duminică, iunie 13, 2021

Lucrarile publice in pas de melc ne costa mult peste deviz, cu spaga cu tot

Societatea Civila acuza alternativ fie Coruptia, fie problemele de Mediu, insa de Costul de Oportunitate in doua ipostaze nu vorbeste nimeni

Suntem pe drept cuvant revoltati de performanta submediocra a guvernelor Romaniei si a diverselor autoritati publice locale in ceea ce priveste investitiile in infrastructura – fie aceasta de transport, urbana, energetica, educationala, sanatate s.a. Pe drept cuvant, societatea civila si mass-media atrag atentia asupra Coruptiei: cand contractele se deruleaza „cu dedicatie” sau cand devizele sunt umflate vizibil fata de costurile medii in sector, ca sa cuprinda vesnicele „spagi” mai mult sau mai putin politizate. De asemenea, ecologia/mediul sunt un alt obiectiv pentru care lumea se mobilizeaza in multiple situatii (vezi celebrele Rosia Montana si Pungesti-Vaslui).

Rar insa, extrem de rar, mass-media si societatea civila de la noi atrag atentia asupra unui alt aspect esential in orice analiza cost-beneficiu, indiferent ca o facem profesionist cu cifre (factori si externalitati „monetizabile”), fie ca o facem fara cifre, doar la taclale – costul de oportunitate al intarzierii santierelor, ce cuprinde doua aspecte – indraznesc eu sa spun – distincte:

1) Pe de o parte, faptul ca Autostrazile (Coridorul fost-IV al UE sau A.Transilvania sau cea spre Moldova) nu sunt gata sau nu sunt nici in stadiul de proiect ne costa pierderea unor investitii majore: sa ne amintim de DaimlerBenz-Mercedes in Ungaria vecina dupa ce fuseseram favoriti; sa constatam absenta investitiilor straine directe majore in zona judetelor Moldovei.

2) Al doilea insa chiar nu e remarcat de nimeni (poate acum dupa 25 de ani am vazut un prim protest pentru Parcul Drumul Taberei, dar cu o floare nu se face primavara; disconfortul si suspendarea nedefinita temporal a utilizarii unor intregi zone, cartiere, elemente de infrastructura critica in timpul renovarii, reabilitarii, modernizarii lor. Cateva exemple (foarte selectiv) le redau mai jos…

Autostrada Transilvania: contract semnat in 2004 ca „spaga NATO” prin intermediul Bechtel, cost initial de 2,2 miliarde euro, urcat treptat la 5-7 miliarde euro, abandonata dupa numai 52 km executati pentru 1,2 miliarde de euro si cu compensatii catre americani; se spera ca re-contractarea, reluarea acum cu constructori romani va duce la finalizare in 3-4 ani. Totusi, macar acest obiectiv de infrastructura nu puncteaza cu minus si la aspectul 2, fiind pe loc gol !

Pasajul Basarab: finantare BEI obtinuta inca din 2000 pe baza unui studiu japonez de trafic JICA; contract semnat cu constructorii abia in 2006; finalizare si inaugurare amanata pentru 2011-2012; cost urcat de la 60 mil. euro la 255 milioane euro. Insa peste toate acestea, prelungirea termenului de executie de la 2-3 ani la 5-6 ani si santierul au paralizat circulatia intr-o mare parte din zona centrala a Capitalei; e adevarat ca azi „isi face treaba” si decongestioneaza trafic, asigura economii de timp subtantiale pentru cei din cartierele Militari si Drumul Taberei spre Centru si spre Nord, insa aceste beneficii trebuie mai intai „sa acopere” metaforic vorbind disconfortul celor 3 ani de amanari stupide si atat de greu de justificat, retrospectiv vorbind.

Centrul Vechi al Capitalei: aproape un deceniu a fost nefunctional; astazi este un mare succes turistic, comercial si de distractie; dar minim 6-7 ani a fost scos din circuit fara un motiv cu adevarat plauzibil; e adevarat ca acele cladiri nerenovate si retelele de utilitati nerefacute nu imbiau la investitiile de azi, dar pentru pasionatii de istorie, cladiri vechi, chiar comertul de artizanat si rochii de mireasa ce era traditional acolo, pierderea de 7 ani nu poate fi justificata !

Piata Muncii (Basarabiei) – Statia de Metrou / Metrorex: pare un obiectiv minor si asa si este; problema e ca zeci de mii de oameni sunt nevoiti zilnic sa treaca de minim 2 ori – dus-intors – 2-3 bulevarde de cate 4-6 benzi (dintre Bd. Basarabiei, Mihai Bravu, Calarasilor si Decebal) ca sa ajunga la singura intrare deschisa; cealalta e in renovare de 14 luni ! Ca locuitor al zonei, m-am asteptat ca aceasta „mareata” lucrare (a cuprins si 2-3 peroane de tramvai si celebrele borduri schimbate in intreaga intersectie) sa nu dureze 2 saptamani ca in China sau 1-2 luni ca in Vestul Europei, dar sincer nu m-am asteptat ca si azi statia sa fie pe jumatate inchisa, desi arata ca este gata !

Metroul Drumul Taberei: un ‘cartier-dormitor’ inverzit (creat pe loc „green-field” si nu prin demolare de cartiere sau mahalale), un cartier de cca. 300.000 locuitori este pe jumatate nefunctional de un santier imens, care a fost taraganat cu inca 3-4 ani fata de calendarul initial, dat fiind faptul ca onor Guvernul nu a reusit sa asigure o finantare 100% clara.

Ce benzi de biciclete sau roleri? Nici ca pieton nu ai pe unde sa treci pe kilometri intregi, automobilele si autobuzele abia se strecoara… Cand va fi gata, locuitorii vor fi cu siguranta fericiti, preturile imobiliare din zona vor creste puternic, va fi iar curat, insa pana atunci Cine raspunde? Cine plateste pentru disconfortul creat si lungit fara justificare cu atatia ani !???

Parcul Drumul Taberei (unii inca il pronunta cu numele unui fost comunist din anii ’50 – nu voi face aceasta barbarie, desi cunosc greseala „populara” – doar am locuit 7-8 ani in cartier). Am fost acolo acum doua zile si am facut fotografii: zeci-sute de oameni alearga in praful de santier de metrou din jurul parcului, in timp ce acesta „zace” inchis, cu toate ca arata ca ar fi aproape finalizat; o placa cu finantarea UE de cca. 17 milioane de euro ne sugereaza dimensiunea „comisioanelor”; insa cei 2-3 ani in plus rapiti locuitorilor uriasului cartier cine ii deconteaza?

Timisoara – centru / centru vechi: acum 6 luni in Timisoara am constatat ca la orele amiezii nu se mai poate circula auto in zone de centru si campus studentesc, ca au fost deschise zeci de santiere simultan, pentru a nu se pierde banii UE alocati… iar zona central-istorica cu Piata Unirii zace inca decopertata din 2011 pana azi… Imi cer scuze cititorilor din alte zone ale tarii ca nu am dat mai multe exemple.

Cum spuneam, e bine ca locuitorii din Drumul Taberei au scandat zilele trecute „Dati-ne Parcul inapoi !” E un mare pas inainte. As vrea astfel sa sensibilizam presa scrisa si audio-vizuala, ca si societatea civila: dincolo de circuitul spagii si de afectarea mediului, si confortul de zi cu zi trebuie ‘monetizat’!

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Un specific al lucrarilor de constructii este cresterea costurilor directe pe masura prelungirii duratei de executie. In cazurile in care santierele sunt in spatii publice apar si costuri sociale care de asemenea cresc odata cu aceeasi durata de executie. Primele se contabilizeaza, dar in van datorita lipsei responsabilitatii, cele dintr-a doua categorie par a se afla in afara intereselor autoritatilor. Toate sunt suportate de catre contribuabili, la propriu si la figurat.

  2. Asta era si ideea stalinista si esenta Postceausismului actual cu nuante chinezesti – o TARA, dOO sys.
    Conservarea saracimii si bazinelor electorale – ce s-ar intampla daca ne-am dezvolta firesc, in noul context UE-NATO-Ucraina?
    UN DEZASTRU!
    Am deveni un stat european, democratic si prosper – ceea ce e coplet inadmisibil! – iar toti cei care va conduc azi pe ultimul drum ar trebui sa plece in gashca ei pe ultimul drum.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Limpede
Radu Limpede
Radu Limpede este Managing Partner al firmei de consultanta EU Advisory si Managing Partner in proiectul EconomicZoom.ro. Are experienta de 17 ani in pietele financiare - piata de capital si in consultanta privind strategia, dezvoltarea si finantarea afacerilor.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Clujeanul, PR-ul și dezvrăjirea

La Cluj-Napoca, “Inima Transilvaniei” care bate ritmul unei dezvoltări urbane alerte, orice proiect este două: un proiect politic și unul real, legătura...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Pandemia, stările excepţionale şi erodarea constituţionalismului

Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate...

Amnezia Gell-Mann și efectul ei

Boala din titlul articolului nu se studiază în facultățile de medicină. Iar în România, sunt aproape sigur, numele...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro