luni, octombrie 25, 2021

(Audio) Liiceanu: In ultimii ani, premiul Nobel pentru literatura s-a dat pe criterii preponderent politice. Nu si in 2010.

Scriitorul si editorul Gabriel Liiceanu  declara, intr-un interviu pentru Contributors.ro,  ca  este surprins de decizia comitetului care a acordat premiul Nobel pentru literatura pe 2010.  Liiceanu sustine ca decizia ca peruanul Mario Vargas Llosa sa fie laureatul de anul acesta marcheaza o ruptura fata de traditia ultimilor ani cand criteriul politic a contat prea mult in deciziile Academiei Suedeze. Asa se face ca, in anii din trecuti, s-a putut observa o “inadecvare” a talentului literar al autorului la importanta unui asemenea premiu, spune autorul roman care a semnat printre altele si un volum de dialoguri cu Vargas Llosa.

Asculta: Gabriel Liiceanu – – Nu inteleg cum se face ca premiul Nobel s-a orientat catre pura valoare literara

Extrase:

–      Sunt surprins. Ma dezobisnuisem de-a lungul ultimilor ani sa va incununati cu premiul Nobel scriitorii pe care toata lumea ii considera ca fiind cei mai mari. Premiul Nobel s-a dat in ultimii ani dupa criterii, as spune, preponderent politice si uneori am avut de-a dreptul frustrari culturale cand am vazut inadecvarea dintre talentul literar al autorului si premiul pe care l-a primit.

–        Nu inteleg cum se face ca premiul Nobel s-a orientat catre pura valoare literara. Cum se face ca Nobelul a revenit unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Nu mai exista distant dintre valoarea literara si criteriile geo-politice.

–        La intalnirea cu opera lui Llosa lucrul care m-a uimit, care m-a umplut de admiratie, care  mi-a dat senzatia ca ma aflu in fata unui fenomen inexplicabil a fost faptul ca n-am inteles cum de exista oameni care, cu ajutorul cuvintelor, iti dau senzatia ca imita gestul divin al facerii lumii. Pentru mine, marii scriitori ai lumii sunt cei care reusesc sa scrie carti care sunt geneze facute cu ajutorul cuvinetelor. Ei pun in circulatie universuri care pana acum nu existau si a caror maretie te zdrobeste. “Razboiul sfarsitului lumii” are dimensiunea pe care a avut-o in secolul XIX “Razboi si pace”

–        Un scriitor se poate multumi uneori doar cu talentul si cu o cultura relativa. Vargas Llosa, cand il cunosti si faci un dialog pe scena cu el, te uimeste prin anvergura intelectuala. Sunt putini scriitori care au o cultura atat de vasta. Mai e Kundera, dintre cei care sunt in viata. Acestia doi, pe langa talentul formidabil, pe langa geniul literar, poseda o cultura care le da anvergura intelectuala despre care vorbeam. A sta de vorba cu ei, a discuta problemele mari ale omenirii este o bucurie fara margini.

–        Din experienta de editor pe care o am stiu ca marii scriitori ai lumii sunt cititi de cunoscatori, de oameni care traiesc prin literatura, pentru care literature este o necesitate. In raport cu anii care au trecut, Llosa va fi citit de oameni care nu au auzit pana acum de el.  Isi va atrage un public larg din randul celor pentru care premiul Nobel reprezinta o forma de aducere la cunostinta. Ceilalti nu au cum sa il descopere pentru l-au descoperit deja.

–        Cartile lui Vargas Llosa sunt pline de un amor patriotic enorm care se manifesta prin tristetea fara margini pe care o resimte pentru halul in care arata tara lui, Peru, o tara din America Latina incercata periodic de lovituri de stat militare.  E senzatia pe care am avut-o si noi, in alte context istorice, ca nu reusim sa capatam un suflu al continuitatii. Vargas Llosa a trait din plin sentimentul asta si atunci cand Peru a intrat pe o linie a democratiei si-a spus ca e cazul sa se implice. Dupa ce a facut-o au urmat represiunile din partea celui pe care il concurase, Alberto Fujimori. El povesteste cum  buldozerele i-au daramat casa din Lima. Concluzia? Un intelectual trebuie sa stea in banca lui si sa nu-I pese? Nu cred ca e asta. Noi va trebui sa reintegram dimensiunea politicului in firescul vietii noastre.  Si Vargas Llosa a incercat sa faca asta facand o splendid demonstratie de implicare.


Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Este foarte adevarat ca premiul Nobel s-a dat in ultimii ani pe criterii stiute doar de Academia Suedeza (…).
    Eu inca mai astept ca un american sa ia Nobelul: Vonnegut a ratat ocazia, Roth probabil mai asteapta…
    Si Kundera l-ar merita…

    • Vonnegut, o da… Dar nu cred ca ar fi primit vreodata Nobelul, tot pe criterii politice :) Nu e pe placul oamenilor puternici…

  2. Un american sa ia nobelul? de ce? nu valoreaza doi bani toata literatura lor de acum. iar roth e cel mai supraestimat scriitor gretos care a existat vreodata. foloseste injuriile in loc de punctuatie

  3. Foarte interesanta parerea dl. Liiceanu, cand o imbratisa pe Herta Muller
    nu a spus nimic de politizarea atribuirii premiului….

      • Faptul că premiul Nobel s-a dat (şi) pe criterii politice nu înseamnă că aceia care l-au luat nu aveau talent sau realizări; înseamnă doar că nu aveau un talent atât de mare şi realizări atât de mari încât să ia acest premiu numai pe baza lor, ca în cazul lui Llosa. În al doilea rând, „pe criterii politice” nu înseamnă ceva rău. De pildă, în cazul Hertei M., premiul s-a dat şi pentru că se împlineau 20 de ani de la căderea Zidului, că HM era şi româncă, şi nemţoaică, iar literatura ei reflecta destinul ei zbuciumat marcat de totalitarism; i-au dat premiu pentru ca scriitura ei să capete o altă vizibilitate în spaţiul public, pentru ca să ne aducem aminte de perioada de dinainte de 1989 şi ca să încercăm să înţelegem prioada aceea mai bine – în acest caz, prin intermediul literaturii. Fără aceste criterii politice („politice” în sens larg!), nici Herta şi nici ceilalţi câţiva de dinaintea ei nu ar fi luat niciodată premiul Nobel, pentru că nu sunt de talia lui Llosa şamd. Dacă s-ar da premiul doar la nivelul ăsta, atunci … nu s-a putea da în fiecare an. Tocmai de aceea premiul are şi o dimensiune politică în sensul că face cunoscut un scriitor care vine dintr-o zonă neglijată sau care scrie despre lucruri în genere neglijate şi care ar trebui luate în seamă. În sensul acesta, HM merita premiul Nobel.
        Din această perspectivă, dl. Liiceanu are perfectă dreptate. Citiţi cu atenţie ce spune. Nu a spus nici o clipă că HM nu merita premiul.

  4. Pai sa ne spuna exact marele scriitor si editor in viata, Gabriel Liiceanu, cine a luat premiul pe nedrept. Cine l-a frustrat de-a dreptul cultural?
    Altfel o sa raman si eu la parerea mea mai veche ca intelectualii din Romania sunt niste diletanti.

  5. cu afirmatia asta (desi adevarata), Liiceanu ii trage si un shut Hertei Mueller,
    care a avut „tupeul” sa fie mult prea franca si transanta
    :)

  6. Ambasadorul Germaniei la Bucuresti a afirmat acelasi lucru, clar si direct la intalnirea de la Ateneul Roman: Herta Muller a primit premiul pe criterii politice. Liiceanu a fost destul de clar si el in felul in care a dialogat.

    Herta Muller scrie frumos, asa si Imre Kertész, dar niciunul nu merita Nobelul.

    Nu-i vorba de niciun sut tras de nimeni in niciuna din partile din spate ale Hertei Muller sau lui Imre Kertesz, e doar un adevar evident pe care ei insisi il recunosc.

      • Ai dreptate.Plus ca Herta Muller este o inadabtabila care astepta sa-i bata iubirea la usa fara sa ofere iubire……………La ce scriitori valorosi avem in Romania ,Herta Muller ramanand aici nu ar fi nicidata propusa pentru premiul Nobel.Nu avem dreptul sa subestimam valoarea celor doi colosi ai literaturii:MIRCEA ELIADE si EMIL CIORAN care de aici din Romania au plecat iar operele lor ample ,profunde si aproape perfecte eclipseaza tot ce a scris si ce va scrie Herta Muller.Deci criteriul politic pentru acordarea premiului Nobel a atarnat greu in 2009.

  7. si fara anvergura intelectuala ceruta de un astfel de premiu. Practic toate declaratiile lui Liiceanu sunt de fapt sageti catre Herta Mueller. Liiceanu este frustat ca doar cu talent literar si cultura relativa poti cunoaste gloria universala. Il credeam mai putin orgolios si mai indulgent cu Herta Mueller. Desi nu are calibrul cultural al lui Liiceanu, Herta Mueller are o atitudine si o istorie in spate demne de admiratie.

  8. …ar fi interesant de stiut ce gandeste liiceanu despre ‘valoarea’ sa intrinseca si daca spera sa ramana in istoria culturala macar a romaniei….cu asemenea caracter nu stiu unde ar putea fi un exemplu bun…poate sugereaza cineva…

    • Îţi sugerez să pui mâna pe traducerile din Heidegger făcute de dl. Liiceanu şi să nu-l mai judeci pe baza apariţiilor TV, ca toţi „deştepţii”. Dacă tot ţi-ai propus să-i identifici locul în cultura română, atunci fă o incursiune în cultura română, nu în programele TV.
      Îţi doresc succes!

  9. Ma bucur pentru Vargas Llosa, sper ca Academia suedeza sa ramana la criteriul valorii si pe viitor. Liiceanu nu putea sa-i spuna direct Hertei Mueller parerea lui, i-a spus-o insa indirect, afirmand ca e foarte inteligenta… despre talent, nimic… Sunt oameni prea bsedati de biografia lor pentru a mai vedea si altceva… iar consecventa este una din cheile succesului…
    e greu sa fii scriitor in America si sa scrii in primul rand pentru americani… trebuie sa cobori din start stacheta, daca vrei sa ai succes…

  10. Sint de acord cu diagnosticul dat de Gabriel Liiceanu despre „Razboiul sfirsitului lumii”. Insa, ca de obicei in partea sa de univers, politicul este elefantul din camera pe care unii nu vor sa il vada. Vargas Llosa este si a fost un scriitor profund angrenat in politic, din toate punctele de vedere, iar in cazul sau esteticul este politic, indiferent de cum vrea dl. de mai sus sa vada lucrurile pentru propria sa cauza. Juriul Premiului Nobel in mod sigur a luat in considerare acest lucru, in contextul in care cartile cele mai recente ale lui Llosa exprima, intr-adevar, o mare dezamagire legata de politic. Cu alte cuvinte, scriitorul este mult mai aproape de felul in care noi, toti, vedem aceasta dimensiune a vietii noastre sociale. Interesant cum lumea din Romania este extaziata de faptul ca el a primit Nobelul, de parca el ar fi de origine romana. Inseamna ca exista ceva in noi care rezoneaza mai mult cu Llosa decit cu Herta Mueller si aici poate ar fi mai multe de discutat.

  11. da, cam levantin
    cuvintele dlui liiceanu despre criteriile de acordare a premiului in anii anteriori lui 2010 exprima si o forma de judecata revizuita in legatura cu dna herta muller
    vad aceasta opinie de acum ca fiind un pic diferita de cea de acum 10 zile cand herta muller a fost aici, iar dl liiceanu avea ocazia sa isi exprime live convingerile sale mai profunde (exprimate acum) …

    • couldn’t agree with you more. ai exprimat exact ce gandesc si eu.
      si-a cam dat cu stangu’-n dreptu’
      dar la nivelul lor presupun ca se tolereaza..

  12. Comentariu editat
    Ce face Liiceanu acum imi pare exact asta: intii ne facem pusi-pusi cu Herta Mueller, publicam cartile ei, o chestionam la Ateneu, apoi dam niste declaratii fals laudatorii (e ‘teribil de inteligenta’ – ma duce cu gindul la ‘teribil e de ramolita” a lui Caragiale), dar in fapt usor acide, pentru ca 10 zile dupa sa traga o rafala de sageti otravite tot catre HM.

    Pacat, eu chiar il apreciam pe Liiceanu (bine, pina sa nu plec din tara si sa nu mai fiu chiar la curent). Una peste alta, Doamne multamu-ti ca nu sint intelectual, doar manager. Cred ca nu este tagma mai acrita decit cea a intelectualilor – ii admir, dar nu pot sa nu vad caracteristica asta bine inradacinata la fiecare dintre ei. Noi ceilalti (manageri, ingineri, etc) ne batem intre noi ca chiorii, ne sapam, ne scuipam, dar o facem destul de frust si pe fata. Intelectualii insa, au un mod de a o face care ma lasa mereu cu gura cascata: cu o ranchiuna si o inversunare care dureaza decenii, cu sofisticareli si acreli care ar merita o cauza mult mai buna.

  13. Ernesto Sabato este inca in viata. Un Nobel pentru literatura neacordat lui Sabato si Borges reprezinta o discreditare a premiului.

  14. Domnule Liiceanu, probabil ca aveti dreptate, numai ca nu inteleg ce va freaca acum, desi admiteti ca se intampla de atata vreme? Din cauza de Herta? Ati cerut (de la inaltimea staturii dumneavoastra) Academiei Suedeze ca astfel de lucruri sa nu se mai intample pe viitor? Ce naiba, explicatile un pic despre criteriile obiective de selectare ale valorilor din Romania, ca si dumneavoastra le cunoasteti bine..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.