La exact opt ani de la inceperea celui de-al doilea razboi din Irak, o tara araba se afla din nou sub bombe. O Coalitie internationala vrea sa impuna zona de interdictie aeriana in Libia si sa il impiedice pe Muammar Gaddafi sa isi masacreze poporul. Coalitia actioneaza in baza mandatului dat de rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU. Avioanele bombardeaza tinte militare fixe si mobile. Gaddafi ameninta ca va transforrma Mediterana in „camp de lupta” si ca fortele sale vor ataca orice obiectiv „civil sau militar” din Mediterana. Deocamdata, riposta militara a fortelor lui Gaddafi este insa redusa.
Comunitatii internationale i-a fost nevoie de mai multe saptamani ca sa reactioneze. Am asistat la un veritabil balet diplomatic, la declaratii facute azi care erau retractate pe jumatate maine. Pana la urma, la impulsul Frantei si Marii Britanii a fost votata rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate ONU. Dupa care, un summit extraordinar tinut la Paris a permis inceperea atacurilor. In ultima clipa, am putea spune, deoarece trupele lui Gaddafi bombardau deja ultimul bastion serios al insurgentilor, orasul Benghazi. Daca Gaddafi ar fi reusit sa preia puterea in Benghazi inainte de atacurile aliatilor, zona de excludere aeriana ar fi ramas practic fara obiect.
Cum s-a ajuns aici
Varfurile de lance ale operatiunii sint Franta si Marea Britanie. Franta lui Nicolas Sarkozy vrea sa stearga imaginea pe care a dat-o la inceputul revoltelor din „primavara araba”, cind fostul ministru de externe, Michelle Alliot Marie, propunea voalat sprijinul Parisului pentru Ben Ali ca sa stapaneasca manifestatiile impotriva regimului. Sarkozy a fost cel care si-a surprins partenerii europeni ( si chiar propriul ministru de externe, Alain Juppe ) in urma cu zece zile, recunoscind Consiliul National de Tranzitie ( din Benghazi ) drept unicul interlocutor din Libia. Sarkozy a facut aceasta declaratie dupa o intalnire cu Mustafa Abdel Jalil, fost ministru al Justitiei devenit seful politic al rebeliunii, pe care l-a primit la palatul Elysee. Interesant este ca aceasta intalnire a fost posibila gratie unui…filozof. Bernard Henri-Levy, unul dintre cei mai cunoscuti si mediatici eseisti francezi, angajat – cu mai mult sau mai putin succes – in numeroase cauze umanitare din Bosnia pina in Afganistan, se afla la Benghazi ca reporter amator. El e cel care s-a intalnit cu Abdel Jalil si l-a convins apoi pe amicul sau, Nicolas Sarkozy, sa il primeasca pentru o discutie. Din momentul in care a recunoscut Consiliul National de Tranzitie, Franta a devenit cel mai aprig sustinator al optiunii militare in Libia. Dupa cum se vede, caile diplomatiei nu sint numai complicate, ci si originale, uneori.
In Marea Britanie, David Cameron, avea si el motive pentru a sprijini acum interventia in Libia. Prim ministrul britanic voia sa faca uitate recentele critici privind o deplasare din februarie in Egipt si Kuweit, unde fusese insotit in primul rand de reprezentantii marilor trusturi producatoare de armament. Mai mult, potrivit ziarului The Times, guvernul britanic ar fi in incurcatura daca s-ar descoperi ca o parte din armele folosite impotriva manifestantilor in Libia si Bahrain sint de provenienta britanica. In plus, presa il criticase pe Cameron si pentru modul prost in care a gestionat repatrierea cetatenilor britanici din Libia. Inca un motiv pentru a dori sa isi imbunatateasca imaginea.
In Europa, Germania a fost cea mai reticenta. Motivele tin de istorie, dar si de chestiuni de actualitate. Dupa al doilea razboi mondial, Germania este extrem de reticenta in a sprijini actiuni militare. Razboiul din Afganistan, unde trupe germane sint prezente, este un subiect controversat la Berlin. Sa ne amintim ca anul trecut, presedintele german Horst Kohler a demisionat dupa ce a declarat ca „angajamentul militar german in Afganistan urmareste protejarea intereselor comerciale”. Orice initiativa militara trebuie sa aiba si acordul Parlamentului si e greu de crezut ca in acest context, parlamentul german ar fi aprobat sustinerea unei interventii militare intr-o alta tara. Mai mult, in Germania vor avea loc mai multe alegeri regionale in urmatoarele luni, iar coalitia condusa de Angela Merkel e intr-o pozitie fragila. Presa de la Berlin a criticat insa atitudinea autoritatilor germane. Der Spiegel remarca faptul ca, la votul din Consiliul de Securitate al ONU, „Germania si-a ales prieteni ciudati. Germania, o democratie care pune pret pe respectarea drepturilor omului, a fost alaturi de doua tari, Rusia si China, care au probleme la acest capitol, si nu a votat cu partenerii sai traditionali, Marea Britanie, Statele Unite si Franta”. Germania, care vrea sa obtina – justificat – un loc permanent in Consiliul de Securitate al ONU, ar putea intampina unele probleme dupa acest episod.
Pozitia Statelor Unite a fost si ea ezitanta. Dupa ce la inceput pareau favorabili unei zone de interdictie aeriana, americanii au inceput sa vorbeasca pe mai multe voci. Robert Gates, ministrul apararii, a fost cel mai reticent, explicind ca o „zona de interdictie aeriana inseamna lovituri aeriene”, care implica riscuri majore. E vorba in primul rind de pierderi de vieti omenesti in randul civililor si de consecintele „pagubelor colaterale”. Statele Unite sint deja implicate in doua razboaie in tari arabe, Afganistan si Irak, si stiu cit de costisitor e un razboi in termeni de resurse si imagine. Pe de alta parte, Americii lui Obama ii venea greu sa nu reactioneze in fata unui dictator care isi masacra populatia, dupa ce Washingtonul sustinuse aspiratia catre libertate a popoarelor arabe. Ce semnal pentru alti dictatori ar fi fost o neimiplicare a comunitatii internationale, daca intrarea lui Gaddafi in Benghazi s-ar fi soldat cu o baie de sange ? In fine, observatori americani spun ca Barack Obama are nevoie de o interventie de succes in politica externa, presedintele american fiind criticat deseori pentru ezitarea din politica externa.
Tarile occidentale nu sint singure in aceasta operatiune. Instaurarea unei zone de interdictie aeriana fusese ceruta de acum zece zile de statele din Liga araba. Acest sprijin aminteste de razboiul din Golf din 1991, cand toata lumea era impotriva lui Saddam Hussein. Chiar daca nu au sustinut operatiunea impotriva lui Gaddafi , nici Rusia si nici China nu i s-au opus ( asa cum a sperat pina in ultima clipa Muammar Gaddafi ). Pe de alta parte, NATO, chiar daca a fost indelung consultata, nu a fost impllicata formal in operatiune. Ar fi fost un semnal prost pentru tarile arabe.
Romania
In Europa, Romania se afla mai aproape de tabara germana decit de cea franco-britanica. Dupa summit-ul extraordinar din 11 martie, presedintele roman era reticent. El spunea ca Romania nu sustine o solutie militara in Libia si ca o eventuala zona de interdictie aeriana ar trebui sa fie o misiune asumata de NATO. Pe dea alta parte insa seful statului spunea ca Romania ar fi de acord cu o zona de interdictie aeriana in conditiile existentei unei rezoutii ONU, cu sustinerea Ligii Arabe si a Uniunii Statelor Africane. Intre timp, rezolutia ONU a fost votata, exista sprijinul Ligii Arabe, dar nu si al Uniunii Statelor Africane. Misiunea nu se desfasoara insa sub „umbrela” NATO, din motivele pe care le-am vazut. Romania spune,prin vocea ministrului de externe, ca va fi „umar la umar cu aliatii sai”, dar nu stim in ce ar putea consta sprijinul.
Scenarii
Care sint scenariile posibile ? Unul dintre ele, chiar daca nu pare plauzibil, ar fi ca Gaddafi sa accepte rezolutia 1973 si sa renunte la operatiunile militare. Dictatorul este autorul a nenumarate piruete in ultimii 40 de ani care l-au transformat din principal finantator al terorismului international in aliat in lupta impotriva Al Quaeda. Ca urmare, comunitatea internationala ar trebui sa inceapa atunci negocieri cu el. O situatie complicata.
Armata ar putea sa il tradeze pe Gaddafi : mercenarii sa fuga, iar libienii din fortele sale sa lase armele si chiar sa se alature insurgentilor. Este ceea ce s-a intamplat in primele zile ale revoltei din Libia cind oras dupa oras trecea in mainile rebelilor, chiar daca acestia nu erau organizati si nu dispuneau de arme puternice. Este scenariul unei interventii scurte, in care sprijiniti de o interventie externa, libienii reusesc sa inlature un dictator singeros. Merge in sensul revoltelor din lumea araba.
Armata ar putea continua operatiunile impotriva insurgentilor. In bombardamentele lor, Aliatii ar putea rani si omori civili ( Gaddafi spune deja ca acest lucru s-a intamplat deja, dar e posibil sa fie inca unul dintre trucurile lui de comunicare ). Regimul va miza pe cliseele gen :”Cruciatii ataca Islamul”, un mesaj care are cu atit mai multe sanse sa fie ascultat, cu cit interventia se va prelungi. Aliatii ar putea avea probleme si cu propriile opinii publice, in conditiile in care interventia lor se dovedeste ineficace. Au mai existat exemple de zone de excludere aeriana, in timpul razboiului din Bosnia si apoi in Irak, care nu au impiedicat masacre. Coalitia, incropita in viteza, s-ar putea fisura. In plus, tarile occidentale ies dintr-o grea criza economica si au taiat mult din cheltuielile militare. Nu e deloc sigur ca o operatiune militara costisitoare va fi bine primita de cetatenii acestor tari.
Optiunea unei interventii terestre este exclusa. Nu e permisa de rezolutia Consiliului de Securitate, nici dorita de aliati sau de insurgenti. Sint multi observatori care cer insa inarmarea rebelilor, pentru a le permite sa il invinga mai repede pa Gaddafi. Daca interventia aeriana nu are repede rezultate vizbile, ar putea fi o optiune.
Exista apoi si alte scenarii, pe termen mai lung, legate de felul in care va arata Libia post Gaddafi. O tara tribala, cu zone bogate in petrol, dar cu altele extrem de sarace, care nu are o cultura democratica. Se pot pune intrebari privind dorinta liderilor insurgentilor de a accede la democratie, dat fiind trecutul unora dintre ei ( Mustafa Abdel Jalil, fostul ministru al Justitiei, e acuzat de Bulgaria ca ar fi fost unul dintre cei care au pus in scena inscenarea procesului care era sa duca la executia unor infirmiere bulgaroaice ).
Ceea ce nu poate fi pus insa in cauza este dorinta libienilor de a scapa de Gaddafi. Zecile de reportaje cu oameni obisnuiti din orasele care nu se mai aflau sub controlul lui Muammar Gaddafi sint o dovada in acest sens. Bucuria celor din Benghazi la auzul rezolutiei 1973 nu a fost mimata, cum nu e mimata nici represiunea dura a lui Gaddafi impotriva celor care il contesta.
Citeste mai multe articole si comentarii despre Libia pe rfi.ro
Franta vrea sa scape de gadafi nu din cauza fostul ministru de externe, Michelle Alliot Marie sau a filozofului Bernard Henri-Levy. Astea sint povesti.
Gadafi a sprijinit in ultimii 30-40 de ani rebelii anti guvernamentali si anti francezi din africa centrala respectiv Ciad Niger si alte tari foste coloni franceze. Vezi de exemplu toyota war.
Politica noastra externa iar e pe invers. Puteam sa ajutam Franta, nu sa adincim prapastia. De exemplu puteam face ca Polonia care va trimite avioane (care noi nu le avem oricum).
Unde e axa Buc-Londra-Washington? nu mai exista? sau nu a existat niciodata?
Unde e axa Buc-Paris?
De ce ro nu ajuta un popor sa scape de dictatura? am uitat de ceausescu?
Politica externa a ro in ultimii 2 ani e varza
Tu te contrazici: pe de o parte spui ca Romania ar trebui sa sustina Franta si implicit rebelii/opozantii din Libia, dar in acelasti timp esti alaturi de Franta cand ea lupta contra rebelilor din fostele ei colonii din Chad, Niger sau Mali.
Aproape toate tarile africane au fost jefuite/spoliate/vandute de fostii colonialisti si mai nou de marile corporatii, dar e deja o de asteptat ca tarile occidentale sa intervina in favoarea rebelilor doar cand la mijloc sunt rezerve de petrol, aur si alte minereuri.
romania e o tara mica si saraca in care democratia e inca in stadiul de embrion, la fel si economia
atunci cind franta, marea britanie si sua iau o hotarire, romania nu isi permite sa se opuna
eu visez la o democratie si o economie asa cum sint in vestul europei si in nordul americii, nu inteleg de ce basescu iarasi se opune acestor tari
„Statele Unite sint deja implicate in doua razboaie in tari arabe, Afganistan si Irak”.
De cand este Afganistanul stat arab??
Sa fim seriosi nene cu propaganda asta pariziana de la RFI! De fapt la ce sa te astepti ca doar de la Parisul anti-Schengen contra RO va incasati banii! In Libia sunt rebeli inarmati care au ocupat orase si contra alora lupta guvernul inca in functie acolo si nu cel dorit de Napoleon Sarkozy si dictatorul cum ii spuneti voi dar pt care aia fac chiar si scut uman! Si nu asuprirea, persecutarea, decimarea poporului bla-bla, o placa gretoasa deja binecunoscuta culmea pusa acum si sub umbrela ONU=USA, ci petroul e in joc! O doare in cot pe… noua coalitie de populatie!Democratiile nu se impun din bombardiere!
Democratiile nu se impun din bombardiere!
E drept, dar bombardierele sunt al naibii de eficiente impotriva dictatorilor. Ca si elicopterele …
nu ti se pare ciudat ca aceste conflicte au izbucnit, culmea, aproape simultan? nu se mai aude nimic de egipt, tunisia, bahrain, pentru ca acolo planurile americanilor au avut succes si au obtinut ce au vrut. este strategia CIA – dezbina si cucereste, in goana dupa noi resurse de petrol ieftin. cind au atacat irak-ul, primul lucru pe care l-au facut a fost sa ocupe puturile de petrol, care petrol exploatat a plecat spre SUA, dar nu le-a fost de-ajuns. au incercat si cu libia dar nu le-a mers pntru ca gadafi e nebun. daca ungurii din harghita si covasna ar incerca sa puna mina pe putere in romania, nu ar fi judecati pentru lovitura de stat sau tradare? exact asta se intimpla in libia. o mina de oameni care au promis vinzarea petrolului tarii pe nimic in schimbul obtinerii puterii sunt urmariti de catre autoritati pentru lovitura de stat. acelasi lucru s-ar intimpla in orice stat de drept din lumea asta. cum ar fi daca s-ar revolta corsicanii de exemplu? americanii au fost de la bun inceput in spatele operatiunii, intilnirea cu francezii a fost doar o diversiune. de ce credeti ca americanii au asteptat cu atacul pina cind trupele guvernamentale au incercuit Benghazi? daca trupele guvernamentale cucereau Benghazi americanii nu mai aveau motiv sa atace. Un singur lucru uita americanii: ca tipul e nebun. Atit de nebun incit sa califice atacul asupra libiei ca o noua cruciada, fapt care va pune pe jar intreaga lume musulmana. Este pentru binele Romaniei ca nu a participat in niciun fel pina acum si ar fi bine ca sa stea deoparte. O sa vedeti ca acesta este de fapt inceputul Jihad-ului. Dumnezeu ne mai apara de-acum incolo
De ca conduce sarkozy toata aceasta operatiune cu o forta furibunda,
pt ca in urma cu 3 zile la Euronews , fiul lui Gaddafi da un interviu si spune ,,ca mai sant 2 zile si toata Libia este din nou subcontrolul tatalui sau, si ca sarkozy sa taca ca Libia a platit campania electorala a lui francezului din 2007 cand gaddafi a stat cu un cort imens in champs elisee.tot el spune ca are probe si le va in vileag imediat,,
Dupa aceasta a inceput razboiul, si in 2 ani musulmanii vor incepe razboiul cu Europa de Vest, veti vedea.
In realitate ( dar cat mai conteaza realitatea in zilele noastre ) in Libia este razboi civil . Trupele dictatorului Gaddafi nu trag pe strazile oraselor libiene in manifestanti pasnici care dezarmati si cu ” piepturile goale ” , incearca sa-l doboare pe Nebun pentru a instaura democratia . Nu. Trupele care-l sprijina pe Gaddafi lupta contra unor formatiuni , recrutate din randurile triburilor berbere din estul Libiei , formatiuni sprijinite logistic cu armament si munitie de catre Egipt ( in ultimile zile ) si conduse de catre macelari ( pardon, fosti membrii ai guvernului condus de Gaddafi ) care acum sunt vopsiti in porumbei pacii si luptatori pentru libertate si democratie de catre o massmedia occidentala si nu numai , care ” Informeaza corect ” opinia publica . In aceasta situatie , niste paiate ( considerate nu se stie de ce lideri politici ) care pana mai zilele trecute il primeau pe Nebun cu onoruri militare , il pupau , ii sarutau mana ( vezi Berlusconi ), ii primeau banii pentru campanii electorale , au hotarat sa ” lupte pentru valorile democratiei ” de parte uneia dintre parti atacand-o pe cealalta . Ti se face scarba ! Democratia si valorile ei s-au inecat de mult intr-un ocean de ipocrizie , demagogie si populism.
tot berberi din vest au fost si in :
– al-zawya
– misrata
– nalut si zitan
– tripoli pe 18 feb, 25 feb si 4 mar
?
libienii din strainatate s-au plans constant de denumirea de ‘rebeli’ acordata revolutionarilor
poti sa urmaresti evenimentele din 17, 18, 19 si 20 februarie ca sa vezi ca totul a pornit ca un protest al rudelor arestarilor politici si a escaladat progresiv odata cu violenta guvernului, de exemplu:
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2011/02/25/AR2011022505021.html
Da Mihai , asa este cum spui tu si Washington Post , BBC, CNN, etc. etc. etc.
Excelenta analiza. As dori sa semnalez cartea lui Bernard-Henri Levy „Cadavrul rasturnat: Stanga la rascruce” aparuta in 2009, in colectia „Constelatii”, la Editura Curtea Veche (traducere de Ioana Ilie). In acea carte, Levy (candva „nou filosof” a carui despartire de stanga autoritara, de inspiratie marxista, a fost catalizata de ceea ce s-a numit efectul Soljenitin) vorbeste si despre relatiile sale intelectuale si politice cu Niciolas Sarkozy. Eu as compara decizia de actiune militara cu interventia NATO din 1999 impotriva lui Milosevici. Niciodata asemenea decizii nu se bucura de sprijin unanim, dar ele raspund obligatiei de a impedica repetarea unor abominabile crime impotriva umanitatii.
@ vladimir tismaneanu
„As dori sa semnalez cartea lui Bernard-Henri Levy “Cadavrul rasturnat: Stanga la rascruce” aparuta in 2009, in colectia “Constelatii”, la Editura Curtea Veche (traducere de Ioana Ilie)”
Un mesaj din partea sponsorului… o puteti cumpara la reducere… alaturi de:
Mic tratat de pierdere a gandirii critice. Studiu de caz pe asa-zisii filosfi si analisti politici contemporani.
Domnule Tismaneanu… (multumesc pentru recomandare)… cu respect va scrie un om simplu, cu studii medii… care nu a citit decat 100 de carti in viata lui si care va roaga, daca aveti posibilitatea, sa-i lamuriti cateva probleme.
1. Cum ziceti ca e „analiza excelenta” cand autorul incurca borcanele… afganistanul nefiind tara araba? Un om de o inalta tinuta intelectuala ca domnia voastra n-ar fi putut trece peste aceasta inadvertenta… (geografie clasa a IX-a ) decat daca nu a citit cu atentie textul. Iar daca s-a intamplat asta … n-ar fi trebuit sa-l comenteze. Deci cum s-a intamplat… ati citit textul cu atentie si nici dumneavoastra n-ati stiut ca afganistanul nu-i tara araba? Sau o greseala de genul asta e permisa totusi intr-o „excelenta analiza” … Sau ati comentat ca se ne mai recomandati o carte? Si daca ati vrut doar sa ne recomandati cartea … de ce nu ati facut doar atat…:(
2. Referitor la kosovo/iugoslavia… iata ce spun niste oameni mult mai cititi decat mine…
„The strategic assumptions behind „Operation Libya” are reminiscent of previous US-NATO military undertakings in Yugoslavia and Iraq.
In Yugoslavia, US-NATO forces triggered a civil war. The objective was to create political and ethnic divisions, which eventually led to the break up of an entire country. This objective was achieved through the covert funding and training of armed paramilitary armies, first in Bosnia (Bosnian Muslim Army, 1991-95) and subsequently in Kosovo (Kosovo Liberation Army (KLA), 1998-1999). In both Kosovo and Bosnia, media disinformation (including outright lies and fabrications) were used to support US-EU claims that the Belgrade government had committed atrocities, thereby justifying a military intervention on humanitarian grounds.
Ironically, „Operation Yugoslavia” is now on the lips of US foreign policy makers: Senator Lieberman has „likened the situation in Libya to the events in the Balkans in the 1990s when he said the U.S. „intervened to stop a genocide against Bosnians. And the first we did was to provide them the arms to defend themselves. That’s what I think we ought to do in Libya.” (Clinton: US ready to aid to Libyan opposition – Associated, Press, February 27, 2011, emphasis added)
The strategic scenario would be to push towards the formation and recognition of an interim government of the secessionist province, with a view to eventually breaking up the country.”
Dumneavoastra ce parere aveti in legatura cu asta? Mai ales cu partea…. „And the first we did was to provide them the arms to defend themselves. That’s what I think we ought to do in Libya.”
@mihai
1. corect
2. ignoranta ma sperie… si ma face sa am reactii ciudate… cu toate astea nu cred ca am depasit limitele bunului simt. Poate ca am fost un pic prea ironic… dar… ce sa fac…:)
3. da… dar europenii alaturi de americani cauta altceva…. iar raspunsul e africa…:) toata africa… si resursele ei. despre asta e vorba… nu despre petrolul libian ) situatia e mai complicata… pentru mai multe detalii poti consulta urmatoarele linkuri:
http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=23548
http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=23605
e un articol in 2 parti… despre situatia din libia si din africa (si cam asta ar fi o analiza excelenta a situatiei… poate o citeste cineva de pe contributors si o traduce… sau se inspira si scrie ceva coerent)
4. nu… nu cred ca era mai bine … dar nici mai rau. in esenta nu s-a schimbat nimic. doar o minciuna cu alta. o forma de manipulare cu alta. am inlocuit biciul cu telecomanda. brutalitatea cu linguseala. durerea cu placerea. pe orwell cu huxley…
@luca niculescu
Stimate analist… astept cu nerabdare o reactie… un raspuns … ceva..:)
1. Bernard Henri-Levy nu e filosof … e un profesor de filosofie ratat care a scris niste carti fara nici un fel de valoare filosfoica. Asta ca sa ne lamurim. Asa ca domnule Niculescu… rogu-te rectifica in titlu. Filosofi sunt altii…
2. Pentru detalii referitoare la pozitia „filosofului” te-s ruga, stimate autor, sa arunci un ochi pe linlurile urmatoare:
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/7196517/Bernard-Henri-Levy-caught-out-by-fake-philosopher.html
Unde ti se prezinta cum marele filosof BHL citeaza o mare autoritate in Kant … dar din pacate acea autoritate este un personaj creat de Frédéric Pagès. Rogu-te citeste articolul.
http://mondediplo.com/blogs/an-open-letter-to-bernard-henri-levy
Unde poti afla care sunt pozitiile de politica externa ale marelui filosof BHL.
3. Daca nu stiai… cum de te lasa oamenii sa dai cu pixul pe aici?
4. Daca stiai totusi … atunci ai incercat sa manipulezi… (daca un mare filosof e de acord cu atacul asupra libiei inseamna ca e atacul e justificat … sofisme de anul I seral filosfie spiru haret la distanta filiala Pascani)
5. BHL este un mare sustinator al israelului (fiind si fiul unui multimilionar evreu) asa ca afirmatia ta „Dupa cum se vede, caile diplomatiei nu sint numai complicate, ci si originale, uneori” e un mare bullshit … nu se intampla decat ce trebuie sa se intample si treaba nu tine de diplomatie originala ci posibile… intelegeri intre servicii secrete.
6. N-ai spus nimic in articolul tau… ai reluat o serie de informatii din presa fara sa adaugi nimic valoros (in afara de prostia cu filosful)
7. Daca imi spui ca atac persoana fara sa atac ce sustine persoana… asa e. Cand persoana face o greseala direct din titlu n-am ce afirmatii sa mai atac….
9. Vrei motiv pentru atacul sustinut de franta si italia? Simplu. Principalii importatori de petrol libian sunt exact cele 2 tari. (Italia 32% Franta 10%) si asta nu e tot…. Urmareste rogu-te evenimentele – Tunisia, Egipt, Libia … de fapt UE si SUA cauta accesul catre africa…
10. Intotdeauna e vorba de bani, putere, investitii, petrol, banci, „dezvoltare”. Niciodata despre democratie…:)
11. ???
12. Domnule niculescu… nu mai exista NATO de la caderea zidului berlinului…. intelegeti chestia asta?
Astept cu interes raspunsurile dvs… in cazul in care chiar va intereseaza o discutie…
Banuiesc eu ca nu imi veti raspunde… pentru ca din ce imi dau seama scrieti doar ca sa va aflati in treaba.
PS …. (va rog fara cuvinte mari si neologisme ca discutati cu o persoana cu studii medii)
1. filozoful este mentionat o singura data in articol. Sunt de acord ca ar trebui scos din titlu
2. restulo comentariilor tale din primele puncte sunt mult deplasate si pe un ton care nu merita un raspuns
3. europenii obtineau bani foarte bine din petrolul libian inainte de izbucnirea protestelor
4. legat de democratie: Romaniei ii este mai bine acum decat inainte de revolutie ? daca esti de parere de nu atunci … imi pare rau …
scuze… din pacate am scris mai multe raspunsuri intr-un singur post si i l-am adresat domnului tismaneanu doar… dar acolo poti vedea si @mihai. il reiau aici si pentru dvs.
@mihai
1. corect
2. ignoranta ma sperie… si ma face sa am reactii ciudate… cu toate astea nu cred ca am depasit limitele bunului simt. Poate ca am fost un pic prea ironic… dar… ce sa fac…:)
3. da… dar europenii alaturi de americani cauta altceva…. iar raspunsul e africa…:) toata africa… si resursele ei. despre asta e vorba… nu despre petrolul libian ) situatia e mai complicata… pentru mai multe detalii poti consulta urmatoarele linkuri:
http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=23548
http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=23605
e un articol in 2 parti… despre situatia din libia si din africa (si cam asta ar fi o analiza excelenta a situatiei… poate o citeste cineva de pe contributors si o traduce… sau se inspira si scrie ceva coerent)
4. nu… nu cred ca era mai bine … dar nici mai rau. in esenta nu s-a schimbat nimic. doar o minciuna cu alta. o forma de manipulare cu alta. am inlocuit biciul cu telecomanda. brutalitatea cu linguseala. durerea cu placerea. pe orwell cu huxley…
@luca niculescu
Stimate analist… astept cu nerabdare o reactie… un raspuns … ceva..:)
Multumesc de intelegere.
Afganistanul nu e ţară arabă. Islamică, da, dar nu arabă. Pentru rigoare…
@ trist – chiar ca trist… Realizezi ca faci un atac la persoana si mai putin ori deloc la ideile ei, dar totusi pretinzi dialog/raspuns. Puteai pur si simplu doar sa iti argumentezi opiniile. Cred insa ca ai citit doar titlul, altfel nu se explica incorenta si eroarea in care se plaseaza argumentele tale.
Cat priveste textul, mi se pare o analiza echilibrata, corecta si obiectiva asupra evenimentelor si contextelor respective.
In titlu nu scrie cine e filosoful…
Good point! :)
Alo NATO ! popor oprimat in Bahrein, Yemen, Arabia Saudita si China ! dictaturi care trag cu gloante reale in propriul popor ! SOS! pe cind o interventie ?
Din nou, marile natiuni se comporta ca niste gangsteri iar micile natiuni ca niste prostituate!
Analiza laudabila. Desi nu sunt intru totul de acord. Cred ca BHL, un reprezentant al „stangii caviar” n-are asa mare influenta asupra guvernului actual.
In plus, nu cred ca Sarkozy este autorul piruetei spectaculoase pe care a facut-o (recunoasterea Consiliului). Nu uita, cand a venit la Paris, Gadhafi a avut drept la „covor rosu” si si-a instalat cortul prezidential in Jardin des Tuileries (parca).
Declaratia Frantei de recunoastere a Consiliului lui Abdul Jalil ca unic reprezentant al tarii (nu uitati, numai Franta si, ulterior, Portugalia au facut acest gest destul de extrem) a surprins pe mult si a fost privit ca inca o tampenie a diplomatiei franceze, dupa cea a lui Michèle Alliot Marie -MAM (oferta catre Ben Ali de a-i forma trupele anti-tero cu o zi inainte de caderea regimului) si dupa gafele lui MAM si Fillon de a-si petrece vacanta de Craciun asa cum au facut-o.
Dar era un nou sef la bordul diplomatiei franceze, Juppé. Si cred ca toata aceasta tevatura i se datoreaza in foarte mare masura. Sarkozy, ca animal politic oportunist care simte nevoia unui suflu international nou care sa compenseze problemele interne, n-a facut decat sa se suie in vagon.
Juppé, un om politic redutabil, mult superior ca profunzime lui Sarzoky dar complet necarismatic, a facut lucrurile urmatoare:
– imediat ce a izbucnit revolta, a contactat Liga Araba si s-a asigurat de sustinerea ei in cazul (de anticipat) in care Gadhafi trimite armata impotriva insurgentilor.
– a contactat aliatii, a obtinut un „nein” de la Merkel (de anticipat; Merkel este o prudenta, Germania detesta interventionismul si nu vrea decat stabilitate economica pentru ca exporturile sale sa ajunga inapoi la cote maxime…), un „yes, but…” de la Cameron si Obama (care stiau ca, daca ei ar fi fost cei care lansau ideea, ea ar fi adus automat opozitia Chinei si Rusiei si ar fi insemnat sinucidere interna).
– a pus Franta cu toata greutatea in situatie de „no return”, recunoscand Consiliul de Tranzitie; actul acesta este echivalentul aruncarii demonstrative pe geam a volanului in jocul de „chicken” (doua masini care se indreapta in viteza una spre celalate, primul sofer care evita impactul este considerat „chiken” – las);
– a obtinut sprijinul oficial al Ligii Arabe pentru interventie;
– cu acest atuu in mana a convins Rusia sa se abtina; Rusia are interese in Libya, dar mai multe interese are in lumea araba in general. In plus, nu uitati rezistenta Frantei la scutul anti-racheta. Franta este ACEL membru NATO pe care Rusia nu vrea sa si-l alieneze, mai ales atunci cand ceea ce-i cere este atat de important pentru ea (nu uitati „volanul aruncat” = recunoasterea Consiliului; fara acest gest nu ar fi convins Rusia).
– apoi a pus China in fata situatiei de a fi obligata sa-si foloseasca veto-ul. Relatiile Frantei cu China sunt bune, odata ce Franta „a aruncat volanul pe fereastra” China nu are destul interes in Libya pentru a accepta coliziunea diplomatica.
– pentru a prezenta initiativa ca europeana, a adus pe Cameron in cadru.
Interesant ca nu a dus si Italia, ca fosta putere colonizatoare. Cred ca pur si simplu a considerat ca Berlusconi ar face mai mult rau decat bine; in plus, colonizarea Libiei a fost sub Mussolini…
Inca o data, nu stiu daca e bine sau rau acest lucru, dar ca lectie de diplomatie, demersul e fara cusur.
De acord in rest in privinta pariului: initiatorii cred ca armata, care a oscilat in prima etapa, va „intoarce armele”. Desigur, si celelalte scenarii sunt posibile. Daca insa Gadhafi este debarcat, Franta vrea sa se impauneze cu reusita spunand: iata cum se face treaba: aduci pe toata lumea de partea ta si apoi castigi razboiul fara sa pui o cizma de soldat pe solul inamicului. Desigur, vanitate, Franta vrea sa-si perie putin haina internationala. Dar ar fi bine sa aiba dreptate, caci daca se inseala va fi un conflict civil lung si urat.
acum gadafi a infrant
„pana la sfarsitul lui 2012, Bilderbergii si elita mondiala vor ca noi sa platim 7 dolari pentru un galon* de benzina… Ceea ce ei vor sa faca este sa aduca standardul de viata al americanilor la nivelul celui din Lumea a Treia. Ei vor ca intreaga lume sa aiba acelasi standard de viata”.
[Ziarist american: Grupul Bilderberg doreste invadarea terestra a Libiei si cresterea pretului benzinei
de Adrian Novac
HotNews.ro
Vineri, 29 aprilie 2011, 10:10]
Cînd nişte grupuri de elită americane au devenit” sovietice în comportament ” atunci lupta pentru „democraţie” este un soi de „fabianism ” ca să nu-i spunem dea dreptul „comunism” pentru căţei şi
„bogăţie ” pentru dulăii de elită ai MASONERIEI …Iată noua NOMENCLATURĂ a JANDARMULUI LUMII se arată cu (in)discreţie
Typo : ” de-a dreptul”