joi, februarie 9, 2023

Legi fără de lege

       Ieri, la ora 20, s-a încheiat ”consultarea publică” organizată de Ministerul Educației cu privire la cele două Legi ale Educației Naționale. În total, această ”consultare” a durat 6 săptămâni, în intervalul dintre 13 iulie și 24 august, adică exact pe perioada vacanței legale a majorității cadrelor didactice. În felul acesta, posibilitatea lor de a se întâlni și de-a dezbate în mod real (adică discutând în grupuri) prevederile noilor legi a fost redusă până la inexistență. Rămânea ca oamenii să scrie individual, la o adresă de mail oficială. Aceasta e o modalitate neutră de a spune că opiniile profesorilor nu contează, căci fiecare – luat în parte – exprimă doar un punct de vedere și aceasta e ușor amendabil sub semnul parțialității lui. Pentru a preîntâmpina obiecțiile, Ministrul a organizat câteva întâlniri fie personale (dar sau la nivel politic, sau la cel administrativ: cu inspectori sau rectori), fie online (însă unde nu funcționa sonorizarea, sau erau prea solicitată platforma, iar timpul de intervenție al celor ce aveau ceva de spus era redus la câteva minute). În aceste condiții e greu de imaginat că poate exista o dezbatere reală asupra prevederilor punctuale ale unor documente care numără, împreună, 285 de pagini. Cu trei zile în urmă, 70, apoi 100 de intelectuali publici – majoritatea profesori în diverse forme de învățământ – i-au cerut Ministrului prelungirea termenului de consultare, motivând-o, pe de-o parte, de situația efectivă a cadrelor didactice (multe dintre ele aflate în concediu), pe de alta de importanța acestor legi și de nevoia de a analiza temeinic prevederile care vor influența destinul a sute de mii de elevi.

            Răspunsul Ministrului – venit tot ieri – a fost la limita grobianismului: a menționat propriile ”dezbateri” din acest interval (fără ca ele să fi fost realmente publice, adică anunțate din timp, deschise oricui sau măcar înregistrate, de așa manieră încât să poată fi urmărite de toate cadrele didactice interesate), i-a redus la irelevanță pe semnatari (făcându-i o zecimală din numărul totalului profesorilor și, în felul acesta inducând – în mod falacios – ideea că majoritatea e de partea lui) și, în fine, categorizându-i ca fiind ”un grup de interese”. Întrucât și eu am semnat această scrisoare, fie-mi îngăduit să spun că pe mulți dintre semnatarii ei nu-i cunosc nici măcar după nume. Însă cred în onestitatea lor, dat fiind că a cere o judecată temeinică asupra unei legi ce antrenează consecințe la scară mare și în timp mi se pare a fi o dovadă de pertinență civică. Iar a-i taxa, suveran, pe oamenii care se adresează politicos și într-un context instituțional cu o cerere îndreptățită, ca ”grup de interese” e, din punct de vedere civic, o impertinență. Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Andrei Cornea, Lazăr Vlăsceanu, Andrei Oișteanu și atâția alții n-au fost numiți astfel nici măcar de Ion Iliescu! O asemenea calificare jignitoare la adresa întregii societăți civile dă măsura felului în care gândește un om mic aflat temporar într-o funcție mare: pentru el, peste tot, sunt numai ”grupuri de interese” cărora fie trebuie să le facă jurămaânt de vasalitate și pe care fie trebuie să le cumpere, fie să le elimine. Cam aceasta e gândirea Ministrului Educației din România lui 2022! Ceva ce seamănă cu logica lui Stalin, care peste tot vedea doar ”centre contrarevoluționare” și ”comploturile” lor.

            Probabil că Ministrul Cîmpeanu cunoaște – din proprie experiență – ce sunt ”grupurile de interese” și cum devin acestea vehicule ale puterii, căci Legile  pe care ni le propune pentru ”dezbatere” chiar par a fi opera unor asemenea ”grupuri”. La capătul ”consultării” Ministrul ne-a anunțat o singură propunere pe care pare (deocamdată nu mai mult de-atât) s-o ia în considerare: aceea ca ”cei renunță unilateral la titlul de doctor” să restituie în timp de 30 de zile ”contravaloarea serviciilor de şcolarizare pentru programul de doctorat, în integralitate, pentru perioada finanţată şi în cuantumul finanţat de la bugetul de stat”. Și acest lucru e tot atât de clar precum toate celalalte formulate public de Sorin Cîmpeanu. Ce să înțelegem de aici? Că un absolvent de doctorat cu taxă restituie ceva pe care – în mod normal – tocmai taxa plătită de el în anii în care a fost doctorand era menită să-l acopere? Sau că plagiatorii (cine altcineva s-ar gândi să renunțe la titlul de doctor?) au fost benefeciari de subvenții de stat pe perioada când se presupunea că-și scriu teza (evident, în paralel cu salariul)? Poate n-ar fi zadarnic să vedem dacă nu cumva ”genii” ale nației precum Primul Ministru, Ministrul de Interne sau cel al Educației au primit burse sau scutiri de taxe (plătite din banii publici) pentru a-și compune ”opera”, trecută mai apoi la ”secret”. Și apoi s-ar cuvenit ca Ministrul Educației, dimpreună cu colegul dânsului de la Interne, să ne explice cum poate fi secretizată o lucrare care se prezintă în susținere publică. De când e doctoratul – din Evul Mediu – și în toate legile (inclusiv ale noastre) susținerea tezei candidatului la titlul de doctor e publică și la ea poate participa oricine. Cum poate fi secretizată o lucrare care, mai întâi, a fost prezentată – oficial – în public?! Să ne explice Ministrul!

            Această ”măreață idee” i-a venit celui ce conduce învățământul în urma faptului de-a fi ”dezbătut la Braşov, împreună cu reprezentaţi ai Partidului Naţional Liberal din toate organizaţiile din ţară, cele două proiecte de legi ale educaţiei care transpun Proiectul ‘România Educată’.” Altfel spus, în antepenultima zi a consultării, singura observație pe care Ministrul anunță că și-o însusește vine de la un partid politic: întâmplător, cel din care (în acest mandat!) face și dânsul parte. Mai nou ”consultarea publică” a ajuns discuție în cadrul partidului? Și, să fiu iertat, dar un partid politic – al cărui scop declarat este obținerea puterii în stat – nu e tot un ”grup de interese”?! Din miile de mesaje care, bănuim, au fost trimise Ministerului în săptămânile de ”consultare” nici unul nu i-a atras atenția Ministrului? Dacă partidul e considerat a fi un eșantion reprezentativ la scară națională a tuturor profesiilor – inclusiv a celei de profesor – atunci la ce bun jocul de-a ”consultarea publică”? Și ce am aflat în urma discuțiilor din partid? Că cei ce vor să scape de urmărirea penală pentru plagiat au de plătit o taxă civilă reprezentând contravaloarea studiilor. Adică, dacă au fost în sistemul de doctorat cu taxă fără frecvență, câteva sute de lei. Sau – cine știe? – în alte forme, câte va mii de lei. Pe scurt valoarea unui timbru fiscal care-i exonerează de orice altă urmărire.

            Dar problema celor care vor să renunțe – din rațiuni evidente – la titlul de doctor nu e aceasta, ci faptul că acest titlu are efecte legale. Pe baza lui se avansează în carieră (inclusiv – sau mai ales – în cea militară), se accede pe anumite posturi și se primește o retribuție la fiecare salariu. Cu acestea toate ce facem? Căci – mergând pe logica propunerilor PNL-ului – ar trebui ca împricinatul (cel care vrea să renunțe la titlul de doctor) să le restituie și pe ele. De pildă, dacă e militar, să fie degradat și, inevitabil, deferit Curții Marțiale pentru atingerea adusă onoarei corpului ofițerilor. Și, încă mai înainte de aceasta, pus să dea înapoi toate sporurile primite din momentul în care a beneficiat de indemnizația de doctorat. Pentru că acestea sunt veniturile adevărate care constituie o pagubă pentru stat. Sau vom fi în situația în care omul care va renunța la titlul de doctor va da înapoi universității la care și-a susținut teza câteva sute/mii de lei, dar va continua să încasesze – și după renunțare – sporurile doctorale (pe baza ”principiului bunului dobândit”)?!

            În fine, s-ar fi cuvenit ca Ministrul Cîmpeanu să ne lămurească și ce înseamnă renunțarea la titlul de doctor. Unde, în lume, mai există așa ceva?! Cum să le explice străinilor un tânăr aflat la studii o asemenea măsură legală? Doctoratul ca atare nu e Doctorat Honoris Causa. Acesta din urmă e un titlu onorific, acordat de senatul universităților celor pe care această instituție îi consideră meritorii și nu are nici un fel de efecte juridice sau economice. E, pur și simplu, un titlu de prestigiu. Dacă cel care l-a primit consideră că universitatea care i l-a acordat e una cu care nu dorește să-și asocieze numele, îl poate refuza. Doctoratul, în schimb, reprezintă încununarea parcursului formator al unui cercetător și e modalitatea prin care numele consacrate ale domeniului său îl primesc în rândul lor. E rezultatul unei munci temeinice și validarea acestei munci de către comunitatea magiștrilor. A renunța la el, revine la a anunța că munca celui care renunță la el n-a fost chiar muncă și că cei care i l-au acordat n-au fost chiar magiștri. Ar fi fost de așteptat ca școlile doctorale, în ansamblul lor, să protesteze împotriva unei asemenea măsuri care le batjocorește demnitatea.

            Nu o să reiau lucrurile care, în ultima lună și jumătate, s-au formulat în spațiul public (nu pe site-ul Ministerului, nici la reuniunile de partid – deși nu contest faptul că inclusiv în aceste medii se vor fi spus și lucruri cu cap) pe seama Legilor Educației. Discuția lor, care a angrenat o mulțime de oameni, ce și-au sacrificat din timpul vacanțelor pentru citi, judeca și formula opiniile e unul din puținele lucruri bune ce se pot spune despre educația ultimilor ani. Maratonul Educației (care se găsește pe canalul de Youtube al d-lui Cristian Presură), Scrisoarea celor 100, intervențiile publice ale d-lor Nicolae Manolescu, Lazăr Vlăsceanu, Mircea Miclea, Ciprian Mihali, Ioan Alexandru Tofan, Adrian Muraru și alte atâtor altora, precum și comentariile multor cadre didactice și cetățeni arată că problema e reală și că oamenii sunt dispuși a-și pune competența în slujba căutării unui răspuns la blocajele învățământului românesc.

            Legile propuse de Ministrul Cîmpeanu sunt strâmbe: în bună măsură plagiate, marcate de multiple tentative de a veni în ajutorul celor care au fentat sau fraudat studiile temeinice, foarte atente cu ”stabilizarea” funcțiilor de conducere și deloc interesate de elevi și de dascăli. Iar faimoasa ”Românie Educată” pe care se bazează e la fel de consistentă ca un discurs liber al Primului Ministru. Legile acestea sunt hibridul monstruos născut din încrucișarea dintre un vid solemn și un ghem de interese. Partea proastă e aceea că ele vor apăsa pe viețile a sute de mii de nevinovați. Și vina lor o vom purta cu toții.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Un eseu foarte bine gandit si argumentat al autorului. Pentru mitocania dovedita fata de cei 100 de intelectuali ar trebui sa isi depuna demisia. O dovada ca guvernantii si seful cel mare nu dau doi bani pe cartea adevarata si pe intelectuali. La cum gandesc si vorbesc acesti guvernanti nu ne putem astepta la lucruri bune.

  2. Problema are o rezolvare simpla, noua lege ar trebui sa aibă un articol unic:
    ART. 1 Se abroga toate legile adoptate ulterior ca amendamente la Legea 1 din 2011.

  3. Unul dintre scopurile principale ale legii și grabei adoptării ei este spălarea lui Ciucă.
    Un altul este perturbarea profundă a sistemului de învățământ.
    Măsura renunțării la titlul de doctor în științe și restituirea taxelor de școlarizare pe perioada doctoranturii este jos-șmecherească. Este ca și cum un violator, dacă i-ar plăti victimei contravaloarea hainelor rupte și a îngrijirilor medicale ar fi absolvit!!! Și toate avantajele MATERIALE obținute în baza fraudei? Promovări, sporuri salariale, participări în comisii etc.?
    Nici măcar USR-ul n-a luat foc.
    Un alt scop al legii este cuerirea universităților de … grupurile de interese! Luați-i pe toți rectorii, prorectorii și decanii din RO și uitați-vă la performanțele lor științifice: mici înainte de urcarea în funcții, extraordinare după, cu foarte mici excepții. Individualitățile, neafiliații la … grupurile de interese vor fi marginalizați, iar unii vor fi dați afară sau vor pleca. Știți ce înseamnă ocuparea unor catedre întregi de către impostori de facto, performanți în formă? Înseamnă simplu: cel puțin 50 de ani de strâmbătate.

    (Dacă vă veți întreba colegii înfipți prin comisii pe la București, veți afla ceea ce eu știam cu mult timp înainte de a se lansa „discutarea publică” a „legii”: băieții se grăbesc! Dezbaterea e un simulacru și un test totodată, iar rezultatul testului, până cum e ăsta: Băieți, ține, opoziția e slabă, mergem mai departe!!!!)

    • USR-ul nu mai ia foc de foarte mult timp si pare foarte intimidat. Daca dati pe anumite canale TV sunt injurati de dimineata pana seara si sunt numiti responsabili pentru toate relele din aceasta tara. Sigur, au dovedit multa imaturitate, au fost nepregatiti, nu au fost uniti, in fine, cam tot ce te poti astepta de la niste oameni fara experienta care incearca sa faca ceva. Dar cantitatea de ura care li se varsa in cap este absolut socanta.

      • Nu, dupa parerea mea nu e socanta. Pentru ca USR-ul este singura alternativa la politica de astazi din Romania (nu vorbesc de performanta, pentru ca n-au apucat sa „performeze”, au fost scosi de acolo cand Johannis si-a dat seamam ca nu pot fi controlati). PSD si PNL sunt cele doua fete ale aceluiasi sistem, fie impreuna asociate la guvernare, fie una la guvernare si cealalta intr-o asa-zisa opozitie. UDMR sau AUR nu putem spune ca sunt alternative. Asa ca e normal ca USR sa fie atacat din toate partile.

  4. Cred ca e specific Romaniei aroganta celor ajunsi in functii de conducere sa mimeze o anumita democratie, dar de fapt sa faca ce vor ei. Se mai intimpla si pe aici http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2022/08/duamne.html
    O sa mi-o iau din nou… misogin e numele meu.

    La fel de specific Romaniei e si problema doctoratelor. Si asta va dainui atita timp cit titlul de doctor e onorat financiar, sau e o conditie pt promovare. Cindva a fost o intentie buna, sa se promoveze cei cu carte, intre timp a ajuns ce era din totdeauna, sa se promoveze cei cu pile.

    Probabil va trebui ceva schimbat. In primul rind doctoratul sa fie o chestie personala, cam asa era pe aici acum vreo 15 ani, dar si aici s-a mai schimbat. Cunosc destui care si-au facut doctoratul pe aici. Nu erau finantati cu nici un cent pt doctorat. Daca aveau marele noroc sa aiba un proiect aprobat si din care sa scoata un doctorat era problema lor. In principiu lucrul la doctorat se facea in timpul liber. Multe doctorate erau insotite de patente de inventie, asa se scotea in evidenta caracterul de noutate. Sigur ca erau si exceptii, mai ales in domeniul uman, unde interveneau, pe ochi frumosi, „organizatii” de oameni de bine care bagau bani in anumite persoane de viitor. De ex si Annalena Baerbock min noastra de externe a fost sustinuta financiar pt doctorat, dar nu a reusit pina la urma.

    In al doilea rind sa se renunte la suplimente de salariu, doar ca cineva detine doctorat. Salariul trebuie sa fie rasplata muncii depuse nu rasplata unor titluri.

    In concluzie, daca scoala, chiar si facultatea, fac parte din educatia oarecum necesara si chiar obligatorie pt o societate, /desi modelul american e cumva altfel), si deci poate fi finantata de societate, doctoratul e mai mult o mindrie personala si nu trebuie suportat de bugetul de stat.

    • Neamtule, Rombac a fost platit (nu stiu daca partial sau complet) in barter cu tagla. S-a intimplat sa-l cunosc acum 20 de ani pe unul dintre cei care au lucrat la contractul ala. Meserias bun de moda veche tipul. Si aproape sigur nesecurist. (Am eu nas la de-astia, a trebuit sa mi-l dezvolt de cind m-a/ne-a turnat un coleg de liceu ca ascultam muzica la Europa Libera).
      Oricum, UK avea o datorie comerciala la nu stiu ce tara africana si i-au convins pe aia sa o stinga cu tagla romaneasca. Proasta, n-aveau ce face cu ea, a fost incarcata la Galati si trimisa direct in Africa. Cine stie prin ce jungla rugineste de atunci.

      • Eu auzisem de trenuri de prune uscate. Chiar ne amuzam stiind ca prunele uscate se folosesc atunci cind sunt ceva probleme de digestie. Dar, sa ma scuze d-l Maci, nu vreau sa deviez discutia.

  5. Trebuie de la inceput afirmat cum aparitia titlui de Doctor in ….. nu este obtinuta prin decizia personala a celui care primeste acest titlu ,ca finalitate a existentei unei Teze (lucrari personale ) de Doctorat . Parcursul obtinerii unui astfel de titlu si al recompenselor oferite titularului de drept al Tezei de Doctorat sunt si ele cunoscute .Sunt cunoscute si legile ce au fost uneori , in anumite perioade, permisive atunci cind vorbim de termenul de plagiat si sunt cunoscute si persoanele care in acea perioada au obtinut astfel de diplome cum la fel de bine cunoscute sunt si persoanele ce au facut parte din parcursul redactarii lucrarilor de Teza si a deciziei finale ce a oferit titlul de Doctor unui Doctorand .Dincolo de perioada scurta de timp ,ce poate fi considerata ca minimala , problema ce decurge din textul de fata o reprezinta raspunsul dat de catre Ministrul actual al Invatamintului ce nu ofera satisfactie celor o suta de semnatari ai documentului sau asa pare a fi daca este sa extindem cerintele din text ca aprobare a celor 100 de semnatari .Intrebarea este una singura .Pina unde ne putem duce cu pedepsele si cine are dreptul de a pedepsi presupusele plagiate evident doar cele care au incalcat legea la zi a momentului aparitiei ? Raspunsul este si el simplu de aratat . Justitia este cea care decide si nicidecum diferitele comitii si comitete ,ce s-a vazut in clar, de-a lungul timpului , ca pot fi folosite politic .Legile Invatamintului inca nu au trecut de votul Parlamentului si nici de aprobarea , validarea , Presedintelui natiunii .Sa asteptam forma finala .Legea nu poate fi considerata in intregime gresita ea poate fi imbunatatita .

    • Stimate samaritean dupa cum se vede ati devenit mare expert in educatie, probabil unul cu care s-a consultat actualul ministru! Rolul si functia unui minister si ministru este acela de a crea acele instrumente de control prin care se respecta legile. Acum numai avem nimic iar legea propusa este una care nu merita nici doua parale. Va sfatuiesc sa va duceti la ministru poate va miluieste cu vreo functie!

  6. Consultarea a fost special facuta in perioada vacantei. Chiar daca cei care au semnat scrisoarea se adresau cu o luna in urma, rezultatul era acelasi. Consultarile acestea sunt praf in ochi , o mimare a democratiei, nu tine nimeni cont de ele. Si totusi dezbateri au existat! Nu au exultat diversi rectori ca nu mai avem nevoie de CNATDCU? Nu a spus Ioan Aurel Pop ,presedintele acestei comisii , ca e caduca, incasand bani de vreo 2-3 ani pentru functia asta? De ce n-a zis ca e caduca la inceput,cand a fost uns?
    Ce as fi facut eu daca eram ministru?I-as fi invitat imediat pe toti la minister sa discutam, din respect macar. Nu s-a intamplat asa, fiindca Campeanu este un interlop politic pus special acolo sa serveasca diverse interese de partid si nu numai. Nu le mai enumar ca sunt mult prea multe si stiute,s-au scris articole intregi pe Contributors numai pe tema asta. Gabriel Liiceanu a spus in 2020 ca “numirea recentă a lui Sorin Câmpeanu la Învățământ este de-a dreptul impudică la scară națională” , si iata ca are dreptate. Mai adaug doar ca legile educatiei dezbatute in vacanta,trebuie respinse in integralitatea lor si nu imbunatatite. Din nou Gabriel Liiceanu a zis despre Romania Educata in 2019 : “E ceva mult mai dramatic decât un eşec/ Nimeni nu poate să ştie cum vom ieşi din depresia de stat mafiotizat în care ne aflăm” .Pe scurt,scrisoarea a fost inutila . Presedintele, guvernul, partidele nu vor sa discute cu cei care le spun adevarulin fata- trasatura principala a unui stat esuat.

    • Lumea a votat, simultan cu PSDNL55%, PNLUSDMR 5x% si alte posibile combinatii de 5x%. Curios e ca cei mai indignati pe guvernul de azi sunt exact USR, cei care au demisionat in grup din guvernul PNLUSRUDMR51% si nu au lasat in urma nicio alta pisibila varianta de guvernare, AUR fiind, pe fata (spre deosebire de USR), doar o sursa de criza.

      • Poftim? Pai conditia USR-ului (infantila, admit) era fara domnul Citu! Este domnul Citu prim-ministru? USR-ul era gata sa il accepte pe domnul Ciuca dar aceasta varianta nu a fost niciodata propusa. Mesajul USR a fost ca domnul Citu nu comunica bine, ia decizii discretionare si ei vor sa continue coalitia dar cu alt prim-ministru. Eu ii acuz de infantilism nu pentru ca ar fi spus ceva gresit, totul era absolut corect: domnul Citu era o catastrofa. Ii acuz de infantilism pentru ca ar fi trebuit sa inteleaga ca ei sunt la putere alaturi de niste mafioti, ca presedintele are o viziune arhaica despre guvernarea Romaniei, in fine, ar fi trebuit sa inteleaga ca este esential ca ei sa ramana la guvernare, oricat de injurati si demonizati ar fi, pentru a mai face cate ceva. In rest, este absolut clar pentru orice persoana onesta, conditia USR-ului era ca domnul Citu sa plece, intre timp domnul Citu a plecat, nu mai e nici macar presedintele PNL. Scufundarea PNL in ridicol este completa dar este tratat indulgent de media.

      • Subscriu la ce spuneti. Dar vad ca sustinatorii usr sunt niste talibani ca si cei de la aur. Citez „popor ticalosit ce sunteti”!. Chiar asa ,toti care nu am votat usr, suntem niste ticalosi? Adica usr e perfect,si e departe sa fie, si toti ceilalalti ticalositi? Nici de la aur n-am auzit asa ceva.Nu suntem,poate cei care scriu asa ceva,datorita fanatismului lor! De aceea, usr ca partid a disparut practic…si ne-a lasat ,prin „marii” ministrii ai santatii pe care i-a avut,vreo 6 milioane de doze vaccin de covid care vor fi aruncate la gunoi!Numai anul asta! Sigur au contribuit la asta Catu, KWI,care asta vara deja invinsesera deja pandemia….Ce a urmat….procuratura se va seziza,poate, peste vreo 10-20 de ani.

    • „popor ticalosit ce sunteti.”
      ăsta e motivul pentru care usr nu o să facă prea mulți pureci prin politichia românească. poporul e ticăloșit iar dânșii le propun niște sfinți care să le dea legi. păi cum să votezi uși de biserică dacă ești un păcătos inveterat? ca să nu mai zic de atei, niște vicioși aparte și reacționari năbădăioși greu de re-educat, că ăstora le repugnă orice tentativă de auto-sfințire. hai gata, faceți voi marș in lada de gunoi a istoriei, dragi tovarăși puritaniști.

  7. ,,Draga”,
    d-le Maci!
    1.Chiar sa nu se inteleaga ca stagnarea economica si sociala a Romaniei nu poate fi ,,vehicol” sau ,,ocazie” de a reforma educatia-invatamintul?
    In lipsa unui ,,proiect de tara” care sa propuna (si asigure) un decolaj economic-industrial major (in locul ,,consumerismului” care ,,iata” ca in vremuri de dezastru inflationist asigura indestularea bugetara) care pot fi reperele si liniile de schimbare pozitiva a sistemului educational in integritatea sa?
    In situatia de azi, orice reforma este doar un pas discutabil intr-o directie in care imaginatia politica, iar nu cercetarea stiintifica propune diverse masuri, fara legatura cu o evolutire economica si sociala pozitiva!Asa ca ce rost putea avea o dezbatere reala?
    Cita vreme Romania nu cunoaste o reforma economica majora, de ,,LIBERALIZARE a intrarii capitalului strain financiar-industrial” care sa faca din tara noastra un tigru economic-industrial, sistemul educativ nu are cum sa fie ,,indrumat si reglat” in directia raspunsului adecvat la cerintele pietei muncii societatii industriale.
    2.Strategile Romania ,,20″, 30, 40 sau ,,5o de ani” sint lucrari ,,academice” care nu au repere concrete de orientare sau indrumare a invatamintului si educatiei, deoarece sint lucrari teoretice ,,ravisante” – a caror implementare si ,,desfasurare” in timp real s-a dovedit imposibila, cazul fiind acelasi ca al sutelor si miilor de strategii teoretice platite cu ,,bani buni” unor cercetatori (in special institutionali) care isi justifica astfel statutul stiintific.Nu si pe cel de ,,constructori” al ,,noii economii” a dezvoltarii economice-industriale rapide.
    Meritul si rezultatul lor, este doar stagnarea economica-industriala de peste trei decenii a Romaniei!

  8. Faptul că o persoană a muncit și a susținut un doctorat este o problema personala de self – development. Cum folosește acel doctorat este problema, nu daca îl deține sau nu.

    Companiile private din Ro nu au vreo treabă cu doctoratul unui angajat. Folosind formularea: „sporurile de studii și vechimea sunt incluse in salariul de bază”, oamenii sunt angajați pentru munca, nu pentru titluri. Diploma de doctor este irelevantă. Unii mai agata ‘PhD’ la semnătură daca orgoliile lor au nevoie sa fie satisfăcute.

    Problema în administrație este legea de salarizare care leagă evaluarea și recompensarea muncii de titluri și diplome, nu de performanta. Nu exista fișe clare ale posturilor, nu exista KPI-uri clare, evaluarea și salarizarea depinzand de vechime, de subiectivitatea șefului și, mai nou, de diplome.

    Legea învățământului trebuie sa se ocupe de organizarea studiilor doctorale, nu de modul de salarizare a celor cu diplome. Sa se ocupe ca aceste studii sa fie organizate și susținute corect, ca cei de la evaluarea titlurilor sa o facă corect, samd. Sa găsească mecanisme control, de reacție în cazul unor fraude, de coerciție și de evitare pe viitor.
    Salarizarea și beneficiile nu ar trebui sa fie problema legii învățământului.

    In cazul unei diplome declarată de tribunal falsa/fraudata, renunțarea la beneficiile aduse de doctorat s-ar putea face prin retragerea unilaterală a diplomei de la serviciul salarizare, pentru că diploma își pierde valabilitatea. Studiile nu mai sunt validate de diploma, sporurile și beneficiile care deriva din diploma nu mai pot fi acordate. Retroactiv, salarizarea anterioară este corectă, pentru că diploma este considerată, până la decizia tribunalului, corecta.

    Diploma este un act personal de care o persoană se poate folosi, sau nu. Orice act personal se poate schimba sau contesta doar la tribunal. Daca funcționării de la Starea Civilă greșesc, măsurile de control, coerciție și evitare sunt masuri interne Stării Civile. Dar Starea Civilă nu are puterea de a declara un act personal fals sau fraudat. Îl contestă in instanță.

    • O basca plina de prostii ai indrugat mai sus. Auzi la el, diploma de doctor (chiar si luata pe neveu) e o problema „personala”. Ma sperg de ris!
      Dar daca te omoara cu masina un smenar cu scoala auto luata pe spaga, e tot o problema personala a celui ce te face nefiinta, sau devine post mortem si ultima ta problema? O problema comuna, una de securitate nationala a unei societati bolnave de coruptie?
      Ca tine, e plina tara de ginditori „libertarieni” de dreapta. Ai un banuc, esti relaxat, de ce sa gindesti mai mult la profunzimea unor consecinte?

      • ce legătură există intre școala de șoferi, examenul (organizat de stat) pentru carnet și doctoratele (organizate de stat) plus libertarienii? păi un „am decat” probabil funcționar de stat care are o bâză pe ăia de dincolo de gard (=libertarienii, nu știe el ce-s ăștia, dar sigur îs necuratul) și se sparge de râs pentru că tocmai îl gâdilă un subaltern.

        Iată ce produce educația de stat: mici ceaușești care se distrează cu vacanța mare in timp ce, grijulii față de societate – vai de mine, analizează cu aer pedant „profunzimea unor consecințe”. Nu cumva în școala publică se folosesc prea multe cuvinte pentru capacitatea (limitată natural) unora de înțelegere? Uite d-aia zic că învățământul obligatoriu finanțat de stat ar trebui să fie de 4 clase, că risipim orzul pe gâște, că pur și simplu prea mulți oameni făcuți să dea cu sapa ajung să îngroașe rândurile bugetărimii și să spargă societatea cu incompetența lor veselă.

        • Da, aveti dreptate! Pentru cei care nu stiu, pana in 1945, faceai obligatoriu 4 clase,(de la 7 ani) aveai apoi un examen de trecut. Aveai note bune, mergeai catre 7 clase, daca erai sarac, primeai bursa si faceai internat. Daca nu, mergeai la scoala de arte si meserii. Patru ani, invatai carte si meserie, dupa care ajungeai in o fabrica, uzina, firma, sub indrumarea unui msistru, faceai 3 ani de invatat la locul de munca, si apoi aveai diploma ca stapanesti bine meseria respectiva. Acum scoala ii tine pe toti si avem nevoie sa cheltuim banii aiurea din educatie. Nu toti copii sunt dotati la fel de la mama natura.

  9. Completez comentariul meu anterior:
    Legea ar putea sa cuprindă clar criteriile de evaluare a unei diplome. După ce o diplomă este contestată la tribunal, legea să cuprindă clar care sunt criteriile după care ea poate fi declarată falsa (falsificare foi matricole, falsificare nume, numre, note samd) sau fraudata (obținută în mod fraudulos). Daca nu sunt specificate aceste criterii clar, judecătorul poate lua propria decizie în urma probelor și a propriei conștiințe.

  10. Cum ar arata o lege a educatiei la elaborarea careia ar participa si mediul economic ? manageri de firme, ingineri si specialisti care zilnic se lovesc de probleme cauzate de lipsurile a fortei de munca calificata.
    Discutam de doctorate, parca aste ne-ar arde cel mai mult la degete !! cati sunt afecati de acesta problema ? cateva sute de indivizi iar sute de mii de elvi asteapta solutii pt viitorul lor profesional.
    Este nevoie de investii in industrie, infrastructura, energie, nu avem muncitori, apelam tot mai mult la personal din Asia iar intelectualitatea romanesca discuta de reforme care nu tin cont de realitatile tarii, de necesitatile economiei.
    N-am nimic cu intelectualitatea romanesca, poate i-ar sta mai bine sa sa caute dialogul serios cu mediul economic decat sa discute despre lucuri care se pot rezolva pe parcurs si cu alte ocazii, ce facem cu elevii ? cum le dam acestora perspective ??

    • @Ursul Bruno, realist, că de obicei!
      Doctoratele sunt despre orgolii și astea sunt zornăitoare. Munca e pentru … Cine este interesat de munca in Ro? Orgolii versus munca, cine câștigă?

      • Uite ce bine te asezonezi cu ursul bruno, vezi…? Ce mai conteaza ca sint putini doctoranzi, bagam masiv cu „mediul economic” si cu „piata libera” si am rezolvat-o.

        • @am decât, înțeleg că nu ne înțelegem.
          Sunt puțini doctoranzi pentru că sunt puțini absolvenți. Pentru că sunt tot mai puțini absolvenți de liceu care urmează studiile superioare. Pentru că cei mai buni merg sa studieze afara.
          Sunteți mai satisfăcut daca filosofăm despre asta?

        • particular de stat, nu-i așa? mai citiți și altceva in afara buletinelor interne ale instituției? compuse, bănuim cu toții, de niște doctori în științe politice -de tip Elena- abonați la buget?

  11. Desigur, aveti dreptate. Problema plagiatelor si a doctoratelor fara acoperire stiintifica, date de toti ……. nu este noua. Legile propuse amplifica problemele.
    Ce-i de facut?

  12. Pe de altă parte…
    Educația este o artă. Pedagogia este o artă.
    Trebuie să atragi candidații într-o experiență intensă ca să învețe ceva.

    La templul lui Apolo din Delphi (zis și Pytho) aveau angajată în rol de mare preoteasă pe una zisă Pythia care se droga până vorbea în dodii. Pe scenă!
    Pentru cine venea să caște gura era o experiență intensă dar lipsită de sens.
    Cine avea bani putea să angajeze un preot ca Plutarh care dădea interpretări și sfaturi personalizate în funcție de situația psihologică a fiecăruia.

    Cam așa se făcea educație pe vremea aceea. În special pentru cei cu bani care nu aveau motive să asculte de nimeni și de nimic.

  13. Articolul, în general și finalul, în particular, m-au impresionat până la lacrimi. Mă întreb, domnule Maci, cât îi mai trebuie acestui popor pentru a se trezi. Cu capacități intelectuale cum este a dumneavoastră până când să te mai uiți la prezentatori TV deplorabili care sucesc mințile cu bună știință în loc să vă citească ideile memorabile? În Marea Britanie orice vârstnic mânuiește Internetul în orice situație.
    Mă tem că:”Vom fi cu toții vinovați”.
    Un popor lipsit de rasă, de demnitate.
    Vă mulțumesc pentru tot ceea ce scrieți.
    Cu cele mai alese sentimente,
    L. Nicolescu

  14. Poate ca problema doctoratului nu ar trebui sa ia prim-planul discutiei despre legea educatiei. Zilele trecute dicutam cu o persoana pe care o cunosc de multi ani si care se ocupa, contra cost, de rezolvarea problemelor. Care problema? Orice problema, de la inchirierea unei garsoniere pana la obtinerea de diplome false. Si mi-a spus ca e extrem de usor de obtinut o diploma falsa de bacalaureat dar nu numai. De exemplu, pentru fata lui, angajata (inca) la administratia locala, a obtinut o diploma de sora medicala. L-am intrebat cum e cu diplomele de medic, mi-a spus ca nu stie, ca nu s-a interesat, presupune ca e dificil, dar m-a asigurat ca pentru alte diplome de absolvent de facutate se poate. Ce m-ar interesa? Starea invatamantului romanesc asta e, e un fals. Cine vrea o diploma care sa conteze trebuie sa o ia din alta tara.

  15. premiant fiind inca din clasele primare, imi amintesc o intimplare haioasa, la sfirsit de an trebuia sa rostesc in fata audientei, poezia patriotica pregatita de invatatoare (pe care o iubeam si ma iubea) : ies pe scena, hic, hic, hic, nimic, uitasem versurile! mama, din primul rind striga invatatoarei : doamna spuneti i sa recite poezia „sobolanul” care i place. atunci m am dezlantuit : „domnul doctor gologan a nghitit un sobolan…..” aplauze la scena deschisa! au urmat anii in care la nceput de an scolar prima grija era sa numar poeziile din cartea de romana (ce trebuiau memorate, evident). cosmar! romania tara prostilor si hotilor, pacat ca i populata. oricum o sa ramina n ea doar apevistii, militienii, juzii si securistii pina n or mai avea nici astia ce sa roada. cineva din tribuna eventual le va striga : „sobolanilor” ! too late !

  16. Cei care dețin un doctorat fals (obținut prin înșelătorie, plagiat sau copiat cu acordul unor autori corupți) au devenit majoritari in rândul elitelor (așa-zis) intelectuale. Așa se explică acest proiect de lege. Printr-o complicitate (in mod normal penală) și bună organizare a impostorilor îndoctorați.

    S-a întâmplat așa pentru că prea mulți intelectuali (pe bune) s-au lăsat angrenați in aparatul de stat (nu contează că-i vorba de universități, institute, organe ale administrației sau orice coterie politică), pierzîndu-și treptat autonomia și capacitatea de reacție. Și, in cunoștință de cauză fiind, au închis ochii și au tăcut atunci când puteau incă să mai opună rezistență. Sper ca acești intelectuali să priceapă in ce pericol se află acum.

  17. Este evident, din comentarii, ca multi dintre comentatori nu sunt in posesia unei diplome de Doctor, dar comenteaza inclusiv problema plagiatului doctoral. Faptul este pozitiv, deoarece arata interesul general pentru aceasta problema devenita, din pacate, de interes national.
    Avand in vedere ca plagiatul, prin definitie, este un furt intelectual, trebuie judecat penal, dar cum judecatorul (intelectual cu sau fara doctorat in drept) nu este competent sa detecteze plagiatul ci doar sa incadreze juridic faptele si prejudiciile derivate de aici, trebuie sa asculte nu numai acuzatul, procurorul, avocatul si martorii, sa analizeze probele si sa se bazeze pe opiniile unor experti (comisii, comitete etc. abilitate in domeniu) care devin probe/expertize. Mai departe va proceda conform legii si nu conform parerilor noastre profane.
    Dar severitatea unor asemenea sentinte si gravitatea urmarilor personale si sociale va fi atat de coplesitoare incat e putin probabil sa se aplice. Chiar daca acuzatul este achitat, adversarii il vor blama. Sa nu uitam ca si marele I.L.Caragiale, ca urmare a unui proces de plagiat la care a fost achitat, a fost nevoit sa emigreze in Germania si nu s-a mai intors niciodata.

    • Toate hotiile in Ro trebuie musai sa treaca prin procese judecate. Astfel instantele se aglomereaza cu procese inutile pentru ca avem legi proaste. Pentru orice individ daca este dovedit ca a furat, legea trebuie sa ii dea pedeapsa care o merita. Dar avem legi fara norme de aplicare si fara sanctiuni, facute de juristi analfabeti functionali si o justitie oarba. Aveti o apreciere eronata, f.multi pe acest blog au doctorate oe bune, nu masluite.

      • In mod sigur cele mai multe Teze de Doctorat sunt corecte, problema este cu cele plagiate, dar si cu cele lipsite de importanta, fata de care trebuie sa se ia masuri legale (stiintific, financiar, penal, etc. dupa caz). Cat priveste doctoratele „masluite” probabil ca, din pacate, acestea vor scapa la verificarea antiplagiat. Oricum, e bine ca discutam aceasta problema si ca a trezit interesul public.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Maci
Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de Simone Weil (problema decreaţiei în opera ei fiindu-mi subiect de licenţă), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). În lunga epocă doctorală am beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – m-am interesat de gândirea disidentă est-europeană, şi, în particular, de filosofia lui Jan Patocka. Astfel că domeniile mele de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. Am fost membru a două proiecte de cercetare care se ocupau de cu totul altceva, însă aceste experienţe mi-au arătat câte lucruri interesante se află dincolo de cele despre care eu credeam că sunt singurele ce merită a fi făcute.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro