericire…
Planul meu de „pensie” se bazeaza pe un mix de economii, asigurari private si investitii si nu tine cont de „indexari”, de „puncte de pensie”, sau de bunavointa statului.
@Doru _ „O eventuala indexare a pensiilor ar trebui sa tina cont de gradul de contribuire…”
Logica acestui enunț se rătăcește în noaptea minții, fără speranță de a răzbate spre lumină.
Permiteți-mi vă rog să explic…
De contribuție șamd. se ține cont la calcularea pensiei în momentul pensionării.
Doar că puterea de cumpărare a pensionarilor (la fel ca a salariaților) scade odată cu inflația. Inflație generată [inclusiv] de creșterile salariale anuale, în urma negocierilor desfășurate pe piața forței de muncă. Pensionarii nu-și re-negociază anual „contractul de pensionare” și nici nu vine vreun fost angajator să le mai dea un spor, ceva, la pensie.
Din acest motiv, pentru că venitul pensionarilor în termeni nominali rămâne constant, iar în termeni reali scade în timp, s-a stabilit prin lege INDEXAREA punctului de pensie ANUAL.
Adică…
Valoarea Punctului de Referință se va indexa, anual, cu inflația și 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.
Ministrul PSD al Tineretului, Manole, încalcă legea.
Domnii de la Banca Naționale predică despre legea reponsabilității fiscal bugetare in timp ce mai fac o comanda de fructe de mare.
https://www.catavencii.ro/banca-nationala-sustine-horeca-in-regie-proprie/
„De exemplu, doar în luna august au cumpărat după cum urmează: carne proaspătă și produse din carne, pentru unitatea din Sinaia, în valoare de 547.000 de lei, achiziție offline făcută de la Comsoradi SRL. Mai apoi, pentru unitatea din Păltiniș, au cumpărat pește proaspăt, pește congelat și fructe de mare cu aproape 70.000 de lei. După care, tot prin procedură offline, că, sanchi, sunt produse cotate la o bursă de mărfuri, au cumpărat prin centrala BNR, tot de la Comsoradi SRL, carne proaspătă și produse din carne în valoare de 3.300.000 de lei. După asta, tot prin metoda specifică, au cumpărat un prim lot de brânză și cașcaval cu puțin peste un milion de lei, de data aceasta de la Olymel Flamingo Food SRL, după care a mai fost cumpărat un lot, în valoare de 285.000 de lei, de la aceeași firmă. Că nu există situație în care e prea mult cașcaval, nu la BNR. Iar după carne și brânzeturi, desigur, BNR a cumpărat și niște legume, cu puțin peste 100.000 de lei, de la aceeași Olymel Flamingo Food SRL, de altfel și singura firmă care a depus o ofertă.”
Si asta după ce au tăcut timp de cel puțin trei ani asistând la dezmățul făcut de guvernele Nicu si Marcel.
Care partid politic este in stare sa puna in practica acestea :
– eliminarea salariului minim pe economie . Salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere .
– eliminarea obligativitatii contributiei la fondul public de pensie . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta din urma sa dispuna liber catre ce fond de pensie ( si cite fonduri de pensie ) se indreapta .
– eliminare stabilirii virstei de pensie prin lege . Fiecare cetatean sa aleaga liber cind intrerupe activitatea profesionala . Intrerupere care poate fi si partiala . Momentul respectiv trebuie ales in functie de sumele capitalizate in investitiile facute pe toata perioada de activitate profesionala si in functie de capacitatea si dorinta de a fi activ .
– guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie ( poate fi numita si altfel ) de 1000 de lei ( de exemplu ) . Pe principiul ca aceasta persoana a fost consumator in economie ( adica a platit prin , faptul ca a consumat , o imensitate de taxe , impozite , accize , ….. )
– orice forma de subventie de la bugete publice sa fie eliminata .
– eliminarea obligativitatii contributiei la FNUASS . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta sa decida liber unde si cite asigurari de sanatate isi face . Guvernul sa asigure numai cheltuiala cu serviciul de urgenta iar pacientul de la urgenta dupa ce va fi stabilizat sa opteze singur ( pe asigurarea / asigurarile sale de sanatate ) catre ce unitate spitaliceasca merge pentru remediere completa .
– guvernul sa nu se poata imprumuta, sa nu aiba acest drept. Sa se limiteze la cati bani aduna
???
Propunerile dumneavoastră nu pot fi aplicate din mai multe motive.
1. Sunt de bun simț, deci implicit inacceptabile de către clasa politică actuală.
2. Presupun o funcționare eficientă a aparatului de stat și a administrației locale. Astăzi aceste aparate administrative nu doar că nu sunt eficiente, dar nici măcar nu lucrează efectiv în interesul cetățenilor, ci al membrilor instituției și partidelor politice.
3. Ar trebui ca românii să îi tragă de răspundere pe politicieni în permanență, nu doar odată la patru-cinci ani. Doar că la politicieni organul răspunderii e așa de mic, că nu poate fi apucat pentru a se trage de el.
As mai adăuga și eliminarea obligativității plății caș, dacă tot suntem economie de piață, angajatul arctrebui să aibe dreptul de a alege ce servicii de sănătate să aleagă, de stat sau private.
Toate cele propuse reprezinta practici de bun simt intr-o societate bazata pe economie libera si concurentialitate in orice domeniu, practici care ar caracteriza un stat profund democratic.
Insa Romania nu este o democratie si se bazeaza inca, din punct de vedere politico-economic, pe practici care par a fi mai degraba de tip comunist.
Pentru mine, Guvernatorul BNR și eșalonul de experți de acolo reprezintă continuitatea unei viziuni în care stabilitatea macro este zeul suprem, chiar dacă sacrificiile sunt făcute de cei mai vulnerabili. În comunism, mi se cerea solidaritate pentru „achitarea datoriei externe” sau „construirea societății multilateral dezvoltate”.
Astăzi, mi se cere solidaritate pentru „țintele de deficit” și „ratingul de țară”. Metoda este similară: se invocă un „bine superior” pentru a justifica o nedreptate individuală. Acești experți „nu văd” inechitatea legală pentru că ei nu operează cu noțiuni de etică, ci cu fluxuri de capital. Daca este sa discutam despre pensie, vechiul sistem aplicat intre 2010-2023 (cu indicele de corecție aiuritor) era un furt silențios, pe care puțini îl înțelegeau, dar care convenea bugetului pentru că era ieftin. Noul sistem pe care il criticati este o reparație zgomotoasă, care costă enorm și care este percepută ca un cadou, tocmai pentru că adevărul matematic din spate este complicat de explicat maselor. Statul a folosit excesiv termenul de „mărire a pensiilor” în loc de „recalculare pentru echitate”.
In realitate, este extrem de simplu: dacă punctul de pensie este „oglinda” contribuției, atunci valoarea sa trebuie să fie universală, nu terfelită prin un indice de corectie acordat o singura data. Orice expert care invocă doar „sustenabilitatea bugetară” pentru a justifica menținerea unei inechități ignoră faptul că bugetul nu poate fi echilibrat prin încălcarea drepturilor de proprietate (pensia fiind considerată un bun patrimonial protejat).
Inflația din România, cea care afectează puterea de cumpărare, este o consecință directă a deficitului bugetar. Cei din băncile centrale cunosc lucrul acesta și încearcă să explice, după puteri, că stabilitatea macro este esențială pentru păstrarea puterii de cumpărare, care atunci când scade afectează pe toată lumea, dar în primul rând pe cei cu venituri mici. Aceasta este inechitatea. Eu nu am spus că salariul minim nu trebuie majorat sau pensiile nu trebuie indexate. Eu am spus că măririle de salarii și pensii au fost făcute cu mult peste inflație ani la rând, fără ca economia să dispună de resursele financiare necesare, pe bani împrumutați la dobânzi mari, care nu mai pot fi ignorate, pentru că datoriile trebuie plătite. În textul de mai sus, nu dau un verdict, ci expun o opinie cu care cititorii pot fi sau nu de acord.
Când spuneți „măriri de pensii au fost făcute cu mult peste inflație ani la rând”, asta este exact ce am susținut: folosiți excesiv termenul de „mărire a pensiilor” în loc de „recalculare pentru echitate”. Hai să exploram logic „măririle de pensii peste inflație”. Evident că asta nu s-a întâmplat la „indexarea anuala cu inflația”, atunci când s-a făcut o astfel de indexare, nu-i așa? Dacă vă referiți la mecanismul introdus prin noua lege a pensiilor, el nu a fost un cadou „peste inflație”, el a corectat o inechitate cronica de 13 ani. Adică cu siguranță înțelegeți că un pensionar care s-a pensionat in 2023 cu un indice de corecție 1.41, avea o pensie cu 41% mai mare decât pensia unui pensionar din 2010 care avea aceleași puncte contributive. Si vă întreb foarte serios: credeți ca un om „zdravăn la cap” care citește Constituția României ar putea spune că vreme de 13 ani mecanismul „indicelui de corecție aplicat o singură dată” a fost constituțional? Care era alternativa, „curat neconstituțional până in 2100, dar avem grija la inflație”? Sau poate alternativa era ca statul să micșoreze pensia celui cu indicele de corecție 1,41? As putea susține asta!…dar doar dacă acel indice de corecție ar fi fost un cadou, pe când el era gândit sa facă o corelare cu evoluția salariului mediu brut, existând argumente pentru care se face o astfel de corelare (inclusiv in legea actuala acest mecanism există!). Si atunci ce vreți sa mă convingeți cu „măriri de pensii peste inflație”, că rezultatul matematic este așa? Da, dar este exact cum te gândești, la nivel de individ, când ai plătit o datorie veche de 13 ani si salariul de luna aceasta nu iți mai ajunge!
Un ultim amănunt: din perspectivă aritmetică, atât eu cât si Guvernatorul BNR returnăm sistemului de pensii o sumă lunară (prin CAS-ul din salariul actual) care acoperă integral valoarea pensiei și lăsăm și un surplus pentru alți pensionari. Totuși, sper ca nu acesta va fi modelul viitorului dorit de BNR, în care fiecare își „plătește singur pensia”, ca un mod de a stăpâni inflația!
Din cele ce cunosc eu deficitul bugetar nu cetatenii il provoaca ci guvernantii mincinosi si hoti .